Un blog despre iubire,prietenie, acceptare,intelegere, cunoastere, armonie, echilibru sufletesc,vindecare spirituala...
Un loc magic,spiritual,un loc ce se va extinde,cu timpul,...
Trăirile emoționale nu se nasc în minte, nici în spirit, ci în suflet, care este un instrument ce asigură a doua cale de cunoaștere a realității terestre. Prima este gândirea logică, intelectul. Așadar trăirile emoționale nu sunt în plus, inutile, ci chiar foarte utile, ca instrument al cunoașterii realității terestre. Insuficiența și excesul lor constituie însă ceva dăunător. În ce situații "renunță" maeștrii la trăirile sufletești : când vor să sondeze sau să experimenteze altceva decât realitatea vieții zilnice, alte realități, alte lumi, alte planuri, alte niveluri de conștiință, adevăruri abstracte. Nu renunță propriu-zis, nu blochează ceva, ci canalizează conștient, prin voință, energiile. Cine caută permanent emoții și senzații extreme, este de înțeles că are o viață sufletească dezechilibrată, destabilizată, deoarece excesele sunt întotdeauna dăunătoare. Dar și cei ce se feresc de trăirile emoționale, căutând mereu să le suprime, să le înăbușe, cad în aceeași plasă a extremelor dăunătoare sănătății... Emoțiile nu au cum să se nască în minte, după cum gândurile nu se pot naște în suflet, dar energia lor poate fi perfect controlată mental, prin antrenament mental. Asta încearcă să facă de fapt și psihologii ! Este o problemă de structuri energetice, de canalizare și control al energiilor și a informației. Mintea produce gânduri iar sufletul produce trăiri sufletești (emoționale). Fiecare structură își are funcțiile sale bine stabilite. Prin sugestie și autosugestie se exercită un control mai mult sau mai puțin conștientizat asupra vieții sufletești. Viața sufletească are directă legătură cu percepția senzorială, având rolul principal de a ‘’traduce‘’ senzațiile în trăiri emoționale (sufletești). Sufletul îndeplinește un rol de instrument intermediar între corpul material și spirit. Dar spiritul conține Principiul Conștient, ca facultate proprie. Asta nu pot să înțeleagă deloc cei care tot blamează și își învinovățesc mintea de erorile pe care le fac din cauza limitărilor impuse de instrumentul corporal care filtrează perceptiv stimulii din mediu, care are și o capacitate redusă de procesare a informației. Corporalitatea impune limitări, aceste limitări fiind cauza erorilor diverse, de care este acuzată mintea, de către ignoranți...
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Iluminarea, arderea karmei şi eliberarea. Lumea nu se mai leagă de tine, după ce tu nu te mai legi de ea. Ne mai legându-te cu nimic, începi să desfaci astfel legăturile cu care erai legat. Unii numesc acest proces “renunțarea la atașamente‘’. Este o denumire oarecum improprie, deoarece nu este vorba aici de o simplă renunțare, acest proces fiind dinamic, și se bazează pe determinismul cauză-efect. Legăturile se vor desface tot mai mult, dacă nu mai creezi efecte, pe măsură ce efectele acţiunilor tale din trecut se vor stinge. Vei înceta să mai creezi karmă (determinism cauzal), din momentul în care îți vei elibera mintea de legătura cu efectele faptelor tale. Tehnica străveche yoghină constă în cedarea ‘’fructelor‘’ faptelor tale Divinităţii, eliberându-te astfel de legăturile mentale care te ţin legat de trecut şi viitor, de ceilalţi oameni, de lume și viață, în plan material. Se eliberează, așadar, doar cel ce îşi eliberează mintea ! Lumea nu te bagă în seamă, dacă nu are de ce, dacă nu oferi motive, cauze. Observă gândirea și comportamentul celor care nu sunt băgați în seamă de cei din jurul lor. Ei gândesc și se comportă în mod neutru, natural. Par oarecum mai apatici, mai liniștiți, nu reacționează energic și nu stimulează pe ceilalți să reacționeze energic. De la acești oameni “șterși”, aproape invizibili, ai multe de învățat. Când oamenii au de ce, adică motive şi motivaţie, atunci se leagă de tine, datorită tuturor motivelor pe care le oferi. Dacă nu oferi motive, intenţionat, nu vei avea treabă cu lumea, cu reacțiile altora îndreptate asupra ta. Principiul acțiunii și reacțiunii newtonian trebuie aprofundat, pentru o mai bună înțelegere a fenomenului. Cedează fructele faptelor tale, Divinităţii. Nu oamenilor. Nu te supune nimănui, mental, şi nu supune pe nimeni ţie. Fii liber, şi acordă libertate tuturor. Nu bate pe nimeni la cap, şi nu te va bate nimeni la cap. Nu fă program nimănui, şi nimeni nu îţi va face program. Nu încerca să obţii nimic de la nimeni, şi nimeni nu va încerca să obţină ceva de la tine. Nu emite nici o pretenţie faţă de alţii, şi alţii nu vor emite pretenţii faţă de tine. Aceste efecte nu vor înceta spontan, ci vor dispărea treptat, încetând după un timp scurs de la momentul în care tu vei începe să nu le mai cauzezi, căci durează o perioadă în care efectele cauzate de tine în trecut se vor stinge treptat. Un discipol care urmează o cale spirituală, trebuie să întrerupă legăturile inutile, negative, care îl menţin blocat în stări care îl dezechilibrează mental şi sufleteşte, în permanenţă. Urmând metoda descrisă mai sus, se va elibera de balastul inutil, în mod progresiv, fără forţări şi suferinţă. Urmând Calea, vei ajunge să empatizezi tot mai mult cu ceilalţi, şi să poţi pătrunde "în pielea lor". Va veni o fază în care vei simţi, concomitent, în toate experienţele tale, în aceeaşi clipă, atât comicul, cât şi tragicul fiecărei situaţii. Vei avea momente în care vei simţi toată veselia şi toată tristeţea lumii, toată bucuria şi tot necazul tuturor, toată plăcerea şi toată suferinţa, şi îţi va veni să râzi în hohote şi să plângi cu lacrimi în acelaşi timp, de unul singur. Umorul sarcastic şi oarecum ironic, mă ţine pe mine în viaţă, în echilibru. Este un balans între tragic şi comic, executat cu o anumită detaşare (neimplicare) afectiv-sufletească. Poţi să îţi păstrezi echilibrul în faza asta, doar găsind şi folosind un instrument care să te ajute să îţi păstrezi echilibrul între tragedia şi comedia lumii în care trăieşti, şi în tot ceea ce are legătură cu tine însuţi. Când începi să trăieşti şi tregedia şi comedia lumii în acelaşi timp, simţi că eşti sfâşiat în două, simţi că înebuneşti, deoarece nu mai ai nici un punct de sprijin stabil în această lume. Lumea îți apare, în același timp, minunată și plină de suferință. În fiecare eveniment vei percepe atât ceva plăcut cât și ceva neplăcut, atât creația cât și distrugerea ce însoțesc orice transformare, atât ceva bun cât și ceva rău. Adevărul nu are nimic material şi stabil în el, pentru a te putea sprijini. Relevarea Adevărului distruge dualitatea din tine, din mintea şi sufletul tău, te sfâşie, deoarece simţi că nu poţi trăi în acelaşi timp şi tragedia şi comedia ta şi a lumii. Adevărul distruge iluzia, dar când iluzia începe să fie distrusă, te simţi sfâşiat în două, o parte tinzând să rămână în lumea fizică și o parte tinzând să se despartă de ea. Pentru a putea trăi în continuare viaţa corporală, trebuie să aplici o anumită tehnică, care să te ţină ancorat într-un punct de echilibru între tragedie şi comedie, între plăcere și neplăcere, bine și rău, căci tu le trăieşti afectiv / sufletește pe amândouă, şi ai tendinţa naturală de a fi absorbit când de una, când de alta, pe măsura atenţiei acordate fiecărui aspect. Dacă te-ai lăsa absorbit de tragedia lumii, ai simţi o durere tot mai sfâşietoare, şi te-ai putea sinucide. Dacă te-ai lăsa absorbit de comedie, ai deveni insensibil, ai lua în derâdere totul, şi, ne mai acordând nici o importanţă, la nimeni şi nimic, nici chiar ţie, ţi-ai putea pierde minţile, şi te-ai putea chiar sinucide. Când iluzia va tinde să se destrame, atunci te vei simţi pierdut, scindat, sfâşiat, ca şi cum o parte din tine vrea să rămână în corporalitatea fizică, şi alta vrea să expandeze în Univers. Pentru a-ţi păstra în continuare mintea şi sufletul întregi, unitare, şi în echilibru, eşti nevoit să aplici anumite "şmecherii". Va trebui să manifeşti un anumit nivel de ego-ism, în mod foarte conştient, pentru a-ţi putea menţine spiritul în corp, pentru a menţine această unitate spirit-corp. Ăsta este rolul ego-ismului în viaţa omenească terestră : să ţină spiritul legat de trup, de materialitate. Dacă nu aplici "şmecherii", decorporalizarea tinde să îşi urmeze cursul, spiritul se disociază de trup, şi atunci rişti să devii "un mort viu", o legumă, un bolnav mintal care şi-a pierdut conştiinţa de sine. Mai există şi alte instrumente, alte tehnici şi metode. Poate că ceea ce am încercat să explic nu are nici un sens pentru tine, acum. Poate pe... viitor...
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube(dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici :Subscribe to Spirit by Email Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" -http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/ Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
