Get Response Email Marketing

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

3D Heading Maker

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

luni, martie 18, 2019

Fericirea nu vine prin renunțarea forțată la ceva


Fericirea este definită drept o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
Este evident, deci, că dacă faci ceva care te nemulțumește, care îți produce neplăcere, suferință, nu te vei simți fericit, ci nefericit.

Există mulți oameni care ne îndeamnă să renunțăm la tot felul de lucruri ca să devenim mai fericiți. 

Există multe articole pe internet de acest gen.
Dar nu ne explică și cum poate fi operată renunțarea, astfel încât să nu ne producă senzația de neplăcere, suferință, adică de nefericire, de fapt.
Am întâlnit chiar articole cu liste de genul ”N lucruri la care trebuie să renunți pentru a fi mai fericit”. În acele lucruri sunt incluse gânduri, dorințe, obiceiuri, etc.
Ți se spune că trebuie să renunți la ele, nu ai de ales, dacă vrei să devii fericit. 
Dar, dacă ai renunța la ele, la acele lucruri, nu ai putea dobândi automat fericirea, deoarece fericirea vine din ceva ce dobândești, nu din ceva de care scapi, ceva de care te lași, te dezobișnuiești
Te poți simți mai bine, dacă înainte te simțeai rău, scăpând de o dependență, de exemplu, dar asta nu îți va aduce automat fericirea, doar faptul că te-ai lăsat de ceva, că ai renunțat la ceva.
De multe ori e chiar din contra, te vei simți mai nefericit de fapt, dacă nu ai rezolvat cauza și nu ai înlocuit / transformat lucrul /obiceiul la care ai renunțat, cu altul, mai potrivit, în compensare.
Dacă nu obții ceva în compensare, benefic, plăcut, atunci percepi renunțarea ca o golire, o pierdere, o suferință. 
De exemplu, un obicei nociv (care e nociv deoarece prezintă un exces, excesul fiind nociv, nu obiceiul în sine) îl ai deoarece el te ”ajută” cu ceva, ai anumite beneficii de pe urma sa. 
De exemplu o senzație plăcută, o relaxare. Dar pe de altă parte are și efecte nocive, secundare, colaterale.



La fel este și cu boala, prin analogie, unii oameni devin dependenți de starea de boală și nu mai vor să scape de ea, deoarece au anumite beneficii colaterale privind statutul de om bolnav (în special copiii profită de asta) - cei din jur sunt mai atenți cu ei, mai afectuoși, mai empatici, mai drăguți, mai iubitori, mai serviabili, scapă de anumite sarcini, datorii, responsabilități, se pot odihni și nu mai sunt stresați de alții, etc.

Dacă scapi de anumite obiceiuri nocive, care îți făceau rău cumva, din cauza unui exces, nu a obiceiului în sine, fă analogie și cu obiceiul de a lua medicamente, în care, conform unui dozaj recomandat, medicamentele îți pot face bine, dar au implicit și reacții secundare, efecte adverse, pot da dependență, supradozajul duce la întoxicare și poate fi letal.



În farmacologie se vorbește astfel de dozaj:
- Doza terapeutică - este cantitatea de medicament care determină apariția efectului terapeutic dorit,
- Doza maximă – cantitatea maximă de medicament care poate fi administrată fără a provoca efecte nocive,
- Doza toxică - cantitatea de medicamente care determină efecte toxice,
- Doza letală - cantitatea de medicament care produce moartea.
Deci totul depinde de măsură, de dozaj, căci orice îți poate face bine, într-o anumită doză, în doză exagerată poate să îți facă și rău.
Insuficiența și excesul sunt dăunătoare.



Fumătorul nu suferă neplăceri din cauză că fumează, din cauza actului de a fuma în sine, ci deoarece fumează mult, excesiv, și e ca și cum ar depăși doza maximă și ajunge la doza toxică. 
Cercetările efectuate pe fumători îi vizează pe cei ce fumează mult, minim un pachet pe zi, de regulă.
Sub 5 țigări pe zi nu este considerat nociv fumatul, deoarece nu apar efecte nocive la această doză.
În plus, contează și efectiv cât fumezi, în mod real, cât fum inhalezi în plămâni, căci unii țin țigara în mână mereu și trag de multe ori de ea, alții o lasă în scrumieră și uită de ea. 
Deci, între fumătorii care fumează două pachete pe zi, există mulți care de fapt fumează la nivelul a jumătate de pachet, deoarece li se consumă singure țigările, nefumate.
Ar fi de luat în calcul și fumatul pasiv aici, desigur, căci una este să stai într-o cameră mică și neaerisită și să inhalezi fumul emis de țigară, și alta pe o terasă, balcon, la aer deschis.
Am vrut să subliniez, prin aceste detalii, faptul că totul e relativ, funcție de sistemul de referință situațional specific, deci și rezultatele cercetărilor, statisticilor, sunt relative, au marjele lor de eroare, deoarece oamenii au obiceiuri și comportamente foarte variate.


Vreau să subliniez și faptul că renunțarea forțată, exagerată, aplicată într-o măsură inadecvată (prea brusc, intens, brutal), poate genera o stare de rău, de nefericire, o traumă chiar, care te va putea ”urmări” toată viața.
Nu e rău să renunți la ceva nociv, dar poate fi rău pentru tine, dacă renunți în mod inadecvat, poți suferi din această cauză.
Și, dacă suferi, nu ești fericit, nu-i așa?
Am văzut persoane care fumau mult, și s-au lăsat brusc de fumat, forțat, dintr-o dată, și au suferit o serie de tulburări, disfuncții somato-psihice, s-au îngrășat foarte mult în scurt timp, au avut probleme cardiace, de metabolism, și de altă natură. 
Una dintre ele mi-a recomandat în mod repetat să nu mă las brusc de fumat, că și-a dat astfel organismul peste cap, se simțea rău, dar nici nu voia nici să mai pună țigara în gură, deloc. 
Vorbim aici de sevraj - un sindrom de abstinență, manifestat printr-o puternică suferință fizică și psihică, specifică perioadei de încetare, de către persoana aflată în această stare, a consumului de substanțe care i-au indus starea de dependență.
Deci, dacă renunți brusc la ceva de care erai dependent, intri brusc în sevraj, și te vei simți rău, nefericit, inevitabil.
De ce să te simți însă rău, să-ți faci rău cu mâna ta, când ai putea proceda mai... blând cu tine, mai afectuos, mai înțelegător, fără a fi nevoie să suferi cu ceva? 
Dacă nu este posibil să nu suferi deloc, poți totuși atenua suferința, procedând în mod eficient, adecvat.
Este vorba deci de metoda și tehnicile folosite privind renunțarea, nu de faptul că nu ar trebui să renunți la ceva nociv, disfuncțional, din cauză că ai suferi de sevraj.
Părerile specialiștilor sunt împărțite, unii spun că oricum vei suferi de sevraj, și dacă te lași brusc și dacă te lași treptat.
Da, dar măsura este alta, și asta este important, dacă nu vrei să rămâi cu sechele în tentativa ta de a deveni fericit. 
Cred că este foarte important să fii blând și înțelegător cu tine, cu organismul tău, și să nu forțezi prea tare lucrurile, căci forțarea este ca o presiune care poate deteriora ceva, și când cedează ceva, cedează mereu în punctul cel mai slab, iar efectele nedorite pot fi importante.

Mark Twain zicea că cel mai ușor lucru e să te lași de fumat, căci el s-a lăsat de sute de ori. :)
Probabil și-a creat o obișnuință din asta, și și-a creat o plăcere așa, să se tot lase de fumat. 



Un aspect psihologic foarte important:
Psihologic, percepția creată de îndemnurile de a renunța forțat la ceva, pentru fericirea ta, este că pierderea a ceva te poate face fericit, nu obținerea a ceva, iar asta poate conduce la a adopta o gândire și un comportament disfuncțional, așa cum unele curente spirituale au dus la practici aberante, autoflagelante, pe ideea că suferința te ajută să te dezvolți, să evoluezi, te întărește, ce nu te ucide te face mai puternic, etc. 
Și adepții acestor curente își produc singuri suferință fizică, zilnic, își mutilează corpul, se autoflagelează, crezând că astfel vor deveni mai buni, mai evoluați, mai superiori, mai fericiți, suferind zilnic...
La fel este cu suferința psihică, ideea implementată sugestiv că trebuie să suferi psihic, prin renunțare, pierdere, pentru a deveni mai fericit.  
Este ilogic, utopic, căci fericirea vine din ceva ce obții, câștigi, împlinești, din ceva ce faci pentru asta, o acțiune, nu din ceva ce pierzi, ceva ce nu mai faci, din inactivitate.
Iar dacă renunți la ceva pentru a obține /câștiga altceva, adică realizezi în mod conștient o transformare, atunci nu mai vorbim de renunțare forțată, ci o transformare conștientă, intenționată, ceea ce e... altceva, căci aici este conștientizată o compensare, beneficiul obținut prin schimbare, transformare, care te motivează să obții ceva concret, util ție, pentru fericirea ta.
Obținerea acestui beneficiu poate contribui în mod real la starea ta de bucurie, împlinire, fericire.
Renunțarea forțată la ceva, fără compensare, fără bucuria oferită de compensare, nu poate duce la fericirea ta.
A renunța înseamnă ”a se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva).” sursa: DEX '09 (2009)

Renunțarea trebuie să fie voluntară.

Hai acum să ne concentrăm atenția asupra esenței a ceea ce te poate face mai fericit: 
nu renunțarea în sine, la ceva, ci ceea ce ai putea OBȚINE CA REZULTAT, în urma renunțării, beneficiul real, îți poate conferi senzația că ești mai fericit.
Este esențial să înțelegi asta, ca să îți poți dezvolta metode și tehnici adecvate, funcționale, care să te conducă în mod eficient la trăirea stării de fericire, la ”o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.”
Dacă te forțezi să renunți la ceva, este ca și cum ai lupta de fapt tu împotriva ta, împotriva voinței tale, împotriva unui obicei ”toxic” pe care îl ai, deoarece el îți oferă ceva de care tu simți că ai nevoie, trebuință, că te împlinește cumva.
Asta înseamnă să fii în conflict, de fapt.
Pe de o parte vrei să renunți la ceva, pe de altă nu, și apare o luptă internă, tensiune, încordare, stres.



Să luăm ca exemplu un obicei așa zis ”nociv”, la care alții recomandă să se renunțe, un caz concret, cunoscut de mulți oameni, cum este obiceiul de a fuma.
Fumatul este un comportament care se învață, care duce la o dependență psihologică de fumat, ce a apărut ca răspuns condiționat la anumite tipuri de situații de viață: o situație stresantă - cazul cel mai general, căci cu cât este mai stresat, cu atât fumătorul fumează mai mult, pentru a se liniști, calma, prin acest ”ritual”. 
Asta am experimentat și conștentizat și eu pe pielea mea.
Dezvoltarea unei adicții este asociată cu efectele pe care oamenii le găsesc a fi plăcute.
Pentru a înțelege mai bine de ce avem anumite obiceiuri, chiar nocive, este bine să conștientizezi faptul că ele te ”ajută” cu ceva, îți oferă ceva ce îți poate fi sau îți poate părea a fi util, benefic, necesar, pentru... fericirea ta (plăcere, satisfacție, etc)
”În doze mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. 
În plus determină creșterea nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin oxidaza) responsabilă de metabolismul dopaminei
Însă nu se știe sigur dacă această acțiune poate fi atribuită nicotinei sau altor componenți din fumul de țigară (hidrocarburile cancerigene). 
Această acțiune asupra dopaminei este similară celei produse de cocaină și heroină, un motiv pentru care persoanele fumează: menținerea unui nivel ridicat de dopamină, care determină senzația de plăcere.
”Nicotina produce dependență de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca și cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenți.
Mecanismele dependenței
Se disting trei tipuri de dependență de nicotină:
1. Dependența comportamentală și socială care se asociază cu anumite momente ale zilei de lucru: așa numita „țigară la cafea”
2. Dependența psihică corespunde nevoii menținerii beneficiilor pe care le aduce nicotina fumătorului: senzația de plăcere, descărcare, satisfacție, stimulare intelectuală, stimulare generală.
Nicotina este singurul drog care stimulează funcțiile cognitive pe timp scurt, fumătorul fiind tentat în mod inconștient a începe o nouă țigară pentru a regăsi amintirea acelor senzații. 
Pentru a învinge această dependență sunt necesare activități compensatorii: mișcarea în aer liber, exerciții de relaxare, suptul anumitor produse .
3. Dependența fizică se instalează numai după cîțiva ani și nu este sistematică pentru toți fumătorii. Fumătorii cronici fumează în primul rînd pentru a evita acel sentiment de lipsă, care se manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale concentrării.
Dependența fizică este ușor de tratat prin intermediul terapiei de substituție: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat pe baza de nicotină.

Prin combinarea celor 3 tipuri de dependență rezultă trei grupe de fumători:
1 Fumătorul cu dependență pur comportamentală, acest tip de fumător consumă sub 5 țigări pe zi, stoparea fumatului și reluarea este fără efort.
2 Fumătorul cu dependență comportamentală și psihică care fumează pentru a regăsi efectele psihoactive ale nicotinei. 
Consumă în general 20 sau mai multe țigări pe zi (funcție si de împrejurări)
3 Fumătorul cu dependență fizică asociata unei dependențe comportamentale, fumează mai mult de 20 țigări pe zi (consum constant)

Dependența de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, foarte mulți pacienți eșuează de la prima tentativă de dezobișnuință, trecând prin perioade de recădere și de remisie. 
Pentru a explica dependența de nicotină trebuie avut în vedere foarte mulți factori: genetici, farmacologici, psihologici, de mediu. 

Sevrajul este fenomenul care apare la întreruperea bruscă a prizei de drog cu toate consecințele care decurg de aici. Nicotina este un drog care cauzează dependența fizică și simptome neplăcute de sevraj atunci cînd este abandonată brusc; astfel apar:
- nevoia presantă de a fuma
- anxietate
- iritabilitate, neliniște, enervare
- deprimare sau depresie
- creșterea apetitului”




Nu mai continui pe tema obiceiului de a fuma, am vrut doar să se înțeleagă faptul că obiceiurile nocive oferă ceva, o plăcere în general, de care poți deveni dependent, și la care este greu de renunțat forțat, fără a compensa cu altceva, un alt beneficiu bine conștientizat, motivant.

Renunțarea la fumat - citește pe acest site despre metode și tehnici de aplicat pentru a te lăsa de fumat. 
Chiar dacă nu ești fumător, analiza lor îți poate fi de folos, să înțelegi mecanismul de rupere a dependenței, și poate vei putea sprijini vreun prieten fumător care vrea să se lase de fumat dar nu știe cum să procedeze mai bine

În concluzie
- Nu recomand renunțarea forțată la ceva, decât în cazuri excepționale, în care nu se poate proceda altcumva, excepțiile întăresc regula, iar situații de excepție cer măsuri de excepție, desigur.
- Atrag atenția asupra faptului că este disfuncțional, chiar periculos, să ajungi să crezi că renunțarea sau suferința te pot face mai fericit, căci atunci poți ajunge să cauți în mod subconștient să tot renunți la câte ceva, să suferi continuu, crezând că asta te poate face fericit, căutând fericire în asta.
Eu aș afirma faptul că, dacă conștientizezi ceea ce ai putea obține benefic și util pentru tine, în urma renunțării la ceva, și ești bine motivat să obții acel ceva, atunci renunțarea va veni de la sine, fără forțare, în mod firesc și natural.
Exemplu concret: dacă ești fumător și ești hotărât să îți îmbunătățești starea de bine, de sănătate, și te apuci de mișcare, de exerciții zilnice, efectuând deci un antrenament constant, organismul va ajunge în scurt timp să respingă fumul de țigară, în mod automat, vei simți neplăcere în actul de a fuma, și vei renunța fără a face un efort, o forțare, simțind neplăcerea, răul pe care fumul îl produce organismului tău, plămânilor, sistemului respirator și sanguin, cu atât mai bine cu cât organismul este mai mult impurificat.
Organismul ajunge să se elibereze tot mai mult de substanțele nocive acumulate, și să reacționeze tot mai neplăcut la inhalarea lor.
Așa cum un nefumător tușește când simte fumul, dar un fumător nu. 
Când vei începe să tușești, asta va fi un semnal clar.



Patologie înseamnă ceva scăpat de sub control, ceva ce a ajuns să îți influențeze în mod negatic viața, comportamentul, modul de a gândi, starea de sănătate.
În general insuficiența și excesul conduc la patologii, la pierderea controlului, la dereglări, tulburări, boală.
Echilibrul este recomandat, deci, în toate, în tot ce gândești și faci.
De aceea, fii mereu atent la măsură, dozaj.
A cădea în extreme înseamnă a ajunge în situații de insuficiență sau exces, adică în blocaj.
Iar blocajele sunt sursele dereglărilor, dezechilibrelor, patologiilor. 
Dacă vrei să ai o viață echilibrată, să fii fericit, ține calea de mijloc, să nu ajungi în insuficiență sau în exces.
Nu ajunge să știi asta, este necesar să aplici în practică, activ, cu ceva efort personal, până îți creezi reflexe condiționate, obișnuințe, o atitudine, o stare, din care nu mai ești ușor de scos, de influențat, de dezechilibrat.
Sănătate, bucurie, și o zi minunată în continuare! 

Lecturarea articolului, inclusă în playlistul meu youtube Creaţii personale Kato  katona nicolae 250 videouri
Abonează-te la canalul meu youtube ca să fii la curent cu noutățile din cele peste 150 playlisturi




Vezi și articolul Deepak Chopra, Mike Wilson, Legea Detaşării, Legea atracţiei, şi.... Renunţarea” 


Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 



-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 


Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!

eJobs



APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Mind Synergy -
Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă


-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

Mai multe despre Kato : | Facebook

Resurse utile - Dezvoltare Spirituală : Toate siteurile de mai jos sunt administrate de mine şi vei găsi informaţii utile aici 1. Profil Googl



-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html


SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...


 

software-deals.ro

  VigLink banner








sâmbătă, martie 09, 2019

Autenticitatea, Schimbarea, Transformarea și Liberul tău arbitru


 


Există multe îndemnuri la schimbare, adresate de unii altora, chiar tuturor.
Există unii oameni, destul de mulți, care sunt convinși de faptul că alții trebuie să se schimbe, că lumea trebuie să se schimbe, că schimbarea celorlalți este un lucru foarte necesar, chiar obligatoriu, pentru mersul în bine a lucrurilor.
Mereu este vorba de alții, de ceilalți, desigur, este ceva... obsesiv, obsedant, în asta. 



Cel ce consideră că el s-a schimbat cu ceva în bine, vede această schimbare ca ceva ce trebuie efectuat și de toți ceilalți, după modelul său personal.
Că nu toți afirmă asta, este vorba de excepții ce întăresc regula.
Insuficiența și excesul sunt dăunătoare, vorba mea, deci să analizăm un pic din prisma asta, în continuare, și din cea a respectării liberului arbitru al fiecăruia.

Cine și când a fost autentic, de unde vine ideea de reîntoarcere la autenticitate?
Cum se pierde autenticitatea, dacă e vorba de a o redobândi, recâștiga?
Și daca cineva a renuntat la autenticitatea sa, oare nu este ceva benefic in aceasta experienta pt el, ceva din care are de fapt de invatat, de asimilat?
Pierderea autenticității este o experiență.... interesantă, ce își are utilitatea sa.
De ce sa schimbam oamenii, drumul lor, de ce sa nu îi sprijinim sa mearga mai departe pe el, sa invete din asta, sa asimileze ce au de asimilat, fiecare, la nivelul lui, pe drumul său personal?
Cu cat inainteaza mai mult, mai repede, cu atat mai rapid vor efectua apoi schimbarile si transformarile pe care EI le vor considera necesare, nu altii pt ei, cand nu e timpul potrivit, si schimbarea ar constitui o fortare de fapt...
A forta schimbarea cuiva nu este ceva benefic, pt nimeni, toate la timpul lor, dar cu sprijin si ajutor timpul poate fi scurtat, fara suferinta suplimentara, in zadar.
Daca ceva nu iti place la altii, cand ii privesti, asta nu reflecta oare ceva probleme... personale, pe care altii ti le oglindesc, de fapt?
Daca nu ai avea nici o problema, ce te-ar mai putea deranja, privind la altii, ce motivatie ai mai avea sa le determini vreo schimbare, transformare?
In viziunea mea, cine doreste schimbarea altora defuleaza de fapt ceea ce a refulat privind propria sa schimbare. 




Înteleptul nu vrea sa schimbe nimic, lumea este buna asa cum este, in dualitatea si varietatea sa, care ofera de fapt o mare diversitate, adica oportunitati si ocazii variate, de a observa, studia, analiza, si a trage invataturile necesare.
Totul se transforma, continuu, lumea, viata, oamenii, dar cine poate percepe de fapt asta, daca nu isi percepe propria transformare, in mod adecvat?
Nimic nu e imuabil, neschimbator, in lumea asta, deci nu ar trebui sa ne facem probleme ca lumea nu vrea sa se schimbe, caci nu e dupa ea, nu e nici dupa noi sa o schimbam, noi putem insa oferi modele functionale sau disfunctionale, pentru altii, care le pot fi de folos celor ce doresc sa efectueze in mod constient schimbari in viata lor.
In mod normal, insa, oamenii au teama de schimbare, sunt conservatori, nu dau ceva de pe gard pe ceea ce in mana lor, vor siguranta, in primul rand, certitudini, de aceea manifesta o rezistenta la schimbare, mai ales cand nu inteleg natura ei, mecanismul ei, principiile.
Teama de nou, neprevăzut, nesigur, incert, surprinzător, își are rolul ei, căci așa a supraviețuit specia asta, prin cei mai temători oameni de fapt, cei conservatori, care au avut teamă de schimbare, și nu și-au riscat viața.
Și avem genele lor, căci cei mai curajosi si cutezatori au murit mereu mai repede, riscand si viata lor pentru cate o... schimbare. 
Multi nu au apucat sa lase urmasi...
Vorba aia: ce e sigur e sigur, ce nu, poate fi letal.
Nu susțin conservatorismul, nu combat nici fortarea schimbarilor, doar expun niste observatii personale.
Ma bucur de varietatea existenta, de faptul ca avem tot felul de modele, din care fiecare putem invata ceva, caci putem vedea, in mod experimental, pe viu, ce functioneaza in mod real si ce este disfunctional. 




Nu am nici credința, nici certitudinea că spiritele noastre au venit în această lume corporală terestră ca să experimenteze autenticitatea, ci mai mult înclin să cred că au venit să experimenteze lipsa de autenticitate, în toate formele ei posibile.
Chiar lipsa de iubire face parte din acest mod de viață omenesc, corporal, separarea, alienarea, înstrăinarea...
Și atunci, rolul mentorilor, în această viziune, care ar fi, de fapt?
Ce ar trebui ei să sprijine?
Daca eu vreau să visez un coșmar, să văd cum e să visezi un coșmar, și în visul meu ar fi unii care s-ar chinui să mă trezească, sau să mă facă să visez frumos, în mod forțat, că așa cred ei că ar fi bine pentru mine, cine e în eroare, de fapt?
Dar dacă eu mă satur de coșmar, la un moment dat, și consider că am experimentat destul, și apelez atunci la cineva din visul meu, ca să mă trezească sau să schimbe natura visului meu, este cu totul altceva, căci se respectă liberul meu arbitru, voința mea, hotărarea mea de a schimba și transforma ceva în visul meu / viața mea de vis.
Așadar nu cred că înțeleptul are de ce să își bată capul cu natura vieții altora, în sensul de a o schimba, dacă ei nu își doresc schimbarea, căci ei de fapt au exact ce vor, experimentează ceva necesar lor, în care ei s-au băgat să vadă cum este o astfel de experiență.
Și dacă cineva își dorește cu adevarat o schimbare, atunci mereu are la cine apela, pentru sprijin și ajutor, trebuie doar să își manifesteze cererea.
Cere și ți se va da...
Mereu există cineva care te poate sprijini și ajuta, din lumea asta sau... alta, cea în care jocul vieții este monitorizat.
Mi se părea la început total aiurea când citeam prima dată despre faptul că spiritele, îngerii păzitori, declarau că nu pot interveni în viața cuiva, de capul lor, dacă omul nu cere asta, o schimbare, o intervenție, din partea lor.
Liberul arbitru trebuie respectat, este o regulă generală, se pare, în toate dimensiunile și planurile existenței noastre.
Ce chestie aiurea, să lași omul să sufere, când îi poti veni în ajutor, gândeam inițial.
Dar dacă omul nu vrea, nu cere, așa e jocul vieții, trebuie să respecți dorința și voința sa.
Nici măcar diavolul și alienii care răpesc oamenii (abductions) și le pun implanturi, nu o fac împotriva voinței lor, ci îi... păcălesc, de fapt, să facă o înțelegere, un pact cu ei, spre binele lor, oferind ceva momeală, așa cum pescarul momește peștii cu ceva ce le place lor.

În ședintele de regresie hipnotică ale lui Corrado Malanga, Calogero Grifasi, și alții, și în mituri, apare mereu acest tipar: pactul făcut cândva cu spirite înșelătoare, care se dau drept salvatoare, care ulterior pun stăpânire pe voința omului, și îl manipulează cum vor, deoarece omul și-a dat acceptul, în ignoranța sa, acordul de a colabora, interacționa, relaționa, permisiunea de a se efectua în viața sa... schimbări...

În viziunea mea, personală și subiectivă, desigur, realitatea îmi apare ca fiind bazată pe liberul arbitru, privind schimbarea, la modul în care am primit fiecare ce am cerut/ acceptat, ca destin, în acest joc al vieții, iar schimbări majore nu sunt posibile decât dacă omul își manifestează în mod clar intenția, voința sa, pentru o anumită schimbare.
Altfel, viața își urmează cursul, conform unui destin prestabilit inițial, acceptat la intrarea în joc.
Pe de altă parte, este un joc în care învățăm să efectuăm schimbări, transformări, să fim creatori, în mod conștient, prin cocrearea colectivă a mediului nostru social, a stilului de viață personal.
Schimbările din viața ta vin continuu, fără oprire, conform cu ceea ce este manifestat continuu în mintea ta, gândirea ta, prin tiparele tale de gândire, preluate prin educație, învățare, cu influențe provenite din personalitatea ta, desigur, deci sunt schimbări ce sunt determinate mai mult în mod subconștient, necontrolate, neconștientizate, privind sursa lor.
95% din ceea ce facem, facem automatizat, pe bază de automatisme, obișnuințe, tipare de gândire și comportament, rutine, deci viața curge în fața noastră în congruență cu modul în care în mentalul nostru curge fluxul gândirii prin noi.

De ceea ce ți-e frică nu scapi, până nu scapi de frică.
De aici faptul că trăiești ceea ce atragi în viața ta, în manifestare, prin fricile tale, cuibărite în mintea ta, ce revin constatant, predominant, în fluxul gândirii tale.

Ce este înăuntru este și afară, în viața ta este ceea ce este în mintea ta, reactualizat în mod predominant.
Ce nu este întărit, prin repetiție, nu are forță de atracție suficientă, nu se poate materializa.
Repetiția este deci cheia succesului, dar și a insuccesului, totodată, căci totul depinde de ceea ce repeți, de fapt, ce reactualizezi în mintea ta: o dorință benefică de a obține ceva, o teamă disfuncțională obsesivă de a pierde ceva...



Deci tu ești cel ce poate face schimbări în viața TA, în prezent, iar această conștientizare este de un mare ajutor, căci îți dă încredere, energie, motivație, de a acționa, fără a mai pierde timpul degeaba, bazându-te pe alții, pe altcineva, altceva.

Procesul este simplu, la modul modul teoretic general, dar se arată a fi foarte complicat la aplicarea sa în practică: setezi în mintea ta, imaginativ, exact ce schimbare vrei, îți manifești clar voința de a realiza acea schimbare, o enunți, o declari, și apoi o repeți continuu, zilnic, de mai multe ori. 

Repetiția are și rolul de arăta în mod clar că nu te-ai răzgândit, nu ai revenit asupra deciziei tale, fiecare reconfirmare întărind efectul manifestat.

Voința este susținută sau sabotată de trăirea emoțională asociată: dacă simți o plăcere, o bucurie, gândindu-te la acea schimbare, ești motivat, energizat, dar dacă nu simți plăcere, ci chiar ceva teamă, atunci este necesar să cauți să vezi de unde provine acea teamă care va sabota continuu procesul, și de ce nu simți nici o plăcere, nici o bucurie, căci este posibil să constați că de fapt nu vrei acea schimbare, doar o considerai ceva necesar, în mod fals.

Reîntorcându-ne la autenticitate, autenticitatea ta, aș spune că este utopic și inutil să cauți să obții așa ceva, căci dacă nu știi cum arată ea, vei căuta ceva ce nu știi cum arată, toată viața ta, așa cum ai vrea să ajungi undeva unde nu știi ce este acolo de fapt.
Aș spune că nu există o autenticitate a ta, omenească, ci ea este creată de tine de fapt, continuu, și este în transformare continuă, ca ființă omenească. 
Tu o poți modela, prin voința ta, și asta este ceva cu adevărat minunat. 
Dar mulți oameni, în special tinerii adolescenți care caută să își formeze o identitate proprie, cred că trebuie să pară a fi unici, originali, și caută să iasă în evidență, să se remarce, prin ”originalitatea” lor forțată, văzută de ei ca ceva ce nu se încadrează în comun, în tipare, în normalitate, în uzual.
Dacă vrei să îți (re)găsești autenticitatea, să vezi cum arată ea, în perspectiva rolului pe care îl joci acum de ființă omenească, hai să vedem cum este definită autenticitatea întâi:
Autenticitatea = Faptul sau însușirea de a fi autentic.
Autentic = Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. Real, veridic, original, necontrafăcut.
Deci autenticitatea ta ar fi în opoziție cu tendința și încercarea de a părea altceva decât ești cu adevărat, iar a manifesta autenticitatea ta, ar însemna să elimini din manifestările tale tot ceea ce este fals, neadevărat.
Lucru foarte dificil de realizat, deoarece nu te cunoști îndeajuns de bine pe tine însuți, și, în plus, așa cum ai calitățile tale, ai și defecte, și nimeni nu este dispus să își afișeze și defectele, toți oamenii tind să le ascundă, să le mascheze, iar asta afectează autenticitatea ta.
Și nu este vorba doar de faptul că oamenii vor să pară mai buni decât sunt în mod real, ci vor să devină mai buni, mai capabili, vor să se dezvolte și să evolueze, și în acest scop își fixează modele de succes, tipare de succes, pe care încearcă să le urmeze, să le copieze, să se modeleze la ele, etc, ceea ce îi scoate, de fapt, din autenticitatea lor.
Aș spune că modul tău autentic de a fi, a gândi și a te comporta, este manifestat cel mai bine în familie, acolo unde nu ai rețineri să spui ce gândești și să faci ceea ce vrei, cum vrei. 
Asta în cazul ai libertatea necesară de exprimare, manifestare.
Alt mediu propice este cercul intim de prieteni, care pentru unii oameni este mai puțin restrictiv decât mediul familial.
Cu cât este mai permisiv mediul, mai familiar, cu atât mai mult îți permite să te amnifestezi așa cum ești tu, cu adevărat.
Ce înseamnă a fi tu cu adevărat: a fi congruent privind ceea ce gândești, spui, și faci.
Doar în acest caz simți că ești tu cu adevărat, că ești în echilibru și armonie cu tine și mediul, când ceea ce gândești spui, ceea ce spui faci, și nu ai probleme privind faptul că ai ceva de ascuns, de mascat, de falsificat.
Dar teama de tot felul de reacții negative din partea celor din jur te face să spui întotdeauna ce gândești, să nu faci întotdeauna ce spui sau gândești, să gândești ceva dar să spui altceva, să faci ceva dar să spui sau să gândești altceva, deci în aceste cazuri nu mai ești congruent, și ai adus falsul, neadevărul, în manifestare, în viața ta, deci neautenticitatea. 
Autenticitatea este totuși un concept relativ, căci depinde din ce sistem de referință ne raportăm la ea, de exemplu, dacă un copil este mincinos de felul lui, din obișnuința de a minți continuu pe ceilalți, a se căzni să fie sincer cu ceva ar putea fi interpretat drept dovadă că nu este autentic, nu-i așa?
Dar dacă studiem și nalizăm de ce minte el de fapt, continuu, și de la ce vârstă a început să mintă în mod obișnuit, am putea constata, de exemplu, faptul că a fost cumva forțat să își mintă un părintem, sau chiar pe amândoi, ca să scape de pedeapsă, ceartă, reproșuri, având părinți mai punitivi (pedepsitori) decât în mod normal.
Deci copilul a preluat minciuna ca un mecanism util de protecție a sa, care i se pare foarte benefic, deoarece îl ajută să scape de pedeapsă, judecare și condamnare.
Și atunci ne putem întreba dacă obișnuințele acestea preluate, învățate, fac sau nu parte din autenticitatea noastră?
Cu toții avem un sistem de credințe și convingeri, preluate prin educație, învățare, de la alții - familie, prieteni, rude, educatori, învățători, profesori, etc, care deci nu sunt ”ale noastre” dar ni le-am însușit, le-am împrumutat, ca să zicem așa, și fac cumva parte din personalitatea noastră, căci de multe dintre el nu mai scăpăm toată viața.
De aceea, a-ți căuta autenticitatea, este un proces foarte anevoios și dificil, și probabil nu vei ști niciodată în mod sigur cum este să îți dobândești autenticitatea, la modul absolut, ci doar să îți formezi o imagine, o părere, o viziune personală, despre asta. 
A fi autentic presupune a nu te forța să pari a fi ceva ce nu ești, privind modul tău de gândire și comportament.
Conștientizarea autenticității tale, presupune, deci, să fii sincer cu tine, ca să poți să te înțelegi și să te accepți așa cum ești, în mod real, nu cum ai vrea să fii, să devii. 
A vrea să devii cumva, altcumva, înseamnă că vezi o schimbare necesară privind ceea ce ești, sau poate privind ceea ce ai, privind autenticitatea ta.
Autenticitatea ar fi, deci, ceva ce nu se schimbă cu timpul, care cumva s-ar modela doar, s-ar adapta la noile condiții de viață. 
Și este bine de înțeles faptul că totul se transformă, evoluează, și că a te bloca în niște tipare, în ideea de a-ți defini o anumită personalitate, nu este ceva benefic și util, ci ceva disfuncțional. 
Dar revin la ideea că insuficiența și excesul sunt dăunătoare, deci nu afirm că este dăunător să încerci să te încadrezi în anumite tipare, deoarece asta este o lecție utilă de viață, de experimentat, din care ai ceva de învățat, fii însă conștient de faptul că excesul de încadrare, care te bloca în acele tipare, te va conduce inevitabil la suferință, în mod direct proporțional.
Deci aș spune că a jongla cu tiparele, a experimenta, a te juca cu asta, poate fi ceva util, creativ, benefic, căci vei asimila cu siguranță ceva din asta, ce va servi conștientizării și discriminării mai bune, apoi, a adevărului de fals.

Privind aspectul autenticității spirituale, a esenței spirituale, aici este vorba de o esență mai profundă a ființei noastre, care este cea mai puțin schimbătoare parte, în decursul unei vieți omenești: spiritul care face experiența corporală în acest plan terestru, prin încorporare, preluarea unui avatar corporal, un rol de ființă omenească în mediul terestru.

Autenticitate spiritului este foarte dificil de regăsit, de accesat, regulile jocului ne împiedecă constant să accesăm asta, pentru a rămâne focusați doar pe joc, pe rolul preluat, pe mediul de joc, sarcinile din joc, dar o vei regăsi la ieșirea din jocul vieții omenești, prin decorporalizare, și o poți resimți acum ca o nostalgie a unui ”paradis pierdut”, a unui alt plan existențial, din care ”ai coborât” să experimentezi jocul vieții în planul terestru, prin corporalitatea umană.
Întoarcerea la autenticitate, de fapt este echivalentă cu moartea corporală, eliberarea de ”masca” corporală, de rol, de identificarea cu corporalitatea, de iluzia de a trăi în joc. 
Nu recomand oricui experiența întoarcerii la autenticitate, deoarece ea poate conduce la alienare, pierderea interesului pentru viață, și în final suicid, văzut ca soluție de eliberare finală, pentru regăsirea, redobândirea autenticității...
Există diverse sisteme spirituale care au elaborat metode și tehnici de accesare a esenței spirituale, a lumii spirituale, dar nu vei putea avea niciodată certitudinea faptului că ceea ce ai accesat este ceva real sau face parte tot din joc, ca un fel de ”nivel superior” al jocului, care îți dă impresia că ai ieșit din joc deoarece poți percepe un alt plan, alt nivel, altă lume, alte dimensiuni existențiale, etc.
Nu este necesar să te focusezi mult pe asta, nu în mod excesiv, în orice caz, este mai util să te focusezi pe jocul pe care ai venit să îl joci, să îți creezi paradisul tău aici, învățând să fii un creator conștient al vieții tale, să îți modelezi viața după dorința, intenția și voința ta.

Noi nu am intrat în jocul vieții ca să ieșim din el, ci să îl jucăm, să ne bucurăm de acest joc, să ne testăm, să exerimentăm acest mediu de joc, ce pare a fi un joc multiplayer (cu mai mulți jucători).
Dar, în același timp, acceptă și faptul că unii poate au venit aici să experimenteze cum este să își creeze un... iad, un infern, o viață de coșmar, să vadă cât și ce pot suporta, testând astfel limitele lor, pentru a se... cunoaște mai bine pe sine.
Este greu de înțeles așa ceva, dar nu peste mult timp vor apărea jocurile de realitate virtuală de acest gen, cu senzori prin care poți simți și durerea fizică, apoi și suferința psihică, și mulți oameni vor considera că este atractiv și interesant să joci un astfel de joc, să îți testezi limitele, capacitatea de a rezista, suporta, nu doar să experimentezi continuu plăcere, bucurie, fericire, într-un joc ce oferă o stare paradisiacă...



Întrebare temă de casă: îți dorești, tu, oare, să trăiești acum o stare paradisiacă, în care tot ce vrei să obții, să fie manifestat instant, la cererea ta?
Meditează un pic la asta, înainte de a citi în continuare.

Cazurile de copii a căror părinți foarte bogați le-au oferit tot ce și-au dorit, arată că majoritatea lor au ajuns să nu se mai poată bucura de viață, de lucrurile simple care pe alții îi bucură când le obțin, mai ales prin... efort personal, pe merit.
O elevă ajunsă la majorat se mira de faptul că o colegă de-a sa se bucura ca un copil că a primit un telefon dorit, de majorat.  
- Cum de te poți bucura așa de un... telefon? Eu nu m-am putut bucura așa, deși am primit un automobil nou BMW de ziua mea... 
Situația în care te afli, când primești sau obții ceva, joacă un rol predominant privind bucuria ta. 
Dacă ai obține, la comandă, orice îți dorești să ai, cât timp te-ai putea bucura, prin această metodă, continuu?
Situația în care suntem noi, în această existență omenească terestră, este una în care marea majoritate a oamenilor nu pot obține tot ce vor, orice vor, oricând vor, deși există o abundență de produse în această lume, însă nimic nu este pe gratis. (Excepțiile întăresc regula)
Pe vremuri strămoșii noștri își luau hrana de pe câmp, din copaci, acum totul se plătește, situația s-a schimbat, progresiv, odată cu schimbarea... nivelui de trai. 
Ca să ai un nivel de trai mai ridicat, plătești pentru asta, prin munca ta, efortul tău, timpul tău, adică o parte din viața ta...
Excepțiile cum sunt ”copiii de bani gata” nu sunt de invidiat, căci deși au bunuri în exces, nu se pot bucura de ele, de la un moment dat, iar sensul vieții este pentru ei, distorsionat, deformat, de aceea mulți se retrag în droguri, căutând plăcerea de care oarecum au fost privați. 
Excepțiile reprezintă cazuri demne de studiat, analizat, pentru a înțelege mai bine rostul și sensul vieții, modul ei de funcționare. 
Avem excepțiile privind insuficiența, și excepțiile privind excesul. 
Avem dualitatea.
Avem la ce ne raporta, și cum.
Avem o mare diversitate, varietate.
Și toată este pentru noi, pentru conștientizarea noastră.






Vezi și acest articol foarte interesant 
Cercetătorul Michael Norton despre metoda ştiinţifică în care poţi să cumperi fericireaîn care Michael Norton împărtăşeşte cercetări fascinate despre cum pot banii cumpăra cu adevărat fericirea - atunci când nu-i cheltui pentru tine, oferind date surprinzătoare despre diverse modalităţi prin care, cheltuind pro-social, îţi poate fi util ţie, muncii tale şi (desigur) altor oameni. (conține material video)

Lecturarea articolului, inclusă în playlistul meu youtube ”Liberul arbitru, Libertatea individuală”  katona nicolae 286 videouri.
Abonează-te la canalul meu să fii la curent cu noutățile din cele peste 150 de playlisturi


Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 



-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 


Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!

eJobs



APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Mind Synergy -
Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă


-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

Mai multe despre Kato : | Facebook

Resurse utile - Dezvoltare Spirituală : Toate siteurile de mai jos sunt administrate de mine şi vei găsi informaţii utile aici 1. Profil Googl



-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html


SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...


 

software-deals.ro

  VigLink banner






(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');