Se spune că oamenii de fapt gândesc și acționează ca în transă, deoarece aproximativ 95% din acțiunile lor sunt dictate si controlate de subconștient și inconștient, prin instincte, obișnuințe, reflexe condiționate, tipare automatizate de gândire și comportament.
De aceea și simțul critic este mult diminuat, și ne întrebăm conștient destul de rar dacă ceea ce spunem și facem noi si alții este bine, corect, eficient.
Oamenii sunt prinși destul de bine în sistemul lor rigid de credințe si convingeri, care le creează un scenariu personal subiectiv despre lume și viață, fiecare om trăind în "lumea lui", în amintirile sale personale, în conjunctura sa personală din prezent, în dorințele si expectanțele sale privind viitorul său, trebuințele personale, în interpretările sale subiective privind lumea și viața.
Fiecare om este influențat de experiențele sale anterioare privind modul în care interpretează în prezent totul, și deoarece nu avem aceleași experiențe, interpretăm diferit, fiecare, aceleași evenimente, procese, fenomene, activități, etc.
Iar la baza acestei interpretări putem regăsi trăirile emoționale asociate tuturor experiențelor noastre personale din trecut.
În general omul caută plăcerea și fuge de neplăcere, caută starea de bine și fuge de suferință.
Iar această programare are ca efect pendularea continuă între atracție și respingere, omul lăsându-se atras de ceea ce crede că îi poate conferi plăcere, o stare de bine și respinge automat ceea ce crede că îi poate crea neplăcere, durere, suferință.
Iar coordonarea se face în mod mai mult subconștient, automatizat, pe baza datelor existente în memorie privind experiențele anterioare.
Tot ce există ca informație în mintea unui om, a trecut anterior prin simțurile sale, iar această informație este mai mult sau mai puțin deformată, distorsionată, cognitiv și afectiv.
Asta este regula de bază, dar lucrurile se complică de obicei, căci nu se poate obține plăcere pură 100%, lipsită de orice fel de neplăcere, nu-i așa?
Nu există ceva bun sau rău 100%, totul este dual, în orice bine este si ceva rău, și invers.
Deci, de fapt, mereu trebuie să facem compromisuri, și să alegem calea care ni se pare că ne aduce cele mai puține neplăceri, cel mai puțin rău, când vrem sa obținem ceva plăcut, bun.
De aceea oamenii de fapt sunt mereu în conflict, mai mult sau mai puțin conștientizat, în subconștient desfășurându-se continuu un proces de analiză privind raportul costuri /beneficii, cât trebuie să cedezi /investești pentru a primi /obține ceva, pentru a ajunge la un rezultat dorit în mod cât mai eficient, cu costuri și investiții cât mai mici de timp, efort, nervi, bani, etc.
Și totul se raportează la experiența ta anterioară, căci sunt folosite datele tuturor experiențelor anterioare în analiza de previziune a fiecărui rezultat dorit.
Dacă costurile par prea mari în raport cu beneficiile, renunți.
Dacă beneficiile par mari în raport cu costurile, și sunt suficient de motivante pentru tine, atunci treci la acțiune cu elan.
Bine-nțeles că pe drum începi să vezi că socoteala inițială nu a fost ea foarte exactă și corectă, și atunci conflictul se poate exacerba, adică poți începe să pietzi din avânt, întrebându-te dacâ are rost să continui să mai investești, dacă ți se pare că de fapt poți ajunge la final în pierdere, având parte de prea multe neplăceri pentru obțjnerea plăcerii scontate, de exemplu.
Pe scurt, de aceea mintea oamenilor ruminează continuu, este prinsă într-o multitudine de analize, calcule, interpretări, se blochează de multe ori din lipsa de date necesare, insuficiente, și oamenii sunt confuzi, au incertitudini, nesiguranță, neclarități, etc.
Oamenii, în general, au multe probleme de rezolvat, zilnic, de aceea sunt prinsi în universul gândurilor lor, majoritatea timpului, fiind "căzuți pe gânduri", mintea lor străduindu-se să rezolve toate conflictele cu bine, dar neputând să se " odihnească" până nu le găsește o rezolvare considerată favorabilă din punct de vedere adaptativ la lume și viață.
De aceea este foarte dificil să "trezești" pe cineva, și foarte dificil să te trezești și tu însuți, de fapt.
Și ce este amuzant în asta, de constatat că există mulți oameni care vor să îi trezească pe alții, din "vis", dar numai pentru a-i băga în visul lor personal, în scenariul lor propriu de joc al vieții, subiectiv, ce își are regulile sale specifice de joc.
Deci, pe scurt, mentorul te trezește la realitate, dar o realitate a lui, construită de mintea sa, sau a altui mare mentor de la care a preluat-o ca adept.
Și atunci reiese că, de fapt, este posibil ca nimeni să nu poată trezi pe nimeni, ci doar să îi influențeze "somnul", transa, influențând în mod transformator calitatea viselor sale.
Și acum, te întreb în mod serios: ce m-aș face cu tine dacă te-aș trezi, sau ce te-ai face cu mine dacă m-ai trezi?
Visăm împreună visul vieții terestre ca oameni, am inyrat în acest joc ca să visăm împreună, să jucăm împreună acest joc al vieții, nu să ne trezim unul pe altul din vis, din joc.
Dar jocul are totuși protecția lui, si nu ne lasă așa ușor sa ieșim din joc, ne permite să ne amăgim doar că ne-am trezi, trecând la un nivel de joc superior, când acumulăm destule " puncte"...
Este ca şi cum trezirea reală implică ieşirea din jocul vieții, părăsirea lui, iar amăgirea trezirii te face ori să treci la un alt nivel, superior, al aceluiaşi joc, ori să te "trezeşti" din visul tău în alt vis, crezând că noul vis poate fi mai... real decât cel anterior.
Calitatea vieții omeneşti în acest vis/ joc al vieții depinde de calitatea viselor tale, a scenariilor tale, care pot suferi modificări, transformări.
Dar pentru asta este nevoie ca tu să vrei să transformi ceva în viața ta, să accepți transformarea.
Alții te pot sprijini, ajuta, dar nimeni nu te poate transforma cu forța, fără voia ta, de a... ceda, accepta...
Cine se simte bine în pielea lui, cu viața lui, am putea spune că "visează frumos", iar cine nu, nu.
Eu sunt prea curios de felul meu, de aceea îmi bag nasu şi prin coşmaruri, să nu zic că am trăit degeaba, că doar am trăit frumos, stând cuminte la locu meu, izolat.
De la o vârstă, însă, acumulăm destule, şi ne liniştim curiozitatea şi dorința de nou şi neprevăzut, cu atât mai mult cu căt suferințele repetate ne obosesc tot mai mult.
În final de joc ajungem să ne dorim odihna, relaxarea, detaşarea, sătui de efortul continuu depus pentru supraviețuire şi dobândirea unei calități tot mai bune a vieții.
Cu cât mai multă experiență de joc, cu atăt te saturi mai repede de el, deci nu vă grăbiți, aveți toată viața, adică încă un... pic
Cu cât mai multă experiență de joc, cu atăt te saturi mai repede de el, deci nu vă grăbiți, aveți toată viața, adică încă un... pic
Oamenii au o teamă instinctivă de trezire, deoarece nu știu ce s-ar întâmpla cu ei dacă s-ar trezi, unde s-ar trezi, plus faptul că simt instinctiv că ar ieși din acest joc al vieții și nu l-ar mai putea juca.
Deci este o rezistență mai complexă față de trezire, și există o stare conflictuală la omul obișnuit, pe care o simte când aude de trezirea sa.
De ce te-ai trezi, dacă tu ai ales să visezi acest vis, să îl "viețuiești", să îl experimentezi?
Ai avea nevoie de o motivație foarte puternică pentru a acționa în vederea trezirii tale, și întrebarea de bază este: care este motivația ta, acum, ce simți că este cel mai bine pentru tine să faci?
Pentru a te trezi ar trebui să devii destul de sătul de viață, de jocul vieții, altfel orice motivație te prinde de fapt mai mult în joc.
Dacă, de exemplu, vrei ceva pentru omul care ești sau alți oameni, indiferent ce, acea dorință te va menține în joc.
Poți deveni sătul de joc sau de viața ta, și atunci să îți dorești trezirea din visul vieții omenești.
Dar dacă ești sătul de viața ta de până acum și vrei să o schimbi în bine cu ceva, atunci ești motivat să continui jocul.
Orice motivație legată de joc te ține în joc, în viață.
Și tot ce te demotivează să joci mai departe jocul, te va motiva să îți dorești trezirea ca ieșire din vis, din joc.
O întrebare interesantă este: de ce, deși mulți oameni spun că sunt sătui de lume și viață, de suferință, nu se sinucid, totuși, pentru a ieși automat din acest vis/ joc?
De teamă și frică de ce va urma, de necunoscut și ideea de dispariție completă a ceea ce sunt, sau deoarece mai au destulă motivație de a continua, destulă speranță, încredere că ceva se va schimba, că lucrurile pot evolua pozitiv, etc ?
În ignoranța lor, oamenii sunt mereu în dilemă si conflicte interioare, trebuind să aleagă răul cel mai mic, să aleagă între a continua să facă ceea ce știu și s-au obișnuit să facă sau să încerce ceva nou, necunoscut, etc.
Este oarecum normal, deci, să te gândești că te-ai putea trezi la o realitate ce poate fi mai dură si mai grea decât visul ce-l visezi, dacă ai o gândire mai pesimistă, nu-i așa?
De obicei oamenii, și în special copiii, evadează în imaginar ca mecanism de eludare a realității ce le provoacă suferință. Se detașează de realitate și visează că sunt intr-o lume mai bună, mai frumoasă, mai sigură, mai confortabilă.
Acest tipar, mecanism de apărare, ne-ar putea face să ne gândim că suntem aici deoarece am creat acest vis, această realitate mentală imaginară, pentru a scăpa de alta, cea mai reală, în care avem mai mult de suferit.
De ce ne-am crea o lume a suferinței de experimentat, dacă lumea reală din care am "evadat" ar fi mai bună, mai plăcută, mai paradisiacă?
Este o foarte bună și rațională întrebare, nu-i așa?
Păi, să privim cum evoluează jocurile create de oameni, cele de realitate virtuală: majoritatea celor ce au priză sunt de tip shooter, cu împușcături, războaie, în care jucătorul ucide cât mai multe personaje ireale, pentru a nu fi el împușcat.
De ce a prins acest tip de jocuri, atât de bine, oare, în era noastră atât de... civilizată?
Cum vor evolua aceste jocuri în continuare? Cu senzori, adică jucătorul va putea simți pe pielea lui că este împușcat, lovit, va putea simți suferința, și asta îl va face să "trăiască " mai real jocul.
Deci este o rezistență mai complexă față de trezire, și există o stare conflictuală la omul obișnuit, pe care o simte când aude de trezirea sa.
De ce te-ai trezi, dacă tu ai ales să visezi acest vis, să îl "viețuiești", să îl experimentezi?
Ai avea nevoie de o motivație foarte puternică pentru a acționa în vederea trezirii tale, și întrebarea de bază este: care este motivația ta, acum, ce simți că este cel mai bine pentru tine să faci?
Pentru a te trezi ar trebui să devii destul de sătul de viață, de jocul vieții, altfel orice motivație te prinde de fapt mai mult în joc.
Dacă, de exemplu, vrei ceva pentru omul care ești sau alți oameni, indiferent ce, acea dorință te va menține în joc.
Poți deveni sătul de joc sau de viața ta, și atunci să îți dorești trezirea din visul vieții omenești.
Dar dacă ești sătul de viața ta de până acum și vrei să o schimbi în bine cu ceva, atunci ești motivat să continui jocul.
Orice motivație legată de joc te ține în joc, în viață.
Și tot ce te demotivează să joci mai departe jocul, te va motiva să îți dorești trezirea ca ieșire din vis, din joc.
O întrebare interesantă este: de ce, deși mulți oameni spun că sunt sătui de lume și viață, de suferință, nu se sinucid, totuși, pentru a ieși automat din acest vis/ joc?
De teamă și frică de ce va urma, de necunoscut și ideea de dispariție completă a ceea ce sunt, sau deoarece mai au destulă motivație de a continua, destulă speranță, încredere că ceva se va schimba, că lucrurile pot evolua pozitiv, etc ?
În ignoranța lor, oamenii sunt mereu în dilemă si conflicte interioare, trebuind să aleagă răul cel mai mic, să aleagă între a continua să facă ceea ce știu și s-au obișnuit să facă sau să încerce ceva nou, necunoscut, etc.
Este oarecum normal, deci, să te gândești că te-ai putea trezi la o realitate ce poate fi mai dură si mai grea decât visul ce-l visezi, dacă ai o gândire mai pesimistă, nu-i așa?
De obicei oamenii, și în special copiii, evadează în imaginar ca mecanism de eludare a realității ce le provoacă suferință. Se detașează de realitate și visează că sunt intr-o lume mai bună, mai frumoasă, mai sigură, mai confortabilă.
Acest tipar, mecanism de apărare, ne-ar putea face să ne gândim că suntem aici deoarece am creat acest vis, această realitate mentală imaginară, pentru a scăpa de alta, cea mai reală, în care avem mai mult de suferit.
De ce ne-am crea o lume a suferinței de experimentat, dacă lumea reală din care am "evadat" ar fi mai bună, mai plăcută, mai paradisiacă?
Este o foarte bună și rațională întrebare, nu-i așa?
Păi, să privim cum evoluează jocurile create de oameni, cele de realitate virtuală: majoritatea celor ce au priză sunt de tip shooter, cu împușcături, războaie, în care jucătorul ucide cât mai multe personaje ireale, pentru a nu fi el împușcat.
De ce a prins acest tip de jocuri, atât de bine, oare, în era noastră atât de... civilizată?
Cum vor evolua aceste jocuri în continuare? Cu senzori, adică jucătorul va putea simți pe pielea lui că este împușcat, lovit, va putea simți suferința, și asta îl va face să "trăiască " mai real jocul.
Ce va urma? Concursuri și campionate eroice "care rezistă mai mult", cine poate îndura mai mult, ceva de genul, nu-i așa? Adolescenții se vor lăuda cu asta, cât a rezistat fiecare.
Și atunci, ne putem întreba: oare în realitatea din care am venit si ne vom întoarce la sfârșitul jocului, vom fi punctați și ne vom lăuda fiecare cu cât am putut îndura și rezista în viața asta?
Subiecții lui Michael Newton descriu cam acest tip de realitate dintre viețile omenești, o realitate din care intrăm în acest joc al vieții în scop educativ, dar și recreativ totodată, ca și cum jocul ar avea dublă funcție: de a evolua prin dezvoltare personală pe baza experienței de joc, și de divertisment.
Cu siguranță vor exista în curând și jocuri de realitate virtuală de tip dezvoltare personală, create de oameni, nu doar de divertisment, și vor combina utilul cu plăcutul și neplăcutul, pentru a exista o mare varietate, pe toate gusturile jucătorilor.
Și atunci, ne putem întreba: oare în realitatea din care am venit si ne vom întoarce la sfârșitul jocului, vom fi punctați și ne vom lăuda fiecare cu cât am putut îndura și rezista în viața asta?
Subiecții lui Michael Newton descriu cam acest tip de realitate dintre viețile omenești, o realitate din care intrăm în acest joc al vieții în scop educativ, dar și recreativ totodată, ca și cum jocul ar avea dublă funcție: de a evolua prin dezvoltare personală pe baza experienței de joc, și de divertisment.
Cu siguranță vor exista în curând și jocuri de realitate virtuală de tip dezvoltare personală, create de oameni, nu doar de divertisment, și vor combina utilul cu plăcutul și neplăcutul, pentru a exista o mare varietate, pe toate gusturile jucătorilor.
Vom regăsi la baza lor relaxarea, deprivarea senzorială, intrarea în transă, detașarea de corporalitatea fizică, de senzorial, și accesarea informației și energiilor (inforenergie) pe altă cale decât prin intermedierea simțurilor senzoriale corporale.
Este ca și cum am anestezia de fapt corpul, pentru a ne putea detașa de el, ca să percepem informația extrasenzorial.
Întrebarea care rămâne este: dacă te-ai detașat de corp rămâi prins în joc, în același scenariu de joc, sau detașarea te scoate automat din joc, în altă realitate?
Din ce am studiat până acum, detașarea de corp (decorporalizarea) este descrisă ca menținând totuși o legătură fizică între " corpul subtil conștient" ce părasește organismul omenesc și poate "călători" după propria voință unde vrea, legătura fiind descrisă ca un cordon luminos ("coarda de argint") care se menține oe tot decursul vieții.
Coarda de argint se rupe doar în momentul morții corporale, spiritul devenind doar atunci complet liber de corp - organismul omenesc.
Deci se pare că nu există o trezire reală totală din vis decât după momentul morții, în rest fiind prinși în același scenariu, legați de scenariul de joc prin coarda de argint.
Este o ipoteză, bazată pe multe mărturii ale celor ce au practicat decorporalizarea.
Imaginați-vă că în jocurile de realitate virtuală joacă și jucători reali ca personaje preluate (avatari), jocuri multiplayer (mai mulți jucători), dar există și foarte multe personaje fictive create de joc de umplutură, care nu reprezintă jucători, nu sunt avatari de joc.
Corrado Malanga a descoperit că nu toți oamenii au suflet, Biblia ne spune că nu toți oamenii sunt scriși în Cartea Vieții, si mai există astfel de informații interesante, care par a avea legătură cu personajele fictive de joc de umplutură ce nu au jucători reali în spatele lor.
Este o ipoteză, bazată pe constatările mele, ce poate fi validată sau invalidată cândva, deci nu afirm că este un adevăr.
Dar gândiți-vă că în cadrul jocurilor de realitate vurtuală nu poți deosebi un personaj de tip avatar ce este coirdonat de un jucător real, de un personaj creat de joc ca umplutură, ce participă la un scenariu într-un mod programat complet de softul jocului, ca acțiuni si reacții ale sale.
Deci, ipotetic, pot exista oameni care nu au "suflet", cum zice Malanga, oameni falși care nh sunt trecuți în Cărțile Vieții, unde sunt trecute de fapt numai "viețile" jucătorilor reali, ca înregistrări ale jocurilor lor, pentru a fi folosite apoi ca material dudactic, de studiu, pentru fiecare jucător, privind modul în care a jucat, ajutând dezvoltării sale personale în continuare.
Exact un astfel de scenariu este descris de subiecții lui Michael Newton, deci există mărturii ce confirmă această ipoteză.
Intram în joc preluând un personaj uman, un avatar, jocul vieții este monitorizat și înregistrat, si poate fi și studiat ulterior după ieșirea din joc, ca material didactic din care mai ai ceva de învățat. Fiecare spirit/ jucător are toate înregistrările vieților / jocurilor lui, și aceste înregistrări au legătură cu Cartea Vieții, Akasha, și alte concepte ce descriu cam acelasi lucru în esență: o înregistrare a tuturor vieților, a istoriei umanității, sau altfel privind, a întregului joc de tip realitate virtuală, în toată desfășurarea lui.
Subiecții descriu Cărțile Vieților lor ca pe niște tablete / ecrane, ce au o tehnologie foarte sofisticată, un soft cpmplex ce permite analize rapide ale diferitelor momente din viață înregistrate, cu statistici, calcule de probabilitate privind efectele potențiale, etc.
Mai mult, subiecții descriu că pot revedea o viață ca si cum ar fi din nou acolo, în ea, "intrând" cumva în niște "ecrane ale vieții" mari, și chiar intrarea într-o nouă viață s-ar produce tot așa, tehnologic, ca o "intrare" într-un mare ecran.
Revederea unei vieți ca și cum ai fi acolo nu afectează înregistrarea cu nimic.
Dar intrarea într-o viață nouă devine problematică conceptual, interpretativ, pentru noi, căci nu îmi este prea clar dacă este vorba de a experimenta de fapt o înregistrare efectuată deja, și cât de interactivă este viața, jocul, de fapt, adică cât liber arbitru avem de fapt.
Teoretic putem avea impresia că luăm decizii si hotărâri proprii, dar ele pot să fie de fapt inoculate sugestiv, mental, așa încât să fii convins că tu cu mintea ta ai ales ceva.
Dar ce este de fapt "mintea ta", încă nu prea știe nimeni, nu-i așa?
E ca și cum ai asista la un film de realitate virtuală din poziția eroului principal, și ai primi sugestii privind ce va face personajul, cu foarte puțin înainte de a acționa, iar asta îți va da impresia că de fapt tu coordonezi acel personaj, cu mintea ta, și te vei identifica tot mai mult cu el așa.
Noi știm că creierul poate fi păcălit în multe feluri, sa ia drept real ceva ce nu este, deci ne putem aștepta să apară tehnologii sofsticate care să ne păcalească de nu mai știm cine și pe ce lume suntem, nu-i așa?
Corrado Malanga a descoperit că nu toți oamenii au suflet, Biblia ne spune că nu toți oamenii sunt scriși în Cartea Vieții, si mai există astfel de informații interesante, care par a avea legătură cu personajele fictive de joc de umplutură ce nu au jucători reali în spatele lor.
Este o ipoteză, bazată pe constatările mele, ce poate fi validată sau invalidată cândva, deci nu afirm că este un adevăr.
Dar gândiți-vă că în cadrul jocurilor de realitate vurtuală nu poți deosebi un personaj de tip avatar ce este coirdonat de un jucător real, de un personaj creat de joc ca umplutură, ce participă la un scenariu într-un mod programat complet de softul jocului, ca acțiuni si reacții ale sale.
Deci, ipotetic, pot exista oameni care nu au "suflet", cum zice Malanga, oameni falși care nh sunt trecuți în Cărțile Vieții, unde sunt trecute de fapt numai "viețile" jucătorilor reali, ca înregistrări ale jocurilor lor, pentru a fi folosite apoi ca material dudactic, de studiu, pentru fiecare jucător, privind modul în care a jucat, ajutând dezvoltării sale personale în continuare.
Exact un astfel de scenariu este descris de subiecții lui Michael Newton, deci există mărturii ce confirmă această ipoteză.
Intram în joc preluând un personaj uman, un avatar, jocul vieții este monitorizat și înregistrat, si poate fi și studiat ulterior după ieșirea din joc, ca material didactic din care mai ai ceva de învățat. Fiecare spirit/ jucător are toate înregistrările vieților / jocurilor lui, și aceste înregistrări au legătură cu Cartea Vieții, Akasha, și alte concepte ce descriu cam acelasi lucru în esență: o înregistrare a tuturor vieților, a istoriei umanității, sau altfel privind, a întregului joc de tip realitate virtuală, în toată desfășurarea lui.
Subiecții descriu Cărțile Vieților lor ca pe niște tablete / ecrane, ce au o tehnologie foarte sofisticată, un soft cpmplex ce permite analize rapide ale diferitelor momente din viață înregistrate, cu statistici, calcule de probabilitate privind efectele potențiale, etc.
Mai mult, subiecții descriu că pot revedea o viață ca si cum ar fi din nou acolo, în ea, "intrând" cumva în niște "ecrane ale vieții" mari, și chiar intrarea într-o nouă viață s-ar produce tot așa, tehnologic, ca o "intrare" într-un mare ecran.
Revederea unei vieți ca și cum ai fi acolo nu afectează înregistrarea cu nimic.
Dar intrarea într-o viață nouă devine problematică conceptual, interpretativ, pentru noi, căci nu îmi este prea clar dacă este vorba de a experimenta de fapt o înregistrare efectuată deja, și cât de interactivă este viața, jocul, de fapt, adică cât liber arbitru avem de fapt.
Teoretic putem avea impresia că luăm decizii si hotărâri proprii, dar ele pot să fie de fapt inoculate sugestiv, mental, așa încât să fii convins că tu cu mintea ta ai ales ceva.
Dar ce este de fapt "mintea ta", încă nu prea știe nimeni, nu-i așa?
E ca și cum ai asista la un film de realitate virtuală din poziția eroului principal, și ai primi sugestii privind ce va face personajul, cu foarte puțin înainte de a acționa, iar asta îți va da impresia că de fapt tu coordonezi acel personaj, cu mintea ta, și te vei identifica tot mai mult cu el așa.
Noi știm că creierul poate fi păcălit în multe feluri, sa ia drept real ceva ce nu este, deci ne putem aștepta să apară tehnologii sofsticate care să ne păcalească de nu mai știm cine și pe ce lume suntem, nu-i așa?
Experiența îmi arată că fiecare om se exprimă și acționează de la un anumit nivel, și dacă sunt atent la modul său de exprimare pot înțelege cam la ce nivel de joc se situează.
Iar acest nivel de joc este unul dat de volumul și natura problemelor de viață soluționate de el în această viață, în acest joc, probleme ale lui sau ale altora.
Eu am căutat instinctiv toată viața mea să analizez problemele de viață ale oamenilor, să caut soluții adecvate, atât pentru ale mele cât și pentru cele ale altora, și asta mi-a adus o experiență destul de bogată în acest sens, înțelegere, conștientizare, dar sunt încă departe de nivelul la care să mă pot ridica deasupra tuturor nivelurilor la care sunt generate problemele de viață, desigur.
Dealtfel, jocul vieții este destul de... fascinant, și am impresia că în mod subconștient oamenii sunt ținuți în viață /joc tocmai de problemele pe care le au continuu de rezolvat, iar a te rididica la un nivel prea superior strică tot acest farmec problematic al omenescului jucat de noi.
Argument: am învățat să observ atent reacțiile celorlalți, și am constatat că oamenii nu vor de fapt să primească soluții pe tavă mură-n gură, manifestând în majoritatea cazurilor o reacție de respingere față de astfel de oferte facile, care le pot anula pe loc problemele de viață, căutarea, zbaterea, meritul de a rezolva ceva de unul singur.
Am observat și la mine asta, desigur, și ar fi loc aici de o discuție privind orgoliul, mândria, Egoul, meritul propriu, adică niște tipare care se regăsesc la toți oamenii, ca mecanisme și programări bazale ce ne determină să jucăm cu toții destul de asemănător, după aceleași reguli de joc, de la care nu avem libertatea de a devia prea tare în neasemanarea și deosebirile noastre.
Oameni suntem, avem în comun mult mai multe asemănări decât deosebiri, și asta ne face destul de previzibili, deși ne lăudăm deseori cu individualitățile noastre unice.
Suntem cu toții pe aceeași scenă a vieții, deși avem roluri mai mult sau mai puțin diferite.
Dar multe roluri sunt comune, cum este cel de copil, fiu/ fiică, părinte, unchi / mătușă, bunic(ă), elev, student, angajat, șofer, pieton, cetățean, votant, suporter, etc.
Trebuie să recunosc că acest joc al vieții este foarte complex și oferă o varietate destul de mare pentru a fi ceva fascinant, acaparant, și a crea... dependență, și după cum văd, așa este pentru toți, nimeni nu se zbate în mod serios să se... trezească, să iasă din acest vis, din acest joc.
Deci rămâne să ne jucăm privind influențarea viselor noastre, transformarea lor, experimentarea de noi și noi situații și experiențe de... vis, la care fiecare dintre noi ne... trezim că visăm.
Trebuie să recunosc că acest joc al vieții este foarte complex și oferă o varietate destul de mare pentru a fi ceva fascinant, acaparant, și a crea... dependență, și după cum văd, așa este pentru toți, nimeni nu se zbate în mod serios să se... trezească, să iasă din acest vis, din acest joc.
Deci rămâne să ne jucăm privind influențarea viselor noastre, transformarea lor, experimentarea de noi și noi situații și experiențe de... vis, la care fiecare dintre noi ne... trezim că visăm.
Pentru cine vrea și poate ajuta pe cei aflați în dificultăți
Lecturarea articolului
Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc!
-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :)
Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!
-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Evenimente generale Cluj Allevents.in:
-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici: Subscribe to Spirit by Email
-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog.
Mulţumesc !
-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36
Viddipop https://pdctrk.com/a/76d4438c
SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...
