50 de mari mituri ale psihologiei populare

ASCULTĂ TEXTUL: Dacă selectezi cu mouseul un fragment de text, textul va fi citit de o voce text-voce, după ce pagina este încărcată complet în browser!

50 de mari mituri ale psihologiei populare - SCOTT O. LILIENFELD, STEVEN JAYLYNN, JOHN RUSCIO și BARRY L. BEYERSTEIN

”Ne folosim doar 10% din capacitatea creierului? 

Suntem atrași de parteneri diferiți de noi, care ne completează? 

Majoritatea oamenilor bolnavi mental sunt violenți? 

Hipnoza ajută la reamintirea unor evenimente uitate? 

În fiecare zi, știrile de presă, programele de televiziune, filmele și internetul ne bombardează cu afirmații în ceea ce privește o mulțime de subiecte psihologice – funcționare cerebrală, amintiri recuperate, testarea cu poligraf, relații romantice, relații copil–părinte, tulburări mentale și psihoterapie, pentru a numi doar câteva dintre ele. 

Desi disponibile cu promptitudine in librarii si pe internet, sursele de psihologie populara abunda in mituri si conceptii gresite, dezinformarea referitoare la psihologie fiind cel putin la fel de raspandita ca informatia corecta. 

Fara un ghid calauzitor, demn de incredere, pentru a face distinctia intre mitul psihologic si realitate, suntem expusi riscului de a ne pierde intr-o jungla de conceptii gresite.
Cartea de fata sondeaza 50 de mituri larg raspandite ale psihologiei populare, convingeri mentinute pe scara larga care contrazic ostentativ cercetarea psihologica sau exagerari sau distorsionari ale unor afirmatii care contin un sambure de adevar si inarmeaza cititorii cu cunostinte exacte, pe care le pot utiliza pentru a lua decizii mai bune in lumea reala. 

Tonul informal, antrenant, limbajul non/tehnic fac accesibila cartea, in mod egal, specialistilor si nespecialistilor.
"Deseori ne aflam la mila unor guru ai autoperfectionarii ce impart sfaturi psihologice care constituie un amestec confuz de adevaruri, adevaruri injumatatite si erori indiscutabile.[...]
Pe cat de mult speram ca aceasta carte sa reprezinte un ghid pentru evaluarea psihomitologiei, ne dorim din tot sufletul ca ea sa va fie de asemenea un bun ghid pentru intreaga viata in vederea distrugerii altor mituri din domenii diferite, dar de o importanta cruciala, inclusiv din medicina, mediul inconjurator, politica, economie si educatie." Autorii

"Este adevarat ca psihologia tine in mare parte de bunul simt?

Oricine isi pune aceasta intrebare va gasi raspunsuri convingatoare in aceasta carte uimitoare, care pune la pamant 50 de mituri ale psihologiei populare si decapiteaza scurt alte 250. 

Mai mult, veti gasi exemple fascinante ale felului in care stiinta functioneaza si sustine gandirea critica. 

Pentru profesori, studenti, scriitori si oricine doreste sa devina mai istet, aceasta carte, pe cale sa devina o lucrare de referinta, reprezinta o sursa valoroasa de informatii si un prilej pentru o lectura captivanta."
David G. Myers, profesor de psihologie sociala la Hope College (Michigan)

“Scrisul tău de mână are o direcţie ascendentă, nu-i aşa că eşti un optimist? ” 

“Ai grijă, eşti foarte stresat în ultima vreme – să ştii că te paşte un ulcer de zile mari!”

 ” Nu mă urc în avion, azi noapte am visat că se va prăbuşi, nu vreau să risc nimic.” 

” Şeful tău e cam schizofrenic: dimineaţa pare a fi cea mai amabilă persoană, dar chiar înainte de prânz se transformă într-un tiran autentic.” 

” Cred că m-am îndrăgostit de ea tocmai pentru că e atât de diferită de mine.”

Ne sună familiar câteva din aceste judecăţi şi observaţii? 

Le-am auzit la cunoscuţi, le-am văzut înscenate în filme, am citit despre ele în cărţi, le-am acceptat drept fireşti sau le-am privit cu suspiciune, cert e că ne-am lovit de ele la un moment dat. 

Toate sunt frânturi de psihologie populară, instrumente extrem de utile în viaţa de zi cu zi: doar ne ajută să explicăm rapid diferite fenomene (de pildă: să deducem trăsături de personalitate, bazându-ne pe aspecte grafologice) sau să facem predicţii (legate de potenţiale legături amoroase, pornind de la caracterul opus al protagoniştilor) sau chiar amândouă (ne înţelegem trecutul şi ne pregătim pentru viitor interpretându-ne visele). 

Problema e că multe din aceste judecăţi populare reprezintă o bază de acţiune şi înţelegere într-o lume… posibilă, cu siguranţă nu a noastră. 

În lumea noastră ele sunt doar mituri pe care n-ar trebui să le luăm în serios, atâta timp cât acceptăm că ştiinţa este autoritatea privilegiată în a stabili cum stau lucrurile în fapt… iar verdictele ei în ceea ce priveşte multe din judecăţile psihologiei populare sunt destul de defavorabile. 

Cel puţin de asta încearcă să ne convingă patru profesori de psihologie care editează prima carte cuprinzătoare şi accesibilă publicului larg menită să demoleze concepţiile deformate pe care le avem cu privire la comportamentul uman.

Cei patru autori identifică în primul rând sursele cele mai frecvente care dau naştere miturilor legate de psihologie: tendinţa oamenilor de a se baza pe intuiţie în formularea judecăţilor chiar şi când au de a face cu realităţi complexe, acceptarea unor concepţii bazându-te pe argumentul majorităţii (toată lumea ştie că…) sau al autorităţii –dubioase- (mi-a spus tanti Aurica, expertă în chiromanţie şi alţii de acelaşi rang), acceptarea necritică a informaţiilor din mass media care adesea simplifică până la deformare lucrurile, aşa zisele euristici (scurtături mentale) – un fel de gândire prin stereotipii care nu întotdeauna ne duce pe calea cea bună etc.
După identificarea surselor se trece la examinarea critică a miturilor psihologice, grupate pe teme centrale cum ar fi: capacitate cerebrală, memorie, boli psihice, conştiinţă, inteligenţă, comportament interpersonal etc. 

Va fi interesant să aflaţi, la o privire mai atentă (şi bine documentată) că:

- oamenii nu îşi folosesc doar 10% din creier (poate doar dacă sunt în comă profundă – de reţinut şi faptul că orice zonă cerebrală nefolosită se atrofiază), 

- că teoria mesajelor subliminale – folosite în publicitate şi în politică – a picat testele (puţine de altfel) la care a fost supusă (n-ar strica Bisericii Ortodoxe să revizuiască puţin condamnarea muzicii rock), 

- că efectul Mozart (ideea conform căreia muzica lui Mozart îmbunătăţeşte performanţele cognitive) are şanse cel mult să cultive de timpuriu gustul estetic al bebeluşilor, fără să-i facă mai inteligenţi sau 

- că visele ar putea foarte bine să fie traducerea unor activităţi cerebrale bine determinate, golite de orice semnificaţie (ce lovitură primeşte Freud!). 

A, şi ca să nu uităm de unde am plecat: opusele nu par să se atragă, schizofrenia nu înseamnă personalitate multiplă, ulcerul şi stresul nu mai formează de ceva vreme un cuplu (divortul a fost sarbatorit chiar cu un premiu Nobel).
De apreciat este maniera în care cei patru autori sunt decişi să facă psihologie cu ciocanul: sistematic si riguros, ca să nu mai rămână nici o încreţitură mitologică care să nu fi fost netezită. 

Autorii nu combat miturile de pe poziţii de autoritare (pur şi simplu pentru că sunt oameni de ştiinţă), pretinzând încredere oarbă din partea cititorului, ci fac o demontare prin apel la argumente şi documentaţie relevantă (bibliografia care susţine volumul e întinsă pe vreo 70 de pagini): cititorii sunt invitaţi să înţeleagă sursa mitului (interesant este adesea că multe mituri originează în experimente ştiinţifice al căror rezultat a fost exagerat sau depăşit) şi rezistenţa sa în raport cu dovezile ştiinţifice (unele mituri sunt pur şi simplu infirmate, altele nu primesc confirmare ştiinţifică, dar nu sunt infirmate concludent – ar fi fost important ca autorii să sublinieze această diferenţă totuşi).
Volumul celor patru psihologi tratează doar 50 de mituri ale psihologiei. 

Cu siguranţă că ele sunt mult mai numeroase (iar unii fac averi pe seama neştiinţei). 

De aceea, dincolo de contribuţia punctuală a dărâmării acestor 50 de mituri, autorii propun cititorilor instrumente de gândire critică (a face diferenţa dintre cauzalitate şi corelaţie, conştientizarea argumentele falacioase ad populum, ad auctoritas, post hoc ergo propter hoc) pentru a întregi finalitatea pedagogică a demersului lor. 

Evident asta înseamnă că toţi elevii care au citit cartea, adică au înţeles lecţia vor deveni la rândul lor profesori pentru apropiaţi.” Sursa

PREFAŢĂPsihologia este peste tot în jurul nostru.

Tinereţe şi bătrâneţe, uitare şi amintire, somn şi vise, dragoste şi ură, fericire şi tristeţe, boală mentală şi psihoterapie – bune sau rele, deseori ambele, acestea sunt aspectele vieţilor noastre de zi cu zi. 

Practic în fiecare zi, ştirile, programele de televiziune, filmele şi intemetul ne bombardează cu tot soiul de supoziţii în ceea ce priveşte o mulţime de subiecte psihologice – funcţionarea cerebrală, oamenii cu capacităţi paranormale, experienţele în afara corpului, amintirile recuperate, testarea cu poligraful, relaţiile romantice, educaţia părintească, abuzul sexual asupra copiilor, tulburările mentale, crimele sângeroase şi psihoterapia, pentru a numi doar câteva dintre ele. 

Chiar şi o raită obişnuită pe la librăria din colţ dezvăluie cel puţin o duzină şi deseori zeci de cărţi de autoperfecţionare (self-help), despre relaţii, despre vindecare şi despre dependenţă, care pun pe tavă porţii generoase de sfaturi pentru a ne guverna calea pe drumul plin de obstacole al vieţii. 

Desigur, cei care preferă consilierea psihologică pe gratis vor găsi sfaturi cu duiumul pe internet. 

În nenumărate moduri, industria psihologiei populare conturează peisajul lumii de la începutul secolului XXI.
Totuşi, într-o măsură surprinzătoare, mare parte din ceea ce considerăm că este adevărat referitor la psihologie, de fapt nu este. 

Deşi se găsesc cu vârf şi îndesat în librării şi sunt uşor de accesat şi online, materialele de psihologie populară abundă în mituri şi concepţii greşite. 

Într-adevăr, în lumea grăbită de astăzi a supraîncărcării informaţionale,
dezinformarea referitoare la psihologie este cel puţin la fel de răspândită ca informaţia corectă. 

Din nefericire, există puţine cărţi care ne pot ajuta să facem distincţia între realitate şi ficţiune în psihologia populară. 

Drept consecinţă, deseori ne aflăm la mila unor guru de autoperfecţionare, a unor moderatori de programe de televiziune şi a unor experţi autoproclamaţi în sănătate mentală ce dau sfaturi la radio, mulţi împărţind sfaturi psihologice care constituie un amestec confuz de adevăruri, adevăruri înjumătăţite şi erori indiscutabile. 

Fără un ghid, demn de încredere, care să ne ajute să despărţim mitul psihologic de realitate, suntem expuşi riscului de a ne pierde într-o junglă de concepţii greşite.
Multe dintre marile mituri ale psihologiei populare nu numai că ne induc în eroare în ceea ce priveşte natura umană, dar ne pot face, de asemenea, să luăm decizii nechibzuite în viaţa noastră de zi cu zi. 

Cei dintre noi care consideră, eronat, că oamenii îşi refulează în mod normal amintirile referitoare la experienţele dureroase (vezi Mitul 13) şi-ar putea petrece o mare parte din viaţă într-o încercare infructuoasă de a săpa după amintiri ale unor evenimente traumatizante din copilărie, care nu s-au produs niciodată; cei dintre noi care cred că fericirea este determinată în mare parte de circumstanţele exterioare nouă (vezi Mitul 24) s-ar putea concentra în exclusivitate mai degrabă către exteriorul decât către interiorul lor pentru a găsi „reţeta” perfectă a satisfacţiei pe termen lung; 

iar cei care cred în mod eronat că opusele se atrag în relaţiile romantice (vezi Mitul 27) şi-ar putea petrece ani întregi căutând un partener a cărui personalitate şi ale cărui valori diferă în totalitate de ale lor – doar pentru a descoperi prea târziu că astfel de „împerecheri” rareori funcţionează bine. 

Miturile contează.

Aşa cum a observat profesorul de ştiinţă David Hammer (1996), concepţiile ştiinţifice greşite posedă patru proprietăţi majore. 

Sunt convingeri referitoare la lume care 

(1) sunt stabile şi deseori menţinute cu tărie, 

(2) sunt contrazise de dovezi evidente, 

(3) influenţează felul în care oamenii înţeleg lumea şi 

(4) trebuie corectate pentru a obţine o cunoaştere exactă (Stover şi Saunders, 2000). 

Pentru scopurile noastre, ultima proprietate este în mod special crucială. 

Din punctul nostru de vedere, demitizarea ar trebui să reprezinte o componentă esenţială a educaţiei psihologice, deoarece concepţiile psihologice greşite şi bine înrădăcinate pot împiedica buna înţelegere a naturii umane.
Există numeroase definiţii de dicţionar ale cuvântului „mit”, dar cele care se potrivesc cel mai bine intenţiilor noastre derivă din American Heritage Dictionary (2000) :
„o credinţă sau poveste răspândită dar falsă, care a fost asociată unei persoane, instituţii sau întâmplări” sau „o ficţiune sau o jumătate de adevăr, parte a unui sistem mai larg de idei şi credinţe”.
Majoritatea miturilor pe care le prezentăm în această carte sunt convingeri menţinute pe scară largă ce contrazic în mod evident cercetarea psihologică. Altele sunt exagerări sau distorsionări ale unor afirmaţii care conţin un sâmbure de adevăr. 

Oricare ar fi situaţia, majoritatea miturilor de care ne vom ocupa în această carte pot părea extrem de convingătoare deoarece se potrivesc într-o concepţie mai largă asupra naturii umane pe care mulţi oameni o consideră plauzibilă. 

Spre exemplu, convingerea falsă că ne folosim doar de 10% din capacitatea creierului (vezi Mitul 1) se îmbină cu credinţa că mulţi nu şi-au descoperit adevăratul potenţial intelectual, iar convingerea falsă că stima de sine scăzută reprezintă o cauză majoră a neadaptării (vezi Mitul 33) se potriveşte cu ideea că putem obţine aproape orice, dacă vom crede în noi înşine.
De asemenea, multe mituri psihologice pot reprezenta eforturi logice de a conferi un sens lumilor noastre. Aşa cum a observat sociologul şi filosoful ştiinţei Klaus Manhart (2005), de-a lungul istoriei, miturile au avut o funcţie centrală: au încercat să explice ceea ce, altfel, era inexplicabil. 

Într-adevăr, multe dintre miturile pe care le discutăm în această carte, cum ar fi convingerea că s-a demonstrat că visele ar poseda un înţeles simbolic (vezi Mitul 20), reprezintă eforturi de a lupta cu unele dintre misterele perene ale vieţii, în acest caz cu semnificaţia care stă la baza lumilor noastre mentale din timpul nopţii.
Cartea noastră este prima care sondează întregul peisaj al psihologiei populare actuale şi care pune frecventele concepţii psihologice greşite sub microscopul dovezilor ştiinţifice. 

Făcând acest lucru, sperăm deopotrivă să risipim convingerile larg răspândite, dar false, şi să înarmăm cititorii cu cunoştinţe exacte, pe care le pot utiliza pentru a lua decizii mai bune în lumea reală. 

Tonul nostru este informai, antrenant, iar uneori lipsit de reverenţă. 

Am depus eforturi speciale pentru a face accesibilă cartea noastră studenţilor începători şi nespe- cialiştilor şi pentru a nu implica o educaţie psihologică prealabilă. 

Pentru a reuşi acest lucru, am menţinut la minimum limbajul tehnic. 

Drept consecinţă, această carte poate face plăcere, în mod egal, specialiştilor şi, de asemenea, nespecialiştilor.
Începem cartea prin a sonda vasta lume a psihologiei populare, pericolele ridicate de miturile psihologice şi cele zece surse majore ale acestor mituri. 

Apoi, în corpul cărţii, examinăm 50 de mituri larg răspândite ale psihologiei populare. 

Pentru fiecare mit, discutăm răspândirea sa în populaţia generală, potenţialele sale origini şi dovezile de cercetare care au legătură cu el. 

Deşi unul dintre scopurile noastre principale îl reprezintă distrugerea miturilor, mergem cu mult dincolo de simpla demitizare. 

Pentru fiecare mit discutăm, de asemenea, ceea ce se ştie că este adevărat în ceea ce priveşte fiecare subiect, împărtăşind astfel o cunoaştere psihologică veritabilă, pe care cititorii o pot aplica vieţii lor de zi cu zi. 

Câteva dintre cele 50 de mituri sunt însoţite de casete succinte
„Distrugerea miturilor: O privire mai atentă”, care examinează un mit din aceeaşi familie. 

Fiecare capitol se încheie cu o serie de mituri de explorat – în total 250 – alături de sugestii bibliografice folositoare în descoperirea acestor mituri. 

Profesorii de la cursurile de psihologie ar putea considera nimerit să le dea studenţilor lor, ca subiecte de prezentare sau de lucrare semestrială, multe dintre aceste mituri adiţionale. 

Pentru evidenţierea punctului de vedere conform căruia adevărul psihologic este deseori la fel de fascinant, dacă nu chiar mai mult, decât mitul psihologic, post-scriptumul cărţii conţine un „Top Zece”, în stilul lui David Letterman, de descoperiri psihologice remarcabile care pot părea că sunt mituri, dar care, în fapt, sunt adevărate. 

În sfârşit, cartea se încheie cu un Apendice care conţine resurse de internet recomandate pentru explorarea variatelor mituri psihologice.
Considerăm că această carte va plăcea câtorva tipuri de audientă. 

Studenţii de la cursurile introductive în Psihologie şi metode de cercetare, cât şi titularii acestor cursuri vor avea un interes particular pentru prezenta carte. 

Mulţi studenţi intră la aceste cursuri cu concepţii greşite privitoare la o mulţime de subiecte psihologice, astfel încât analiza critică a acestor concepţii greşite reprezintă deseori un pas esenţial către împărtăşirea unor cunoştinţe exacte. 

Deoarece am organizat cartea în jurul a 11 domenii acoperite, în mod tradiţional, la cursurile introductive de psihologie, cum ar fi funcţionarea cerebrală şi percepţia, memoria, învăţarea şi inteligenţa, emoţia şi motivaţia, psihologia socială, personalitatea, psihopatologia şi psihoterapia, această carte poate servi fie ca un text de sine stătător, fie ca supliment pentru aceste cursuri. 

Profesorii care folosesc această carte alături de textele standard de introducere în psihologie pot desemna cu uşurinţă unele sau toate miturile din fiecare capitol în conjuncţie cu capitolul însoţitor din cursul lor.
Nespecialiştii interesaţi să înveţe mai mult despre psihologie vor descoperi în carte o resursă nepreţuită şi uşor de folosit, dar şi un compendiu antrenant de cunoaştere psihologică. 

Psihologii practicieni şi alţi specialişti în sănătatea mentală (cum ar fi psihiatrii, asistentele de la psihiatrie, consilierii şi asistenţii sociali), profesorii de psihologie, cercetătorii din psihologie, precum şi studenţii absolvenţi de psihologie ar trebui, de asemenea, să descopere în această carte lucruri interesante, dar şi o sursă bibliografică valoroasă. 

În sfârşit, considerăm cu modestie că această carte ar trebui să fie considerată o lectură recomandată (să îndrăznim să spunem obligatorie?) pentru toţi jurnaliştii, scriitorii, profesorii şi avocaţii a căror activitate atinge subiectele psihologice. 

Această carte ar trebui să îi împiedice să cadă pradă exact tipurilor de neînţelegeri psihologice împotriva cărora ne avertizăm atât de viguros cititorii.Linkuri pentru comanda cărții ”50 de mari mituri ale psihologiei populare” - SCOTT O. LILIENFELD, STEVEN JAYLYNN, JOHN RUSCIO și BARRY L. BEYERSTEIN online: 

Link 1

Link 2

Link 3

Playlistul meu YouTube ”Psihologie” - 509 materiale video (oct 2017) Activați subtitrarea în limba română dacă nu pornește automat.

via GIPHY

Distribuie articolul, mulțumesc! 

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

Mulțumesc!

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com 

  

Ești un donator sau un profitor? - Adam Grant

Adam Grant: Ești un donator sau un profitor?
Conferință TED

Filmed November 2016 at TED@IBM
https://www.ted.com/talks/adam_grant_are_you_a_giver_or_a_taker?language=ro#t-795703

La orice loc de muncă, întâlnim trei categorii fundamentale de oameni: donatorii, profitorii și negustorii. 

Psihologul organizațional Adam Grant detaliază aceste personalități și propune strategii simple pentru a promova o cultură a generozității și pentru a preveni angajații care-și urmăresc propriile interese să intre în posesia a mai mult decât li se cuvine.

Transcrierea conferinței:
0:11Aș vrea să vă uitați în jur timp de un minut și să încercați să găsiți cea mai paranoică persoană de aici.

0:17(Râsete)

0:17Și apoi vreau să mi-o indicați cu degetul.

0:20(Râsete)

0:21Nu, glumesc, nu faceți asta!

0:22(Râsete)

0:24În calitate de psiholog organizațional, petrec mult timp la diferite locuri de muncă și mă lovesc pretutindeni de paranoia.

0:30Paranoia e cauzată de cei pe care eu îi numesc „profitori”. Profitorii interacționează în mod egoist. Totul se rezumă la ce poți face tu pentru mine. Opusul acestuia e donatorul. Este acel cineva care întreabă adesea: „Cu ce te pot ajuta?''

0:43Am vrut să vă dau ocazia să vă gândiți la propriul vostru stil. Suntem cu toții donatori și profitori. Stilul tău e dat de cum te comporți cu majoritatea oamenilor în general, în mod automat. Am un mic test pentru tine ca să vezi dacă ești mai degrabă profitor sau donator, și poți face testul acum.

0:58[Testul Narcisistului]

1:00[Primul pas: ia-ți un răgaz și gândește-te la tine.]

1:02(Râsete)

1:03[Pasul 2: Dacă ați ajuns la pasul 2, nu sunteți un narcisist.]

1:06(Râsete)

1:09Ăsta e singurul lucru pe care-l voi spune azi fără bază ştiinţifică, dar sunt convins că cu cât îți ia mai mult să râzi la acest desen, cu atât mai mare îngrijorarea că ești un profitor.

1:18(Râsete)

1:19Desigur, nu toți profitorii sunt narcisiști. Unii sunt simpli donatori care s-au ars de prea multe ori. Mai există un alt tip de profitor de care nu vom vorbi azi, acesta se cheamă „psihopat”.

1:30(Râsete)

1:31Eram curios să știu cât de des întâlnite sunt aceste extreme, așa că am întrebat peste 30.000 de oameni din diferite domenii și culturi din întreaga lume. Am aflat că majoritatea se află exact la mijloc, între donatori și profitori. Acesta e cel de-al treilea stil denumit „negustoresc”. Dacă ești un negustor, tinzi către echilibru între a da și a lua quid pro quo – te ajut dacă mă ajuți. Pare o cale de a-ți trăi viața lipsită de riscuri. Dar e oare cel mai eficient și productiv mod de a-ți trăi viața? Răspunsul la acestă întrebare e un categoric... poate.

2:01(Râsete)

2:02Am analizat o mulțime de organizații, mii de oameni. Am măsurat productivitatea inginerilor.

2:09(Râsete)

2:11M-am uitat la notele studenților la medicină, chiar și la încasările oamenilor de vânzări.

2:16(Râsete)

2:18Și, în mod surprinzător, cei cu cea mai slabă performanță au fost donatorii. Inginerii cu cele mai puține reușite erau cei care acordau mai mult ajutor decât primeau. Erau atât de ocupați să facă treaba altora încât își epuizau timpul și energia pentru a-și finaliza propriile sarcini. La medicină, cele mai mici note le obțin studenții care sunt de acord cu afirmații de genul: „Iubesc să-i ajut pe alții”, însemnând că doctorul în care ar trebui să te încrezi e cel care vine la școala medicală fără nicio dorință de a ajuta.

2:47(Râsete)

2:48La fel și în vânzări, cel mai mic profit e făcut de cei mai generoși oameni de vânzări.Am contactat unul dintre acești oameni cu un punctaj foarte mare de donator. Și l-am întrebat: „De ce o dai mereu în bară?” Nu am întrebat chiar așa, dar...

3:00(Râsete)

3:01„Care e prețul generozității în vânzări?" Și mi-a zis: „Țin atât de mult la clienții mei,încât nu le-aș vinde nicicând produse de doi lei."

3:10(Râsete)

3:11Din curiozitate, cine se crede mai degrabă donator decât profitor sau negustor?Ridicați mâinile. Bun, ar fi fost mai mulți dacă nu v-aș fi spus de aceste date.

3:21Dar de fapt, se pare că aici e un șpil, deoarece donatorii se sacrifică adesea, dar și contribuie la succesul organizațiilor lor. Avem dovezi consistente – multe, multe studii asupra frecvenței comportamentului donator care există într-o echipă sau organizație și cu cât mai mult oamenii ajută, își împărtășesc cunoștințele și-și îndrumă colegii, cu atât mai mare succesul organizațiilor pe toate planurile:câștigurile, satisfacția clienților, retenția angajaților se măresc, iar costurile de operare se reduc. Donatorii petrec mult timp încercând să-i ajute pe alții și să îmbunătățească echipa, și astfel, din păcate, au de suferit. Vreau să vorbesc despre ce înseamnă să construiești o cultură în care donatorii chiar au succes.

4:04M-am întrebat: dacă donatorii au cele mai slabe performanțe. cine au cele mai bune performanțe? Să încep cu veștile bune: nu e vorba de profitori. Profitorii tind să ajungă repede pe culmile succesului, dar se prăbușesc. Și asta datorită negustorilor. Dacă ești un negustor, crezi în „Ochi pentru ochi" – o lume corectă. Și când întâlnești un profitor, simți că misiunea vieții tale e să dai de pământ cu acea persoană.

4:27(Râsete)

4:28Și astfel se face dreptate.

4:31Majoritatea oamenilor sunt negustori. iar dacă ești un profitor, ai șanse să plătești cu vârf în cele din urmă. După faptă, și răsplată. Așadar, concluzia logică e: negustorii trebuie să fie cei cu cele mai bune performanțe. Dar nu e așa. În orice profesie și organizație pe care am analizat-o, cele mai bune rezultate le au, din nou, donatorii.

4:50Priviți aceste date strânse de la sute de oameni de vânzări, ilustrând profiturile lor.Vedeți că donatorii au două traiectorii extreme. Formează majoritatea persoanelor cu cele mai mici câștiguri, dar și cele mai mari profituri. Lucru valabil și pentru productivitatea inginerilor și notele studenților la medicină. Donatorii sunt suprareprezentați la baza și în vârful oricărui indicator de măsurare a succesului.Asta mă face să mă întreb: Cum am putea crea o lume în care acești donatori să aibă succes? Vreau să vorbesc despre cum am putea face asta nu doar în afaceri,dar și în organizații nonprofit, școli, chiar și guverne. Sunteți gata?

5:23(Murmur nedeslușit)

5:24Aveam de gând s-o fac oricum, dar apreciez entuziasmul.

5:27(Râsete)

5:28Primul lucru de o importanță crucială e conștientizarea că donatorii sunt oamenii tăi cei mai valoroși, dar dacă nu au grijă de ei, vor claca. Trebuie să protejezi donatorii din jurul tău. Am învățat o lecție grozavă despre asta de la cel mai bun antreprenor.E tipul din imagine, nu pisica.

5:45(Râsete)

5:46Se numește Adam Rifkin. Este un antreprenor de mare succes care petrece o grămadă de timp ajutându-i pe alții. Arma lui secretă e favoarea de 5 minute. Adam a spus: „Nu trebuie să fii Maica Teresa sau Gandhi ca să fii un donator. Trebuie doar să găsești mici căi de a adăuga valoare în viețile oamenilor.” Ar putea fi ceva simplu precum a face cunoștință la două persoane care ar putea avea de câștigat din această întâlnire. Ar putea fi împărtășirea de cunoștințe sau oferirea unui feedback.Sau v-ați putea spune: „Știi ce? Am de gând să încerc și să văd dacă pot identifica pe cineva a cărui muncă a trecut neobservată." Acele favoruri de cinci minute sunt chiar cruciale ca să ajuți donatorii să stabilească limitele și să se protejeze.

6:26Al doilea lucru care contează dacă vrei să construiești o cultură cu donatori de succes, e existența unei culturi unde a cere ajutor e normal, unde se pun întrebări.Asta vă poate atinge o coardă sensibilă.

6:38[În toate relațiile, trebuie să fii mereu donatorul?]

6:41(Râsete)

6:42Ce puteți observa la donatorii de succes e că aceștia sunt conștienți că e în regulă să și primești. Dacă ești liderul unei organizații, am putea simplifica lucrurile. Am putea încuraja oamenii să ceară ajutor. Eu și câțiva colegi am analizat anumite spitale. Am aflat că pe anumite paliere, asistentele cereau mult ajutor, iar pe alte paliere, foarte puțin. A ieșit la iveală că pe palierele unde se cerea ajutor în mod constant, unde devenise un obicei, exista o asistentă a cărei responsabilitate unicăera să ajute celelalte asistente. Când slujba era disponibilă, asistentele își spuneau: „Nu e rușinos, nu e vulnerabil să cerem ajutor, suntem chiar încurajate."

7:17A cere ajutor nu e important doar pentru a proteja succesul și bunăstarea donatorilor. E crucial în molipsirea celorlalți cu comportamentul de tip donator,deoarece datele ne arată că între 75% și 90% din favorurile colegiale din organizațiiîncep cu o cerere. Însă multe persoane nu-l cer. Nu vor să pară incompetente, nu știu la cine să apeleze, nu vor să-i împovăreze pe alții. Dar dacă nimeni nu cere ajutor, vei avea o mulțime de donatori frustrați în organizație care și-ar dori să ajute, să participe, numai de ar ști cine și cum ar putea beneficia. Cred că cel mai important lucru, dacă vrei să construiești o cultură de donatori de succes, e să fii atent pe cine lași să-ți intre în echipă. Aveam impresia că dacă-ți dorești o cultură a generozității productive, ar trebui să angajezi donatori. Dar am fost surprins să descopăr că m-am înșelat, că impactul negativ al unui profitor asupra culturii e de obicei dublul sau triplul impactului pozitiv al unui donator. Gândiți-vă la asta așa:buturuga mică răstoarnă carul mare, dar cu o floare nu se face primăvară. Nu știu ce înseamnă asta –

8:16(Râsete)


8:17dar sper că voi știți.

8:19Lăsați un singur profitor în echipă și veți vedea că donatorii nu vor mai ajuta. Își vor spune: „Sunt înconjurat de niște șerpi și rechini. De ce să ajut?" În schimb, cu un singur donator în echipă nu vei avea parte de o explozie de generozitate. Oamenii își vor spune: „Super! Are cine să ne facă toată treaba." Așadar, pentru a angaja, selecționa și a construi o echipă unită nu e suficient să recrutați donatori, ci să excludeți profitorii. Dacă vă faceți treaba bine, veți rămâne cu donatori și negustori.Donatorii vor fi generoși deoarece nu vor fi îngrijorați de consecințe. Farmecul negustorilor e că respectă normele.

8:56Deci cum depistezi un profitor înainte de a fi prea târziu? Nu prea ne pricepem să depistăm profitorii, mai ales la o primă vedere. Există o trăsătură de personalitate care-i dă de gol. Se numește agreabilitate, o dimensiune majoră de personalitate larg acceptată. Persoanele agreabile sunt calde și prietenoase, drăguțe, politicoase.Multe astfel de persoane se găsesc în Canada,

9:16(Râsete)

9:17unde s-a organizat o competiție națională ca să se propună un nou slogan și să se completeze spațiul liber: „La fel de canadian precum..." Credeam că răspunsul câștigător va fi: „Canadian ca siropul de arțar sau hocheiul pe gheață.” Dar nu, canadienii au votat ca noul lor slogan național – nu glumesc – „La fel de canadian pe cât se poate, ținând cont de împrejurări.”

9:37(Râsete)

9:40Cei dintre voi care sunteți foarte agreabili, sau un pic canadieni, vă veți prinde imediat. Cum adică să spun că sunt într-un anumit fel, din moment ce mă adaptez continuu ca să fiu pe placul altora? Persoanele dezagreabile fac asta mai puțin. Sunt mai critice, sceptice, sfidătoare și mult mai probabil decât prietenii lor să fie studenți la drept.

9:59(Râsete)

10:00Nu e o glumă, e chiar un fapt empiric.

10:03(Râsete)

10:04Am presupus mereu că persoanele agreabile sunt donatori, iar cele dezagreabile sunt profitori. Dar apoi am strâns date și am fost surprins să nu găsesc nicio corelație între aceste trăsături. deoarece se pare că agreabilitatea - dezagreabilitatea e un înveliș exterior: Cât de plăcut e să interacționez cu tine? În schimb, a da și a lua sunt motivații interne: Care sunt valorile tale? Ce intenții ai în privința altora?

10:24Dacă vrei să judeci cu acuratețe oamenii, trebuie să ajungi la momentul așteptat de fiecare consultant de aici și să faceți un tabel.

10:31(Râsete)

10:36Donatorii agreabili sunt ușor de remarcat: ei spun „da” la orice. Profitorii dezagreabili pot fi și ei depistați rapid, deși tindem să-i numim oarecum diferit.

10:49(Râsete)

10:52Să nu uităm de celelalte două combinații. Există donatori dezagreabili în organizațiile noastre. Sunt oameni care par de gheață, dar în interior sunt motivați de cele mai bune intenții. Sau, după spusele unui inginer: „Oh, donatorii dezagreabili – cu o interfață de utilizator groaznică și un sistem de operare grozav.”

11:11(Râsete)

11:12Sper că v-ați lămurit.

11:13(Râsete)

11:15Donatorii dezagreabili sunt cei mai subestimați în organizațiile noastre, deoarece ei sunt cei care oferă un feedback critic pe care nimeni nu și-l dorește, dar care e necesar. Trebuie să apreciem mai mult aceste persoane, și să nu le mai dăm cu flit,spunându-ne: „Ah, și-a scos cornițele, sigur e un profitor egoist."

11:32 Cealaltă combinație omisă e cea fatală: donatorul agreabil sau prefăcutul. E genul de persoană drăguță de față cu tine care pe la spate te înjunghie.

11:43(Râsete)

11:45Felul meu preferat de a depista astfel de persone în timpul interviului e să-i întreb:„Poți numi patru persoane pe care le-ai ajutat enorm în carieră?” Profitorii îți vor da patru nume, iar toate vor avea mai multă greutate decât numele lui, deoarece profitorii se pricep la lingușeli și apoi șuturi în fund. e mai probabil ca donatorii numească persoane mai puțin influente ca ei, care nu dispun de aceeași putere, de la care nu pot trage foloase. Să fim cinstiți, cu toții știm că poți cunoaște caracterul cuiva doar observând cum își tratează chelnerul sau șoferul Uber.

12:18Dacă ne facem treaba bine, dacă eliminăm profitorii din organizații, și creăm mediul în care se poate cere ajutor, dacă putem proteja donatorii de epuizare și crea cadrul propice pentru a-și urma țelurile ambițioase și să-i ajute pe alții deopotrivă, putem schimba felul în care oamenii definesc succesul. În loc să spună că totul se rezumă la câștigarea unei competiții, oamenii vor realiza că succesul ține mai mult de contribuția adusă.

12:41Cred că cea mai valoroasă cale de a avea succes e să-i ajuți pe alții să aibă succes.Răspândind această credință, am putea inversa paranoia. Are chiar și un nume. Se numește „pronoia.” Pronoia este credința amăgitoare că alte persoane urzesc un complot în favoarea ta.

12:58(Râsete)

13:01Se perindă în jurul tău, pe la spate aducându-ți elogii excepționale. Ceea ce e grozav la cultura donatorilor e că nu e o iluzie. E realitate. Vreau să trăiesc într-o lume în care donatorii au succes și sper că mă veți ajuta să creez această lume.

13:19Vă mulțumesc.

13:20(Aplauze)

Cine dorește să susțină activitatea mea, poate contribui cu o Donație în PayPal, contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

APARATE pentru Relaxare, Protecție Eenergetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial"  - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !  http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com 

  

Cine studiază sufletul şi spiritul?

Acest articol a fost inspirat de anumite comentarii pe care le-am citit pe blogul Domnului Profesor universitar de psihologie Daniel David, care mi-a permis să preiau orice vreau de pe blog, cu precizarea sursei:   https://danieldavidubb.wordpress.com/
Pentru cei ce nu ştiu cine este dânsul, aveţi datele necesare aici:  https://danieldavidubb.wordpress.com/about/

La sfârşitul articolului aveţi şi emisiuni şi interviuri interesante incluse în playlistul meu youtube "Psihologie".

"Dragoş : dle profesor, psihologia tine cont de existenta sufletului ? recunoaste notiunea de suflet, folosita in religia crestina? 
Va multumesc.

Daniel David : Psihologia ca stiinta nu este in opozitie cu religia; mari oameni de stiinta din psihologie au fost foarte religiosi.
Partea cu "sufletul" este mai complicată, deoarece depinde cum il definim. 
Psihologia studiaza mintea si comportamentul uman, ceea ce in vechime se numea „suflet/spirit”; sufletul in sensul teologic de astăzi este studiat de teologie. 

Rodica : Bună ziua!
Am aşteptat să apară o reacţie pertinentă din partea societaţii ştiinţifice la fenomenul „flacăra violet” şi d-voastră v-aţi exprimat foarte vehement şi la obiect.
Credeţi că tendinţele „misticoide ” în creştere ale populaţiei din România se datorează:
– fenomenului de contaminare psihologică în condiţiile insuficientei verificări/filtrări a informaţiei, verificare necesară pasului 2 conform demersului asimilării informaţiei descris de Spinoza,(circumstanţă care (citeam articolul dvs.)explică şi caracteristicile IQ-ului populaţiei române),
– sau unei trăsături „naţionale” deficitare privind „locul controlului” aşa cum îl defineşte Rotter, ceea ce ar presupune şi faptul că suntem un popor extrem de stresat, continuu suferind emoţional, nemulţumit faţă de muncă, extenuat şi cu un nivel scăzut al stimei de sine?
Aştept cu interes comentariile dvs. 

Daniel David : Nu stiu exact care este cauza. Cred ca poate fi vorba despre un nivel educational scazut (conform unui studiu al colegilor de la sociologie din Universitatea Bucuresti doar 15% din populatia tarii este alfabetizata stiintific), reflectat si in faptul ca suntem pe ultimele locuri in Europa in ceea ce priveste invatarea pe parcursul vietii. 
Apoi este o lipsa a unor grile de valori explicite care lasa prea unor sa patrunda in spatiul public pseudo si nonstiinta; ele exista si in alte tari, dar nu se bucura de o valorizarea atat de mare la nivelurile decizionale din societate.

Andrada : Buna seara,V-am citit toate articolele si chiar daca nu va cunosc personal, as putea spune ca sunteti un om extraordinar.
Imi puteti spune va rog care este parerea dumneavoastra in legatura cu tema filmului documentar ‘The Secret’, daca l-ati vizionat, si anume ca prin Legea Atracţiei putem atrage lucrurile asupra carora ne concentram atentia si astfel devenim ceea ce gandim si putem avea practic orice. Va multumesc!

Daniel David : Multumesc. In legatura cu intrebarea dvs.: cred ca este o fantasma frumoasa, avand acelasi tip de existenta ca Mos Craciun. Legea gravitatiei este un fapt fizic cert (asa cum exista Laponia), dar asta nu inseamna ca exista fenomenul descris de dvs. (adica, pastrand paralela, Mos Craciun). DD


Loredana : Buna ziua, Am urmat sfatul dumneavoastra cu privire la vizionarea filmului Matrix (sfat „cules” din introducerea „Tratatului de psihoterapii cognitive si comportamentale”). Pot spune ca acest film m-a fascinat si nu reusesc sa inteleg de ce am evitat sa-l vizionez atatia ani. Am inteles ca lumea aceasta este descrisa drept un fals, o iluzie creata de o inteligenta artificiala… Ceea ce n-am inteles este legatura filmului cu terapia cognitiv-comportamentala (aceasta datorandu-se faptului ca sunt inca un novice in acest domeniu.) Va multumesc anticipat pentru raspuns!

Daniel David : Terapia cognitiv-comportamentală are aceeaşi filosofie: lumea pe care o avem este o construcţie, în care factorul cognitiv este cheie; vrei să schimbi lumea (mai ales cand este negativa), schimbă cogniţiile. 
Cum spunea Epictet (citez aproximativ): „nu lucrurile ne influenţează ci modul în care noi le interpretăm”.

Lungu Claudia : Ce-a fost mai intai: emotia sau gandul? Oare nu cumva rationalii slefuiesc emotiile in ganduri iar emotionalii construiesc ganduri manate de simtire? 
Imaginez imbinarea celor doua ca o moara pe apa unde apa e emotia iar gandurile-bratele rotii.
M-as bucura tare daca ati raspunde provocarii de a pozitiona psihoterapia cognitiv-comportamentala in imaginea sugerata! Cu admiratie si multumiri !

Daniel David : La început a fost gândul, sau, altfel spus, prelucrarea informaţională, fie aceasta conştientă, fie inconştienta.  
Restul si interrelaţiile de care vorbiţi vin dupa aceea. 

Daniel David : Nu am idei/bariere preconcepute, ci doar preventive, cu rol protector fata de multe aberatii pe care mintea umana le genereaza prea usor si tot la fel de usor apoi le crede/accepta . 
Nu stiu in ce masura „tantrismul” sau „yoga” au suport dovedit stiintific, dar nu spun, in principiu, ca nu ar putea avea. 
Si „mindfulness” a pornit ca o tehnica de meditatie orientala, iar acum este o tehnica de relaxare validata stiintific. Oricum, cele doua teme nu fac parte din preocuparile mele in prezent. 

Daniel David : Eu cred ferm ca aroganta nu este o valoare si nu as promova-o! 
As promova insa exigenta/rigoarea, dublata de bun simt si fermitate (asa cred ca ar trebui sa fie un om de stiinta de succes si responsabil); ca unii vor interpreta totusi asta ca aroganta, asta nu mai este problema omului de stiinta, ci a celor care fac aceste interpretari; prin astfel de interpretari ei nu-l critica neaparat pe omul de stiinta de succes, ci critica ceea ce nu au ei (dar si-ar dori).

Daniel David : Eu nu imi permit sa ghidez vietile cuiva sau sa dau linii directoare. 
Arat insa niste cai, pe care le consider foarte bune, pe care oamenii, daca doresc, pot merge. 
Iata, cititi aceste sfaturi si vedeti daca va sunt utile (mai ales Decalogul Rationalitatii si Sfaturile pentru o Viata Fericită). 
Succes!"

http://www.clinicalpsychology.ro/terapie-autoadministrata/pastile-psihologice/

------------------------------------------------------------------------------------------

Kato : sistemul nervos nu reflectă întocmai realitatea, în mod fidel, ci doar o INTERPRETEAZĂ, pe baza unor informaţii... limitate.
Simţurile omeneşti colectează informaţii, le codifică, apoi creierul le primeşte, le decodifică şi le interpretează, conform unor tipare de interpretare, a unor programe de interpretare.
Simţurile sunt limitate, căci percepem doar o mică parte din ceea ce este Realitatea, de aceea harta mentală nu va fi niciodată egală cu teritoriul Realităţii, şi creierul nu va putea niciodată să construiască o hartă exactă şi completă a teritoriului.
Doar conştientizând acest adevăr, te poţi raporta în mod corect la Realitate, la lume şi viaţă.
Cunoşti puţin, şi nu este posibil să cunoşti şi să înţelegi totul, deşi acumulezi zilnic noi şi noi informaţii.
Acest adevăr se aplică la ora actuală tuturor ştiinţelor şi oamenilor de ştiinţă, iar cercetătorii ştiinţifici conştientizează cel mai bine asta, căci ei sunt cei din linia întâi, care muncesc la configurarea hărţii Realităţii...
Problema principală cu care omul obişnuit a ajuns deja să se confrunte, şi chiar şi cercetătorii ştiinţifici, este aceasta: deja există un volum atât de mare de informaţie acumulat în harta Realităţii, încât nu ajunge o viaţă de om să o poţi lua la cunoştinţă!
Pe zi ce trece devine tot mai greu să fii la curent cu noutăţile, cu descoperirile ştiinţifice, şi să le înţelegi. 
La fel este şi cu noile tehnologii, tot mai complexe, pe care lumea le poate înţelege tot mai puţin, deoarece este necesar tot mai mult timp să înţelegi ceea ce devine tot mai complex...
Nu vreau să critic ceva sau pe cineva, ci doar să scot în evidenţă anumite lucruri, spre o mai bună lămurire, conştientizare...

Cine studiază la ora actuală spiritul şi sufletul?
Psihologia nu. Ea studiază facultatea de a gândi, proprie spiritului, şi comportamentul determinat de gândire, deci produse (efecte) ale spiritului, dar nu ştie ce este spiritul.
Psihologia nu studiază sufletul, ci produsele (efectele) lui: trăirile emoţionale, dar nu ştie de unde provin, în mod exact, şi ce este sufletul. 
Nici măcar nu îl poate defini, şi îl confundă cu spiritul, la fel ca şi marile religii actuale, şi oamenii, în general...
Termenul slavon "duh", împrumutat în limbajul religios de către ortodocşi şi folosit în traduceri (în general în loc de spirit), vine să mărească şi mai mult confuzia...
Ştiinţa porneşte de la observaţii, încercând să sondeze neobservabilul interpretând efecte, rezultate experimentale. 
Este evident o limită în asta, atât în posibilitatea de a observa cât şi în cea de a interpreta. 
La fel este şi cu psihologia, şi cu religiile care şi-au pierdut... vizionarii.
Ştiinţa nu cunoaşte spiritul şi sufletul, nu ştie ce sunt ele, deşi studiază anumite manifestări ale lor.
Cine se ghidează după principiul că ceea ce nu cunoaşte şi nu înţelege nu există, trebuie să recunoască şi faptul că acesta nu este un principiu... ştiinţific.
Cercetătorii ştiinţifici din cadrul fiecărei ştiinţe admit că există multe, foarte multe de descoperit, încă, în toate domeniile ştiinţei.
Spre exemplu, dacă vrei să te lămureşti privind ceva din domeniul psihologiei, vei constata cu surprindere faptul că există polemici privind acel lucru între diferiţi cercetători psihologi.
Spre exemplu, caută să vezi ce este inteligenţa, sau ce este memoria. Există tot felul de... teorii, şi o mare... diversitate.
Ştiinţa încă nu cunoaşte un lucru fundamental: UNDE ESTE LOCALIZATĂ MEMORIA, ŞI SUB CE FORMĂ, în mod exact, sunt păstrate amintirile... 
Psihologia, la fel ca şi religia, a devenit ceva ce se fărâmiţează continuu, ce se divide, în tot mai multe ramuri, curente, tipuri de abordări. 
Există o puternică concurenţă acolo, ca între diferitele religii, şi continuu se nasc noi şi noi "secte", noi curente, noi tipuri de abordări, altele renasc, din când în când, şi... tot aşa...

Emoţia nu se poate naşte din nimic, este determinată de stimulări: stimulări senzoriale, stimularea unor gânduri (reactivarea unor evenimente din memorie -amintiri cu încărcătură afectivă), deşi procesul nu este conştientizat, şi nici legătura asociativă cauzală, în general, în majoritatea cazurilor, şi de către majoritatea oamenilor.
Trăirile emoţionale sunt declanşate de stimuli interni sau externi. Există deci două căi principale: 
1. reacţia la stimulii senzoriali din mediul extern şi intern, şi 
2. reacţia la stimularea din mediul mental (reactualizări) - amintiri, actualizări de gânduri şi trăiri afective asociate.  
Dar între stimularea fizică perceptivă şi stimularea mediului mental, deci între corp şi minte, există o strânsă legătură, pe care o voi evidenţia mai jos.
Toate reacţiile de răspuns sunt elaborate conform unor TIPARE de răspuns, care funcţionează automatizat, pe baza rezonanţei şi asocierii. 
Transformările au loc prin fenomenul condiţionării şi decondiţionării, al transferului, evidenţiat la formarea reflexelor condiţionate (RC). 
Orice stimul (lucru, obiect, fenomen, eveniment) din mediul extern poate evoca o amintire asociată, deci şi trăirea afectivă asociată ei în trecut, care este legată ferm de acea amintire.

Privind stimularea senzorială, sunt necesare nişte precizări.
1. Stimularea anumitor zone specifice corporale generează reacţii specifice emoţionale.
Acest adevăr este încă puţin cunoscut, chiar şi de către oamenii de ştiinţă, neurologi, neuropsihiatri, psihologi.
Dr. Calligaris, docent în neuropatologie la Universitatea din Roma, a pus în evidenţă acest fapt, la începutul secolului trecut, prin cercetările sale efectuate de-a lungul a peste 25 ani.
Cercetările au urmărit evidenţierea legăturii între creier, organele interne şi anumite zone şi puncte ale pielii, denumite "plăci psihocutanate", care determină reacţii specifice la subiecţii la care acestea au fost "sensibilizate" printr-o tehnică descoperită şi expusă de autor. 
 Se pot determina astfel, sentimente, gânduri şi vise specifice, funcţie de plăcile respective sensibilizate.
În rezumat, teoria lui Calligaris este următoarea : există pe suprafaţa corpului linii, puncte, plăci cutanate hiperstezice care sunt în relaţie cu:

- organele noastre interne (rezonanţă), 

- cu acelea ale altor indivizi (consonanţă), 

- cu gândurile noastre sau ale persoanelor prezente sau îndepărtate.
 Dr. Calligaris a evidenţiat şi existenţa altor plăci psihocutanate, care aduc pe omul obişnuit la nivelul mediumilor şi clarvăzătorilor (printr-un mic tratament), capabili de televedere şi teleaudiție, de citire a gândurilor unui subiect, telepatie, premoniţie, cunoaşterea trecutului unei persoane, vederea aurelor, telediagnosticul bolii (adică diagnosticul bolii la indiferent de distantă), etc.
Deci există pe suprafaţa corpului puncte, plăci şi zone a căror excitare uşoară sau o slabă presiune este susceptibilă de a provoca reflexe asupra organelor interne şi de a provoca sentimente, gânduri sau emoţii, fie asupra subiectului însuşi, fie asupra unui individ care se află în faţa acestui subiect.

El a identificat faptul că există fenomene de rezonanţă între anumite gânduri, amintiri, emoţii, etc. şi puncte bine determinate ale pielii.
Pe de altă parte, pot fi localizate puncte simetrice la un individ care se află în faţa noastră, când noi ne concentrăm spiritul asupra unui subiect său gând. 

Este ceea ce dr. Calligaris denumeşte consonanţă.
Punctele pot fi localizate după liniile axiale sau transversale într-un mod matematic şi poziţia lor precisă, controlată de fenomene reflexe pe care le provoacă încărcarea lor, adică o uşoară presiune la nivelul lor.
Dr Calligaris afirmă că telepatia este o lege universală, şi că facultatea de comunicare telepatică trebuie considerată ca fiind comună tuturor fiinţelor umane, chiar tuturor fiinţelor vii, căci ea există și la animale.
Noi toţi, suferim de numeroase proiecţii psihice, adică infinite iradieri telepatice care ne vin din toate părţile, fără să fim conştienţi de acest lucru.
Influenţele mutuale nu se produc numai între organismele vii, între două inteligenţe, ci ele pot avea multiple combinaţii.
Orice element din Univers, însufleţit său neînsufleţit, este un emiţător, adică un iradiant, şi în acelaşi timp şi un receptor, adică un iradiat.
Telepatia umană reprezintă un caz particular, o modalitate a telepatiei universale.
După Calligaris, mesajele se repercutează pe suprafaţa corpului, prin căi preparate şi predestinate, şi printr-o excitaţie a uneia din aceste zone de repercusiune, corespunzând mesajului transmis, este posibil să ducă la suprafaţa conştiinţei imaginea latentă şi înmagazinată de subconştient.

Toate aceste fenomene fac parte din personalitatea umană, în grade mai mult sau mai puţin pronunţate.
Sistemele cutanate, linii, zone, plăci, etc, studiate şi semnalate de dr. Calligaris, ar fi, după el, linii de trecere (intrare şi ieşire, emisie şi recepţie) de iradieri.
Fiecare rază specifică are fereastra sa specială când iese din corp (rezonanţă), şi fereastra sa particulară, când, provenind de la un element animat său neînsufleţit, din lumea exterioară, se reflectă său intră în acesta (consonanţă).
Liniile lui Calligaris au puncte comune cu zonele lui Fitzgerald şi Bowers pe care aceşti autori le-au indicat în 1917, având în vedere tratamentul care se face în acupunctura chineză.

 Liniile axiale ale degetelor mâinii drepte şi a spaţiilor interdigitale, corespund unor sisteme funcţionale şi unor sentimente.

Fiecare din aceste linii, axiale, digitale şi înterdigitale, este în relaţie, pe de o parte cu o stare mentală specifică, şi pe de altă parte cu un organ, în aşa fel că un lanţ de trei inele stabileşte contactul cu pielea, organul intern şi creierul, după o lege fixă şi prestabilită.
Fiecare din aceste 3 inele ale lanţului reprezintă o staţie de sosire şi plecare, fiind rând pe rând, un centru de recepţie, de reflectare şi de emisie.
Astfel, când un organ intern este comprimat sau stimulat fiziologic, el trimite două emisii : una este primită de creier, cealaltă de o linie axială a mâinii corespunzând acestui organ.

Există raporturi între gânduri, liniile mâinii (axiale ale degetelor sau interdigitale) şi organe.
Comprimarea sau evocarea unui organ, excitarea liniei corespondente a mâinii, provoacă în stare de veghe, un sentiment particular, şi evocarea a două organe interne, stimularea simultană a două linii ale mâinii, provoacă idei asociate.
Printr-un astfel de procedeu dr Calligaris a provocat la peste 200 de subiecţi vise bine definite şi corespunzând unor stări psihice determinate. 

Pentru mai multe detalii citeşte acest articol:  Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată

2. Neuronii oglindă - au fost descoperiţi în anii 90, şi sunt neuroni specializaţi care se activează automat atunci când:
1. faci ceva anume,
2. când priveşti pe cineva făcând acel lucru,
3. când auzi pe cineva făcând acel lucru,
4. când auzi o exprimare ce priveşte faptul de a executa acea acţiune (ridică paharul de pe masă / pune paharul pe masă, etc).
Când vezi pe cineva efectuând o anumită acțiune, tu automat simulezi acea acțiune mental, în creier.
Circuitele din creier îţi inhibă mișcarea în timp ce simulezi.
Dar tu înțelegi acțiunea altuia, deoarece ai în creier un șablon pentru acea acțiune, bazat pe propriile tale mișcări.
Când vezi pe cineva efectuând o mişcare, tu ai în creier un model privind mişcarea lui, şi asta te ajută să înţelegi ce intenţionează el să facă, anticipând scopul său.
Deci, cu ajutorul neuronilor oglindă care "trezesc" în mintea ta anumite tipare, şi le conectează automat, tu poţi "citi" intenţiile celor din jurul tău, anticipând intenţiile lor pe baza mişcărilor efectuate de ei.
Neuronii oglindă analizează informaţiile provenite prin simţurile corporale şi anticipează intenţiile. 
Este un mecanism de protecţie care te avertizează de pericole potenţiale, în mod automat, ca o... intuiţie empatică, căci tu empatizezi astfel în mod automat cu ceilalţi, ca şi cum te-ai pune în pielea lor privind ceea ce vor să facă.
Mental tu faci ceea ce fac ei, prin imitaţie, simulare..
Neuronii oglindă simulează şi stările afective, suferinţa şi bucuria altora, de aceea poţi simţi automat empatie pentru alţii, poţi şti ce simt alţii deoarece tu poţi simţi în mod real ce simt ei, dacă ai tiparele corespondente de relaţionare.
Capacitatea de a împărtăși emoțiile altora este strâns legată de modul de funcționare a neuronilor oglindă.
Când vezi pe cineva lovit într-un mod dureros, propriile tale zone de durere sunt activate.
Când vezi un păianjen pe piciorul cuiva, simți o senzație înfiorătoare, deoarece neuronii oglindă sunt activaţi.
Oamenii care au un nivel înalt de empatie au sistemele de neuroni oglindă foarte active.
Emoțiile sociale se bazează pe un sistem unic uman de neuroni oglindă, aflat într-o parte a creierului numita insula.
Insula înregistrează durerea socială a respingerii.
Umilința pare a fi înscrisă în creier prin aceleaşi mecanisme care codifică durerea fizică reală.
Creierul uman are mai multe sisteme de neuroni oglindă, specializate în efectuarea și înțelegerea acțiunilor altora, dar şi a intențiilor lor, şi a semnificației sociale a comportamentului și emoțiilor.
Sistemul de neuroni oglindă face parte din interfaţa minte-corp, descoperirea lui permiţînd reevaluarea unor concepte cum sunt conştiinţa, reprezentarea eu-ului, sinele.
Experiențele zilnice sunt văzute într-o nouă perspectivă, neuronii oglindă dezvăluind modul în care învaţă oamenii, de ce răspund la anumite tipuri de acţiuni şi activităţi, de ce vizionarea violenţei mass-media poate fi dăunătoare, de ce place pornografia, etc.
Pentru mai multe detalii privind neuronii oglindă accesați acest articol:  http://loveblog4all.blogspot.ro/2016/11/neuronii-oglinda-si-empatia-intuitia.html

3. Telepatia - transmiterea şi influenţarea la distanţă, extrasenzorial.
Am văzut mai sus faptul că Dr Calligaris afirmă că telepatia este o lege universală, şi că facultatea de comunicare telepatică trebuie considerată ca fiind comună tuturor fiinţelor umane, chiar tuturor fiinţelor vii, căci ea există și la animale.
Noi toţi, suferim de numeroase proiecţii psihice, adică infinite iradieri telepatice care ne vin din toate părţile, fără să fim conştienţi de acest lucru.
Influenţele mutuale nu se produc numai între organismele vii, între două inteligenţe, ci ele pot avea multiple combinaţii.
Orice element din Univers, însufleţit sau neînsufleţit, este un emiţător, adică un iradiant, şi în acelaşi timp şi un receptor, adică un iradiat.
Telepatia umană reprezintă un caz particular, o modalitate a telepatiei universale.
După dr. Calligaris, mesajele se repercutează pe suprafaţa corpului, prin căi preparate şi predestinate, şi printr-o excitaţie a uneia din aceste zone de repercusiune, corespunzând mesajului transmis, este posibil să ducă la suprafaţa conştiinţei imaginea latentă şi înmagazinată de subconştient.

Rămâne de discutat acest detaliu: telepatia poate fi considerată ca încadrându-se în procesele senzoriale sau extrasenzoriale ?

Ştiinţa nu s-a pronunţat încă, iar ipoteza ştiinţifică, care cred că va fi validată ştiinţific, priveşte faptul că întreg corpul omenesc se comportă de fapt ca o "antenă" pentru radiaţii, o antenă de emisie-recepţie, iar aceste emisii şi recepţii cuprind game de unde încă necunoscute nouă, sau cercetate insuficient până acum.

Pe de altă parte, etse normal ca majoritatea rezultatelor acestui tiă de cercetări să fie destul de... secretizate, din motive destul de... evidente.

Aceleaşi motive care au condus la blocarea popularizării rezultatelor cercetărilor efectuate de Dr Calligaris, deşi a trecut aproape un secol... 

Deci primim "din afară" (cel puţin aparent), prin fenomenul numit telepatie, stimulări şi trăiri emoţionale ce reprezintă o rezonanţă cu trăirile altor oameni, fiinţe.
Atât ceea ce fac cât şi ceea ce simt oamenii din preajma ta te influenţează, asta am experimentat cu toţii.
Nu toate influenţele sunt "oculte", telepatice, după cum demonstrează cercetările efectuate asupra neuronilor oglindă. 
Dar cercetările efectuate pe cobai au demonstrat faptul că sacrificarea puilor determină reacţii neuronale evidente la mamele acelor pui, chiar dacă se situează la distanţe de sute sau mii de kilometri, în momentul sacrificării.
Cea mai puternică rezonanţă (legătură telepatică) există între mamă şi copil, la nivel uman, la fel ca la toate animalele.
Cercetările au demonstrat inclusiv faptul că plantele reacţionează la gândurile oamenilor, deci că există schimb de informaţie multidimensional la nivelul viului, a ceea ce vieţuieşte, şi nu numai, după cum afirma şi dr Calligaris...

Gândurile sunt generate de... gânduri, într-un mod în care nu putem vorbi de o "naştere" (generare) a unui gând din nimic, ci de o naştere (generare) care are la originea ei alte două elemente asemănătoare.
Aşa cum un om nu se naşte din nimic, ci din alţi doi oameni care au INTERACŢIONAT reciproc, aşa şi un gând se naşte din alte două gânduri care au interacţionat reciproc. 
Metaforic, un gând pătrunde un altul, şi din interacţiunea lor se naşte un gând nou, o... trăire, o experienţă.
Un singur gând, izolat, nu poate da naştere la nimic, ci doar interacţiunea sa cu alt gând poate.
Şi aşa cum un copil evoluează psihic prin interacţiunea cu alţi oameni, aşa şi gândurile complexe se dezvoltă şi evoluează prin interacţiunea cu alte gânduri.
Dar trebuie avută mare atenţie, căci copilul nou-născut (la fel ca şi naşterea unui nou gând în minte) trebuie perceput, în esenţa sa, ca reprezentând efectul unei TRANSFORMĂRI. 
Căci DOAR FORMA ESTE NOUĂ, UNICĂ, INDIVIDUALĂ, INDIVIDUALIZATĂ, NU ŞI CONŢINUTUL ! 
Conţinutul este PRELUAT şi TRANS-FORMAT într-o formă nouă, individualizată formal. 
De exemplu : conţinutul corpului unui bebeluş este format şi transformat din elementele DEJA EXISTENTE în mediu, prin hrănire-alimentaţie. 
Doar forma este nouă, nu şi conţinutul - elementele chimice de bază, care se transformă substanţial, prin combinare lor în diverse substanţe chimice. 
Atomii din care este format corpul material sunt preluaţi din mediu, ei erau preexistenţi şi vor dăinui în continuare după moartea organismului - încetarea vieţii.
În corpul uman conţinutul este în permanentă schimbare, transformare, prin interacţiunea cu mediul, dar la nivel de sistem terestru, sunt continuu refolosite aceleaşi elemente de bază în transformare, o parte dintre ele trecând prin organismele vii. 
Corpul se va descompune după moarte, şi prin descompunerea sa va elibera înapoi în mediu atomii împrumutaţi de la planeta-gazdă, Terra, de la care spiritul i-a "împrumutat" pentru a forma un trup fizic, în scop experimental. 
În acest mod spiritul poate experimenta modul de viaţă terestru, ca fiinţă umană, prin intermediul unui organism material omenesc. 
Prin analogie, gîndul "nou creat" nu este nou decât în mod FORMAL, ca FORMĂ-GÂND, nu şi ca elemente constitutive de bază. 
Iar el, în continuare, suferă o "dezvoltare" (evoluţie) din punct de vedere formal, prin interacţiunile sale cu alte gânduri (idei, judecăţi, raţionamente). 
Mediul în care el există este mediul mental, în care există o "substanţă" mentală de bază, din care sunt constituite gîndurile. 
A afirma că "gândurile sunt energie pură" este o eroare, căci ele au o anumită substanţialitate, aşa cum şi sufletul şi corpul fizic au. 
Afirmaţia că gândurile au o "încărcătură energetică", este mai potrivită, deşi nu este corectă nici ea, în mod absolut. 
Ştim că celulele organismului omenesc au încărcătură energetică, că membranele celulare sunt polarizate, că, fiind constituite în mare parte din apă, apa permite conducerea şi propagarea curentului, a energiei, că există ioni pozitivi şi negativi în celule, etc. 
Şi că, per ansamblu, corpul prezintă o AURĂ energetică, proprie, particularizată fiecărui individ. 
Prin analogie, fiinţa omenească are un "corp mental", care operează cu gândurile, în mod substanţial şi energetic, care se "împrospătează" mereu cu substanţă din mediul exterior, şi care operează continuu cu "formele-gânduri" oarecum asemănător modului în care plămânii inspiră şi expiră aerul, punându-l în circulaţie prin organism. 
Corpul mental "inspiră şi expiră" gândurile, şi le pune în circulaţie în cadrul unui sistem închis (oarecum asemănător aparatului respirator), în care ele ajung să fie "prezentate" spiritului. 
Azi cunoaştem mecanismul prin care respiraţia influenţează gândirea, şi folosim tot felul de tehnici respiratorii pentru relaxare. 
Acest mecanism şi tehnicile aferente au fost cunoscute de mii de ani, iar ştiinţa doar le-a redescoperit acum.  
De exemplu : ritmul tău respirator este în directă legătură cu ritmul în care gândurile străbat mintea ta. Cu cât respiri mai rar, cu atât vei avea mai puţine gânduri, şi, ca efect, te vei relaxa mental, şi, dacă vei continua cu ritmul lent de respiraţie, profund, vei... adormi. 
Căci mintea ta şi-a încetinit puternic ritmul, ca efect al încetinirii ritmului respirator. 

Bruce Lipton : "Prima credinţă (falsă) este aceea că trăim într-un Univers fizic, în care totul este făcut din materie şi obiecte fizice. 
Ea se bazează pe fizica newtoniană. Această fizică nu evidențiază lumea invizibilă a energiei. 
Fizica nouă, care nu mai e nouă demult, a apărut în 1925 şi se numeşte fizică cuantică. 
Aceasta „a întors masa” şi a afirmat: există o lume a materiei şi una a energiei, dar de fapt cea a materiei este formată din energie, aşa că întregul Univers este energetic. 
Dar cea mai importantă descoperire a fizicii cuantice este faptul că energia, lumea invizibilă, este cea care modelează lumea fizică. 
Energia invizibilă din jurul nostru schimbă, de fapt, lumea fizică. 
Fizicienii numesc această energie „câmp”, definind-o ca suma forţelor motrice invizibile care influenţează lumea fizică. 
Şi atunci, am avut revelația: este aceeași definiție cu cea a noțiunii de „spirit”. 
Prin „spirit” se înţelege suma forţelor motrice invizibile care influenţează lumea fizică. 
Prin urmare, noi am lăsat „spiritul” în afara ecuaţiei".
"Prin urmare, controlul genetic este vechea credinţă. Prin control genetic se înțelege ceva controlat de gene. 
În noua știință, acest control se numește „epigenetic”, ceea ce înseamnă o adevărată revoluţie în ştiinţă. 
Acel „epi-” din faţă înseamnă „deasupra”, aşa că atunci când spun control epigenetic, mă referă la controlul de dincolo de gene. 
Și dintr-o dată apare întrebarea: Ce anume controlează genele? MINTEA NOASTRĂ. 
Aceasta este noua ştiinţă. Ea ne spune că dacă schimbi modul în care experimentezi viaţa, dacă îţi schimbi credinţele, emoţiile şi atitudinile, atunci îţi schimbi conformaţia genetică. 
De ce e important asta? În vechea paradigmă, cea cu controlul genetic, tu eşti o victimă, deoarece genele te controlează. 
Noua paradigmă, noua ştiinţă, spune că tu eşti stăpânul, deoarece îți poţi schimba conformaţia genetică prin schimbarea credinţelor, a stilului de viaţă, a emoţiilor. 
Este în același timp modul prin care îți poţi crea boli și modul prin care te poţi vindeca, totul fiind legat de credinţele tale. 
Acum înțelegem mai bine ce înseamnă remisia spontană: cineva care are o boală în faza terminală, dacă-şi schimbă credinţa, dintr-o dată se vindecă. 
Cu ajutorul noii științe, noi ne putem controla sănătatea, putând trece de la postura de victimă, la aceea de stăpân al vieţii şi sănătăţii noastre. 
Asta schimbă întreaga viziune asupra sănătăţii şi a relaţiilor interumane. E o schimbare profundă la nivelul ştiinţei."
"Mintea este ansamblul de forţe invizibile, care sunt gândurile, iar gândurile vă influenţează biologia. Din acest motiv, dacă aveţi gânduri care nu sunt armonie cu viaţa şi cu celulele din corp, dacă aveţi gânduri dezechilibrate, vă autodistrugeți. 
Aceste gânduri invizibile vă modifică biologia corpului. Vechea ştiinţă spune că nu e nimic rău cu dv., ci doar cu anumite părţi dv., care s-au defectat. Dar noua ştiinţă spune: Nu! Dacă ceva nu e în regulă cu dv., în 90% din cazuri asta n-are nimic în comun cu corpul dv. fizic, ci doar cu gândurile dv., adică cu modul în care ele vă „conduc” corpul și pagubele pe care vi le fac. Gândurile dv. fac asta!"
"În prezent medicamentele alopate sunt cea mai mare problemă în îngrijirea sănătăţii, deoarece ele sunt cele care ne creează bolile şi probleme serioase cu care ne confruntăm. 
La facultăţile de medicină se învață că celulele comunică între ele prin reacţii chimice, hormoni, factori de creştere, neuropeptide etc. 
Se crede că asta e singura formă de comunicare. Datorită fizicii cuantice, acum știm că celulele nu comunică exclusiv prin substanţe, ci și prin vibraţii ale energiei, și aceasta într-un mod mult mai eficient. Celulele trimit continuu vibraţii unele spre altele. 
Este o descoperire importantă, deoarece nu mai e vorba de chimie. 
Vibraţia influenţează comportamentul celulei. Așadar, în loc să tratăm prin medicamente alopate şi substanţe chimice, putem vindeca cu energie. 
Acest lucru este cunoscut de mult timp! Atâta doar că într-o lume a fizicii newtoniene şi a medicinii moderne, s-a decis să ne bazăm pe medicamentele alopate şi pe corporaţiile farmaceutice. Iar ele nu vor ca noi să ştim despre vindecarea prin energie dintr-un motiv foarte simplu: vindecarea prin energie nu costă bani. 
Nu trebuie să cumperi nimic. Este motivul pentru care corporaţiile farmaceutice nu vor să ni se spună că ne putem vindeca şi altfel, deoarece le-am strica afacerile. Din păcate, medicina este în cea mai mare parte controlată de corporaţiile farmaceutice." 
   
Kato : Când vorbim de operaţiile gândirii, de analiză, sinteză, abstractizare, generalizare şi comparaţie, de fapt este vorba de o interacţiune a unor gânduri cu alte gânduri. 
Faptul că le privim ca pe nişte conexiuni mentale, asocieri, disocieri, etc, din punct de vedere fizic ar trebuie să ne dea de gândit în privinţa faptului că poate exista şi o anumită substanţialitate a acestor procese. 
Faptul că noi efectuăm operaţii mentale nu ar trebui privit ca ceva total abstract 
( "Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. 
În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete" DEX), ci ca ceva ce reflectă o realitate legată de existenţa unui substrat substanţial, chiar dacă el este numit "energo-informaţional" sau altcumva. 
Aşa cum lumina este undă şi corpuscul, iar spiritualitatea şi religia afirmă că "totul este lumină", "lumină din lumină", ar trebui să intuim existenţa unui "substrat corpuscular" al mentalului şi gândurilor. 
Când tu auzi cuvântul "apă", te gândeşti imediat la starea lichidă. Nu te gândeşti deloc la starea gazoasă, nu-i aşa ? 
Dar... când pătrunzi cu mintea esenţa apei, şi te gândeşti (raţionezi) că apa are formula chimică H2O, şi că este, deci, formată din două... gaze, hidrogen şi oxigen, atunci începi să înţelegi faptul că ceea ce simţurile percep nu îţi oferă destule informaţii despre esenţa realităţii, ci doar despre efectele de suprafaţă, perceptibile prin simţuri. 
Ce vreau să evidenţiez este capacitatea gândirii de a pătrunde esenţa realităţii, prin judecăţi şi raţionamente, în mod logic, raţional.
Mintea desfăşoară aceste operaţii, interacţiunile gândurilor, oferind mediul de interacţiune. 
Spiritul oferă instrumentul - facultatea de a opera în mediul mental.
Sufletul reprezintă INTERFAŢA mediatoare spirit-materie (materie = corp material şi lumea, mediul material), fiind, în esenţa ei, un fel de reflectare a spiritului, un instrument spiritual, adică al spiritului.
Sufletul este ca un mediu de generare şi vehiculare a trăirilor emoţionale, ce are funcţia de a fi un al doilea sistem de semnalizare cu rol în reglarea adaptativă a spiritului la lumea materială, primul fiind gândirea logică - intelectul, exercitată prin corpul mental. 
Sufletul există doar pe durata unei singure vieţi. 
După momentul morţii se resoarbe în spirit, care l-a generat, căci funcţia sa s-a încheiat. 
Ce am dorit să evidenţiez, dpdv spiritual, este faptul că există două sisteme diferite de relaţionare şi adaptare a spiritului (principiul conştient) la mediul (lumea) material, care pot fi controlate şi reglate separat, dar şi împreună, prin diverse metode şi tehnici, şi că există totuşi o interacţiune a acestor două sisteme, la un nivel superior, integrativ (mintea (intelectul) şi sufletul).
Există feed, dar şi feedback... 

Dacă un sălbatic şi un civilizat privesc spre un avion ce zboară pe cer, ei observă acelaşi lucru, dar interpretările lor pot diferi foarte mult.
Deci cunoscătorul, cel ce cunoaşte din experienţa sa, poate interpreta mai corect ceea ce observă.
În plus, poate cunoaşte, din experienţa sa anterioară, şi ceea ce nu poate fi poate observat, de exemplu faptul că în avion există piloţi, stewardese, pasageri, bagaje, motoare, fire electrice, etc.
În mod asemănător, cei ce au studiat natura spiritului şi a sufletului pot recunoaşte, prin observaţie, în manifestările observate, anumite lucruri ascunse observaţiei directe, de moment.
Dar ceea ce este cel mai important, privind cunoaşterea spirituală - a observaţiei naturii spirituale, a spiritului, sufletului, şi fenomenele conexe, este faptul că, prin exerciţii specifice, prin antrenament adecvat, omul îşi poate dezvolta capacitatea de percepere a fenomenelor spirituale ascunse percepţiei simţurilor corporale. 
Numim asta "percepţie extrasenzorială" (PES, ESP în engleză).
La baza acestui antrenament stă un proces de interiorizare, de focusare a atenţiei spre interiorul fiinţei, căci spiritul şi sufletul sunt elemente "subtile" de bază ale fiinţei, care se situează în centrul corporalităţii.
Observarea şi studierea lor presupune detaşarea de stimularea senzorială provenită prin simţurile corporale.
Această metodă a fost utilizată din timpuri străvechi, de diferite curente spirituale şi unele religii, dar nu este practicată de... oamenii de ştiinţă, încă.
De aceea, ei nu au, încă, un instrument adecvat de studiu, căci tehnologia actuală încă nu a putut depista natura energo-informaţională a spiritului şi sufletului.
Oamenii de ştiinţă au descoperit recent ceva ce au denumit "materie neagră" (dark matter), constatând că există un gen de materie răspândită în tot universul, dar pe care simţurile corporale şi tehnologia actuală nu o pot detecta!
Ea a fost descoperită în mod teoretic, prin calcule matematice, studiindu-se legile fizice la nivel astronomic, comportamentul aştrilor cereşti, a galaxiilor. 
Nu se ştie ce este de fapt această materie neagră, care scapă observaţiei şi înţelegerii, aşa cum şi natura spiritului şi a sufletului scapă ştiinţei, deocamdată... 

Vezi şi Trup, Suflet, Spirit (R Steiner): http://loveblog4all.blogspot.com/2014/09/trup-suflet-spirit.html



Playlistul meu Youtube "Psihologie"  katona nicolae
453 de videoclipuri nov 2016, în care puteţi urmări interviuri cu Dl Daniel David:

Lecturarea articolului, cu comentarii, inclusă în playlistul meu youtube Creaţii personale Kato
katona nicolae (97 de videoclipuri nov 2016)

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:   Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Accesează acest link pt o ofertă mai completă de magazine, unde găseşti tot ce vrei:  https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html