Un blog despre iubire,prietenie, acceptare,intelegere, cunoastere, armonie, echilibru sufletesc,vindecare spirituala...
Un loc magic,spiritual,un loc ce se va extinde,cu timpul,...
Da. Lecția înțelegerii și acceptării este de foarte lungă durată. Noroc că durată avem. :) Timpul nu ne presează. Doar ne ...omoară, pentru a renaște, iar și iar, și a lua totul de la început. :) Nimeni nu poate fi simpatizat și îndrăgit de toți. Nici măcar eu. :D Nici Isus nu a fost, așa că, ce pretenții am mai putea emite noi, muritorii de rând ? :) Nici una. Este normal să fie așa, deoarece nu toți oamenii sunt la fel, existând o mare varietate. Și mă bucur că există o mare varietate de oameni, aici, pe Terra, în jurul meu, deoarece astfel am posibilitatea de a învăța o mulțime de lucruri foarte variate. Dacă nu ar fi existat această varietate, posibilitățile mele ar fi fost cu atât mai limitate cu cât varietatea ar fi fost mai restrânsă ! Mă bucur că există genii, dar și că există debili mintali, idioți și cretini. Mă bucur că există persoane care mă îndrăgesc, dar și persoane care mă antipatizează. O mare varietate de oameni îți oferă o mare varietate de lecții. Cred că pot spune că sunt recunoscător, din acest punct de vedere, tuturor, chiar și Creatorului acestei lumi, bineînțeles. Cred că mi-a luat destul de mult timp să înțeleg această lecție, a NECESITĂȚII EXISTENȚEI VARIETĂȚII, ÎN TOATE FORMELE EI, și mai cred că lecția nu s-a sfârșit încă, și că mai am multe informații de asimilat. Nu mă grăbesc. Știu că Eternitatea poate aștepta, și că nu se grăbește nicăieri. :) Este permisivă, din acest punct de vedere, temporal. :) Înțelegerea creează posibilitatea acceptării, acceptarea cea a empatiei, empatia cea a îndrăgirii și iubirii. Și, în final, recunoștința ce se naște de undeva din esența ființei, reprezintă coroana acestor trăiri emoționale, care vine să se așeze deasupra, ca ...cireașa de pe tort... :) ♥
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Reacțiile personale au rolul de a ne ajuta să ne cunoaștem mai bine, să ne înțelegem mai bine, să ne acceptăm mai bine, să ne controlăm mai bine. Doar ceea ce înțelegi poți accepta. Dacă te înțelegi pe tine, te poți accepta așa cum ești. Dacă înțelegi pe altul, îl poți accepta așa cum este el. Efortul depus în vederea înțelegerii și acceptării te transformă, inevitabil, automat. Asta înseamnă transformare, dezvoltare personală, evoluție. De aceea comunicarea și interacțiunile sunt foarte importante, căci ne dau ocazii și oportunități de a reacționa, de a ne transforma, de a ne dezvolta, de a evolua. Să nu crezi că este foarte important să fii înțeles de toată lumea, acum, în prezent, căci este imposibil să te înțeleagă toți oamenii, mai ales când comunici în cadrul unui grup. Unii te vor înțelege și accepta așa cum ești, acum, alții în viitor, după mai multe interacțiuni sau mai multe experiențe, iar alții nu te vor înțelege niciodată. Dacă tu înțelegi acest principiu natural, nu te vei mai forța excesiv pe viitor să te faci înțeles și acceptat de absolut toată lumea, înțelegând faptul că toate vin la timpul lor, în mod firesc. Poți grăbi desfășurarea anumitor procese, cum este înțelegerea, dar nu le poți forța desfășurarea în mod accelerat. Poți doar sprijini și ajuta desfășurarea lor, oferind CONDIȚII OPTIME desfășurării lor, atunci când ele nu există. Această ofertă conștientă, de a oferi condiții optime, presupune a ELIMINA (ANIHILA) BLOCAJELE EXISTENTE ÎN CALEA COMUNICĂRII. Aceste blocaje cuprind prejudecățile personale, orgoliul, mândria, tiparele fixiste de gândire și comportament. Oamenii tind mereu să reacționeze conform unor TIPARE dobândite prin educație, prin experiența lor personală de viață, dar și conform personalității lor, a caracterului și temperamentului lor înnăscut, dobândit ca zestre genetică. De aceea, nu poți SCHIMBA oamenii, în mod global, în toate privințele, și nici pe tine însuți. Dar îi poți sprijini și ajuta să transforme unele tipare în alte tipare, mai utile, mai benefice, mai eficiente. În acest sens, este benefic și pentru tine să manifești deschiderea necesară acceptării sprijinului și ajutorului venit din partea altora, a celor cu care comunici, cu care interacționezi. Transformarea tiparelor de reacție nu reprezintă o transformare profundă, de esență, dar stările de conștiință accesate prin utilizarea anumitor tipare sunt foarte importante, căci ele permit accesarea unor planuri superioare ale cunoașterii și înțelegerii lumii și vieții. De exemplu, situarea pe un nivel psihic relaxat, liniștit, de pace și echilibru emoțional-sufletesc, îți conferă condițiile propice observării, studierii și analizării realității, așa cum este ea, nu cum îți apare în mod deformat în tot timpul în care te lași purtat pe valurile agitate ale trăirilor emoționale. Aceste valuri pur și simplu distorsionează imaginea realității reflectată în mintea ta... Concluzie : comunicarea interpersonală are rolul de a achiziționa și transmite informații, dar acest proces trebuie privit holistic, în toate aspectele sale. Căci comunicarea, ca PROCES INTERACTIV, permite accesul la informații ce nu pot fi obținute la fel de facil și eficient pe alte căi. Și aici mă refer în special la REACȚIILE tale manifestate în timpul comunicării cu alte persoane. Aceste reacții nu le ai în timpul monologului interior, nici nu sunt declanșate în timpul interacțiunii tale cu mediul înconjurător, ci doar cu mediul social. Bineînțeles, însă, că asimilarea informațiilor presupune efectuarea voluntară și conștientă a unor OPERAȚII MENTALE, precum OBSERVAȚIA, ANALIZA , SINTEZA și INTERPRETAREA datelor. Este esențial, deci, să îți pui gândirea în funcțiune în timpul comunicării, îndreptându-ți atenția asupra reacțiilor tale și ale celor cu care comunici. Asimilarea informațiilor nu reprezintă un proces pasiv, ci unul activ, ce necesită implicare personală, efort personal îndreptat conștient în direcția asimilării. Atenționare : există un puternic curent așa-zis "spiritual", la ora actuală, care susține NECESITATEA SUPRIMĂRII OPERAȚIILOR GÂNDIRII, A CREERII UNUI VID MENTAL, în scopul cunoașterii mai eficiente a realității. Adepții susțin ideea că percepția obiectivă a realității este posibilă doar în condițiile observației impersonale, complet detașată de orice gând, de orice proces al gândirii. Afirmă că este necesară crearea unui "vid mental" în scopul manifestării condițiilor de percepție ideale. Ei spun că, atât timp cât timp tu gândești, nu ai posibilitatea de a percepe realitatea așa cum este, gândirea distorsionând reprezentarea corectă a realității. Această teorie, care reprezintă de fapt un curent de... gândire, ca oricare altul, este destul de ușor acceptat, în special de către tineri și persoane lipsite de orice inițiere, deoarece se bazează pe o PROMISIUNE COMODĂ : "NU TREBUIE SĂ FACI NIMIC, DOAR SĂ RENUNȚI LA A GÂNDI, PENTRU A ÎNȚELEGE TOTUL, PENTRU A DOBÂNDI ILUMINAREA CONȘTIINȚEI !" Este la fel ca orice promisiune a oricărei religii : fă cum îți spun, și vei fi recompensat, vei ajunge în rai (starea de Iluminare). Nu ar fi nici o problemă, dacă ai putea vedea cazuri reale de oameni care au beneficiat în mod real de rezultatul promis... Poți deveni un Iluminat, fără efort, deci cum să nu fie ATRACTIVĂ o astfel de variantă ? :) Este... Dar... nu am întâlnit până acum nici un Iluminat trezit prin această metodă... Tu ? Câți ai întâlnit până acum ? :) Cum s-a născut această teorie ? Ea reprezintă o preluare, de fapt, din spiritualitatea ancestrală a diferitelor popoare. Însă acea spiritualitate nu a fost corect înțeleasă, deoarece această înțelegere corectă necesită un... efort considerabil al... gândirii ! :) Faptul că există extrem de puțini Iluminați la ora actuală, în lume, demonstrează în mod evident faptul că procesul Iluminării nu este atât de simplu precum îl prezintă unii. Trebuie bine înțeles faptul că ei au un INTERES PERSONAL în privința prezentării acestei OFERTE a lor, care nu este niciodată altruistă. Ei se oferă mereu drept ghizi personali în vederea obținerii stării de Iluminare și a condiției de Iluminat, manipulând naivii prin promisiunea obținerii facile a unor rezultate spectaculoase, în timp scurt și cu efort minim. Conștientizează însă faptul că ei NU POT DEMONSTRA NICICUM FAPTUL CĂ AU DOBÂNDIT CEEA CE ȚIE ÎȚI PROMIT : STAREA DE ILUMINARE ȘI CONDIȚIA DE ILUMINAT, PRIN ANULAREA GÂNDIRII ! Meditează puțin la asta... Ei încearcă să te aburească pe căi ocolite, determinându-te să renunți la alte metode și tehnici, mai complexe, la alți ghizi și învățători, de fapt la TOATE celelalte metode și la TOȚI ceilalți instructori ! Ei se străduie să te convingă că nu ai nevoie de nimic altceva în afară de ei și învățătura lor simplă și accesibilă. Atât de facilă încât este de... neînțeles și inaplicabilă în practică. Căci cum ai putea să o înțelegi în condițiile în care ei îți spală de fapt creierul, determinându-te să renunți la a mai gândi ?! Ce spun de fapt ei : Lasă-i pe ei să gândească și pentru tine, că ei știu mai bine ce este cel mai bine pentru tine. Tu nu știi nimic, și nici nu trebuie să afli nimic în plus, ci doar să te străduiești să îți menții un vid mental, o lipsă de gânduri, o stare de... inconștiență... Acest efort, îndreptat în scopul SEPARĂRII și IZOLĂRII TALE, și a deveni DEPENDENT de un UNIC ghid și învățătura lui, ar trebui să îți dea de... gândit ! Observația lipsită de ANALIZA și INTERPRETAREA datelor, nu are nici o valoare, căci nu poate conferi ÎNȚELEGEREA, CONȘTIENTIZAREA SEMNIFICAȚIILOR privind ceea ce ai observat. De exemplu, dacă percepi imaginea unui obiect necunoscut, nu poți ÎNȚELEGE CE ESTE ȘI CE REPREZINTĂ el de fapt, în mod real, până nu efectuezi niște procese de gândire în vederea analizei și sintezei informațiilor privind acel obiect, procese de comparare cu multitudinea de obiecte aflate în memoria ta, și interpretarea rezultatelor acestor operații ale gândirii. Acești "ghizi" se străduiesc să te facă dependenți de ei și metoda lor, pe care ți-o prezintă drept simplă și ușoară, dar care nu conduce de fapt la nici un rezultat, ci doar la o spălare a creierului și crearea dependenței. Dacă există cineva care vrea să conteste afirmațiile mele, să-mi prezinte spre verificare condiția sa de Iluminat obținută pe această cale. Din toți cei ce-i cunosc că propagă această metodă "simplă", de ani buni, niciunul nu a evoluat deloc, cu toții au rămas blocați în cadrul convingerilor lor fixiste privind necesitatea anihilării proceselor gândirii și a obținerii vidului mental. Rezultatele vorbesc de la sine, și contrazic teoria aceasta utopică. Cei ce se chinuie să-și reducă mintea la tăcere în mod absolut, sunt oameni care își blochează astfel dezvoltarea și evoluția personală. Toate persoanele verificate până acum au demonstrat doar că au dobândit condiția unei... ruperi de realitate, trăind într-o sferă limitată la convingerile lor privind realitatea, blocați în cadrul acestei sfere, autolimitați de tiparele lor de gândire... Nu fii atât de naiv și credul încât să te bazezi pe promisiuni, fără a cerceta dovezile palpabile, rezultatele obținute de practicanții metodei atât de lăudate de cei ce urmăresc să te manipuleze în interes personal. Trezește-te, stai treaz, și nu lăsa pe nimeni să-ți adoarmă vigilența. Nici măcar pe mine, deși nu am astfel de intenții. Dar, dacă îmi vei acorda cumva ÎNCREDERE ABSOLUTĂ, renunțând la simțul critic și luând drept adevăr ORICE aș afirma, somnul rațiunii tale te va conduce inevitabil spre confruntarea cu tot felul de... monștri... :) Cunoaște-te pe tine însuți. Exersează, în permanență. De exemplu, acum, la finalul acestui articol, închide ochii și meditează puțin la reacțiile pe care le-ai avut citind ideile prezentate. Întreabă-te de ce ai avut aceste reacții, sau de ce nu ai avut nici un fel de reacție, dacă nu ai avut. Poți să.mai parcurgi încă o dată materialul, și să analizezi ideile în succesiunea lor, analizând de ce unele ți se par acceptabile și altele nu. Caută în mintea ta argumente și contraargumente, exersându-ți capacitatea ta de discernământ... Succes ! :)
"Metaprogram (engl. meta-program) 1. Un nivel de programare mentală care determină cum ne clasificăm, orientăm și divizăm experiențele. Metaprogramele noastre sunt mai abstracte decât strategiile noastre specifice de a gândi; ele definesc abordarea noastră generală privitoare mai degrabă la un aspect particular decât la detaliile procesului nostru de gândire. 2. Programele mentale /perceptuale pentru sortarea și recepționarea stimulilor, filtre perceptuale care guvernează procesul atenției, uneori al "neuro-sortării", sau meta-procesele." - wikipedia
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Psihologul Philip Zimbardo, profesor de psihologie socială la Universitatea Stanford, spune că fericirea și succesul își au rădăcinile într-o trăsătură pe care majoritatea o neglijăm: modul în care ne orientăm spre trecut, prezent și viitor. El ne sugerează să ne ajustăm viziunea asupra timpului, ca un prim pas în îmbunătățirea vieții.
ATACUL LA PERSOANĂ IZVORĂȘTE DIN TEAMĂ - IMPORTANȚA DIVERSITĂȚII
Oamenii se panichează văzând că cineva care, în opinia lor, gândește greșit, are tot mai mulți susținători, adepți. Se văd amenințați de acești "formatori de conștiințe", cu care nu rezonează. Le este teamă de faptul că tot mai mulți oameni îi vor urma, și că ei vor avea de suferit, din această cauză. Se văd în pericol de a fi tot mai mult înconjurați de tot mai mulți oameni care gândesc greșit, se comportă greșit, și își construiesc scenarii de groază privind viitorul lor luminos. Mie mi-a trecut... Am început să învăț să îndrăgesc varietatea, în toate formele ei. Am înțeles că unde există varietate, există de ...toate. Unde nu există varietate, lucrurile care lipsesc s-a dovedit că ele condiționează bunăstarea și prosperitatea oamenilor. Absența lor conduce la diminuarea bunăstării și prosperității generale. Nu mai mi-e teamă de faptul că proștii vor urma niște proști, căci deștepții vor urma niște deștepți. Este natural să fie așa. Este spre binele tuturor. Întotdeauna a fost așa. Am început să îndrăgesc diversitatea, înțelegând că existența problemelor are rolul de a uni oamenii, în tabere diferite, în curente de opinii, și a contribui, astfel, prin existența dezbaterilor dintre ei, la dezvoltarea discernământului privind adevărul și falsul, dar și în privința cunoașterii de sine. Pentru asta este necesară IMPLICAREA. Oamenii care se implică sunt forțați de împrejurări să gândească, să-și exerseze gândirea, să caute răspunsuri la întrebări și rezolvări la problemele lor personale și la cele sociale. Problema maidanezilor este un exemplu elocvent. Există soluții variate, și susținători ai întregii varietăți de soluții. Unele soluții se potrivesc unora, altele altora. Fiecare dintre cei ce caută, găsesc și adoptă o anumită soluție, reușesc să conștientizeze astfel mai bine ce fel de oameni sunt ei cu adevărat... Înțelegerea legilor naturii privind diversitatea ar putea diminua teama, fricile ascunse, și ar putea contribui la dispariția luptelor și războaielor. Atacul este întreprins din teamă... Cine începe să înțeleagă necesitatea, importanța și utilitatea varietății, a diversității, începe să o poată accepta, și să iubească oamenii, în general, în toată diversitatea lor. Atât pe cei asemănători, cât și pe cei deosebiți de ei... ♥ Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Kato : Sărbători fericite tuturor ! CP : imi este ingrozitor de greu sa asociez imaginea lui Iisus răstignit, și să urez "sărbători fericite". GT : Se sărbătorește Învierea Lui, și după părerea mea nu văd nimic forțat în această asociere, decât dacă s-ar fi dorit acest lucru. CP : Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asocia imaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite", de parcă ar veni Revelionul. În fine..... Kato : Orice sărbătoare este un prilej de bucurie, și orice bucurie contribuie la starea de fericire personală. După cum spun îmțelepții : " FERICIREA ESTE O STARE DE SPIRIT !", deci de tine însuți depinde starea ta de fericire. Pentru mine orice sărbătoare este un prilej de bucurie, în egală măsură, indiferent că este Revelion, ziua mea, a altuia, Paștele, Crăciunul, sau un parastas. Hristos a înviat, și nu pot decât să mă bucur pentru asta ! :) Cine privește mereu partea pozitivă a lucrurilor, partea plină a paharului, reușește să își întrețină permanent optimismul, starea de veselie, și găsește permanent prilejuri de bucurie, în fiecare eveniment. Bucurați-vă. Hristos a înviat. Totul este în mintea ta... Starea ta depinde de asocierile mentale pe care le efectuezi, în permenență, şi interpretările subiective conferite obiectelor, evenimentelor, fenomenelor... Starea ta depinde de lucrurile și evenimentele asupra cărora îți îndrepți atenția, interesul. Cine se fixează și se blochează psihic pe imaginea Hristosului însângerat, va resimți sufletește suferință, prin rezonanță afectivă, iar cine își fixează atenția pe imaginea Hristosului înviat, ce a transcens suferința și planul vieții terestre, poate simți detașare față de suferință, chiar bucurie privind această înviere, intrând în rezonanță cu o stare superioară de conștiință, o stare de iubire, bucurie și fericire, de un nivel superior. "Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asociaimaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite" "
Această contradicție, care denotă existenţa unui conflict interior, arată existența unui blocaj logico-afectiv care împiedecă manifestarea liberă a fericirii tale. Este o incongruenţă în trăirile contradictorii pe care le ai faţă de această sărbătoare. Te fac să fluctuezi emoţional, şi să nu te poţi păstra într-o stare emoţională pozitivă, de echilibru, stabilă. Te bucuri de sărbătoare, dar nu te poți simți fericită din cauza asocierii mentale a sărbătorii cu suferința. Rezonezi la suferința asupra căreia îți îndrepți atenția, cu suferință interioară, producându-ți astfel, inconștient, tu, ție însuți, suferință, în mod... inutil, fără rost... La fel, prin același mecanism inhibitor, dacă te gândești zilnic, foarte des, la faptul că în spitalele lumii există mii și mii de oameni care suferă, agonizează, mulți fiind chiar în pragul morții, nu ai nici o șansă să poți trăi fericit, ci chiar din contră, profund nefericit, rezonând afectiv cu durerea
și suferința tuturor oamenilor aflați în suferință.
În același timp, există o altă mare mulțime de oameni care se bucură de viață, de plăcerile vieții, voioși și sănătoși. Ai putea intra în rezonanță cu starea lor, bucurându-te și veselindu-te în armonie cu ei ? În imaginea postată este vorba de un Crist luat de pe cruce, de mine, care mai păstrează poziția crucificării, a răstignirii. Într-un fel, este o imagină simbolică pentru condiția umană a SUFERINȚEI ACCEPTATE de fiecare om ca făcând parte din destinul vieții terestre. Această suferință inerentă, însă, nu exclude posibilitatea existenței momentelor de veselie și bucurie, ci chiar le impune, ca o condiție a existenței dualității și complementarității.
Altfel privind lucrurile, din prisma ambivalenței, afirm că în orice lucru, proces și eveniment, există ceva ce poate fi considerat bun și ceva rău, ceva pozitiv și ceva negativ, ceva plăcut și ceva neplăcut, deci și bucurie și suferință, în comuniune. Condiția eliberării de suferință ? Simplu, conform raționamentului de mai sus : depășirea, eliberarea, transcenderea dualității ! Când nu va mai exista suferință, nu va ma exista nici bucurie, veselie ! Transcenderea, eliberarea totală, te ELIBEREAZĂ DE ORICE TRĂIRE EMOȚIONALĂ ! De neînțeles omului obișnuit, o astfel de stare... Iar neînțelegere înseamnnă neacceptare, căci nu poți accepta ceva neînțeles ție. Respingi instinctiv ceea ce nu cunoști și nu înțelegi... Concluzie:oamenii resping instinctiv starea de eliberare totală, de decondiționare totală, de... mântuire. Astfel vei recunoaște Eliberatul : el nu manifestă trăiri emoționale sufletești, afecte, emoții, sentimente. El este liniștit, împăcat, împlinit, fericit. Nu râde, doar surâde, înțelegător.
Astfel vei (re)cunoaște manifestarea stării de Eliberare : liniștea și pacea minții vor anula (anihila) manifestarea perturbatoare a oricărui fel de trăire emoțională. Nu te vei mai întrista, dar nici nu te vei mai bucura, în mod exploziv, ca înainte. Și această liniștire neobișnuită te va...neliniști, la început, când îi vei sesiza prezența, căci (dacă) nu o vei înțelege. Neînțelegerea va cauza neacceptarea, și te vei forța să alungi această stare, care simți că îți pătrunde sufletul, și pe care vei tinde să o consideri ceva... patologic, o îmbolnăvire...
Cei ce practică meditația, care fac astfel cunoștință cu starea de echilibru și armonie, o vor înțelege, accepta, și considera ceva normal. Pentru ei, nefiresc li se va părea modul exploziv și spumos de manifestare a oamenilor obișnuiți, care își trăiesc viața sub imperiul influențelor trăirilor afectiv-sufletești, mânați de plăceri și neplăceri senzoriale, trupești, continuu...
Ce este dincolo de bucurie și suferință ? Starea indescriptibilă de ÎMPLINIRE, care nu este propriu zis o stare sufletească, ci o stare de echilibru și armonie, în care trăirile emoționale perturbatoare pur și simplu nu se mai pot manifesta, nu mai pot deteriora echilibrul profund instaurat. În starea de Eliberare mintea nu mai este păcălită de stările afective fluctuante, și poate reflecta, astfel, în mod fidel realitatea, adevărul, netulburată fiind de nimic această reflectare... Starea de Eliberare nu este o stare comună, obișnuită, pentru ființele omenești. Nu o recomand oamenilor obișnuiți ca scop în această viață. Nu este ceva potrivit lor, necesar lor, acum și aici. Ea este o stare evolutivă care va fi obținută de fiecare, într-un viitor mai mai mult sau mai puțin îndepărtat, în cursul unor alte viitoare încorporări. Dar se poate afirma faptul că această stare poate fi experimentată, pentru foarte scurt timp, prin anumite metode și tehnici speciale, pe care le putem numi spirituale. Bineînțeles, însă, că nu oricine este dispus să efectueze astfel de experimente, și nu oricine poate experimenta oricând această stare, ci doar, repet, în anumite condiții speciale. Pe de altă parte, se poate afirma și faptul că oamenii sunt spirite care au intrat în planul terestru pentru a experimenta acest fel de viață, pentru a se bucura de acest mod de viață pământesc, corporal, limitativ, ca de un joc inedit. Privind din acest punct de vedere, nu consider că este necesar să se "trezească" oamenii din această experiență pe care putem spune că ei și-au dorit-o și o vor, ca pe ceva necesar, acum, lor... Nu cred că oamenii vor cu adevărat să se trezească, în majoritatea lor, deoarece peste tot în jur observ o adevărată și puternică rezistență, mai mult sau mai puțin conștientă, manifestată față de fenomenul trezirii. Este ca și cum omul ce doarme și visează liniștit la o lume a lui, nu prea are motiv să se trezească la o realitate pe care simte că nu o.poate controla, care îi scapă de sub control, ce pare nesigură și primejdioasă pentru ființa lui. Privind mai în profunzime, se poate observa că teama și frica stau la baza majorității actelor comportamentale. Dar teama de această lume cunoscută, devenită familiară, este mai mică decât teama de o lume necunoscută, neînțeleasă. Este greu să îți creezi scenarii pozitive despre ceva necunoscut, dar foarte ușor să creezi scenarii negative. Omul a uitat ce se află "dincolo", fiind împiedecat să acceseze acele informații, datorită unei amnezii de tip special, conferită de fenomenul încorporării în trupul omenesc. Privind lucrurile foarte detașat, putem observa că, de fapt, cine vrea cu adevărat să se trezească, are instrumentele necesare, și persoane, în jurul lui, care îl pot sprijini și ajuta în acest sens. De altfel, internetul a devenit o sursă deosebită de informații, la îndemâna tuturor. Cine nu vrea, se înconjoară automat de persoane care îl sprijină în demersul de a se bucura de viață așa cum este ea, cu plăcerile și neplăcerile ei inerente, duale și complementare.... Am dorit să evidențiez, pe scurt, faptul că tu, cititorule, decizi de fapt ceea ce vrei să faci în continuare, mai mult sau mai puțin conștient. Fiecare își urmează drumul său personal. De aceea, degeaba sunt criticile și condamnările altora, care aleg altfel, conform drumului lor, poziției lor evolutive, voinței lor. Nu toți oamenii au nevoie de exact aceleași experimente, lecţii şi învăţături, în același moment dat. Dar toți vor trece prin aceleași experiențe, cu timpul. Să nu crezi că cineva va fi scutit. Cei ce au trecut și au asimilat învățătura nu vor mai repeta aceleași greșeli. Ei vor avea parte de alte și alte experiențe, conform greșelilor pe care încă le tot repetă. Privind din acest punct de vedere, trăiești ceea ce trăiești, acum și aici, datorită greșelilor tale, pe care le efectuezi în mod repetat. Când nu vei mai efectua greșeli de un anumit gen, nu vei mai reveni aici, în acest plan. Când nu vei mai rezona cu modul de gândire al ființelor omenești, nu te va mai atrage nimic aici, între oameni. Vei fi atras, prin rezonanță, în altă lume, printre alte specii de ființe umanoide. A afirma faptul că "oamenii se selectează singuri", este același lucru, privit însă din altă perspectivă... Nu afirm că este greșit să rezonezi de Paști, de Crăciun, sau în oricare altă zi, cu suferințele lui Isus, dacă tu asta vrei, în mod conștient. Această rezonanță realizează un fel de empatie cu el și experiența trăită de el acum 2.000 de ani. Funcționează ca un canal informațional de legătură. Dar, dacă hotărăști că asta vrei, ar trebui să înțelegi fenomenul în mod global, privind consecințele și implicațiile sale. De exemplu, dacă autosugestiile vor prima și vor fi foarte puternice, atunci tu vei putea fi impresionat senzorial, în sensul de a simți impresii senzitiv-senzoriale care sunt în acord și legătură cu modul în care tu personal îți reprezinți mental și afectiv fenomenul crucificării. Vei putea percepe imagini legate de crucificare, mai mult sau mai puțin simbolice, vei putea simți dureri în regiunea capului, conform durerii resimțite de Isus de la spini, dureri în palme și picioare conform durerii pricinuite de cuie, etc. De-a lungul istoriei au existat mulți oameni la care s-au manifestat chiar fizic rănile crucificării (stigmatismele) ca o consecință a rezonanței. Printre cei mai cunoscuți sunt țăranca bavareză Therese Neuman, la care s-a manifestat și fenomenul inediei, legat de postire, ea nemâncând nimic ani în șir. Padre Pio este alt exemplu. Puterea minții, a autosugestiei, a imaginației, intenției și voinței, este mare, și în mare încă necunoscută. A considera drept "sfinți" astfel de oameni, sau persoane a căror putere mentală a fost scăpată de sub control, reprezintă două modalități de catalogare diferite, care de fapt se completează reciproc. Cineva mi-a relatat cum, în stare de transă, prin hipnoză, o persoană a suferit o rană reală, realizată prin simpla sugestie a hipnotizatorului privind faptul că moneda ținută în palmă devine foarte fierbinte. Arsura a persistat exact ca o arsură normală, efectuată cu o monedă încălzită în foc. Deci, dacă tu reușești să îți induci transa, prin rugăciune și meditație, și, în această stare de transă îți dorești și te sugestionezi că trăiești experiența crucificării, este posibil să te trezești că vei simți durerile și vei manifesta fizic rănile, așa cum ți le imaginezi că le-a trăit Isus. Însă observațiile critice au relevat că ele nu apar conform adevărului istoric, ci conform credinței persoanei care s-a... autosugestionat că acele răni trebuie să fi fost în anumite locuri, la mîini și la picioare. Faptul de a rezona cu suferința, a lui Isus, sau a oricărui alt om, sau a rezona cu bucuria sa, este o chestiune de opțiune personală, la care este bine să meditezi înainte. Mintea poate fi păcălită, şi se lasă păcălită, căci ea procesează ceea ce tu sau altcineva îi dați să proceseze, prin sugestii și autosugestii. Practic orice sugestie acceptată de tine devine o autosugestie, și doar sugestiile acceptate declanșează efecte de tipul celor descrise mai sus. Așadar, discernământul și atitudinea ta sunt hotărâtoare, căci ele orientează natura experiențelor și efectelor de care vei avea parte în viața ta. Nu accepta orice informație drept realitate și adevăr, fără să o treci înainte prin filtrul rațiunii. Mai bine să fii puțin sceptic, precaut, decât puțin... prea credul (naiv). Credulii suferă mai mult... Da click pe imaginea de mai jos pentru a asculta textul de mai sus in format audio.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm
De ce postez acest link ? Nu pentru că aș fi un adept al acestei viziuni, ci pentru că am remarcat anumite elemente comune cu alte religii, cât și cu anumite informații oferite de cei întorși din moarte clinică, și de cei intervievați în stare de hipnoză profundă.
Există anumite elemente comune, dar și multe deosebiri...
Ca în toate cazurile în care există viziuni diferite din cauza unor puncte de vedere diferite, înclin să cred că adevărul, ca întotdeauna, se află undeva la... mijloc...
Am citit multe postări, ale unor diverși oameni, în care ei au afirmat faptul că toți oamenii sunt perfecţi aşa cum sunt. După care, culmea, s-au apucat cu seninătate să vorbească despre... imperfecţiunile altora și chiar și ale lor, dând altora tot felul de sfaturi şi sugestii pentru... perfecţionarea lor ! :)
Nu vreau să dau nume, ar fi prea multe, şi aş trezi animozităţi. Unii sunt maeștrii… consacrați. :)
Perfecţiune = desăvârşire, lipsă de defecte, lipsă de cusur.
Din punctul de vedere al acestei definiții, nu există om desăvârşit, fără nici un defect, fără nici o ...imperfecţiune. Cred că orice om poate observa zilnic faptul că și el și ceilalți oameni din jurul său fac multe greșeli, deoarece logica gândirii lor nu este infailibilă, nu este… perfectă.
Pentru o mai bună înțelegere, studiază și materialele de aici : http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Eroare_logică ; http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Lista_erorilor_logice
Toți oamenii efectuează erori logice în cadrul raționamentelor lor emise zilnic. Din ce cauză ? Deoarece cunoașterea și înțelegerea umană nu este desăvârșită. Oricâtă experiență ar acumula un om într-o viață, nu va putea ajunge la desăvârșire, perfecțiune, deoarece :
1. Percepția senzorială a organelor de simț corporale este imperfectă, foarte limitată. Ceea ce poți percepe reprezintă mai puțin din realitate decât ceea ce nu poți să percepi. O mare parte a realității rămâne ascunsă simțurilor tale, iar ceea ce nu poți percepe, nu poți cunoaște în mod direct, ci doar deduce pe cale logică, prin gândire. De aceea rolul gândirii este fundamental privind înțegerea realității.
2. Chiar dacă percepția ta ar fi desăvârșită, și ai putea percepe tot ce există în realitate, tot nu ai ÎNȚELEGE totul, toate semnificațiile lucrurilor, fenomenelor și evenimentelor percepute, deoarece percepția și înțelegerea reprezintă două lucruri diferite. De exemplu, copilul mic percepe focul, dar până nu TRĂIEȘTE EXPERIENȚA de a se arde, nu poate înțelege cu adevărat ce efect poate produce focul asupra organismului său, fizic și psihic, ca senzație de durere. Nici măcar faptul că percepe vizual alt om cum se arde, nu îl ajută cu nimic să dobândească informații complete.
DOAR EXPERIENȚA PROPRIE POATE FURNIZA UNELE INFORMAȚII PRIVIND DIFERITELE ASPECTE SPECIFICE ALE REALITĂȚII. Așadar, și rolul experienței proprii, a experimentării personale, este fundamental în cunoașterea și înțelegerii realității. Și, din cauză că unui om nu îi este posibil să experimenteze toate situațiile experimentale posibile, într-o singură viață, nu poate dobândi într-o singură viață desăvârșirea, perfecțiunea.
Alt exemplu concludent : am o carte scrisă de o persoană care a dobândit capacitatea clarvederii - percepție extrasenzorială (PE). Ea percepe multe lucruri pe care nici un om normal nu le poate percepe. Interesant, însă este faptul că a afirmat categoric că nici după 15 ani în care a studiat continuu acest domemeniu al realității imperceptibile, nu a reușit să înțeleagă o mare parte a SEMNIFICAȚIILOR și IMPLICAȚIILOR lucrurilor și fenomenelor percepute. Este similar modului în care un om obișnuit studiază o viață în școală, facultate, cursuri postuniversitare, o mulțime de cursuri, cărți, reviste, filme documentare științifice, etc, și tot nu are nici o șansă să înțeleagă totul privind ceea ce el poate percepe.
Concluzia : din punct de vedere al gândirii nu există om perfect.
Rămâne de discutat dacă omul este perfect din alte puncte de vedere. Deși… dacă un om este imperfect în mod clar privind un anumit aspect al ființei sale, am putea din start concluziona că per general omul este imperfect. Afirmațiile “maeștrilor” sună în general cam așa : “Creatorul ne-a creat perfecți, dar noi suntem de vină pentru cum am ajuns să fim, pentru greșelile pe care le facem.” :) Afirmația este… amuzantă, căci un om perfect sub toate aspectele sale nu poate ajunge să facă nici o greșeală, decât dacă… VREA ÎN MOD CONȘTIENT SĂ EFECTUEZE O GREȘEALĂ. Aici este problema ! Vrei să greșești ? Când greșești o faci intenționat, cu bună știință ? Dar ceilalți oameni ? Își pot conștientiza oamenii fiecare greșeală pe care o fac ? Evident… nu. Nici tu, nici ceilalți, nu vă conștientizați majoritatea greșelilor efectuate, la momentul efectuării lor. Unele sunt conștientizate ulterior, dar nu toate. Majoritatea oamenilor efectuează în mod repetat aceeași greșeală, în diferite forme, până ajung să înțeleagă ce, unde, și de ce greșesc.
Însă un punct de vedere interesant este prezent în teoria renașterii, a reîncarnării, a reîncorporării spiritelor în organisme omenești : spiritele care se reîncorporează în corpuri omenești au cunoștința faptului că vor fi supuse unei limitări perceptive, prin faptul că organismul omenesc va intermedia și filtra toate informațiile provenite din realitatea terestră, și că astfel ele vor fi SUPUSE INEVITABIL GREȘELII, FIIND OBLIGATE SĂ GREȘEASCĂ ! În ce scop ?
1. Ca testare a reacțiilor, din punct de vedere etic și moral,
2. Ca forțare a dezvoltării capacității de a gândi logic, în lipsa multor informații inaccesibile prin simțuri, care pot fi doar DEDUSE prin operații ale gândirii ( principale sunt : comparația, abstractizarea, generalizarea, analiza, sinteza, si concretizarea.)
3. Ca stimulare forțată a capacității imaginative creatoare, prin faptul că omul este forțat să își imagineze lucrurile care nu se află în câmpul percepției sale (dispar), și lucruri noi pe care nu le-a perceput prin simțuri niciodată. Etc. Pentru a te descoperi în mod real și corect pe tine însuți, trebuie în primul rând să fii sincer şi cinstit cu tine. Dar, este foarte greu pentru unii să îşi recunoască sincer şi cinstit...
imperfecţiunile, greșelile, erorile ! Este greu să recunoşti că eşti aşa cum eşti, un om imperfect, cu multe imperfecţiuni, şi nu cum AI VREA să fii...
Nu poţi să te descoperi niciodată cu adevărat, dacă tu te minţi pe tine şi pe ceilalţi, declamând că eşti aşa cum... nu eşti ! Dacă preferi să dai mereu vina pe alții, în încercarea desperată de a-ți păstra o foarte bună imagine de sine.
Eu afirm sus şi tare că sunt imperfect, şi că pot să dovedesc asta, şi teoretic şi practic, oricând ! Mi-am dovedit-o de nenumărate ori, și mie, și altora. :) Mai mult, pot să dovedesc imperfecțiunea oricărui om, punându-i câteva întrebări simple.
Deși oamenii au anumite deosebiri, în privința foarte multor lucruri ei sunt, cu toții… la fel… Ce poate fi socotit ca fiind perfect privind natura umană ? Ce ai răspunde la această întrebare ? Meditează puțin la ea. Există vreun aspect care atinge perfecțiunea ?
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
"Folosind exemple atât de variate precum vacanţele şi colonoscopiile, laureatul premiului Nobel şi fondatorul economiei comportamentale Daniel Kahneman dezvăluie cum "sinele experimental" şi "sinele memoriei" percep fericirea în mod diferit. Această nouă percepţie are implicaţii profunde în economie, politici publice — şi pentru propria noastră conştiinţă de sine."
Tony Robbins - Life coach, expert în leadership psychology, discută despre "forţa invizibilă" care motivează acţiunile fiecăruia dintre noi - şi bate palma cu Al Gore care se află în primul rând din audienţă.
Mulți zic că este bine să dai din tine tot ce e mai bun, întotdeauna, dar experiența de viață ne demonstrează că asta nu este posibil întodeauna.
Procesul de excreție este foarte... relevant... :) În orice fel de proces de curățire, purificare, epurare, oamenii "dau din ei" ceva nociv, ce le-ar face rău dacă nu ar elimina.
Nu-i așa ? ;)
Rândurile de mai jos exprimă viziunea mea personală, subiectivă, care nu se suprapune cu exactitate vreunui curent religios sau spiritual. Este o viziune orientativă, care nu are pretenția de a exprima în mod fidel adevărul. Este un model conceptual personal, și trebuie tratat ca atare. El se bazează pe logică, experiența personală, texte antice ale spiritualității, și relatările unor cercetători clarvăzători în domeniul spiritual. Modelul are rolul de a stimula gândirea și imaginația celor care caută răspunsuri și soluții. Conceptul ‘’karma‘’ este tot mai mult folosit de europeni. Este un concept complex, de origine orientală, ce reprezintă o îmbinare a conceptelor: destin, determinism cauzal, păcat, transfer energetic, acțiune, reacție, rezonanță, feedback, cu care europenii sunt familiarizați, cât și alte concepte cu care nu sunt familiarizați, precum cel de renaștere. Creștinii înțeleg și acceptă cu greu posibilitatea existenței renașterii, deoarece acest concept nu apare explicit în învățătura creștină actuală, deși ideea existenței unei “vieți de apoi” ulterioare “judecății de apoi”, a purgatoriului, raiului și iadului, are multe asemănări cu teoria orientală a renașterii. Karma se referă la un principiu conceptual cu originea în India, deseori numit ‘’principiul karmei‘’, alteori “teoria karmei”, sau “legea karmei”. Conceptul karmic este foarte complex și dificil de definit. Diferitele școli indiene derivă diferite definiții pentru conceptul karmic, din textele antice ale Indiei. Aceste definiții reprezintă o combinație între următoarele concepte: 1. Cauzalitate, care poate fi etică, sau non-etică, 2. Eticizare, conform căreia acțiunile bune (corecte) și cele rele (greșite) au consecințe (efecte, rezultate) diferite, bune sau rele, în conformitate cu natura acțiunilor, 3. Renașterea, reîncarnarea, reîncorporarea spiritului în diferite corpuri umane, în care trăiește diferite vieți, care au însă o legătură de cauzalitate între ele.
Prin karma (sanscrită: कर्म, karman, pali: kamma - efect, faptă) este înțeles un concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune - fizică sau spirituală - are în mod inevitabil o urmare. Aceasta nu se manifestă neapărat în actuala viață. Orice efect al unei acțiuni afecteaza, dupa o perioada de timp, pe cel care a inițiat-o. Uneori, efectul acțiunilor din trecut se manifestă la un moment ulterior în aceeași viață, alteori se actualizeaza doar într-o viață viitoare, când condițiile de manifestare sunt indeplinite. Karma nu reprezinta in esenta ceva rău, nici bun, și are o legătură vagă cu ideea creștină de "păcat". Nu este o pedeapsă, ci exprima un efect legic, faptul ca vei culege roade in conformitate cu natura semintelor sadite prin faptele tale. Actiunile se comporta ca niste seminte care vor da un rod in viitor. Karma este un concept religios si filozofic, care explica faptul ca fiecare activitate, actiune, fapta, gand, alegere si decizie, declanseaza efecte in mod automat, inevitabile, influentand viitorul, experientele de viata viitoare. Karma are, chiar în India, multiple definiții și înțelesuri diferite. Acestea variază între Hinduism, Budism, Jainism, și celelalte tradiții originare în India, și între diversele școli existente în cadrul fiecărei tradiții. Trebuie înțeles, însă, că India reprezintă un mix de popoare diferite, că există multe limbi și dialecte diferite, și multe școli și curente religioase diferite. Populația este de peste 1.100.000.000 de locuitori, densitatea fiind mare (300 loc./kmp). Populația actuală a Indiei este formată din 2 mari grupe : în sud populații Dravidiene, iar în nord Indo-Europene (care au venit acum 3500 de ani). În India, limbile oficiale sunt limba Engleză și limba Hindi, dar se vorbesc și alte 200 de limbi. Predomină Hinduismul (84% din populație), fiind urmată de Islam. Alte religii sunt : Jainismul, Sikhismul (cca 25.000.000 din populația totală a Indiei), Creștinismul (cca 24.000.000 din populația totală a Indiei), Budismul. Spiritualitatea indiană nu este deloc unitară, ci puternic fragmentată. Din această cauză este inutil demersul de a căuta o viziune unitară asupra karmei, căci există unele școli care nici nu admit existența acestui concept, altele care nu admit existența fenomenului renașterii, etc. Baza, însă, o constituie textele sacre străvechi indiene, Vedele și Upanishadele, care constituie lucrări de referință pentru întreaga spiritualitate indiană, precum sunt de exemplu scrierile cuprinse în Noul Testament pentru întreaga creștinătate. Viziunea originară, de bază, o putem surprinde doar studiind aceste texte străvechi.
Perioadele evoluției filozofiei indiene (wikipedia) : Perioada vedică (2.500 î.Hr. - 600 î.Hr.). Textele religioase, cele patru Vede (Rig Veda, Sāma Veda, Yajur Veda și Atharva Veda) au fost compuse în aproape un mileniu, mai precis între 1.500 și 600 î.Hr. În această perioadă a apărut cultura și civilizația ariană, considerată una dintre cele mai vechi din lume. Textele religioase, cele patru Vede (Rig Veda, Sāma Veda, Yajur Veda și Atharva Veda), alcătuiesc cea mai veche literatură din lume. Fiecare din cele patru Vede este editată în patru secțiuni distincte: Mantra (Samhitas), Brāhmaṇa, Āraṇyaka, și Upaniṣad. Perioada epică (600 î.Hr. - 200 d.Hr.) Literatura Smrti conține acele texte destinate publicului larg. Smrti înseamnă text memorat, spre deosebire de śruti (termen folosit când ne referim la textele clasice ale Vedelor și care erau destinate doar castelor superioare) care înseamnă text auzit, revelat. Cele mai cunoscute opere ale literaturii smrti sunt Mahābhārata și Rāmāyana. Evenimentele descrise în aceste epopei au avut loc între 1.000 î.Hr. și 700 d.Hr. Cel mai celebru fragment din Mahābhārata, plin de semnificații filozofice, este Bhagavad Gītā. Perioada sutrelor (începând cu 200 d.Hr.) marchează apariția filozofiei sistematice Darsana. Termenul darśana (care în sanscrită înseamnă "viziune") se referă la acele lucrări ulterioare de sistematizare a literaturii Vedelor, care să fie acceptate de toate școlile hindu. Acestea sunt : Nyāya, Vaiśeṣika, Sānkhya, Yoga, Pūrvamīmāmṣā si Vedānta.
Vedele (în sanskrită वेद) sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. În prezent, textele vedice sunt venerate de hinduși din întreaga lume. Versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. În timpurile moderne, studiile vedice sunt cruciale în ceea ce privește înțelegerea lingvisticii indo-europene, precum și a istoriei Indiei antice. Conform interpretărilor hinduse stricte, Vedele sunt apauruṣeya („creații non-umane”) și au fost revelate în mod direct, motiv pentru care sunt numite „śruti” („ceea ce se aude”). Hinduismul, cunoscut și ca Sanatana Dharma („Legea eternă”), se referă la credința în înțelepciunea atemporală cuprinsă în aceste texte. Filozofii și secte apărute în subcontinentul indian au adoptat poziții variate privind Vedele. Școlile de filozofie indiană care citează Vedele ca autoritatea lor scriptorală sunt denumite „ortodoxe” (āstika). Alte două filozofii indiene, budismul și jainismul, nu au acceptat autoritatea Vedelor și s-au transformat în religii distincte. În filozofia indiană ele sunt numite școli „heterodoxe” (nāstika). Este posibil ca Vedele să fie cele mai vechi scripturi care au supraviețuit și care sunt încă folosite. Majoritatea indologilor consideră că o tradiție orală a existat cu mult înainte ca unele învățături să fie notate, în secolul al doilea î.e.n.. extele vedice au fost compuse și apoi transmise oral, în sanscrită, cu multe secole înainte de a fi trecute în scris. Manuscrisele cele mai vechi care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n.
Upanișadele (în limba Devanagari, उपनिषद्, IAST, upaniṣad) sunt o parte din Vede și formează Scripturile hinduse, care discută în principal despre filozofie, meditație și ființa divinității. Formează principiul spiritual al hinduismului vedic. Considerate a fi contemplări mistice sau spirituale ale Vedelor, Upanishadele sunt cunoscute ca Vedānta ("sfârșitul / punctul culminant al Vedelor"). Upanishadele au fost compuse timp de câteva secole. Cele mai vechi, Brhadaranzaka și Chandogza, au fost datate în jurul secolului al VIII-lea î.Hr.(wikipedia) La ora actuală, interpretările textelor străvechi diferă, uneori toarte mult, de la un interpret la altul, dar asta denotă doar subiectivismul celor care nu înțeleg cu adevărat esența, lăsându-se purtați pe aripile imaginației lor creatoare, a scenariilor ipotetice personale. Teoria Karmică explică faptul că circumstanțele prezente, ale vieții actuale personale, au legătură cu acțiunile personale din trecut, atât din trecutul actualei vieți, cât și din trecutul mai îndepărtat al vieților anterioare. Ca atare, există efecte karmice care acționează în prezent, și efecte care se vor declanșa în viitor, în această viață cât și în viețile viitoare. Karma trebuie imaginată ca un fel de ‘’bagaj‘’ infor-energetic, ce prezintă două componente : informațională și energetică, pe care fiecare om o poartă în constituția energetică a ființei sale. Această ”încărcătură‘’ o putem privi ca fiind constituită din forme-gând, care au un conținut informațional - idei, și o energie vibratorie de tip emoțional-sufletesc.
Există multiple tipuri de clasificări ale tipurilor de karma. De exemplu, se afirmă că există o karmă pozitivă și o karmă negativă, o karmă nativă și o karmă dobândită ca efect al faptelor tale din această viață. Aceste clasificări îți vor crea confuzie, dacă nu înțelegi faptul că totul devine mai simplu și mai clar dacă ai tot timpul în vedere natura informațial-energetică a karmei. Așadar, karma are directă legătură cu: 1. ceea ce gândești și trăirile tale emoționale, 2. ideile și trăiririle afective ale celorlalți legate de tine, 3. încărcătura infor-energetică preluată în corpul tău energetic din corpurile energetice ale părinților tăi, și prin ei din cele ale bunicilor, străbunicilor,... Viața strămoșilor fiecărui om îi influențează viața sa, de aceea fiecare viață își are importanța sa în cadrul evoluției globale a omenirii. Principalul instrument care poate fi folosit în mod conștient pentru influențarea evoluției karmei, este MINTEA, prin intermediul facultății de a GÂNDI. Cu cât mai bine ÎNȚELEGI ce este karma, cu atât mai mult control conștient dobândești asupra ei, asupra întregii tale vieți. Cu alte cuvinte, înțelegerea crescută îți va conferi capacitatea crescută de a modifica destinul, conform voinței proprii. Destinul este privit, în general, ca ceva impus, ce nu poate fi modificat. Ceva ce îți influențează viața în mod implacabil, automat, ca un program prestabilit al vieții tale. Ca în cazul rolului unui actor, care trebuie să INTERPRETEZE, să acționeze și să trăiască afectiv, conform unei regii și a unui scenariu prestabilite. Viața ta de om este asemănătoare rolului interpretat de actor. Există în mod clar un scenariu și o regie, adică condiții de viață în care ai fost pus să trăiești, de la naștere, condiții pe care nu tu le-ai ales, în mod conștient, prin liberul tău arbitru (familia, părinții, epoca, regiunea lumii, țara, localitatea, caracteristicile personalității individuale, ale părinților, etc. ). Sau, în orice caz, dacă ai ales ceva, ești amnezic acum, ți s-a șters memoria alegerii efectuate. Cine face scenariul și regia ? În ce măsură ai tu vreo implicare și vreo responsabilitate privind condițiile tale de viață ? Acestea sunt întrebări care au frământat mințile oamenilor, de-a lungul întregii istorii a omenirii. Cine ești tu ? Ce cauți tu aici, în această existență terestră ? Care este rostul acestei vieți ? Ce este viața ? Care este rolul tău în această viață, în această existență, în această lume ?… Conceptul karma a fost creat în vederea oferirii unor răspunsuri la aceste întrebări, și a unor soluții la problemele existențiale individuale și generale. Din punct de vedere karmic, TOT ceea ce ți se întâmplă are un determinism cauzal, o condiționare complexă, imperceptibilă. Unii spun că ceea ce ți se întâmplă în prezent este rezultatul karmei operante. Putem spune că, de fapt, tot ceea ce tu porți cu tine în bagajul tău karmic, îți influențează inevitabil alegerile și deciziile tale din momentul prezent. Acest bagaj constituie însăși baza tiparelor tale de gândire și comportament. Ce înseamnă asta ? Că există un determinism implacabil ? Da, determinismul acționează implacabil, conform unor legi cauzale naturale clare și “oarbe”, precum este de exemplu legea gravitației, sau legea atracției universale. Tu nu poți schimba Legile Naturii, nu-i așa ? Dar, ce poți schimba ? Asta este Marea Întrebare. Căci ideea existenței unui Liber Abitru este vehiculată de mai toate religiile și sistemele spirituale. Liberul Arbitru reprezintă un alt concept complex, greu de înțeles de majoritatea oamenilor. Care este raportul existent între Voința Divină și cea a unui individ uman ? Cine poate explica, clar și pe înțelesul tuturor ? Câți au încercat, oare, până acum ? Câți au reușit, și în ce măsură ? ‘’Matei 7: 1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați. 2. Căci cu ce judecată judecați veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați vi se va măsura. 7. Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. 8. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide. 11. Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer ! 12. Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii.‘’ Ce a înțeles lumea din astfel de afirmații ? Cum le-au aplicat oamenii în practică ? Dar tu ? După cum clar se vede, Isus a vorbit despre existența unor legi care trasează determinismul cauzal al efectelor faptelor umane. Legile sunt fixe și neschimbătoare. Dar natura efectelor care sunt obținute poate fi influențată de fiecare om care cunoaște legile și modul de operare al determinismului cauzal. Isus a încercat să facă cunoscute omenilor anumite metode și tehnici cu ajutorul cărora ei pot obține anumite rezultate (efecte) benefice lor. Se spune clar că o învățătură mult mai avansată le-a predat celor 12 ucenici, și că lor le-a dat puteri speciale, printre care de ‘’ a scoate dracii‘’ și a vindeca orice boală. În mod evident, Noul Testament nu ne prezintă deci o învățătură completă referitoare la lume, viață, și Divinitate, dar, atât cât Isus a considerat de cuviință să prezinte tuturor, merită studiat. Ceea ce a adus nou învățătura Sa, și de extremă importanță, se referă la puterea fiecărui om de a-și modela destinul în mod pozitiv, conform voinței proprii, în condițiile în care își exercită voința, prin intenții pozitive ferme și clare. Studiind această învățătură, cât și alte tipuri de învățături, lăsate umanității de alți Învățători, am ajuns la concluzia următoare : BAGAJUL KARMIC CONDIȚIONEAZĂ VIAȚA FIECĂRUI OM, DAR FIECARE OM POATE INFLUENȚA DESFĂȘURAREA EXPERIENȚELOR SALE DE VIAȚĂ, ÎN MĂSURA ÎN CARE CUNOAȘTE, ÎNȚELEGE ȘI APLICĂ METODELE ȘI TEHNICILE PE CARE LE POATE UTILIZA ÎN ACEST SCOP. CUNOAȘTEREA LEGILOR NATURII CARE STAU LA BAZA DETERMINISMULUI CAUZAL CONFERĂ CAPACITATEA PREVEDERII EFECTELOR, CEEA CE FACILITEAZĂ BENEFICIEREA CONȘTIENTĂ DE ANUMITE EFECTE POZITIVE, ȘI EVITAREA CONȘTIENTĂ A ANUMITOR EFECTE NEGATIVE. PUTEM NUMI ACEST PROCES DREPT O CAPACITATE EVOLUATĂ DE ADAPTARE. Cu alte cuvinte, omul conștient își poate influența destinul în trei moduri principale : 1. Influențând condițiile cauzale care contribuie la declanșarea anumitor efecte (de exemplu comportamentul altor oameni - acțiunile și reacțiile lor). 2. Schimbând locația sa, pentru a beneficia de anumite efecte pozitive pe care le prevede a se declanșa în diverse alte locații, și pentru a evita anumite efecte negative care urmează a se declanșa în locația în care se află el la un moment dat (de exemplu evenimente și procese sociale, fenomene naturale). Omul este prins în desfășurarea unor evenimente inevitabile, într-o anumită locație, a căror curs nu îl poate influența, dar el poate scăpa de influența lor, părăsind acea locație, schimbând locația, fără a se chinui în zadar să schimbe evoluția cursului de desfășurare a proceselor și fenomenelor locale. 3. Omul care își conștientizează tiparele sale de gândire și comportament, calitățile și defectele sale, poate să opereze în mod conștient anumite schimbări la nivelul alegerilor și deciziilor sale, fără să le mai efectueze în continuare în mod instinctiv, conform primului impuls, sub totala influență a automatismelor sale de gândire. Nu este ușor să îți înfrânezi pornirile instinctive, reacțiile declanșate în urma instaurării unor reflexe condiționate, dar prin exercițiu și antrenament efectuat în mod conștient și sistematic, multe tipare se pot schimba, reprograma. Așadar, omul care poate anticipa drumul pe care îl urmează destinul său, poate să influențeze în mod conștient acel drum. Cel ce nu poate anticipa, nu poate schimba, ci “își va urma destinul”. Am întâlnit afirmații de genul: “Înțeleptul își urmează destinul, iar neînțeleptul va fi târât de el.” Este o viziune extremistă, și chiar negativistă, căci se bazează pe premisa falsă că destinul fiecăruia reprezintă cea mai BUNĂ variantă posibilă pentru el. Ea însă este cea mai POTRIVITĂ, conform cauzalității conferită de bagajul său karmic, nu cea mai bună posibilă ! Dacă ar fi cea mai bună, viața oamenilor ar arăta cu totul... altfel... Putem spune că, prin evoluție progresivă, destinul fiecăruia va deveni tot mai bun, în sensul de a conține tot mai puțină suferință și tot mai multă bucurie, dar niciodată destinul karmic nu va fi pentru nimeni varianta perfectă, tocmai datorită faptului că fiecare om a efectuat greșeli în trecut, și fiecare greșeală făcută în trecut determină o suferință în viitor. De aceea în destinul fiecărui om este ÎNSCRISĂ suferința, atât din greșelile preluate de la strămoșii săi, cât și din cele personale. Aceste idei explică misterul păcatului strămoșesc biblic, numit și adamic uneori. Deci, cât timp în destinul cuiva este înscrisă suferința, nu se poate vorbi despre perfecțiune.
Nici un Învățător real (au existat și există mulți Învățători falși) nu a propagat o învățătură care să recomande lăsarea în voia soartei. Afirmația : “Doamne facă-se voia Ta” este în general interpretată în mod greșit. Cine nu înțelege substratul cauzal în mod corect își poate atrage multă suferință în viața sa, urmând calea lăsării vieții sale în… voia Domnului. Omul credincios nu trebuie să se lasă în acest caz ‘’în voia soartei‘’, ci trebuie să urmeze o îndrumare de ordin superior privind alegerile și deciziile sale. Pentru a putea realiza asta, însă, este absolut necesar să aibă acces la această îndrumare a Sinelui Suprem, ceea ce nu este foarte ușor de realizat, deși în principiu pare foarte simplu. A nu te opune voinței superioare de a îndruma oamenii, a cunoaște, înțelege și a accepta această îndrumare, despre asta este vorba. Despre a înceta să te mai opui binelui general, dând curs unor scenarii mentale negative, a înceta să mai urmezi doar voința ta proprie izvorâtă din cunoașterea și înțelegerea limitată a realității, fără a da nici o ascultare îndrumării de ordin superior. Această alegere, însă, presupune inițierea unei comunicări interioare cu Sinele Superior, nu adoptarea irațională a unor tipare de gândire și comportament impuse de o anumită religie. Relația cu Divinitatea trebuie privită ca o comunicare, o comuniune, o uniune, nu ca o problemă de apartenență la o religie, sectă, sistem spiritual. Îndrumarea de ordin spiritual și religios este importantă, este utilă, dar nu accepta intermedieri și intermediari în relația ta cu Sinele Suprem, deoarece intermediarii întotdeauna își urmăresc interesele lor proprii, încercând să te facă dependenți de ei. Un îndrumător spiritual sau religios real niciodată nu se va oferi să devină un intermediar pentru un alt om. Cei care se lasă în voia soartei, crezând că ei nu mai au responsabilități, că pot scăpa de ele, că le pot pasa Divinității pe toate, vor avea mult de suferit, și vor interpreta în mod eronat acest efect al inconștienței lor drept voință divină de a fi supuși la anumite privațiuni și încercări, testări ale credinței, etc. Mulți credincioși religioși sunt convinși de faptul că Divinitatea Supremă le impune suferința, și, datorită acestei credințe, acceptă cu multă ușurință suferința ca pe ceva pozitiv, ca pe un… ‘’dar divin‘’. Ei pierd astfel legătura cu realitatea, și nu mai înțeleg faptul că suferința are rolul de a semnaliza apariția unui dezechilibru, a unei dizarmonii. Nici unui bun părinte nu îi poate trece prin minte să își supună copiii unor suferințe în scopul de a le… testa calitățile și defectele, și iubirea față de el, nu-i așa ? Comportamentul unui asemenea părinte ar fi condamnat de întreaga societate, cu siguranță, și calificat drept imoral. De ce este atunci atribuită lui Dumnezeu, Părintele Suprem, suferința umană ? În mod evident, din… inconștiență... O altă capcană în cadrul acestui demers este constituită de interpretarea greșită a unei voci interioare ca fiind vocea voinței divine. Anumite entități profită de naivitatea și credulitatea oamenilor, și le implementează tot felul de sugestii, pe cale telepatică, sugestii ce vor fi adoptate fără discernământ și spirit critic. O astfel de voce te poate sugestiona în direcția adoptării unor gânduri și comportamente care îți vor provoca în final dependență și suferință, manipulându-te în mod subtil, speculând abil slăbiciunile tale de voință și caracter.
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click peLike şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici:Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! )
Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.
