Ești un donator sau un profitor? - Adam Grant

Adam Grant: Ești un donator sau un profitor?
Conferință TED

Filmed November 2016 at TED@IBM
https://www.ted.com/talks/adam_grant_are_you_a_giver_or_a_taker?language=ro#t-795703

La orice loc de muncă, întâlnim trei categorii fundamentale de oameni: donatorii, profitorii și negustorii. 

Psihologul organizațional Adam Grant detaliază aceste personalități și propune strategii simple pentru a promova o cultură a generozității și pentru a preveni angajații care-și urmăresc propriile interese să intre în posesia a mai mult decât li se cuvine.

Transcrierea conferinței:
0:11Aș vrea să vă uitați în jur timp de un minut și să încercați să găsiți cea mai paranoică persoană de aici.

0:17(Râsete)

0:17Și apoi vreau să mi-o indicați cu degetul.

0:20(Râsete)

0:21Nu, glumesc, nu faceți asta!

0:22(Râsete)

0:24În calitate de psiholog organizațional, petrec mult timp la diferite locuri de muncă și mă lovesc pretutindeni de paranoia.

0:30Paranoia e cauzată de cei pe care eu îi numesc „profitori”. Profitorii interacționează în mod egoist. Totul se rezumă la ce poți face tu pentru mine. Opusul acestuia e donatorul. Este acel cineva care întreabă adesea: „Cu ce te pot ajuta?''

0:43Am vrut să vă dau ocazia să vă gândiți la propriul vostru stil. Suntem cu toții donatori și profitori. Stilul tău e dat de cum te comporți cu majoritatea oamenilor în general, în mod automat. Am un mic test pentru tine ca să vezi dacă ești mai degrabă profitor sau donator, și poți face testul acum.

0:58[Testul Narcisistului]

1:00[Primul pas: ia-ți un răgaz și gândește-te la tine.]

1:02(Râsete)

1:03[Pasul 2: Dacă ați ajuns la pasul 2, nu sunteți un narcisist.]

1:06(Râsete)

1:09Ăsta e singurul lucru pe care-l voi spune azi fără bază ştiinţifică, dar sunt convins că cu cât îți ia mai mult să râzi la acest desen, cu atât mai mare îngrijorarea că ești un profitor.

1:18(Râsete)

1:19Desigur, nu toți profitorii sunt narcisiști. Unii sunt simpli donatori care s-au ars de prea multe ori. Mai există un alt tip de profitor de care nu vom vorbi azi, acesta se cheamă „psihopat”.

1:30(Râsete)

1:31Eram curios să știu cât de des întâlnite sunt aceste extreme, așa că am întrebat peste 30.000 de oameni din diferite domenii și culturi din întreaga lume. Am aflat că majoritatea se află exact la mijloc, între donatori și profitori. Acesta e cel de-al treilea stil denumit „negustoresc”. Dacă ești un negustor, tinzi către echilibru între a da și a lua quid pro quo – te ajut dacă mă ajuți. Pare o cale de a-ți trăi viața lipsită de riscuri. Dar e oare cel mai eficient și productiv mod de a-ți trăi viața? Răspunsul la acestă întrebare e un categoric... poate.

2:01(Râsete)

2:02Am analizat o mulțime de organizații, mii de oameni. Am măsurat productivitatea inginerilor.

2:09(Râsete)

2:11M-am uitat la notele studenților la medicină, chiar și la încasările oamenilor de vânzări.

2:16(Râsete)

2:18Și, în mod surprinzător, cei cu cea mai slabă performanță au fost donatorii. Inginerii cu cele mai puține reușite erau cei care acordau mai mult ajutor decât primeau. Erau atât de ocupați să facă treaba altora încât își epuizau timpul și energia pentru a-și finaliza propriile sarcini. La medicină, cele mai mici note le obțin studenții care sunt de acord cu afirmații de genul: „Iubesc să-i ajut pe alții”, însemnând că doctorul în care ar trebui să te încrezi e cel care vine la școala medicală fără nicio dorință de a ajuta.

2:47(Râsete)

2:48La fel și în vânzări, cel mai mic profit e făcut de cei mai generoși oameni de vânzări.Am contactat unul dintre acești oameni cu un punctaj foarte mare de donator. Și l-am întrebat: „De ce o dai mereu în bară?” Nu am întrebat chiar așa, dar...

3:00(Râsete)

3:01„Care e prețul generozității în vânzări?" Și mi-a zis: „Țin atât de mult la clienții mei,încât nu le-aș vinde nicicând produse de doi lei."

3:10(Râsete)

3:11Din curiozitate, cine se crede mai degrabă donator decât profitor sau negustor?Ridicați mâinile. Bun, ar fi fost mai mulți dacă nu v-aș fi spus de aceste date.

3:21Dar de fapt, se pare că aici e un șpil, deoarece donatorii se sacrifică adesea, dar și contribuie la succesul organizațiilor lor. Avem dovezi consistente – multe, multe studii asupra frecvenței comportamentului donator care există într-o echipă sau organizație și cu cât mai mult oamenii ajută, își împărtășesc cunoștințele și-și îndrumă colegii, cu atât mai mare succesul organizațiilor pe toate planurile:câștigurile, satisfacția clienților, retenția angajaților se măresc, iar costurile de operare se reduc. Donatorii petrec mult timp încercând să-i ajute pe alții și să îmbunătățească echipa, și astfel, din păcate, au de suferit. Vreau să vorbesc despre ce înseamnă să construiești o cultură în care donatorii chiar au succes.

4:04M-am întrebat: dacă donatorii au cele mai slabe performanțe. cine au cele mai bune performanțe? Să încep cu veștile bune: nu e vorba de profitori. Profitorii tind să ajungă repede pe culmile succesului, dar se prăbușesc. Și asta datorită negustorilor. Dacă ești un negustor, crezi în „Ochi pentru ochi" – o lume corectă. Și când întâlnești un profitor, simți că misiunea vieții tale e să dai de pământ cu acea persoană.

4:27(Râsete)

4:28Și astfel se face dreptate.

4:31Majoritatea oamenilor sunt negustori. iar dacă ești un profitor, ai șanse să plătești cu vârf în cele din urmă. După faptă, și răsplată. Așadar, concluzia logică e: negustorii trebuie să fie cei cu cele mai bune performanțe. Dar nu e așa. În orice profesie și organizație pe care am analizat-o, cele mai bune rezultate le au, din nou, donatorii.

4:50Priviți aceste date strânse de la sute de oameni de vânzări, ilustrând profiturile lor.Vedeți că donatorii au două traiectorii extreme. Formează majoritatea persoanelor cu cele mai mici câștiguri, dar și cele mai mari profituri. Lucru valabil și pentru productivitatea inginerilor și notele studenților la medicină. Donatorii sunt suprareprezentați la baza și în vârful oricărui indicator de măsurare a succesului.Asta mă face să mă întreb: Cum am putea crea o lume în care acești donatori să aibă succes? Vreau să vorbesc despre cum am putea face asta nu doar în afaceri,dar și în organizații nonprofit, școli, chiar și guverne. Sunteți gata?

5:23(Murmur nedeslușit)

5:24Aveam de gând s-o fac oricum, dar apreciez entuziasmul.

5:27(Râsete)

5:28Primul lucru de o importanță crucială e conștientizarea că donatorii sunt oamenii tăi cei mai valoroși, dar dacă nu au grijă de ei, vor claca. Trebuie să protejezi donatorii din jurul tău. Am învățat o lecție grozavă despre asta de la cel mai bun antreprenor.E tipul din imagine, nu pisica.

5:45(Râsete)

5:46Se numește Adam Rifkin. Este un antreprenor de mare succes care petrece o grămadă de timp ajutându-i pe alții. Arma lui secretă e favoarea de 5 minute. Adam a spus: „Nu trebuie să fii Maica Teresa sau Gandhi ca să fii un donator. Trebuie doar să găsești mici căi de a adăuga valoare în viețile oamenilor.” Ar putea fi ceva simplu precum a face cunoștință la două persoane care ar putea avea de câștigat din această întâlnire. Ar putea fi împărtășirea de cunoștințe sau oferirea unui feedback.Sau v-ați putea spune: „Știi ce? Am de gând să încerc și să văd dacă pot identifica pe cineva a cărui muncă a trecut neobservată." Acele favoruri de cinci minute sunt chiar cruciale ca să ajuți donatorii să stabilească limitele și să se protejeze.

6:26Al doilea lucru care contează dacă vrei să construiești o cultură cu donatori de succes, e existența unei culturi unde a cere ajutor e normal, unde se pun întrebări.Asta vă poate atinge o coardă sensibilă.

6:38[În toate relațiile, trebuie să fii mereu donatorul?]

6:41(Râsete)

6:42Ce puteți observa la donatorii de succes e că aceștia sunt conștienți că e în regulă să și primești. Dacă ești liderul unei organizații, am putea simplifica lucrurile. Am putea încuraja oamenii să ceară ajutor. Eu și câțiva colegi am analizat anumite spitale. Am aflat că pe anumite paliere, asistentele cereau mult ajutor, iar pe alte paliere, foarte puțin. A ieșit la iveală că pe palierele unde se cerea ajutor în mod constant, unde devenise un obicei, exista o asistentă a cărei responsabilitate unicăera să ajute celelalte asistente. Când slujba era disponibilă, asistentele își spuneau: „Nu e rușinos, nu e vulnerabil să cerem ajutor, suntem chiar încurajate."

7:17A cere ajutor nu e important doar pentru a proteja succesul și bunăstarea donatorilor. E crucial în molipsirea celorlalți cu comportamentul de tip donator,deoarece datele ne arată că între 75% și 90% din favorurile colegiale din organizațiiîncep cu o cerere. Însă multe persoane nu-l cer. Nu vor să pară incompetente, nu știu la cine să apeleze, nu vor să-i împovăreze pe alții. Dar dacă nimeni nu cere ajutor, vei avea o mulțime de donatori frustrați în organizație care și-ar dori să ajute, să participe, numai de ar ști cine și cum ar putea beneficia. Cred că cel mai important lucru, dacă vrei să construiești o cultură de donatori de succes, e să fii atent pe cine lași să-ți intre în echipă. Aveam impresia că dacă-ți dorești o cultură a generozității productive, ar trebui să angajezi donatori. Dar am fost surprins să descopăr că m-am înșelat, că impactul negativ al unui profitor asupra culturii e de obicei dublul sau triplul impactului pozitiv al unui donator. Gândiți-vă la asta așa:buturuga mică răstoarnă carul mare, dar cu o floare nu se face primăvară. Nu știu ce înseamnă asta –

8:16(Râsete)


8:17dar sper că voi știți.

8:19Lăsați un singur profitor în echipă și veți vedea că donatorii nu vor mai ajuta. Își vor spune: „Sunt înconjurat de niște șerpi și rechini. De ce să ajut?" În schimb, cu un singur donator în echipă nu vei avea parte de o explozie de generozitate. Oamenii își vor spune: „Super! Are cine să ne facă toată treaba." Așadar, pentru a angaja, selecționa și a construi o echipă unită nu e suficient să recrutați donatori, ci să excludeți profitorii. Dacă vă faceți treaba bine, veți rămâne cu donatori și negustori.Donatorii vor fi generoși deoarece nu vor fi îngrijorați de consecințe. Farmecul negustorilor e că respectă normele.

8:56Deci cum depistezi un profitor înainte de a fi prea târziu? Nu prea ne pricepem să depistăm profitorii, mai ales la o primă vedere. Există o trăsătură de personalitate care-i dă de gol. Se numește agreabilitate, o dimensiune majoră de personalitate larg acceptată. Persoanele agreabile sunt calde și prietenoase, drăguțe, politicoase.Multe astfel de persoane se găsesc în Canada,

9:16(Râsete)

9:17unde s-a organizat o competiție națională ca să se propună un nou slogan și să se completeze spațiul liber: „La fel de canadian precum..." Credeam că răspunsul câștigător va fi: „Canadian ca siropul de arțar sau hocheiul pe gheață.” Dar nu, canadienii au votat ca noul lor slogan național – nu glumesc – „La fel de canadian pe cât se poate, ținând cont de împrejurări.”

9:37(Râsete)

9:40Cei dintre voi care sunteți foarte agreabili, sau un pic canadieni, vă veți prinde imediat. Cum adică să spun că sunt într-un anumit fel, din moment ce mă adaptez continuu ca să fiu pe placul altora? Persoanele dezagreabile fac asta mai puțin. Sunt mai critice, sceptice, sfidătoare și mult mai probabil decât prietenii lor să fie studenți la drept.

9:59(Râsete)

10:00Nu e o glumă, e chiar un fapt empiric.

10:03(Râsete)

10:04Am presupus mereu că persoanele agreabile sunt donatori, iar cele dezagreabile sunt profitori. Dar apoi am strâns date și am fost surprins să nu găsesc nicio corelație între aceste trăsături. deoarece se pare că agreabilitatea - dezagreabilitatea e un înveliș exterior: Cât de plăcut e să interacționez cu tine? În schimb, a da și a lua sunt motivații interne: Care sunt valorile tale? Ce intenții ai în privința altora?

10:24Dacă vrei să judeci cu acuratețe oamenii, trebuie să ajungi la momentul așteptat de fiecare consultant de aici și să faceți un tabel.

10:31(Râsete)

10:36Donatorii agreabili sunt ușor de remarcat: ei spun „da” la orice. Profitorii dezagreabili pot fi și ei depistați rapid, deși tindem să-i numim oarecum diferit.

10:49(Râsete)

10:52Să nu uităm de celelalte două combinații. Există donatori dezagreabili în organizațiile noastre. Sunt oameni care par de gheață, dar în interior sunt motivați de cele mai bune intenții. Sau, după spusele unui inginer: „Oh, donatorii dezagreabili – cu o interfață de utilizator groaznică și un sistem de operare grozav.”

11:11(Râsete)

11:12Sper că v-ați lămurit.

11:13(Râsete)

11:15Donatorii dezagreabili sunt cei mai subestimați în organizațiile noastre, deoarece ei sunt cei care oferă un feedback critic pe care nimeni nu și-l dorește, dar care e necesar. Trebuie să apreciem mai mult aceste persoane, și să nu le mai dăm cu flit,spunându-ne: „Ah, și-a scos cornițele, sigur e un profitor egoist."

11:32 Cealaltă combinație omisă e cea fatală: donatorul agreabil sau prefăcutul. E genul de persoană drăguță de față cu tine care pe la spate te înjunghie.

11:43(Râsete)

11:45Felul meu preferat de a depista astfel de persone în timpul interviului e să-i întreb:„Poți numi patru persoane pe care le-ai ajutat enorm în carieră?” Profitorii îți vor da patru nume, iar toate vor avea mai multă greutate decât numele lui, deoarece profitorii se pricep la lingușeli și apoi șuturi în fund. e mai probabil ca donatorii numească persoane mai puțin influente ca ei, care nu dispun de aceeași putere, de la care nu pot trage foloase. Să fim cinstiți, cu toții știm că poți cunoaște caracterul cuiva doar observând cum își tratează chelnerul sau șoferul Uber.

12:18Dacă ne facem treaba bine, dacă eliminăm profitorii din organizații, și creăm mediul în care se poate cere ajutor, dacă putem proteja donatorii de epuizare și crea cadrul propice pentru a-și urma țelurile ambițioase și să-i ajute pe alții deopotrivă, putem schimba felul în care oamenii definesc succesul. În loc să spună că totul se rezumă la câștigarea unei competiții, oamenii vor realiza că succesul ține mai mult de contribuția adusă.

12:41Cred că cea mai valoroasă cale de a avea succes e să-i ajuți pe alții să aibă succes.Răspândind această credință, am putea inversa paranoia. Are chiar și un nume. Se numește „pronoia.” Pronoia este credința amăgitoare că alte persoane urzesc un complot în favoarea ta.

12:58(Râsete)

13:01Se perindă în jurul tău, pe la spate aducându-ți elogii excepționale. Ceea ce e grozav la cultura donatorilor e că nu e o iluzie. E realitate. Vreau să trăiesc într-o lume în care donatorii au succes și sper că mă veți ajuta să creez această lume.

13:19Vă mulțumesc.

13:20(Aplauze)

Cine dorește să susțină activitatea mea, poate contribui cu o Donație în PayPal, contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

APARATE pentru Relaxare, Protecție Eenergetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial"  - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !  http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com 

  

Este bine să continui să faci ce faci, când devine tot mai dificil, mai greu?

Această întrebare ne-am pus-o cu toţii, în cursul vieţii, deseori, când am dat de greu, tot mai greu...
Când lucrurile nu s-au desfăşurat conform modului în care am anticipat că se vor desfăşura, când au luat-o razna, când nu am prevăzut anumite efecte, anumite piedici, anumite condiţii, factori...
De multe ori cred că ai ajuns şi tu să te întrebi dacă mai are rost să continui să faci ceva, sau este mai bine să te opreşti, să renunţi...
Uneori ai renunţat, alteori ai continuat, şi ai dus-o la capăt.
Uneori ţi-ai spus că trebuie să termini ceva ce ai început, că nu trebuie să cedezi, că trebuie să ai ambiţie, să-ţi demonstrezi ţie şi altora că eşti capabil, şi alte lucruri de acest gen.
În acest fel tu ţi-ai creat o automotivaţie, care ţi-a dat forţa şi energia necesară de a continua, în ciuda piedicilor şi dificultăţilor.
Uneori ai continuat, forţând lucrurile, până când nu ai mai avut ce face, practic, şi nu ai reuşit să duci la sfârşit ceea ce ai început.
Ai dat totul, dar nu ai reuşit, şi ai fost dezamăgit, deprimat.
Alteori ai forţat până ai reuşit să-ţi atingi scopul, obiectivele, şi te-ai simţit minunat, împlinit, fericit.
Dar, totuşi... nu întotdeauna, să recunoaştem asta.
Deşi ai reuşit să duci la îndeplinire ceva, să finalizezi, să îţi atingi scopul, uneori asta nu ţi-a conferit satisfacţia pe care ai crezut că o vei avea!
Şi, culmea, uneori te-ai simţit uşurat, dar... dezamăgit, privind în urmă, retrospectiv.
De ce?
Deoarece nu ai ţinut seama de o problemă importantă: costurile devin, de la un moment dat, mai mari decât... beneficiile!
Adică există o limită a eforturilor tale, pe care, din momentul în care o depăşeşti, începi să te afli în... pierdere, şi pierzi tot mai mult, cu cât înaintezi mai mult pe acea cale, spre împlinirea acelui scop propus.
Când conştientizezi asta, atunci simţi că te demotivezi, că nu mai are rost să continui.
Iar, dacă conştientizezi asta doar la sfârşit - faptul că nu a meritat, te vei simţi dezamăgit, poate chiar deprimat, căci vei conştientiza prea târziu faptul că ai pierdut prea mult, şi lucruri prea importante pentru tine...

Exemplu simplu: oameni care au dat totul pentru a deveni oameni de succes, care au investit foarte mult în cariera lor, şi care se... trezesc la un moment dat (conştientizează) că succesul obţinut nu le-a conferit fericirea visată, şi că, în plus, şi-au sacrificat familia, relaţiile de prietenie, chiar sănătatea... 
Să te trezeşti singur, părăsit de partenerul de viaţă, de copii, de prieteni, şi cu sănătatea şubrezită, nu poate să-ţi confere o stare de fericire, oricâte succese ai repurtat şi oricâtă avere ai agonisit.
Excepţiile întăresc regula, desigur...

Dacă nu conştientizezi că ai ajuns la acea limită (cost/beneficii), şi că ai depăşit-o, atunci lucrurile se complică, deoarece asta denotă că nu eşti prea... conştient de ceea ce faci şi de efectele faptelor tale.
Efectele faptelor tale nu te afectează doar pe tine, ci şi pe cei din jurul tău, în special pe cei apropiaţi, pe cei dragi ţie, familia, prietenii.
Atât succesele tale îi influenţează, în mod pozitiv, cât şi insuccesele tale, în mod negativ, iar depăşirea limitelor reprezintă de fapt un... insucces, mai mult sau mai puţin conştientizat.
Succesul trebuie privit mereu în mod holistic, global, pe toate planurile vieţii, altfel nu ai cum să îţi păstrezi echilibrul, şi să devii un om de succes cu adevărat.
Când pierzi în mai multe părţi, şi câştigi într-o singură parte, nu te poţi numi om de succes, ci un om care se... păcăleşte pe sine însuşi, mai mult sau mai puţin conştient.
Este normal să doreşti să ai succes, să fii lăudat, să fii împlinit, şi să contribui la binele general prin binele tău, dar trebuie înţeles faptul că nu este normal să insişti, doar din orgoliu şi mândrie, când costurile devin tot mai mari decât beneficiile, când sacrifici mult pentru a obţine puţin, chiar şi când sacrifici foarte mult pentru a obţine mult...


Există o limită a acceptării pierderii, care este variabilă, individuală, particulară, specifică fiecărui individ. 
Există o limită până la care eşti dispus să mergi, în mod normal, în pierdere, doar pentru a-ţi atinge scopul.
Anormal este ca limita asta să nu prea aibă... limite, să devină ceva excesiv, să tindă la... +infinit...

Aşadar, care ar fi modul cel mai eficient de raportare, care ne poate păstra şi asigura un echilibru funcţional, adaptativ, emoţional, şi... eficienţa?
Un principiu de bază personal este : "Insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare."
Deci, recomand, ca de obicei, calea de mijloc.
Ai nevoie de succese, dar şi de insuccese, deci nu are rost să te simţi (prea) dezamăgit, deprimat, când vine timpul să renunţi la ceva, la o activitate, la un obiectiv, la un scop, să accepţi faptul că estimările tale au fost fanteziste şi nu are rost să mai continui, etc.
Este bine să nu te fixezi, să nu te blochezi, şi să nu laşi ca mândria şi orgoliul să îţi demoleze fericirea.
Este bine să-ţi cunoşti limitele şi să le accepţi.
Cunoaşte, înţelege şi acceptă limitele tale, dar acţionează continuu pentru dezvoltarea ta, perfecţionarea ta, desăvârşirea ta... 

Doar TU trebuie să decizi, pentru TINE, dacă este bine să continui, şi când trebuie să te opreşti !
Pentru că, chiar dacă vei greşi, tu trebuie să înveţi, pe pielea ta, din experienţele tale de viaţă, atât din succese cât şi din eşecuri.
Dacă vei asculta de altul, şi te vei opri din drum, nu vei mai continua, este foarte probabil ca ulterior să te macine continuu întrebări de genul: şi totuşi, dacă continuam şi o scoteam cu bine la capăt?
Este posibil ca ulterior să proiectezi vina pe cel ce te-a sfătuit, de care ai ascultat, căci mereu îţi este greu să-ţi recunoşti vina, greşeala, nu-i aşa?
Este un mecanism defensiv, de protecţie a Eu-lui, acesta, de a proiecta vina pe alţii pentru a-ţi păstra o bună stimă faţă de sine...


În continuare, fără pretenţia de a epuiza acest subiect complex, am să prezint câteva indicaţii, îndrumări, sfaturi, care îmi trec prin minte şi le consider utile, acum:

Totul sau nimic - este o atitudine greşită.
Nu miza totul pe o carte, este bine să ai un Plan B chiar de la început, să fii pregătit pentru... orice.

Ce am de pierdut, ce am de câştigat?
Pune-ţi această întrebare de la bun început, când vrei să întreprinzi ceva nou.
De asemenea, puneţi-o periodic, şi ulterior, căci lucrurile se schimbă, se transformă, cu timpul.
Fii conştient, mereu, de ceea ce ai de pierdut şi câştigat, sau, mai precis, de ceea ce se va transforma în viaţa ta, şi cum.
Căci, de fapt, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.
Ceea ce faci acum, în prezent, de fapt îţi transformă viaţa, cu adevărat!

Fiecare luptă contribuie la dezvoltarea ta.
În fiecare pierdere există un câştig, şi invers, în fiecare câştig există o pierdere.
Nu poţi obţine ceva fără a da (ceda) altceva, nu poţi avea beneficii fără costuri, investiţii, şi aceasta este conform principiului că de fapt totul se... transformă.
Succesele şi insuccesele fac parte integrantă din fluxul vieţii, important este să nu te blochezi, să nu blochezi fluxul.
Orice şi oricum ar fi, continuă, mergi mai departe, nu te opri.   

Obiectivele pe termen lung necesită investiţii pe termen lung - fixează-ţi obiective eşalonate în timp şi urmăreşte realizarea lor.
Calculează cu atenţie investiţiile pe termen lung, căci acestea sunt mereu problematice, şi calculează de la început că trebuie să ai o marjă de eroare destul de mare.
Recomand să calculezi la dublu, adică să ai o rezervă de investit mereu, la îndemână.
De exemplu, dacă estimezi că vei avea nevoie de o oră pe zi, ia în calcul dacă vei putea investi două ore pe zi, dacă va fi necesar. La fel şi cu sumele de bani, calculează la dublu, din start. 
De obicei se dovedeşte că calculele iniţiale sunt greşite din start, sunt subevaluate valorile privind investiţiile, destul de mult. 
Mereu apar pe parcurs factori neluaţi în calcul la... bun început.

Totul se transformă - transformă pierderea în câştig.
În mod normal, oamenii se încăpăţânează să continue, chiar când văd că sunt şi merg în pierdere, deoarece consideră că nu vor să piardă totul, tot ce au investit.
"Nu pot să mă opresc, să las baltă totul, după ce am investit atâta", cam aşa sună motivaţia lor, în general.
Le este ciudă, nu vor să recunoască erorile, greşelile, insuccesul, căci, ca şi bolnavul care află că este bolnav, la început intră în faza de NEGAŢIE - prima fază, prezentă la majoritatea oamenilor, în mod general. Eu nu sunt bolnav! Eu nu sunt în pierdere!
Eu doar trec printr-o perioadă mai grea, trec eu şi de asta, etc.
Este bine să fii optimist, este chiar foarte bine, minunat, dar optimismul nejustificat se numeşte... prostie, zicea cineva... Şi îi dau dreptate... 
Dacă eşti bolnav, ar fi bine să începi să te tratezi, şi să analizezi cauzele, să-ţi schimbi modul de viaţă care te-a condus la îmbolnăvire.
Simptomele nu trebuiesc neglijate, ci luate în considerare în mod serios.
Nu trebuie să fii sau să devii pesimist, ci trebuie să fii şi să te menţii REALIST.
Transformă pierderea în câştig, vinde-ţi afacerea, ideea, etc, scoate tot ce poţi scoate din investiţia făcută, acceptă un asociat care poate investi pentru redresare, etc. 
Asta înseamnă că trebuie să cedezi ceva pentru a obţine altceva, deşi lucrurile nu mai decurg după planul iniţial. 
Nu te fixa de un plan, de un vis utopic, ci fii maleabil, şi încearcă să ieşi mereu în câştig, schimbând metoda, tactica, tehnicile, partenerii, etc, dacă este nevoie, şi când este clar că este nevoie.
Blocajul este un semnal că este necesară o schimbare...
Adaptează-te din mers, fii maleabil de la bun început, nu te fixa pe ceva ce nu merge, mai ales după ce încerci o mulţime de soluţii şi vezi că nu merge.


Ai răbdare, fii optimist, atrage succesul printr-o atitudine optimistă, încrezătoare. 
Nu te lăsa descurajat, dar încearcă să fii realist, chiar dacă te supraestimezi puţin, motivaţional. 

Apelează mereu la specialişti, la profesionişti, la oameni cu experienţă, nu ezita. 
Consultă cărţi şi articole, materiale video, tutoriale, fii bine pregătit, nu lăsa lucrurile la voia întâmplării, a soartei, a norocului, a şansei...
Nu poţi să prevezi totul, este imposibil, dar dacă nu ai nici un plan, nici o viziune clară, este ca şi cum ai căuta să ajungi undeva anume, pe un teritoriu necunoscut, fără nici o hartă, fără indicatoare, şi fără un mijloc de locomoţie corespunzător. 
Fă-ţi deci o hartă - un plan, şi completeză-l mereu, cu datele noi pe care le dobândeşti pe parcurs. 
Altfel eşti... pierdut, căci vei acţiona haotic, la întâmplare.
Trebuie să ai o bază, pe care să construieşti, în timp.
Planul este de bază.
Dacă nu ai un plan, nu vei şti şi nu vei putea estima care vor fi costurile ( totalul cheltuielilor necesare) , investiţia, şi dacă merită să investeşti timp, energie, bani, pentru a obţine ceea ce îţi doreşti. 
Chiar şi pentru sarcinile mici este bine să ai un plan.
Când te vei obişnui să planifici, vei acţiona în mod profesionist, iar rezultatele pozitive vor fi evidente.
Analizînd planul, ai putea avea surpriza să constaţi de la bun început că nu merită, că ai avea lucruri mult mai bune şi mai utile ţie de făcut, privind raportul cost/beneficiu. 
Cu o investiţie mai mică (de timp, energie, bani) poate ai putea obţine beneficii chiar mai mari. 
Deci nu te fixa şi bloca pe o singură idee care îţi pare atrăgătoare, pe moment, ci studiaz-o bine, şi în paralel analizează şi alte idei, comparativ...

În mare, cam asta este...
Dacă ai citit cu atenţie, atunci poate ai prins esenţa: nu este bine să te fixezi nici pe câştig, nici pe pierdere, căci ele sunt... relative, sunt aparente, iar reală este de fapt doar... transformarea.
Ceea ce este bine să urmăreşti, continuu, este transformarea vieţii tale, pas cu pas, din toate punctele de vedere, pe toate planurile ei. 
Focusarea pe câştig te face să nu poţi conştientiza pierderea, şi invers.
Privind viaţa ta în mod holistic, în perspectivă largă, vei vedea cum lucrurile se transformă, pe multiplele ei planuri, şi vei observa atunci corelaţiile, cum ceva influenţează altceva, în ce mod şi în ce măsură.
A menţine viaţa ta sub control necesită a o observa în mod global, a o analiza în mod global, şi a interveni şi acţiona, pe multiple planuri, căci ele se întrepătrund şi se influenţează reciproc, în mod rezonant. 
Ce este înăuntru este şi în afară, iar transformarea trebuie să înceapă din interior.
De aceea atitudinea ta este bine să fie mereu pozitivă, dechisă, maleabilă, adaptativă.
Nu dezvolta ataşamente excesive, fixaţii blocante, căci trebuie să laşi ca totul să se transforme, dacă vrei să te menţii continuu în echilibru şi armonie.
Ideea de bază este să influenţezi fluxul transformărilor în direcţia şi sensul dorit de tine, în permanenţă.
Pe scurt, asta este esenţa, tot ce ai de făcut. :) 

Pe blog mai găseşti multe alte articole ajutătoare, care tratează problematica succesului şi eşecului, şi a fericirii, din alte perspective. Ai linkul către Cuprinsul blogului mai jos.
Nu sunt lucruri noi, invenţii şi inovaţii personale, sunt doar informaţii sintetizate în mod personal, pe care le consider utile, care multora le sunt familiare, deşi nu au fost şi... înţelese, în esenţa lor... 
Succes!

Cărţi Motivaţionale:  http://bit.ly/1S2F6uM ;  link 2 ;  link 3

Aici poţi asculta lecturarea articolului şi a altor articole incluse în playlistul meu "Creaţii personale Kato" katona nicolae (100 de videoclipuri nov 2016)

Din playlistul meu "Liberul arbitru, Libertatea individuală" , katona nicolae ,123 de videoclipuri aug 2016:

Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici :   Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico

Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:    Subscribe to Spirit by Email

Vizitează şi noul meu blog : "Kato-Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Cum putem măsura ceea ce merită în viaţă ?

Chip Conely: Măsurând ceea ce merită în viaţă
Conferinţă TED 

Filmed February 2010 at TED2010
https://www.ted.com/talks/chip_conley_measuring_what_makes_life_worthwhile?language=ro

Atunci când balonul dotcom s-a spart, proprietarul de hoteluri Chip Conley a pornit în căutarea unui model de afaceri bazat pe fericire. 
Din prietenia veche cu un angajat şi în înţelepciunea unui rege budist el a aflat că succesul vine din ceea ce iei în calcul. 

Transcrierea conferinţei :

0:12 Voi vorbi despre adevărul simplu al conducerii în secolul XXI. În secolul XXI trebuie să ne uităm de fapt la -- e ceea ce am să vă încurajez azi să luaţi în considerare -- să ne întoarcem în vremea în care eram şcolari şi am învăţat să numărăm. Dar cred de fapt că e timpul să ne gândim la ceea ce numărăm.  
Pentru că ceea ce numărăm contează cu adevărat.

0:33 Daţi-mi voie să încep cu o scurtă poveste. Aceasta este Van Quach. A venit în această ţară în 1986 din Vietnam. Şi-a schimbat numele în Vivian pentru că dorea să se integreze aici în America. Prima ei slujbă a fost într-un motel din centrul oraşului San Francisco, pe post de cameristă. Eu am cumpărat acel motel cam la 3 luni după ce Vivian a început să lucreze acolo. Aşa că lucrez împreună cu Vivian de 23 de ani.

0:57 Cu idealismul tineresc al unui om de 26 de ani în 1987, am înfiinţat propria mea companie şi am numit-o Joie de Vivre, un nume foarte impractic, deoarece căutam de fapt să creez bucuria de a trăi. Şi primul lucru pe care l-am cumpărat, motelul, era un motel discret cu plata orară în centrul oraşului San Francisco. Petrecând timp cu Vivian am văzut că ea are un fel de joie de vivre în felul în care muncea. M-a făcut să mă întreb şi să fiu curios: Cum poate cineva să găsească vreo bucurie în a curăţa toalete ca profesie? Aşa că am petrecut ceva timp cu Vivian şi am văzut că ea nu găsea bucuria în curăţarea toaletelor. Slujba ei, ţelul şi chemarea ei nu erau să devină cel mai bun curăţător de toalete din lume. Ceea ce contează pentru Vivian este legătura emoţională pe care ea o crea cu colegii săi şi cu oaspeţii noştri. Şi ceea ce o inspira şi îi oferea semnificaţie era faptul că, de fapt, ea avea grijă de oameni care erau departe de casă. Deoarece Vivian ştia cum e să fii departe de casă.

1:56 Acea lecţie foarte umană, cu mai mult de 20 de ani în urmă, mi-a folosit în timpul ultimei scăderi economice în care ne-am aflat. Imediat după prăbuşirea dotcom-urilor şi după 11 septembrie, hotelurile din San Fransisco Bay Area au trecut prin cea mai importantă scădere procentuală a venitului din istoria hotelurilor americane. Eram cel mai mare operator de hoteluri din Bay Area, aşa că eram în mod special vulnerabili. Dar tot atunci vă amintiţi că am încetat să mai mâncăm cartofi prăjiţi "franţuzeşti" în această ţară. Ei bine, nu chiar. Bineînţeles că nu. De fapt am început să mâncăm "cartofii libertăţii". Şi am început să boicotăm tot ceea ce era franţuzesc. Ei bine, numele companiei mele era Joie de Vivre. Aşa că am început să primesc scrisori din locuri ca Alabama şi Orange County spunându-mi că îmi vor boicota compania pentru că au crezut că suntem o companie franceză. Şi eu le-am răspuns, spunând "Staţi un pic. Nu suntem francezi." "Suntem o companie americană. Avem sediul în San Francisco." Şi am primit un răspuns succint: "O, asta e mai rău."

2:51 (Râsete)

2:54 Aşa că într-o zi în care mă simţeam puţin deprimat şi nu simţeam prea multă joie de vivre, m-am oprit în librăria din apropierea birourilor noastre. Şi iniţial m-am dus în secţiunea de afaceri a librăriei căutând o soluţie pentru afacere.  
Dar dat fiind starea de confuzie în care mă aflam, am ajuns foarte rapid în secţiunea dedicată auto-ajutorării. Şi aşa am făcut din nou cunoştinţă cu piramida nevoilor a lui Abraham Maslow. Am fost la un curs de psihologie în colegiu, şi am învăţat despre tipul asta, Abraham Maslow, şi mulţi dintre noi cunosc "ierarhia nevoilor".  
Dar stând acolo vreme de 4 ore, toată dupa-amiaza, citindu-l pe Maslow, mi-am dat seama de ceva care e valabil în cazul majorităţii liderilor.  
Și unul dintre cele mai simple lucruri în afaceri e ceva ce deseori neglijăm.  
Că suntem toţi oameni. Și fiecare dintre noi, indiferent care este rolul nostru în afaceri, are de fapt o ierarhie a nevoilor la locul de muncă.

3:44 Și am început să citesc şi mai mult Maslow. şi am început să-mi dau seama că de fapt Maslow, mai târziu, a vrut să ia această ierarhie destinată individului şi să o aplice la colective, la organizaţii mai ales din zona afacerilor. 
Dar din păcate a murit prematur în 1970. Aşa că nu a fost capabil să-şi realizeze complet visul.  
Astfel mi-am dat seama in contextul prăbuşirii dotcom-urilor că rolul meu în viaţă era să transmit mesajul lui Abe Maslow.  
Şi asta am făcut acum câţiva ani când am luat acea piramidă cu cinci trepte a ierarhiei nevoilor şi am transformat-o în ceea ce numesc piramida transformării, care cuprinde supravieţuirea, succesul şi transformarea.  
Nu e doar fundamental în afaceri, e fundamental în viaţă. 
Şi am început să ne punem noi înşine întrebarea despre cum tratăm de fapt nevoile mai înalte, aceste nevoi transformaţionale pentru angajaţii cheie din companie. Aceste trei niveluri ale ierarhiei nevoilor se leagă de fapt de cele cinci niveluri ale ierarhiei nevoilor a lui Maslow.

4:37 Dar pe măsură ce începeam să ne întrebăm despre cum abordăm nevoile mai înalte ale angajaţilor şi clienţilor noştri, mi-am dat seama că nu avem unităţi de măsură. 
Nu aveam nimic din ceea ce ne-ar fi putut spune dacă făceam ce trebuie.  
Aşa că am început să ne întrebăm: Ce fel de măsurători care nu sunt evidente putem folosi pentru a evalua semnificaţia pe care o dau muncii lor angajaţii noştri, sau legătura emoţională pe care o resimt?  

De exemplu, am început să ne întrebăm angajaţii dacă înţeleg misiunea companiei noastre şi dacă simt că cred în ea, dacă o pot influenţa, şi dacă simt că până la urmă munca lor are un impact asupra ei.  
Şi am început să ne întrebăm clienţii dacă se simt legaţi emoţional de noi, într-unul din 7 moduri posibile.  
În mod miraculos, pe măsură ce puneam aceste întrebări şi începeam să acordăm mai multă atenţie părţii superioare a piramidei, am descoperit că cream mai multă loialitate.  
Loialitatea clienţilor noştri a crescut imens.  
Rata de înlocuire a angajaţilor noştri a scăzut la o treime din media industriei. Iar pe parcursul celor cinci ani ai căderii dotcom-ului am devenit de trei ori mai mari.

5:34 Pe măsură ce am început să petrec timp cu alţi lideri şi să-i întreb cum s-au descurcat în acea perioadă, ceea ce mi-au repetat de nenumărate ori a fost că ei gestionează doar ceea ce pot măsura. Iar ceea ce putem măsura sunt lucrurile tangibile de la baza piramidei. Ei nici măcar nu au văzut lucrurile intangibile aflate mai sus în piramidă.  
Aşa că am început să îmi pun următoarea întrebare: Ce putem face ca liderii să înceapă să ia în calcul intangibilul? Dacă suntem educaţi, ca lideri, să acordăm atenţie doar lucrurilor pe care le putem măsura, iar tot ceea putem măsura este tangibil, pierdem o mulţime de lucruri de la vârful piramidei.

6:04 Aşa că m-am apucat să studiez mai multe lucruri.  
Şi am găsit o anchetă care arăta că 94 la sută dintre liderii din domeniul afacerilor din toată lumea cred că lucrurile intangibile sunt importante pentru afacerea lor, lucruri precum proprietatea intelectuală, cultura corporatistă, loialitate faţă de marcă, şi cu toate acestea, numai cinci la sută dintre aceiaşi lideri aveau mijloacele de a măsura aspectele intangibile ale afacerii lor.  

Aşa că noi ca lideri înţelegem că aspectele intangibile sunt importante, dar nu avem idee cum să le măsurăm.  

Iată un alt citat din Einstein: "Nu tot ce poate fi numărat contează, şi nu tot ce contează poate fi calculat." 
Nu-mi place să-l contrazic pe Einstein, dar dacă lucrurile cele mai valoroase din viaţa şi din afacerile noastre nu pot fi numărate şi nu li se pot atribui o valoare, nu ne vom petrece vieţile prinşi în capcana măsurării lucrurilor comune?

6:55 Acest fel de întrebare înţeleaptă despre ce contează m-a făcut să renunţ pentru o săptămână la rolul meu de CEO (director) şi să zbor în munţii Himalaia.  
Am zburat într-un loc care a fost înconjurat de mister vreme de secole, un loc numit de unii Shangri la. Acest loc s-a desprins de baza de supravieţuire a piramidei şi a devenit un model transformaţional pentru întreaga lume. Am mers în Bhutan.  

Regele adolescent al Bhutan-ului era şi el o persoana curioasă, dar asta se întâmpla în 1972, când a ajuns pe tron la două zile după ce tatăl său a murit. La 17 ani el a început să pună tipul de întrebări pe care le-ai aştepta de la cineva cu o minte necoaptă.

7:33 Într-o călătorie prin India, devreme în domnia sa, el a fost întrebat de un jurnalist indian despre PIB-ul Bhutan-ului, dimensiunea PIB-ului în Bhutan. Iar regele a răspuns într-un mod care ne-a transformat decenii mai târziu.  
El a spus următoarele: "De ce suntem atât de obsedaţi şi concentraţi asupra produsului intern brut?  
De ce nu ne pasă mai mult de fericirea internă brută?" 

Aşadar, în esenţă, regele ne cerea să luăm în considerare o definiţie alternativă a succesului, ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept FIB - fericire internă brută (GNH gross national happiness)  

Majoritatea liderilor la nivel mondial nu au băgat de seamă, iar aceea care au fost atenţi au crezut că e vorba doar de "economie budistă".  
Dar regele vorbea serios. Şi acesta a fost un moment remarcabil, deoarece a fost prima dată când un lider la nivel mondial în aproape 200 de ani a sugerat că intangibilitatea fericirii - din nou, acel lider de acum 200 de ani, Thomas Jefferson cu Declaraţia de Independenţă - 200 de ani mai târziu, acest rege a sugerat că intangibilitatea fericirii e ceva ce ar trebui să măsurăm, şi e ceva căruia ar trebui să-i acordăm o valoare ca oficiali ai guvernului.

8:42 În următorii 36 de ani ca rege, acest rege a şi început să măsoare şi să gestioneze aspecte legate de fericire în Bhutan. 
Inclusiv, recent, transformarea ţării sale dintr-o monarhie absolută într-o monarhie constituţională fără vărsare de sânge, fără o lovitură de stat. Iar Bhutan-ul, pentru cei care nu ştiu, este cea mai nouă democraţie din lume, începând cu doi ani în urmă.

9:03 Aşa că pe măsură ce petreceam mai mult timp cu liderii din mişcarea FIB, am început să înţeleg cu adevărat ceea ce făceau. Şi am avut ocazia să petrec ceva timp cu primul ministru. La cină, i-am adresat o întrebare impertinentă.  
L-am întrebat "Cum puteţi crea şi măsura ceva ce se evaporă, cu alte cuvinte, fericirea?" 
Şi el este un om foarte înţelept, care a spus "Ei bine, ţelul Bhutan-ului nu e acela de a crea fericirea. 
Noi creăm condiţiile pentru apariţia fericirii.  
Cu alte cuvinte, noi creăm un habitat al fericirii."  

Wow. Interesant. Şi a spus că ei au o ştiinţă în spatele acestei arte.  
Şi au creat patru piloni esenţiali, nouă indicatori cheie şi 72 de măsurători diferite care îi ajută să măsoare FIB - fericirea internă brută.  
De fapt, unul dintre aceşti indicatori cheie este: Cum se simt bhutanezii în raport cu felul în care îşi petrec timpul în fiecare zi?  

E o întrebare foarte bună. Cum vă simţiţi în raport cu felul în care vă petreceţi timpul în fiecare zi?  
Timpul este una dintre resursele cele mai rare în lumea modernă.  
Şi totuşi, bineînţeles, acea mică informaţie intangibilă nu intră în calcul pe care îl facem noi pentru PIB.

10:08 Aşa că în timpul săptămânii petrecute în munţii Himalaia am început să îmi imaginez ceea ce numesc o ecuaţie emoţională. Iar ea se concentrează pe ceva ce am citit demult scris de cineva numit rabinul Hyman Schachtel. Câţi dintre dumneavoastră îl cunosc? E cineva? 
 În 1954 a scris o carte numită "Adevărata plăcere a vieţii".  
Iar el sugerează că fericirea nu înseamnă să ai ce îţi doreşti. 
În schimb, înseamnă să vrei ceea ce ai. 

Cu alte cuvinte, cred că bhutanezii cred că fericirea este egală cu a dori ceea ce ai - imaginaţi-vă recompensa - împărţit la a avea ceea ce îţi doreşti - recompensa. Bhutanezii nu se află pe vreo bandă de alergare aspiraţională, constant concentrată pe ceea ce nu au. Religia lor, izolarea lor, respectul lor adânc pentru propria cultură şi acum principiile mişcării lor pentru FIB au hrănit un simţ al mulţumirii faţă de ceea ce au. Câţi dintre noi cei de aici, din spectatorii TED, ne petrecem majoritatea timpului nostru în jumătatea de jos a acestei ecuaţii, la numitor? Suntem o cultură grea în partea de jos în mai multe sensuri.

11:13 (Râsete)

11:15 Realitatea este că, în ţările vestice, deseori ne concentrăm pe urmărirea fericirii, ca şi cum fericirea ar fi ceva pe care trebuie să-l obţinem - un obiect pe care trebuie să-l avem, sau poate mai multe obiecte.  
Şi de fapt, dacă ne uităm în dicţionar, multe dicţionare definesc termenul englezesc "pursuit" (urmărire) ca "a urmări cu ostilitate".  
Urmărim noi fericirea cu ostilitate? Bună întrebare. Dar să ne întoarcem în Bhutan.

11:42 Bhutan se învecinează la nord şi la sud cu 38% din populaţia lumii. Ar putea această ţară mică, ca o firmă începătoare într-o industrie matură, să fie scânteia care să influenţeze pentru secolul XXI clasa mijlocie din China şi India? 

Bhutan a creat de fapt cea mai avansată formă de export, noua monedă globală a bunăstării. Şi există 40 de ţări în lume astăzi care studiază proprii indici FIB.  

Poate că aţi auzit, toamna trecută, Nicolas Sarkozy în Franţa, anunţa rezulatele unui studiu ce a durat 18 luni făcut de doi economişti premiaţi cu premiul Nobel, ce se concentra pe fericire şi starea de bine în Franţa.  
Sarkozy a sugerat că liderii mondiali ar trebui să se oprească să se concentreze miop pe PIB şi să considere un nou indice, ceea ce unii francezi numesc "indicele joie de vivre".  
Îmi place. Oportunităţi de co-branding.

12:35 Şi cu numai trei zile în urmă, acum trei zile la TED, am participat la o transmisiune cu David Cameron, probabil următorul prim ministru al Marii Britanii, citând unul dintre discursurile mele favorite, discursul poetic al lui Robert Kennedy din 1968 în care el sugera că suntem miop concentraţi pe lucrurile greşite şi că PIB-ul este un indice nepotrivit. Aşa că există indicii că accentul se mută.

12:58 Am luat citatul respectiv din Robert Kennedy şi l-am transformat într-un raport de situaţie financiară.  
Este de fapt o colecţie de lucruri pe care le-a menţionat Robert Kennedy în acel citat.  
PIB-ul ia în calcul totul de la poluarea aerului la distrugerea pădurilor noastre de sequoia.  
Dar de fapt nu ia în calcul sănătatea copiilor noştri sau integritatea oficialităţilor.  
Dacă vă uitaţi la cele două coloane de aici, nu vă dă sentimentul că e timpul să începem să descifrăm un nou mod de a calcula, un nou mod de a imagina ce e important în viaţă?

13:28 (Aplauze)

13:32 Cu siguranţă Robert Kennedy a sugerat în finalul discursului său exact acest lucru.  
A spus că PIB-ul "măsoară totul pe scurt, cu excepţia a ceea ce face ca viaţa să merite trăită". Wow.  
Deci cum să facem asta? Daţi-mi voie să spun un singur lucru pe care putem începe să-l facem peste zece ani, cel puţin în această ţară. De ce naiba în America facem un recensământ în 2010. Cheltuim 10 miliarde de dolari pe recensământ. Şi punem 10 întrebări simple - e simplitate. Dar toate aceste întrebări se referă la lucruri tangibile. Sunt date demografice. Se referă la locul în care locuieşti, cu câte persoane locuieşti şi dacă eşti proprietarul locuinţei sau nu.  
Cam asta e tot. Nu întrebăm lucruri semnificative. Nu punem întrebările importante. Nu întrebăm nimic intangibil.

14:15 Abe Maslow a spus demult ceva ce aţi mai auzit, dar nu v-aţi dat seama că e el.  
El a spus "Dacă singura unealtă pe care o ai e un ciocan, totul începe să arate ca un cui."  
Am fost păcăliţi de propria noastră unealtă. Scuzaţi expresia. (Râsete) Am fost păcăliţi de propria noastră unealtă.  

PIB-ul a fost ciocanul. Iar cuiul a fost modelul de succes al erei industriale de secol XIX şi XX.  
Şi cu toate acestea, 64% din PIB-ul la nivel mondial astăzi este în acea industrie intangibilă pe care o numim servicii, sectorul serviciilor, cel în care activez şi eu.  
Şi doar 36% este în industriile tangibile manufactură şi agricultură.  
Aşa că poate este timpul să facem rost de o cutie de scule mai mare.  

Poate că este timpul să ne luăm o cutie de scule care nu ia în calcul doar ce e uşor de numărat, lucrurile concrete din viaţă, ci ia în calcul ceea ce preţuim mai mult, aspectele intangibile.

15:09 Cred că sunt un CEO curios. Am fost şi un student economist curios. Şi am învăţat că economiştii măsoară totul în unităţi tangibile de producţie şi consum ca şi cum fiecare dintre aceste unităţi tangibile ar fi exact la fel. Nu sunt la fel. De fapt, ca lideri, ceea ce trebuie să învăţăm este că de fapt putem influenţa calitatea acelei unităţi de producţie prin crearea condiţiilor pentru angajaţii noştri de a-şi îndeplini chemarea. Şi de fapt, în cazul lui Vivian, unitatea ei de producţie nu sunt orele concrete în care lucrează. Este contribuţia ei intangibilă în acea oră de muncă.

15:47 Acesta este Dave Arringdale care a fost un oaspete pe termen lung al motelului lui Vivian. El a stat acolo de sute de ori în ultimii 20 de ani. Şi el este loial motelului datorită relaţiei pe care Vivian şi colegii săi au creat-o cu el. Ei au creat un habitat al fericirii pentru Dave. Iar el îmi spune că el întotdeauna poate conta pe Vivian şi pe personalul de acolo să-l facă să se simtă ca acasă. De ce oare liderii şi investitorii din afaceri destul de des nu văd legătura dintre crearea intangibilei fericiri a angajaţilor şi crearea tangibilului profit financiar al afacerii lor. Nu trebuie să alegem între angajaţi inspiraţi şi profituri considerabile. Le putem avea pe amândouă. De fapt, angajaţii inspiraţi, deseori, contribuie la realizarea unor profituri considerabile.

16:40 Prin urmare lumea are nevoie acum în opinia mea, de lideri de afaceri şi oameni politici care ştiu ce să ia în calcul.  
Noi luăm în calcul cifre. Dar ne bazăm pe oameni. 
Ceea ce are valoare este să iei cu adevărat în calcul oamenii.  

Am învăţat asta de la o cameristă într-un motel şi de la un rege. 

Ce puteţi începe să luaţi în calcul începând de azi?  
Care este lucrul pe care puteţi chiar de azi să-l luaţi în calcul, ce poate fi cu adevărat semnificativ în viaţa voastră fie în munca sau afacerea voastră ?

17:17 Vă mulţumesc foarte mult.

17:19 (Aplauze)

Despre Chip Conely : https://www.ted.com/speakers/chip_conley

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com 

Psihologul Dan Gilbert - cercetări şi date despre fericire şi așteptările eronate

Psihologul Dan Gilbert prezintă cercetări și date despre explorările sale despre fericire - împărtășind câteva teste și experimente uimitoare pe care oricine le poate încerca. Urmăriți până la sfârșit pentru o sesiune spumoasă de întrebări și răspunsuri cu câteva figuri TED familiare.

Află cum influenţează opţiunile fericirea ta Barry Schwartz - despre paradoxul opțiunilor

Psihologul Barry Schwartz are în vizor principiul de bază al societăților occidentale : libertatea de a alege. După părerea lui Schwartz, posibilitatea de a alege nu ne-a făcut mai liberi ci mai încremeniți de spaimă, nu mai fericiți, ci mai nesatisfăcuți.