Trebuie să lucrăm pentru a fi fericiţi, sau trebuie să fim fericiți ca să lucrăm mai bine?

Shawn Achor: Fericitul secret al unei munci mai bune

Conferință TED

Filmed May 2011 at TEDxBloomington

http://www.ted.com/talks/shawn_achor_the_happy_secret_to_better_work?language=ro

Credem că ar trebui să lucrăm pentru a fi fericiţi, dar oare nu e invers?
Într-un discurs în ritm rapid şi incitand de la TEDx Bloomington, psihologul Shawn Achor susţine că, de fapt, fericirea susţine productivitatea.

Cartea lui  Shawn Achor - "Avantajul fericirii", o poţi comanda aici: http://bit.ly/1Vcz3pA
Cărţi de Shawn Achor În limbi străine:  http://bit.ly/1Npmoz1
"Nu exista nicio cale spre fericire. Fericirea este Calea.
„Voi fi fericit atunci cand am sa fiu promovat... cand am sa fac mai multi bani... cand copii mei vor intra la scoala potrivita... cand voi slabi zece kilograme... cand voi avea o relatie multumitoare... cand...“
Te-ai surprins vreodata spunand ceva de acest gen?
Daca da, trebuie sa afli ca, la fel ca tine, multi sunt cei care cred ca atunci cand vor avea succes vor fi fericiti.
Dar cele mai recente cercetari ale expertilor in psihologie pozitiva si neurostiinte demonstreaza ca ideea asta este complet gresita. 
De fapt, lucrurile stau exact invers si fericirea este cea care alimenteaza succesul. Si pe masura ce devenim mai pozitivi, creierul nostru devine mai creativ, mai motivat, mai energic, mai rezilient, mai sanatos si mai productiv.
Cei mai multi oameni isi doresc sa aiba succes in viata. Si, bineinteles , oricine vrea sa fie fericit. 
Cand vine vorba de urmarirea succesului si fericirii cei mai multi oameni presupun ca formula este urmatoarea: daca muncesc din greu voi avea succes si cand voi avea succes voi fi fericit. Singura problema este ca ultimul deceniu de cercetari in domeniul psihologiei pozitive a dovedit ca aceasta formula este gresita si ca succesul nu naste fericire. 
Bazat pe cel mai mare studiu realizat vreodata asupra fericirii si a potentialului uman (studiu realizat de autor pe mai mult de 1600 de studenti), Shawn Achor, lector la Harvard, ne impartaseste sapte principii de baza ale psihologiei pozitive pe care fiecare dintre noi le poate utiliza pentru a-si imbunatati performantele si a obtine un avantaj competitiv la locul de munca. 
El arata ca, de fapt, fericirea alimenteaza succesul si performanta, si nu invers . 
De ce? Pentru ca atunci cand suntem mai fericiti si mai pozitivi suntem mai angajati, mai creativi, mai rezistenti la stres si mai productivi. 
Avantajul Fericirii va fi pe placul oricui vrea sfaturi practice cu privire la modul in care poate deveni mai fericit si datorita fericirii mai de succes."

Transcrierea Conferinței:
00:11 Când aveam şapte ani şi sora mea, doar cinci, ne jucam în partea de sus a unui pat suprapus. 

Pe atunci, eram cu 2 ani mai mare decât ea... adică sunt şi acum mai mare cu 2 ani... dar atunci însemna că trebuia să facă tot ce făceam eu, iar eu voiam să mă joc de-a războiul. 

Deci eram pe patul nostru suspendat. Pe o parte a patului îmi pusesem toţi soldăţeii şi armamentul. Pe partea cealaltă, erau toţi poneii surorii mele, pregătiţi pentru un atac al cavaleriei.

00:38 Sunt două variante a ce s-a întâmplat de fapt în acea după-amiază, dar, deoarece sora mea nu e cu noi astăzi, să vă spun povestea adevărată... (Râsete) ...şi anume că sora mea este cam împiedicată. Cumva, fără să fie ajutată sau împinsă de fratele mai mare, brusc, Amy a dispărut de pe patul de sus şi a aterizat cu o buşitură pe podea. Am privit agitat peste marginea patului să văd ce se întâmplase cu sora mea căzută şi am văzut că aterizase dureros pe palme şi genunchi, cu toate patru pe podea.

01:05 Eram agitat, căci părinţii îmi dăduseră sarcina să mă asigur că eu şi sora mea ne jucăm frumos şi cât mai liniştiţi. Având în vedere că îi rupsesem mâna lui Amy doar cu o săptămână mai înainte... (Râsete) ...împingând-o eroic din faţa unui glonţ tras de un lunetist imaginar, (Râsete) pentru care nici acum nu mi-a mulţumit, încercam din răsputeri... Ea nici nu l-a văzut venind... Încercam din răsputeri să fiu cât mai cuminte.

01:36 Am văzut chipul surorii mele, acel val de durere, suferinţă şi surprindere ameninţând să erupă din gura ei şi să-i trezească pe părinţii mei din somnul lung de iarnă la care merseseră. 

Am făcut singurul lucru la care mintea mea disperată de şapte ani s-a putut gândi ca să evite tragedia. Dacă aveţi copii, aţi văzut asta de sute de ori. Am spus: "Amy, stai! Nu plânge! Ai văzut cum ai aterizat? Niciun om nu aterizează aşa în patru labe. Amy, cred că asta înseamnă că eşti unicorn."

02:02(Râsete)

02:05Trişam, căci sora mea îşi dorea cel mai mult pe lume să nu fie Amy, sora de cinci ani rănită, ci Amy, unicornul special. Desigur, această opţiune nu se ivise în creierul ei până atunci. 

Vă imaginaţi cum biata mea soră manipulată era într-un conflict, căci micuţul ei creier încerca să dedice resurse ca să simtă durerea, suferinţa şi surprizape care le trăise sau să se gândească la nou-descoperita identitate de unicorn. 

Şi cea de-a doua a câştigat. În loc să plângă şi să nu se mai joace, să-i trezească pe părinţi, cu toate consecinţele negative pe care le-aş fi suportat, i-a răsărit un zâmbet pe toată faţa şi s-a urcat înapoi în pat cu graţia unui pui de unicorn... (Râsete) ...cu un picior rupt.

02:43 Ce am descoperit la această fragedă vârstă de cinci sau şapte ani... habar nu aveam pe atunci... era ceva ce va deveni avangarda revoluţiei ştiinţifice ce s-a petrecut după două decenii a felul cum privim creierul uman. 

Descoperisem ceva numit psihologie pozitivă, motivul pentru care mă aflu azi aici şi motivul pentru care mă trezesc în fiecare zi.

03:02 Când am început să vorbesc despre aceste cercetări în afara mediului academic, prin companii şi şcoli, primul lucru pe care mi-au spus să nu-l fac este să nu începi discursul cu un grafic. 

Eu vreau să încep discursul cu un grafic. Graficul pare plictisitor, dar este motivul care mă încântă şi pentru asta mă trezesc zilnic. 

Acest grafic nu înseamnă nimic; sunt date false. Ceea ce am descoperit...

03:20 (Râsete)

03:24 Dacă aş obţine aceste date după ce v-aş studia pe voi, aş fi încântat, pentru că este clar că apare un tipar aici, iar asta înseamnă că voi fi publicat, şi asta contează cu adevărat. 

Faptul că e un punct ciudat deasupra curbei înseamnă că e un ciudat în încăpere... Ştiu cine eşti, te-am văzut mai devreme... nu-i nicio problemă. Nici o problemă, după cum majoritatea ştiţi, căci pot şterge acel punct. Îl pot şterge, căci sigur e o eroare de măsurătoare. Ştim că e o eroare de măsurătoare, căci îmi dă datele peste cap.

03:53 Unul dintre primele lucruri pe care îi învăţăm pe oameni la cursurile de economie, statistică, afaceri şi psihologie e cum eliminăm ciudaţii într-un mod valabil din punct de vedere statistic. 

Cum eliminăm valorile diferite ca să găsim linia cea mai potrivită? 
Ceea ce este minunat dacă vreau să aflu câte pastile Advil să ia în medie o persoană - două. Dar, dacă sunt interesat de potenţialul vostru, de fericire sau productivitate, energie sau creativitate, creăm cultul mediei prin ştiinţă.

04:18 Dacă pun întrebarea: "Cât de repede poate învăţa un copil să citească în clasă?" oamenii de ştiinţă schimbă răspunsul la "Cât de repede un copil mediu învaţă să citească în acea clasă?" şi adaptăm clasa spre medie. 

Dacă eşti sub media acelei curbe, psihologii sunt încântaţi, căci înseamnă că ai depresie sau altă problemă sau, să sperăm, amândouă. 

Sperăm să fie ambele căci modelul nostru de afaceri este că, dacă ai venit la o şedinţă de terapie cu o problemă, vrem să ne asigurăm că pleci ştiind că ai 10, ca să revii iar şi iar. 

Ne întoarcem şi la copilărie dacă e necesar, dar, până la urmă, vrem să te facem din nou normal. 
Dar normalitatea nu prea e media.

04:51 Ceea ce eu şi psihologia pozitivă propunem este că, dacă studiem ceea ce e aproape de medie, vom rămâne aproape de medie. 

Apoi, în loc să ştergem valorile diferite pozitive, cum am făcut eu intenţionat este să intervenim într-o astfel de populaţie şi să spunem "De ce?" 

De ce unii dintre voi sunt aşa mult deasupra curbei în materie de capacitate intelectuală, atletică, muzicală, creativitate, niveluri de energie, rezistenţa în faţa schimbării, simţul umorului? 

Orice ar fi, în loc să vă şterg, vreau să vă studiez. Deoarece poate putem strânge informaţii, nu doar despre cum să aducem oamenii spre medie, ci cum putem ridica întreaga medie în şcolile şi companiile din toată lumea.

05:23 Motivul pentru care acest grafic e important pentru mine este că, atunci când mă uit la ştiri, mi se pare că majoritatea informaţiilor nu sunt pozitive, ci negative.

Majoritatea sunt despre crime, corupţie, boli, dezastre naturale. 

Şi, foarte repede, creierul meu începe să creadă că este proporţia corectă dintre negativ şi pozitiv în lume. 

Creează ceva numit sindromul facultăţii de medicină. Dacă ştiţi persoane care au fost la Medicină, în primul an de pregătire medicală, citind o listă cu toate simptomele şi bolile ce pot apărea, îşi dau brusc seama că le au pe toate.

05:48 Am un cumnat pe nume Bobo - e cu totul altă poveste. Bobo s-a căsătorit cu Amy-unicornul. 

Bobo m-a sunat de la Facultatea de Medicină din Yale şi a spus: "Shawn, am lepră." (Râsete) Care, chiar şi la Yale, e extraordinar de rară. Dar nu aveam idee cum să-l consolez pe bietul Bobo, căci tocmai trecuse de o săptămână de menopauză.

06:11(Râsete)

06:13 Ceea ce descoperim nu e neapărat realitatea care ne conturează, ci lentila prin care creierul vede lumea care conturează realitatea. 

Dacă putem schimba lentila, nu doar că ne putem schimba fericirea, putem, în acelaşi timp, schimba orice rezultat educaţional sau de afaceri.

06:25 Când am aplicat la Harvard, a fost o provocare. Nu mă aşteptam să intru, iar familia mea nu avea bani pentru colegiu. 

Am primit o bursă militară peste două săptămâni şi mi-a permis să merg. Brusc, ceva ce nu era nici măcar o posibilitate a devenit realitate. 

Când am mers acolo, credeam că şi ceilalţi o văd ca pe un privilegiu, că sunt bucuroşi să se afle acolo. Chiar dacă eşti într-o clasă plină de oameni mai deştepţi decât tine, te bucuri doar să fii în acea clasă, eu aşa mă simţeam. Dar am descoperit acolo că, în timp ce unii simt asta, când am terminat după patru ani şi am petrecut următorii opt ani dormind în căminele studenţilor... 

Mi-a cerut Harvardul asta, nu eram cel tip. (Râsete) Eram funcţionar Harvard, consiliam studenţii pe parcursul celor patru ani grei. 

Cât am predat şi din cercetări am descoperit că aceşti studenţi, indiferent de cât sunt de fericiţi de succesul lor iniţial de a intra la această şcoală, după două săptămâni creierul lor nu se concentra pe privilegiul de a fi acolo, nici pe filozofia sau fizica lor. 

Creierul se concentra asupra concurenţei, volumului de muncă, a greutăţilor, stresului, să se plângă.

07:18 Când am fost prima dată acolo, am intrat în sala de mese a bobocilor, unde prietenii mei din Waco, Texas, locul unde am crescut eu... Ştiu că unii dintre voi aţi auzit de el. 

Când veneau în vizită, se uitau în jur şi spuneau: "Această sală de mese seamănă cu ceva de la Hogwarts, din filmul Harry Potter", şi aşa este. Aici este Hogwarts din "Harry Potter" şi acesta este Harvardul. 

Când vedeau asta, spuneau: "Shawn, de ce îţi iroseşti timpul studiind fericirea la Harvard? De ce un student la Harvard ar fi nefericit?"

07:41 În această întrebare este cheia înţelegerii ştiinţei fericirii. 

Căci întrebarea presupune că lumea noastră exterioară determină nivelul de fericire, când, în realitate, dacă ştiu totul despre lumea ta externă pot prevedea doar 10% din nivelul tău de fericire pe termen lung. 

90% din fericirea pe termen lung nu este determinată de lumea exterioară, ci de felul în care creierul nostru procesează lumea. 

Şi, dacă îl schimbăm, dacă schimbăm formula pentru fericire şi succes, putem schimba felul în care putem influenţa realitatea. 

Am descoperit că doar 25% din succesele la locul de muncă sunt determinate de I.Q. 

75% din succesele joburilor sunt influenţate de nivelul de optimism, susţinere socială şi abilitatea de a vedea stresul ca o provocare, nu o ameninţare.

08:21 Vorbeam cu probabil cel mai prestigios internat din New England şi au spus: "Ştim deja asta. 

Aşa că, anual, nu doar le predăm elevilor, avem o săptămână pentru starea de bine. Şi suntem foarte entuziasmaţi. 

Luni seara expertul mondial vine să vorbească despre depresia la adolescenţi. Marţi seara e despre violenţa în şcoli şi acte de intimidare. Miercuri seara e despre tulburări de alimentaţie. Joi seara este despre consumul de droguri. Şi vineri seara alegem între sex neprotejat şi fericire."

(Râsete) Am spus: "Aşa sunt serile de vineri pentru toată lumea." (Râsete) (Aplauze) Mă bucur că v-a plăcut, dar lor nu le-a plăcut deloc. Linişte la telefon. În acea tăcere, am spus: "Ar fi o plăcere să vorbesc la şcoala voastră, dar să ştiţi că nu-i o săptămână despre starea de bine, ci despre starea de rău. 

Aţi subliniat lucrurile negative care se pot întâmpla, dar nu aţi vorbit despre cele pozitive."

09:07 Lipsa bolii nu înseamnă sănătate. 

Iată cum ajungem la sănătate: Trebuie să inversăm formula pentru fericire şi succes. 

În ultimii trei ani, am călătorit în 45 de ţări diferite, colaborând cu şcoli şi companii în mijlocul unui declin economic. 

Am descoperit că majoritatea companiilor şi şcolilor urmează următoarea formulă a succesului: Dacă muncesc mai mult, voi avea mai mult succes. Şi, dacă am mai mult succes, voi fi mai fericit. 

Pe asta se bazează stilul de a creşte copiii, de management, modul cum ne motivăm comportamentul.

09:33 Problema e că este nesusţinut ştiinţific şi invers din două motive. 

Primul, de fiecare dată când creierul are un succes, doar ridici ştacheta referitoare la aspectul succesului. 

Luăm note bune, acum trebuie să luăm note şi mai bune, ai intrat la o şcoală bună şi apoi intri la o şcoală şi mai bună, ai o slujbă bună, trebuie să obţii una şi mai bună, atingi targetul de vânzări, îţi vei schimba targetul de vânzări. 

Dacă fericirea e de partea opusă a succesului, creierul tău nu ajunge nicicând acolo. 

Ceea ce am făcut e să împingem fericirea dincolo de orizontul cognitiv, ca societate. 

Asta e pentru că noi credem că trebuie să avem succes şi atunci vom fi fericiţi.

10:01 Dar creierul nostru funcţionează invers, asta e problema reală. 

Dacă poţi creşte nivelul pozitivităţii cuiva în prezent, creierul lor trăieşte ceea ce am numit avantajul fericirii, creierul tău, la pozitiv, evoluează mult mai bine decât la negativ, neutru sau stresat. 

Inteligenţa, creativitatea şi nivelul de energie cresc. 

De fapt, am descoperit că orice rezultat al ocupaţiei tale se îmbunătăţeşte. 

Pozitiv, creierul e cu 31% mai eficient decât negativ, neutru sau stresat. 

Eşti cu 37% mai bun la vânzări. 

Doctorii sunt cu 19% mai rapizi, mai precişi la găsirea diagnosticului corect la pozitiv, faţă de negativ, neutru sau stresat. 

Ceea ce înseamnă că putem inversa formula. 

Dacă putem găsi o cale de a deveni pozitivi în prezent, creierele noastre vor funcţiona cu mai mult succes căci putem munci mai repede, mai mult şi mai inteligent.

10:45 Pentru a putea face acest lucru, trebuie să inversăm formula, ca să putem vedea de ce sunt creierele noastre în stare. 

Căci dopamina, care pluteşte în sistemul nostru când suntem pozitivi, are două funcţii. 

Nu vă face doar mai fericiţi, activează toate centrele de învăţare din creier, permiţându-vă să vă adaptaţi diferit la lume.

11:01 Am descoperit că sunt întotdeauna modalităţi de a vă antrena creierul pentru a putea deveni mai pozitiv. 

În doar două minute, timp de 21 de zile la rând, vă puteţi reconfigura creierul, permiţând creierului să funcţioneze cu adevărat mai optimist şi cu mai mult succes. 

Am făcut aceste lucruri în cercetări la fiecare companie la care am lucrat, punându-i să scrie trei lucruri noi pentru care sunt recunoscători, timp de 21 de zile la rând, trei lucruri noi în fiecare zi. 

La final, creierul începe să reţină un model de a explora lumea, nu pentru ce e negativ, ci pentru ce e pozitiv mai întâi.

11:29 Ţinând un jurnal despre o experienţă pozitivă pe care ai avut-o în ultimele 24 de ore permiţi creierului să o trăiască din nou. 

Exerciţiul îţi învaţă creierul că comportamentul tău contează. 

Am aflat că meditaţia permite creierului că treacă de ADHD-ul cultural pe care l-am creat încercând să facă mai multe sarcini în acelaşi timp şi permiţând creierului să se concentreze asupra sarcinii actuale. 

În sfârşit, faptele bune la întâmplare sunt fapte bune conştiente. 

Îi punem pe oameni, când îşi deschid căsuţele de e-mail, să scrie un mesaj pozitiv, lăudând sau mulţumind cuiva din reţeaua lor de susţinere socială.

11:54 Făcând aceste activităţi, antrenând creierul aşa cum ne antrenăm corpurile, am descoperit că putem inversa formula fericirii şi a succesului şi, făcând acest lucru, nu doar creăm unde de pozitivitate, creăm o adevărată revoluţie.

12:06 Mulţumesc mult!
12:08 (Aplauze)

Despre Shawn Achor, Psychologist:   http://www.ted.com/speakers/shawn_achor

Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico

Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email

Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Martin Seligman despre psihologia pozitivă

Psihologul Martin Seligman despre psihologia pozitivă 
Conferinţă TED

Filmed February 2004 at TED2004
http://www.ted.com/talks/martin_seligman_on_the_state_of_psychology/transcript?language=ro
Martin Seligman vorbeşte despre psihologie - ca un domeniu de studiu şi ca munca unu la unu cu fiecare pacient şi cu fiecare practicant. Acum că psihologia modernă depăşeşte sfera patologicului, ce putem deveni cu ajutorul ei ? 



 Transcrierea conferinţei :

0:11 Când am fost preşedintele Asociaţiei Psihologilor Americani au încercat să mă mediatizeze, iar o întâlnire pe care am avut-o cu CNN sumarizează despre ce voi vorbi azi, care este al 11-lea motiv să fim optimişti. Editorul de la Discover ne-a spus 10 din ele, eu vă voi da pe al 11-lea. 

0:35 Aşa că cei de la CNN au venit la mine şi au spus: "Profesore Seligman, vreţi să ne spuneţi câte ceva despre starea psihologiei de azi? Am dori să vă intervievăm despre asta." Iar eu am zis: "Grozav." Iar ea a spus: "Dar asta e CNN, aşa că veţi avea doar un cuvinţel." Aşa că eu am spus: "Păi, câte cuvinte voi primi?" Iar ea a spus: "Păi, unul singur." 

0:57 (Râsete) 

0:58 Camerele au pornit iar ea zis: "Profesore Seligman, care este stadiul psihologiei azi ?" "Bună." 

1:08 (Râsete) 

1:10 "Tăiaţi. Tăiaţi. Asta nu va fi de ajuns. Mai bine v-am da mai multe cuvinţele." "Așadar, câte cuvinte voi primi de data asta?" "Păi, cred că veţi primi două. Doctore Seligman, care este stadiul psihologiei azi?" "Nu e bună." 

1:29 (Râsete) 

1:38 "Uitaţi, Doctore Seligman, vedem că într-adevăr nu sunteţi obişnuit cu acest mediu. Mai bine v-am da mai mult loc. De data asta puteţi avea trei cuvinte. Profesore Seligman, care este stadiul psihologiei azi?" "Nu destul de bună." Şi despre asta vă voi vorbi. 1:59 Vreau să vă spun de ce psihologia a fost bună, de ce nu a fost bună şi cum va deveni, în următorii 10 ani, destul de bună. Şi în paralel, vreau să spun acelaşi lucru despre tehnologie, despre distracţie, şi design, fiindcă cred că problemele sunt foarte similare. 2:16 Deci de ce era psihologia bună? Ei bine, pentru peste 60 de ani, psihologia a lucrat în cadrul modelului patologic. Cu 10 ani în urmă, când eram pe un avion şi m-am prezentat pasagerilor de lângă mine şi le-am spus cu ce mă ocup, ei s-au îndepărtat de mine. Asta fiindcă, foarte just, ei spuneau că psihologia era despre a găsi ce nu este în regulă cu tine. Identifică nebunul. Iar acum când le spun cu ce mă ocup, se mută mai aproape. 

2:44 Şi ce a fost bun despre psihologie, despre cei 30 de miliarde dolari investiţi de Institutul Naţional de Igienă Mentală, despre lucrul cu modelul patologic, despre ce înţelegi prin psihologie, este că acum 60 de ani niciuna dintre dereglările mentale nu erau tratabile era o iluzie completă. Şi astăzi 14 dintre dereglări sunt tratabile, două din ele chiar vindecabile. 

3:06 Celălalt lucru care s-a întâmplat este că o ştiinţă s-a dezvoltat, o ştiinţă a bolilor mentale. Că am aflat că putem lua concepte vagi ca depresia, alcoolismul, şi le putem măsura cu rigoare. Că putem crea o clasificare a bolilor mentale. Că putem înţelege cauzalitatea bolilor mentale. Putem privi în timp la aceaşi persoană oameni care de exemplu erau vulnerabili genetic la schizofrenie, şi să întrebăm care sunt contribuţiile genetice din partea mamei, şi putem izola a treia variabilă prin experimente cu bolile mentale. 

3:50 Şi cel mai bine, am fost în stare în ultimii 50 de ani, să inventăm tratamente cu medicamente şi tratamente psihologice, şi am fost în stare să le testăm riguros în teste controlate prin placebo, cu asignare aleatorie -- am aruncat lucrurile care nu au funcţionat, am păstrat cele care au funcţionat bine. 

4:09 Şi în concluzie, psihologia şi psihiatria în ultimii 60 de ani, pot chiar să afirme că putem face oameni nefericiţi mai puţin nefericiţi. Şi cred că asta este grozav. Sunt mândru de asta. Dar ce nu a fost bine, consecinţele acestuia, au fost trei lucruri. 

4:34 Primul a fost moral -- că psihologii şi psihiatrii au devenit patologi, au studiat victimele; că părerea noastră despre natura umană era că dacă aveai probleme cerul cădea peste tine. Şi am uitat că oamenii au făcut alegeri şi au luat decizii. Am uitat de responsabilitate. Acesta a fost primul cost. 

4:52 Al doilea cost a fost că am uitat de voi, oamenii. Am uitat despre îmbunătăţirea vieţilor normale. Am uitat despre misiunea de a face oameni relativ fără probleme mai fericiţi, mai împliniţi, mai productivi, iar geniu, foarte talentat, au devenit cuvinte de netolerat. Nimeni nu lucrează la asta. 

5:14 Şi a treia problemă cu modelul patologic este că, în graba noastră de a face ceva pentru oamenii cu probleme, în graba noastră de a face ceva pentru a repara răul, nu ne-a venit ideea să dezvoltăm intervenţii pentru a face oamenii mai fericiţi, intervenţii pozitive. 

5:33 Deci asta nu a fost bine. Şi asta a condus oameni ca Nancy Etcoff, Dan Gilbert, Mike Csikszentmihalyi şi ca mine să lucrăm la ceva pe care eu o numesc psihologie pozitivă, care are trei obiective. Primul este că psihologia trebuie să fie la fel de preocupată de valorile umane, ca de slăbiciunile umane. Trebuie să fie la fel de preocupată de clădirea tăriei, valorii, ca şi de repararea răului. Trebuie să fie interesată în cele mai bune lucruri din viaţă, şi trebuie să se preocupe de împlinirea vieţii oamenilor normali şi de genii, de educarea talentelor. 

6:15 Aşa că în ultimii 10 ani şi cu speranţă în viitor, am văzut începuturile unei ştiinţei a psihologiei pozitive: o ştiinţă a ceea ce face ca vieţile să merite a fi trăite. S-a dovedit că putem măsura diferite forme ale fericirii. Şi oricare din voi poate merge gratis la acea pagină de web şi poate face întreaga suită de teste de fericire. Poţi întreba cum te compari la emoţie pozitivă, la înţeles, la flux, cu alţi zeci de mii de alţi oameni? Am creat opusul manualului de diagnoză a nebuniilor: o clasificare a tăriilor şi virtuţilor care ţine cont de împărţirea pe sexe, cum sunt ele definite, cum le diagnosticăm, ce le construieşte şi ce le împiedică. Am aflat că putem descoperi cauza stărilor pozitive, relaţia între activitatea emisferei stângi şi a emisferei drepte ca o cauză a fericirii. 

7:19 Mi-am petrecut viaţa lucrând cu oameni foarte nefericiţi, şi am pus întrebarea, cum diferă oamenii extrem de nefericiţi de ceilalţi, de voi? Şi pornind cu şase ani în urmă am întrebat de oameni extrem de fericiţi, şi cum diferă ei de restul, de noi? Şi s-a dovedit că există o cale. Ei nu sunt mai religioşi, nu sunt într-o formă mai bună, ei nu au mai mulţi bani, ei nu arată mai bine, ei nu au mai multe evenimente bune şi mai puţine evenimente rele. Un mod în care ei diferă: ei sunt extremi de sociali. Ei nu stau la seminarii sâmbăta dimineaţa. (Râsete) Ei nu petrec timpul singuri. Fiecare din ei este într-o relaţie romantică şi fiecare are o listă bogată de prieteni. 

8:05 Dar atenţie. Acestea sunt doar date corelate, nu cauzale, şi este despre fericire în sensul hollywood-ian, despre care voi vorbi: fericirea efervescentă, cu chicoteli şi bună dispoziţie. Şi vă voi sugera într-o clipă că asta nu este destul. Am aflat că putem să studiem intervenţiile peste secole, de la Buddha la Tony Robbins. Au fost propuse cam 120 de intervenţii care, chipurile, au făcut oamenii fericiţi. Şi am fost în stare ca pentru multe din ele să facem manuale, şi am făcut studii de eficacitate bazate pe alocare aleatorie. Adică, care dintre ele face oamenii fericiţi pe termen lung? În câteva minute vă voi spune despre acele rezultate. 

8:53 Dar rezultatul acesteia este că misiunea pe care o doresc eu psihologiei, în plus la misiunea ei de a trata bolile mentale, şi în plus la misiunea ei de a face oamenii nefericiţi mai puţin nefericiţi, este că poate oare psihologia să facă oamenii mai fericiţi? Şi pentru a întreba această întrebare -- fericire nu este un cuvânt prea des folosit de mine -- a fost necesar să-l descompunem în ceea ce cred că se poate întreba despre fericire. Şi cred că sunt trei diferite -- iar eu le numesc diferite fiindcă diferite intervenţii le produc, este posibil să ai unul fără celălalt -- trei vieţi fericite diferite. Prima viaţă fericită este viaţa plăcută. Aceasta este viaţa în care ai atât de multă emoţie pozitivă pe cât posibil, şi priceperile de a o amplifica. A doua este o viaţă angajată: în muncă, ca părinte, în iubire, în tihnă, timpul se opreşte pentru tine. Despre asta a vorbit Aristotel. Şi a treia, viaţa plină de înţeles. Aşa că vreau să spun câte puţin despre fiecare din aceste vieţi şi ce ştim despre ele. 

10:01 Prima viaţă este viaţa plăcută şi este pur şi simplu cea mai bună pe care o găsim, având atâtea din plăceri cât poţi, atâtea emoţii pozitive câte poţi, şi învăţând deprinderile, savurarea, grija, care le amplifică, care le întinde peste timp şi spaţiu. Dar viaţa plăcută are trei neajunsuri, şi de asta psihologia pozitivă nu este ştiinţa fericirii, şi nu se termină aici. 

10:30 Primul neajuns este că s-a dovedit că viaţa plăcută, trăirea emoţiilor pozitive, este ereditară, cam 50 la sută ereditară, şi de fapt nu prea modificabilă. Aşa că diversele trucuri pe care Matthieu şi eu şi alţii le ştim despre mărirea cantităţii de emoţii pozitive în viaţa voastră sunt trucuri de 15 la 20 sută, cel mult. Al doilea este că emoţiile pozitive se deprind. Se deprind chiar repede. Este ca îngheţata franceză de vanilie, prima bucăţică este 100 la sută, pe când ajungi la a şasea înghiţitură, s-a dus gustul. Şi, cum am spus, nu este prea flexibilă. 

11:18 Şi asta duce la al doilea tip de viaţă fericită. Şi trebuie să vă spun de prietenul meu, Len, să vorbesc despre de ce psihologia pozitivă este mai mult decât emoţia pozitivă, mai mult decât construirea plăcerii. În două dintre trei mari arene ale vieții, pe când Len avea 30 de ani, Len avea un succes enorm. Prima arenă era locul de muncă. Pe la vârsta de 20 de ani el a fost un broker. La vârsta de 25 de ani, el era multimilionar şi conducătorul unei companii de brokeraj. A doua arenă, în joc: el este un jucător de bridge, campion naţional. Dar în a treia arie a vieţii, dragostea, Len este un ratat teribil. Iar motivul pentru asta e că Len este fără inimă, fără emoţii şi empatie. (Râsete) 

12:09 Len este un introvertit. Femeile americane i-au zis lui Len, când le-a dat întâlnire, nu eşti distractiv, nu ai emoţii pozitive. Dispari. Iar Len era suficient de bogat să-şi permită un psihanalist scump, care timp de cinci ani a încercat să găsească trauma sexuală care a blocat cumva emoţiile pozitive în el. Dar s-a dovedit că nu era nicio traumă sexuală. A aflat că Len a crescut în Long Island şi a jucat fotbal şi s-a uitat la fotbal, şi a jucat bridge. Len face parte din cei cinci la sută din partea de jos a afectivităţii pozitive. 

12:53 Întrebarea este, este Len nefericit? Iar eu vreau să spun că nu este. Contrar celor spuse de psihologie despre cei 50 la sută din urmă ai rasei umane în ceea ce privește afectivitatea pozitivă, Eu cred că Len este unul dintre cei mai fericiţi oameni pe care îi cunosc. El nu este definitiv închis în iadul nefericirii şi asta fiindcă Len, ca cei mai mulţi din voi, este foarte capabil de flux. Când el intră la parterul Bursei americane dimineaţa la 9:30, timpul se opreşte pentru el. Şi este oprit până la sfârşitul tranzacţiilor. Când este jucată prima carte, până la sfârşitul celor 10 zile de concurs, pentru Len timpul se opreşte. 

13:30 Iar asta este chiar despre ce a vorbit Mike Csikszentmihalyi, despre flux, şi diferenţa foarte importantă faţă de simpla plăcere. Plăcerea implică simţiri brute: ştii că se întâmplă. Este gând şi simţire. Dar ce v-a spus ieri Mike, pe durata fluxului, nu poţi simţi ceva. Eşti unul cu muzica. Timpul se opreşte. Te concentrezi intens. Iar asta este chiar caracteristica a ceea ce noi credem că este viaţa bună. Şi credem că este o reţetă pentru ea, iar acesta este să ştii care îţi sunt punctele tari. Şi din nou, este un test valabil pentru a afla care sunt cele cinci cele mai tari puncte ale tale. Iar apoi îţi reclădeşti viaţa pentru a le utiliza cât mai mult posibil. Îţi reclădeşti munca, dragostea, jocul, prietenia, calitatea de părinte. 

 14:26 Doar un exemplu: o persoană cu care am lucrat împacheta lucruri la magazinul Genuardi's. Îşi ura slujba. Ea îşi făcea studiile la facultate. Cel mai tare punct al ei era inteligenţa socială, aşa că şi-a reclădit slujba pentru a face din interacțiunea cu ea Momentul social culminant al zilei fiecărui client. Evident a eşuat. Dar ce a făcut ea a fost să-şi ia punctele tari, şi să-şi reclădească munca pentru a le folosi cât mai mult. Ceea ce obţii din asta nu este zâmbire. Nu vei arăta ca Debbie Reynolds. Nu vei chicoti mult. Ceea ce obţii este mai multă absorbţie. Deci asta este a doua cale. Prima cale, emoţia pozitivă. A doua cale este fluxul fericirii. 

15:13 Iar a treia cale este înţelesul. Acesta este în mod tradiţional cea mai venerabilă fericire. Şi înţelesul constă în această viziune -- foarte asemănătoare cu eudaimonia, constă din a ştii care îţi sunt punctele tari şi utilizarea lor pentru a aparţine şi a fi în serviciul a ceva mai măreț decât eşti tu. 

15:38 Am menţionat că pentru toate cele trei tipuri de vieţi, viaţa plăcută, viaţa bună, viaţa cu înţeles, oamenii lucrează din greu acum la întrebarea, sunt oare lucruri care schimbă permanent acele vieţi? Iar răspunsul pare a fi da. Şi vă voi da doar câteva exemple. Este făcut de o manieră riguroasă. Este făcut în acelaşi mod în care testăm medicamentele ca să vedem care funcţionează. Deci facem alocare aleatoare, control placebo, studii pe termen lung ale diferitelor intervenţii. Şi pentru a eşantiona tipurile de intervenţii pe care le-am găsit că au un efect, când învăţăm oamenii despre viaţa plăcută, cum să ai mai multe plăceri în viaţa ta, una din sarcinile tale este de a lua priceperile care necesită atenţie şi savurare, şi primeşti sarcina de a proiecta o zi frumoasă. Sâmbăta următoare pune de o parte o zi, proiectează-ţi o zi frumoasă, şi utilizează savurarea şi atenţia pentru a îmbunătăţi acele plăceri. Şi putem arăta în acel mod că viaţa plăcută este îmbunătăţită. 

16:49 Vizită de recunoştinţă. Vreau ca toţi să faceţi asta cu mine, acum, dacă vreţi. Închideţi ochii. Aş vrea să vă amintiţi de cineva care a făcut ceva foarte important care a schimbat viaţa voastră într-o direcţie bună, şi căruia nu i-aţi mulţumit niciodată cum se cuvine. Acea persoană trebuie să fie în viaţă. În regulă. Acum, în regulă, deschideţi ochii. Sper că toţi aveţi o asemenea persoană. Sarcina voastră când învăţaţi vizita de recunoştinţă este să scrieţi o mărturisire de 300 de cuvinte acelei persoane, să-l sunaţi pe telefon din Phoenix, întrebaţi dacă puteţi veni în vizită, nu le spuneţi de ce, apăreţi în uşa lor, citiţi mărturisirea -- toată lumea plânge când asta se întâmplă -- iar ceea ce se întâmplă când testăm lumea o săptămână, o lună mai târziu, trei luni mai tîrziu, ei sunt mai fericiţi şi mai puţin deprimaţi. 

 17:51 Un alt exemplu este întânirea de forţe în care punem cuplurile să identifice punctele lor tari în testul de forţe, şi apoi să proiectăm o seară în care amîndoi pot să-şi folosească punctele tari, şi am găsit că asta întăreşte relaţia lor. Şi distracţia contra filantropiei. Dar este aşa de înveselitor să fi într-un asemenea grup, în care atâţia dintre voi aţi dedicat vieţile voastre filantropiei. Păi, studenţii mei şi persoanele cu care lucrez nu au descoperit asta, aşa că oamenii chiar fac ceva altruist şi fac ceva distractiv, pentru a contrasta. Iar ceea ce descoperi este că atunci când faci ceva vesel, are un efect de scurtă durată. Când faci ceva filantropic pentru a ajuta o altă persoană, efectul durează şi durează. Deci acestea sunt exemple de intervenţii pozitive. 

18:41 Aşa că penultimul lucru pe care vreau să-l spun este că suntem interesaţi în câtă satisfacţie de viaţă au oamenii, şi asta este de fapt ceea ce vă interesează. Şi este variabila noastră ţintă. Şi punem întrebarea ca o funcţie a celor trei tipuri de viaţă, câtă satisfacţie obţineţi? Aşa că întrebăm -- şi am făcut asta în 15 runde implicând mii de persoane -- în ce măsură urmărirea plăcerii, urmărirea emoţiilor pozitive, a vieţii pozitive, urmărirea angajării, a opririi timpului pentru voi, şi urmărirea înţelesului, contribuie la satisfacţia vieţii? 

19:18 Iar rezultatele ne-au surprins, dar ele erau invers decât am crezut noi. A reieşit că urmărirea plăcerii nu contribuie aproape deloc la satisfacţia vieţii. Urmărirea înţelesului este cel mai puternic. Urmărirea angajamentului este deasemenea foarte puternic. Plăcerea contează doar dacă ai atât angajament cât şi înţeles, iar atunci plăcerea este cireaşa de pe tort. Ceea ce spune că la o viaţă împlinită suma este mai mare decât părţile ei, dacă le ai pe toate trei. Dimpotrivă, dacă nu ai niciuna din cele trei, viaţa goală, suma este mai mică decât părţile. 

19:55 Iar ceea ce întrebăm noi acum este oare urmează exact aceaşi relaţie sănătatea fizică, mortalitatea, speranța de viață şi productivitatea? Adică, într-o corporaţie, este productivitatea o funcţie emoţiilor pozitive, angajării şi înţelesului? Este sănătatea o funcţie a angajării pozitive, a plăcerii şi a înţelesului în viaţă? Şi există un motiv să gândim că răspunsul la ambele ar putea fi da. 20:27 Deci Chris a spus că ultimul vorbitor are şansa de a încerca să integreze ce a auzit, iar asta a fost minunat pentru mine. Nu am mai fost într-o asemenea întrunire. Nu am văzut vreodată vorbitorii depăşindu-se aşa de mult, ceea ce a fost unul din lucrurile remarcabile. Dar am găsit că problemele psihologiei par să fie asemănătoare cu problemele tehnologiei, distracţiei şi proiectării în felul următor. Ştim cu toţii că tehnologia, divertismentul şi proiectarea au fost, şi pot fi, folosite în scopuri distructive. Ştim deasemenea că tehnologia, divertismentul şi proiectarea pot fi utilizate pentru a uşura suferinţa. Şi apropo, distincţia dintre a uşura suferinţa şi clădirea fericirii este extrem de importantă. Când am devenit terapeut acum 30 de ani credeam că dacă sunt aşa de bun încât să fac pe cineva nedeprimat, neîngrijorat, neînfuriat, atunci îl voi face fericit. Şi nu am găsit asta niciodată. Am găsit că cel mai bun lucru pe care îl poţi obţine este să ajungi la zero. Dar ei erau goli pe dinăuntru. 

21:41 Şi a rezultat că priceperile pentru fericire, pentru viaţa plăcută, priceperile pentru angajament, pentru înţeles, sunt diferite de priceperea de a uşura suferinţa. Aşa că eu cred că asemănarea cu tehnologia, distracţia şi design, este valabilă. Adică, este posibil pentru aceste trei forţe ale lumii noastre să crească fericirea, să crească emoţiile pozitive, şi acesta este modul tipic în care au fost utilizate ele. Dar odată ce diseci fericirea ca mine, nu doar emoţie pozitivă -- asta nu este de ajuns deloc -- este flux în viaţă şi este înţeles în viaţă. Aşa cum ne-a spus Lauralee, proiectarea, iar eu cred că şi distracţia şi tehnologia, pot fi şi ele utilizate pentru a mări înţelesul şi angajarea în viaţă. 

22:34 Deci în concluzie, al 11-lea motiv pentru optimism, în plus faţă de liftul spaţial, este că eu cred că prin tehnologie, distracţie şi design, putem într-adevăr mări cantitatea de fericire umană de pe planetă. Iar dacă tehnologia ar putea în următorii 10-20 de ani să mărească viaţa plăcută, viaţa bună şi viaţa cu înţeles, ar fi destul de bine. Dacă divertismentul ar putea fi deviat pentru a mări şi emoţia pozitivă, adică, eudaimonia (fericirea), ar fi destul de bine. Şi dacă design-ul ar putea mări emoţiile pozitive, eudaimonia, fluxul şi întelesul, ceea ce facem noi împreună va deveni un lucru destul de bun. Mulţumesc. (Aplauze)

Despre psihologul Martin Seligman : http://www.ted.com/speakers/martin_seligman

  CĂRŢI UTILE domeniul Psihologie : 

PSIHOLOGIE : http://bit.ly/14LgsLs : http://bit.ly/1ybXri6 ;
PSIHOLOGIE ŞI PSIHOTERAPIE : http://bit.ly/1DPneLN ; http://bit.ly/1C73VvY
PSIHOLOGIE PRACTICĂ : http://bit.ly/1ybNPnN
PARENTING - EDUCAŢIE PSIHOLOGIE : http://bit.ly/1ybN7GQ
TESTE PSIHOLOGICE (PSIHOMETRICE) : http://bit.ly/1C0Gir7
COMUNICARE : http://bit.ly/1524kp8 ; http://bit.ly/1ybYwqc

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Daniel Tammet : Cunoașterea are mai multe forme Conferinţă TED

Daniel Tammet suferă de sinestezie lingvistică, numerică și vizuală, ceea ce înseamnă că, în mintea lui, există o strânsă legătură între modul în care el percepe cuvintele, numerele și culorile; el percepe și înțelege lumea într-un mod diferit față de restul oamenilor. Tammet este autorul cărții ”Born on a Blue Day” (Născut într-o zi albastră) și ne împărtășește pasiunea lui pentru limbile străine și artă, explicându-ne cum funcționează mintea sa excepțională.