Esther Perel: Secretul păstrării dorinţei într-o relaţie pe termen lung

Esther Perel: Secretul dorinţei într-o relaţie pe termen lung 

Conferinţă TED

Filmed February 2013 at TEDSalon NY2013 

http://www.ted.com/talks/esther_perel_the_secret_to_desire_in_a_long_term_relationship?language=ro#t-18810

În relaţiile pe termen lung, ne aşteptăm adesea ca iubiţii noştri să fie şi prietenul cel mai bun, şi un partener erotic. 

 Dar, cum argumentează Esther Perel, sexul de calitate şi de durată se bazează pe două nevoi aflate în conflict: nevoia noastră de securitate şi nevoia noastră de surpriză. 

Cum păstrezi dorinţa? 

Cu spirit şi elocvenţă, Perel ne introduce în misterul inteligenţei erotice. 

Transcrierea conferinţei :
00:12 De ce sexul de calitate păleşte, atât de des, chiar şi pentru cuplurile care continuă să se iubească la fel ca întotdeauna? 

 Şi de ce intimitatea avansată nu garantează şi sex de calitate, contrar credinţelor populare? 

 Sau, întrebarea următoare ar putea fi, putem dori ceea ce avem deja? 

 Iată o întrebare de un milion de dolari. 

 Şi de ce e atât de erotic ceea ce e interzis? 

 De ce abaterea de la reguli face ca dorinţa să fie atât de puternică? 

 Şi de ce rezultă copii din sex, în timp ce copiii sunt un dezastru pentru erotismul cuplurilor? 

 O lovitură fatală pentru erotism, nu? 

 Când iubeşti, cum te simţi? 

 Şi când doreşti, cum anume e diferit?

00:53 Acestea sunt câteva din întrebările centrale ale explorării mele asupra naturii dorinţei erotice şi dilemelor care apar o dată cu ea în iubirea modernă. 

 Călătoresc prin lume, şi ceea ce observ este că peste tot pe unde a pătruns romantismul, pare a exista o criză a dorinţei. 

 O criză a dorinţei, în sensul asumării dorinţei -- dorinţa ca expresie a individualităţii noastre, a liberului nostru arbitru, a preferinţelor noastre, a identităţii noastre - dorinţa care a devenit un concept central făcând parte din iubirea modernă şi din societăţile individualiste.

01:32 Ştiţi, e prima dată în istoria omenirii când încercăm să trăim sexualitatea pe termen lung, nu pentru că am vrea 14 copii, caz în care ar fi nevoie de mai mulţi pentru că mulţi nu vor supravieţui, şi nici pentru că e în mod exclusiv datoria matrimonială a femeii. 

 E prima dată când ne dorim sexul pe termen lung ca o expresie a plăcerii şi legăturii care îşi are rădăcina în dorinţă.

02:03 Ce păstrează dorinţa şi de ce e aşa de greu? 

 Esența păstrării dorinţei într-o relaţie de lungă durată, constă în împăcarea a două nevoi fundamentale ale omului. 

 Pe de o parte, nevoia noastră de securitate, predeictibilitate, siguranţă, relație, încredere, permanenţă - toate aceste experienţe ale vieţii ce ne ancorează pe care le numim acasă. 

 Dar mai avem o nevoie la fel de puternică - bărbaţi şi femei - de aventură, de noutate, de mister, de risc, de pericol, de necunoscut, de neaşteptat, surpriză - înţelegeţi ideea - de drum, de călătorie. 

 A împăca nevoia noastră de securitate cu nevoia noastră de aventură într-o singură relaţie, sau ceea ce ne place să numim în zilele noastre o căsătorie pasională, era pe vremuri o contradicţie în termeni.  

 Căsnicia era o instituţie economică în care ţi se dădea un parteneriat pe viaţă cu copii şi statut social, cu succesiune şi tovărăşie. 

 Dar acum ne dorim ca partenerul să ne dea toate aceste lucruri, şi în plus, mai vreau să fii prietenul meu cel mai bun şi confidentul meu de încredere şi amantul meu pasional, şi mai şi trăim de două ori mai mult. (Râsete) 

 Aşa că ne adresăm unei persoane şi îi cerem să ne dea ceea ce odată oferea un sat întreg: Dă-mi apartenenţă, dă-mi identitate, dă-mi continuitate, dar mai dă-mi şi transcendenţă şi mister şi veneraţie. 

 Dă-mi confort, dă-mi provocare. 

 Dă-mi noutate, dă-mi familiaritate. 

 Dă-mi previzibilitate, dă-mi surpriză. 

 Şi credem că e un dat, iar jucăriile şi lenjeria ne vor salva. (Aplauze)

03:59 Acum ajungem la realitatea existenţială a povestirii. Pentru că, într-un fel - şi mă voi întoarce la asta - această criză a dorinţei e foarte des o criză a imaginaţiei.

04:13 De ce păleşte atât de des sexul de calitate? 

 Care e legătura între iubire şi dorinţă? 

 Cum se leagă şi cum se resping? 

 Pentru că acolo se află misterul erotismului.

04:25 Dacă e vreun verb care se leagă de iubire, atunci e "a avea". 

 Şi dacă e vreun verb care se leagă de dorinţă, e "a vrea". 

 În iubire, vrem să avem, vrem să cunoaştem iubitul. 

 Vrem să minimizăm distanţa. 

 Vrem să reducem decalajul. Vrem să neutralizăm tensiunile. Vrem apropiere. 

 Dar în dorinţă, tindem să nu prea vrem să ne întoarcem în locurile pe unde-am mai fost. 

 Concluziile de la sine înţelese nu ne păstrează interesul. 

 În dorinţă, vrem un Altul, cineva de pe cealaltă parte pe care să-l putem vizita, cu care să petrecem ceva timp, în al cărui Red Light District putem merge să vedem ce se mai întâmplă. 

 În dorinţă, vrem un pod pe care să-l traversăm. 

 Cu alte cuvinte, cum spun eu uneori, focul are nevoie de aer. 

 Dorinţa are nevoie de spaţiu. 

 Spus în felul acesta, pare destul de abstract.

05:19 Şi-atunci am purtat o întrebare peste tot. 

 Am fost în mai mult de 20 de ţări în ultimii ani cu "Împerecherea în captivitate", şi i-am întrebat pe oameni: când vă simţiţi cel mai atraşi de partenerul vostru? 

 Nu neapărat atracţie sexuală în sine, ci cel mai atraşi. 

 Şi, indiferent de cultură, de religie, de sex - cu excepţia unuia - sunt câteva răspunsuri care tot revin.

05:41 Primul grup e: Sunt cel mai atras de partenera mea când e plecată, când suntem departe, când ne reunim. 

 Practic, când intru din nou în legătură cu abilitatea mea de a mă imagina cu partenera mea, când imaginaţia mea are timp să se reactiveze, şi când pot s-o ancorez în absenţă şi în dor, o componentă majoră a dorinţei. 

 Dar al doilea grup e şi mai interesant: Sunt cel mai atras/ă de partener/ă când îl văd în studio, când o văd pe scenă, când e îl elementul lui, când face ceva ce o pasionează, când îl văd la o petrecere şi ceilalţi sunt foarte atraşi de el, când o văd cu suita ei. 

 Practic, când îmi văd partenerul radiind şi încrezător, e probabil cel mai puternic stimulent. 

 Radiind, de sine stătător, adică se auto-susţine.  

 Privesc această persoană - apropos, despre dorinţă oamenii vorbesc foarte rar când sunt împletiţi unul în celălalt, la cinci centimetri unul de altul. 

 Nu ştiu cât vine asta în inci. Dar nu vorbesc nici când cealaltă persoană e atât de departe încât nu o mai vedem. Atunci când îmi privesc partenerul de la o distanţă comfortabilă, la care această persoană e deja atât de familară, de cunoscută, există din nou, pentru moment, ceva misterios, ceva evaziv. 

 Şi în acest spaţiu dintre mine şi celălalt se află elanul erotic, acea mişcare către celălalt. 

 Pentru că uneori, cum spunea Proust, misterul nu se referă la a călători în locuri noi, ci la a privi cu ochi noi. 

 Deci, când îmi văd partenerul în mediul lui sau al ei, făcând ceva care îi absoarbe, mă uit la această persoană şi percepţia mea se modifică, şi rămân deschis la misterele care se desfăşoară chiar lângă mine.

07:38 Şi atunci, cel mai important, în acea descriere a celuilalt sau a mea - acelaşi lucru - cel mai interesant e că nu există nicio obligație în dorinţă. 

 Nimeni nu are nevoie de nimeni. Nu există grijă în dorinţă. Îngrijirea presupune multă iubire, dar e un puternic anti-afrodisiac. 

 Încă nu am văzut pe cineva care să fie foarte atras de cineva care are nevoie de el. 

 A-i dori e una. A avea nevoie de ei e o frână, iar femeile au ştiut asta dintotdeauna, pentru că orice aduce în discuţie paternitatea scade de obicei încărcătura erotică. 

 Pe bună dreptate, nu?

08:15 Iar cel de-al treilea grup de răspunsuri e de obicei: când sunt surprins, când râdem împreună, cum îmi spunea cineva azi la birou, când e în frac, aşa că i-am spus, ştii, e ori fracul, ori cizmele de cowboy. 

 Dar practic e când apare ceva nou. 

 Dar noutatea nu se referă la poziţii noi. 

 Nu e un repertoriu de tehnici. 

 Noutatea se referă la ce părţi din tine aduci la suprafaţă?  

 Care părţi din tine se văd doar acum? 

 Pentru că într-un fel s-ar putea spune că sexul nu e ceva ce faci. 

 Sexul e un loc unde te duci. 

 E un spaţiu din interiorul tău în care intri, cu altcineva, sau cu alţii. 

 Unde mergi deci în sex? 

 Cu care părţi din tine te conectezi? 

 Ce încerci să exprimi acolo? 

 E un loc de transcendenţă şi unire spirituală? 

 E un loc de obrăznicie, un loc unde poţi fi agresiv în siguranţă? 

 E un loc unde să poţi capitula în sfârşit şi să nu fii nevoit să fii responsabil pentru orice? 

 E un loc unde să-ţi poţi exprima dorinţele infantile? 

 Ce se întâmplă acolo? 

 E un limbaj. Nu e doar un comportament. 

 Poetica acestui limbaj mă interesează, care e şi motivul pentru care am început să explorez acest concept de inteligenţă erotică.

09:30 Ştiţi, animalele fac sex. E pivotul, e biologie, e instinctul natural. 

 Suntem singurii care avem o viaţă erotică, înseamnând că sexualitatea e transformată de imaginaţia umană. 

 Suntem singurii capabili să facem dragoste ore întregi, să fim fericiţi, să avem orgasme multiple, şi să nu atingem pe nimeni, doar pentru că ne putem imagina. 

 Putem să o sugerăm. Nici măcar nu trebuie să o facem.  

 Putem gusta puterea anticipaţiei care e ca un mortar pentru dorinţă, abilitatea de a ne imagina, ca şi cum s-ar întâmpla, de a simţi ca şi când s-ar întâmpla, în timp ce nimic nu se întâmplă şi totul se întâmplă în acelaşi timp. 

 Când am început să mă gândesc la erotism, am început să mă gândesc la poetica sexului, şi, dacă o privesc ca pe o inteligenţă, atunci e ceva ce se cultivă. 

 Care sunt ingredientele? Imaginaţia, joaca, noutatea, curiozitatea, misterul. 

 Dar agentul central e cu adevărat acea piesă numită imaginaţie.

10:37 Dar şi mai important, ca să înţeleg care sunt cuplurile care au o scânteie erotică, ce sprijină dorinţa, a trebuit să mă întorc la definiţia iniţială a erotismului, definiţia mistică, şi am trecut prin ea printr-o bifurcaţie, privind de fapt trauma, extrema opusă, şi am privit-o uitându-mă la comunitatea în care am crescut, o comunitate din Belgia, toţi supravieţuitori ai Holocaustului, şi în comunitatea mea erau două grupuri: cei care nu muriseră, şi cei care se întorseseră la viaţă. 

 Cei care nu muriseră trăiau foarte priponiţi de pământ, nu puteau simţi plăcearea, nu puteau avea încredere, pentru că atunci când eşti vigilent, îngrijorat, temător şi nesigur, nu îţi poţi ridica fruntea să decolezi în spaţiu, să fii jucăuş, în siguranţă şi imaginativ. 

 Cei care se întorseseră la viaţă erau cei care înţelegeau eroticul ca pe un antidot pentru moarte. 

 Ei ştiu cum să se păstreze în viaţă. 

 Şi când am început să ascult lipsa de sex a cuplurilor cu care lucrez, îi aud uneori pe oameni spunând: "Vreau mai mult sex", dar în general oamenii vor sex mai bun, şi mai bun înseamnă reconectarea cu acea calitate de viaţă, de vibraţie, reînnoire, vitalitate, eros, energie pe care sexul obişnuia să le-o dea, sau pe care au sperat să le-o dea.

11:58 Aşa că am început să pun o întrebare diferită. 

 Întrebarea a început să fie: "Mă închid atunci când..." "Îmi opresc dorinţele când..." ceea ce nu e aceeaşi întrebare cu: "Ce mă opreşte e..." sau "Tu mă opreşti atunci când..." 

 Şi lumea a început să spună: "Mă opresc atunci când mă simt mort pe dinăuntru, când nu îmi place corpul meu, când mă simt bătrân, când nu am avut timp pentru mine, când nu am avut o ocazie să interacţionez cu tine, când nu am avut performanţe bune la lucru, când stima de sine scade, când nu am un simţ ridicat al valorii de sine, când nu simt că am dreptul să vreau, să iau, să primesc plăcere."

12:35 Apoi am început să pun întrebarea invers. 

 "Mă aprind atunci când..." 

 Pentru că de cele mai multe ori, oamenilor le place să întrebe: "Tu mă aprinzi, ce mă aprinde", şi pe mine mă scot din întrebare. 

 Dacă eşti mort pe dinăuntru, cealălalt poate face multe de Sf.Valentin. Nu va conta. Nu e nimeni la recepţie. (Râsete) 

 Deci, mă aprind atunci când, îmi pornesc dorinţele, mă trezesc atunci când...

13:02 Acum, în acest paradox dintre iubire şi dorinţă, ceea ce pare să fie atât de încurcat e că exact ingredientele care hrănesc iubirea - mutualitatea, reciprocitatea, protecţia, îngrijorarea, responsabilitatea pentru celălalt - sunt uneori chiar ingredientele care înăbuşă dorinţa. 

 Pentru că dorinţa e însoţită de sentimente care nu sunt tot timpul favorite ale iubirii: gelozie, posesivitate, agresiune, putere, dominaţie, obrăznicie, pozne. 

 Practic cei mai mulţi dintre noi se aprind noaptea de la exact acele lucruri împotriva cărora protestează în timpul zilei. 

 Mintea erotică nu e tocmai corectă. 

 Dacă toată lumea ar avea fantezii pe un pat de trandafiri, nu am mai avea discuţii aşa de interesante despre asta. 

 Dar nu, acolo în mintea noastră există o mulțime de lucruri pe care nu ştim întotdeauna cum să le comunicăm persoanei pe care o iubim, pentru că ni se pare că iubirea e însoţită de altruism şi de fapt dorinţa e însoţită de o anumită cantitate de egoism în cel mai bun sens al cuvântului: abilitatea de a rămâne conectat cu sinele propriu în prezenţa altuia.

14:15 Vreau să desenez acea imagine pentru voi, pentru că e nevoie să împăcăm aceste două seturi de nevoi, suntem născuți cu amândouă. 

 Nevoia de conexiune, nevoia de separare, nevoia de siguranţă dar şi aventură, nevoia de apropiere şi de autonomie. 

 Dacă vă gândiţi la copilaşul care vă stă în braţe şi care se cuibăreşte acolo în siguranţă și confort, la un moment dat toţi avem nevoie să ieşim în lume pentru a descoperi şi explora. 

 Acesta e începutul dorinţei, acele nevoi de explorare, curiozitate, descoperire. 

 Şi apoi se întorc şi se uită la tine, şi dacă le spui, "Hei, puştiule, lumea e un loc grozav. Încearc-o. E foarte multă distracţie acolo", se pot întoarce cu spatele şi pot simţi conexiunea şi separarea în acelaşi timp. 

 Pot pleca în imaginaţia lor, în corpul lor, în joaca lor, ştiind în permanenţă că există cineva atunci când se întorc.

15:15 Dar dacă pe partea asta e cineva care spune: "Sunt îngrijorat. Mă tem. Sunt deprimat. Partenerul meu nu a avut grijă de mine de atâta timp. 

 Ce e aşa de bine acolo? Nu avem noi tot ce avem nevoie împreună, tu şi cu mine?" atunci apar unele reacţii pe care le putem recunoaşte cu toţii. 

 Unii dintre noi se vor întoarce, s-au întors de mult timp, iar acel copilaş care se întoarce e copilul care renunţă la o parte din el însuşi pentru a nu îl pierde pe celălalt. 

 Îmi voi pierde libertatea pentru a nu pierde legătura. 

 Şi voi învăţa să iubesc într-un anumit fel care va deveni împovărat cu griji în plus şi responsabilitate în plus, şi protecţie în plus, şi nu voi şti cum să te părăsesc pentru a mă juca, pentru experimenta plăcerea, pentru a descoperi, pentru a intra în interiorul meu. 

 Traduceţi asta în limbaj adult. 

 Începe de când suntem foarte mici. 

 Continuă cu viaţa noastră sexuală până la sfârşit. 

 Copilul al doilea se întoarce, dar va privi peste umăr tot timpul. "Vei mai fi acolo? Mă vei ocărî? Mă vei certa? Te vei înfuria pe mine?" 

 Şi pot fi plecaţi, dar de fapt nu sunt departe niciodată, şi aceştia sunt adesea oamenii care îţi vor spune: la început a fost foarte fierbinte. 

 Pentru că la început, intimitatea în creştere nu era încă destul de puternică încât să ducă la scăderea dorinţei. 

 Cu cât deveneam mai conectat, cu cât mă simţeam mai responsabil, cu atât eram mai puţin capabil de a-mi da drumul în prezenţa ta. 

 Al treilea copil nu se prea întoarce.

16:55 Aşa că, ce se întâmplă, dacă vrei să păstrezi dorinţa, e acea piesă cu adevărat dialectică. 

 Pe de o parte vrei securitate pentru a putea pleca. 

 Pe de altă parte, dacă nu poţi pleca, nu poţi obţine plăcere, nu poţi culmina, nu ai orgasm, nu te poţi excita pentru că îţi petreci timpul în corpul şi capul celuilalt şi nu în al tău.

17:17 Deci, în această dilemă a împăcării dintre cele două seturi de nevoi fundamentale, sunt câteva lucruri pe care am ajuns să înţeleg că le fac cuplurile erotice. 

 Unul, au foarte multă intimitate sexuală. 

 Ei înţeleg că există un spaţiu erotic care le aparţine fiecăruia. 

 Mai înţeleg şi că preludiul nu e ceva ce faci cu cinci minute înainte de actul sexual. 

 Preludiul e ceva ce începe cam la sfârşitul orgasmului anterior. 

 Ei mai înţeleg că un spaţiu erotic nu se referă la a-l dezmierda pe celălalt. 

 E vorba de a crea un spaţiu în care părăsești Management Inc., poate unde abandonezi programul agile, (Râsete) şi de fapt intri în acel loc unde nu mai eşti cetăţeanul cel bun care are grijă de lucruri şi e responsabil. 

Responsabilitatea şi dorinţa se bat cap în cap. 

Nu le merge prea bine împreună. 

Cuplurile erotice înţeleg de asemenea că pasiunea vine şi pleacă. 

E cam ca şi luna. Are eclipse intermitente. 

Dar ceea ce mai ştiu ei, ştiu cum să o reînvie. 

Ştiu cum să o aducă înapoi, şi ştiu cum să o aducă înapoi pentru au demistificat un mare mit, mitul spontaneităţii, care spune că pasiunea va cădea din cer în timp ce împături rufele ca un deus ex machina, şi de fapt ei au înţeles că orice se va întâmpla imediat într-o relaţie pe termen lung s-a întâmplat deja.

18:42 Sexul de durată e sex cu premeditare. 

E dorit. 

E intenţionat. 

E atenție şi prezenţă.

18:50 Sf.Valentin fericit.
18:52 (Aplauze) 

Despre Esther Perel - Relationship therapist : http://www.ted.com/speakers/esther_perel


Vezi şi http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/iubire-liber-arbitru-si-evolutie.html


Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :
https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html



Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" la un click distanţă !  : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

O cercetare privind cauzele infidelităţii, aventurile amoroase şi siguranţa emoţională

Esther Perel: Către toți cei care au iubit vreodată: să regândim infidelitatea
Conferinţă TED

Filmed March 2015 at TED2015 

https://www.ted.com/talks/esther_perel_rethinking_infidelity_a_talk_for_anyone_who_has_ever_loved?language=ro

Infidelitatea e trădarea supremă. 

Dar așa trebuie să fie așa oare? 

Esther Perel, terapeut de cuplu, investighează cauzele infidelității și arată de ce aventurile amoroase sunt atât de traumatizante: pentru că ne amenință siguranța emoțională. 

Ea vede ceva neașteptat în infidelitate: o expresie a tânjirii și a pierderii. 

Un material ce trebuie vizionat de oricine a înșelat sau a fost înșelat, sau de oricine vrea, pur și simplu, să înțeleagă relațiile dintr-o nouă perspectivă. 

Transcrierea conferinţei :

00:11 De ce înșelăm? De ce înșeală oamenii fericiți? 

 Ce anume vrem să spunem prin „infidelitate”? 

 E o întâlnire, o poveste de dragoste, sex plătit, spațiu virtual de chat, un masaj cu final fericit? 

 De ce credem că bărbații înșeală din plictiseală sau frica de intimitate și femeile datorită singurătății și dorinței de intimitate? 

 E întotdeauna o aventură sfârșitul unei relații?

00:52 În ultimii 10 ani am călătorit prin toată lumea și am lucrat mult, cu sute de cupluri care au fost distruse de infidelitate. 

 Există un singur act simplu de abatere care poate distruge relația unui cuplu, fericirea și chiar identitatea lor: o aventură amoroasă. 

 Și totuși, acest fapt atât de comun e atât de prost înțeles.

 Așadar, mă adresez tuturor celor care au iubit măcar o dată.

01:28 Adulterul a existat de când s-a inventat căsătoria, și la fel și tabuul împotriva lui. 

 De fapt infidelitatea are o tenacitate pe care căsătoria o poate doar invidia, într-atât încât asta e singura poruncă repetată de două ori în Biblie: o dată despre a o comite și o dată despre a te gândi la ea. (Râsete) 

 Cum împăcăm, așadar, ceea ce e interzis universal, și totuși se practică universal?

02:04 De-a lungul istoriei bărbații erau practic liberi să înșele fără urmări grave și mai aveau și o grămadă de teorii biologice și evoluționiste care le justificau nevoia de a „hoinări”. 

 Așa că dublul standard e la fel de vechi ca însuși adulterul. 

 Dar cine știe ce se-ntâmplă dincolo de aparențe, nu-i așa? Când vine vorba de sex, bărbații se simt presați să se laude și să exagereze, dar pentru femei presiunea e spre a ascunde, minimiza, nega, ceea ce nu e surprinzător când te gândești că mai sunt nouă țări unde femeile sunt ucise pentru infidelitate.

02:49 Pe vremuri, monogamia însemna o persoană pentru toată viața. 

 Acum monogamia înseamnă câte o persoană pe rând. (Râsete) (Aplauze)

03:03 Mulți dintre voi ați spus probabil: „Sunt monogam în toate relațiile mele.” (Râsete)

03:11 Pe vremuri ne căsătoream și apoi făceam sex pentru prima oară. Acum ne căsătorim și nu mai facem sex cu alții. Monogamia nu avea nimic de-a face cu iubirea. 

 Bărbații se bazau pe fidelitatea femeilor ca să știe ai cui erau copiii și cine ia vacile după ce voi muri.

03:36 Toată lumea vrea să știe procentajul celor care înșeală. Mi s-a tot pus întrebarea asta de când am ajuns la conferință. (Râsete) E valabil pentru voi. 

 Însă definiția infidelității continuă să se extindă: sexting, pornografia, folosirea în secret a aplicațiilor de întâlniri. Așadar, deoarece nu există o definiție universal acceptată a ceea ce înseamnă infidelitatea, estimările variază mult, de la 26 la 75 %. În plus suntem noi înșine contradicții ambulante. 

 95% din noi spun că e îngrozitor ca partenerul să mintă în legătură cu o aventură, dar cam tot atâția spun că ar proceda exact la fel dacă ar avea ei o aventură. (Râsete)

04:30 Mie îmi place o definiție a aventurii care aduce la un loc cele trei elemente cheie: o relație secretă, care e „inima” unei aventuri, o anume legătură emoțională mai slabă sau mai puternică și o alchimie sexuală. 

 Alchimie e cuvântul cheie, deoarece entuziasmul erotic e atât de mare încât sărutul pe care doar ți-l imaginezi poate fi la fel de puternic și fermecător ca atunci când faci dragoste ore-ntregi. 

 Vorba lui Marcel Proust, imaginația noastră e cea responsabilă de iubire, și nu cealaltă persoană.

05:16 Așadar, nu a fost niciodată mai ușor să înșeli și nu a fost nicicând mai greu să ții un secret. 

 Nicicând nu a cerut infidelitatea un preț psihologic mai mare. 

 Când căsătoria avea un obiectiv economic, infidelitatea amenința siguranța economică. 

 Dar acum căsătoria e un aranjament romantic, iar infidelitatea ne amenință siguranța emoțională. Ironia e că obișnuiam să apelăm la adulter ca spațiu unde căutam iubirea pură. 

 Dar acum când căutăm iubirea în căsătorie, adulterul o distruge.

05:57 Sunt trei feluri în care cred că infidelitatea rănește diferit în prezent. 

 Avem un ideal romantic în care ne concentrăm pe o persoană pentru a ne îndeplini o listă interminabilă de nevoi: să fie cel mai tare iubit, prietenul meu cel mai bun, cel mai bun părinte, confidentul de încredere, tovarășul emoțional, egalul intelectual. 

 Eu sunt aia: sunt aleasă, sunt unică, sunt indispensabilă, de neînlocuit. Eu sunt Ea. 

 Dar infidelitatea îmi spune că nu sunt. E trădarea supremă. Infidelitatea anulează marea ambiție a iubirii. 

 Dar dacă infidelitatea a fost mereu dureroasă de-a lungul istoriei, astăzi e adesea traumatizantă, deoarece amenință modul în care ne raportăm la sine.

06:56 Pacientul meu Fernando e marcat. Spune întruna: „Credeam că-mi știu viața. 

 Credeam că știu cine ești tu, ce e cuplul nostru, cine sunt eu. Acum mă îndoiesc de tot. 

 Infidelitatea – o violare a încrederii, o criză de identitate. „Pot să mai am încredere în tine?”, întreabă el. „Pot să mai am încredere în cineva?”

07:19 Tot asta îmi zice pacienta mea Heather, când îmi spune povestea ei și a lui Nick. Căsătorită, doi copii. Nick a plecat într-o călătorie de afaceri, iar Heather se joacă pe iPad-ul lui cu băieții, când vede un mesaj pe ecran: „Abia aștept să te văd.” 

 Ciudat, gândește ea, tocmai ne-am văzut. Apoi un alt mesaj: „Abia aștept să te țin în brațe.” Și Heather își dă seama că nu sunt pentru ea. Îmi mai spune și că tatăl ei a avut escapade, dar mama ei a găsit o chitanță în buzunar, și puțin ruj pe guler. 

 Heather continuă să caute și găsește sute de mesaje, schimburi de fotografii și dorințe exprimate. Detaliile vii ale aventurii de doi ani a lui Nick îi apar în față în timp real. Înțeleg astfel că aventurile în era digitală sunt ca o moarte dintr-o mie de tăieturi.

08:26 Dar mai e un paradox cu care ne confruntăm în prezent. Datorită acestui ideal romantic, ne bazăm pe fidelitatea partenerului cu o fervoare unică. Însă nicicând nu am fost mai tentați să înșelăm, și nu pentru că avem acum noi dorințe, ci pentru că trăim într-o eră în care ne simțim îndreptățiți să ne urmăm dorințele, deoarece asta e cultura în care merit să fiu fericită. Iar dacă se divorța pentru că nu eram fericiți, astăzi divorțăm pentru că putem fi mai fericiți. Dacă divorțul era o rușine, azi a rămâne când poți pleca e noua rușine. Heather nu poate vorbi cu prietenii deoarece se teme să n-o judece pentru că încă îl iubește pe Nick și peste tot primește același sfat: părăsește-l, scapă de balast. Dacă rolurile ar fi inversate, Nick ar fi în aceeași situație. Să rămâi e noua rușine.

09:34 Deci, dacă putem divorța, de ce mai avem aventuri? Presupunerea tipică e că, dacă cineva înșeală, ceva e în neregulă cu relația sau cu tine. Dar nu se poate ca milioane de oameni să fie toți patologici. Logica e următoarea: dacă ai acasă tot ce-ți trebuie, nu mai e nevoie să cauți în altă parte, presupunând că există căsătoria perfectă care ne va imuniza împotriva dorului de ducă. Dar dacă pasiunea are un termen de garanție limitat? Dacă există unele lucruri pe care chiar și o relație bună nu le poate nicicând oferi? Dacă până și oamenii fericiți înșeală, ce înseamnă asta?

10:27 Marea majoritate a oamenilor cu care lucrez nu sunt deloc niște Don Juani cronici. 
Ei sunt adesea oameni care sunt monogami convinși cel puțin pentru partenerul lor. 
Dar există un conflict între valorile lor și comportamentul lor. 
Sunt oameni care au fost de fapt fideli decade întregi, dar într-o bună zi trec de o limită de care nu au crezut vreodată că o vor trece, cu riscul de a pierde totul. 
Dar pentru un dram de ce? 
Aventurile amoroase sunt un act de trădare și o expresie a tânjirii și a pierderii. 
În miezul unei escapade se află adesea un dor și o dorință de a avea o legătură emoțională, noutate, libertate, autonomie și intensitate sexuală, dorința de a regăsi un sine pierdut sau o încercare de a readuce vitalitatea în fața pierderii și tragediei.

11:33 Mă gândesc la o altă pacientă, Priya, care are o căsnicie fericită, își iubește soțul și nu l-ar răni niciodată. Dar mai îmi spune că a făcut mereu ceea ce se așteptau cu toții să facă: să fie o fată bună, o soție bună, o mamă bună, să aibă grijă de părinții ei imigranți. Priya s-a îndrăgostit de arboricultorul care i-a scos un copac din grădină după Uraganul Sandy. Cu camionul și tatuajele sale, e chiar opusul ei. La 47 de ani, aventura Priyei reflectă adolescența care i-a lipsit. Povestea ei evidențiază faptul că atunci când căutăm privirea altuia, nu e întotdeauna partenerul nostru cel căruia îi întoarcem spatele, ci persoanei care am devenit. Și nu căutăm neapărat o altă persoană, ci mai degrabă un alt sine.

12:38 Pretutindeni în lume există un cuvânt pe care mi-l spun cei ce au aventuri amoroase: se simt vii. Adesea îmi povestesc despre pierderi recente: un părinte care a murit, un prieten ce a pierit prea curând, vești proaste de la medic. Moartea și mortalitatea trăiesc adesea în umbra unei idile, pentru că adesea ridică semne de întrebare. Asta e tot? Mai e și altceva? O să mai continui așa încă 25 de ani? O să mai simt vreodată ce-am simțit? M-a făcut să mă gândesc că poate aceste întrebări sunt cele care îi fac pe oameni să treacă linia, iar unele idile sunt o încercare de a învinge întunericul, un antidot împotriva morții.

13:32 Contrar a ceea ce ați putea crede, idilele sunt prea puțin legate de sex și mult mai mult de dorință: dorința de atenție, de a te simți special, de a te simți important. Structura unei aventuri, faptul că nu poți nicicând să ai iubitul, ține dorința vie. Ăsta e un mecanism al dorinței, deoarece incompletudinea, ambiguitatea, te face să dorești ceea ce nu poți să ai.

14:04 Unii dintre voi poate se gândesc că aventurile nu apar în relații deschise, dar nu e adevărat. Mai întâi discuția despre monogamie nu e totuna cu discuția despre infidelitate. Se pare însă că până și atunci când avem libertatea de a avea alți parteneri de sex, tot suntem ispitiți de puterea fructului oprit, adică dacă facem ceea ce nu ar trebui să facem, atunci simțim că facem cu adevărat ceea ce ne dorim. Le-am spus unora dintre pacienții mei că dacă ar putea aduce în relația lor 10% din îndrăzneala, imaginația și verva pe care le pun în escapadele lor, probabil nu ar trebui să vină la mine. (Râsete)

14:55 Așadar, cum ne vindecăm după o aventură? Dorința are rădăcini adânci. La fel și trădarea. Se poate însă vindeca. Unele aventuri sunt precum clopotele de înmormântare pentru relații care erau deja pe moarte. Altele deschid ușa unor noi posibilități. Majoritatea cuplurilor care au trecut prin experiența escapadelor rămân împreună. Altele abia vor supraviețui, iar altele pot să transforme o criză într-o oportunitate. Vor putea transforma asta într-o experiență generativă. Mă gândesc mai mult la partenerul înșelat, care spune adesea: „Crezi că eu nu mi-am dorit mai mult? Dar nu eu sunt cel care a înșelat.” Acum că aventura a ieșit la iveală, și ei ajung să ceară mai mult, și nu mai trebuie să investească într-o situație care nu funcționa prea bine nici pentru ei.

15:55 Am observat că multe cupluri, imediat după escapadă, datorită acestei „dezordini” ce poate duce la o nouă ordine, vor avea discuții profunde, sincere, deschise, așa cum nu au mai avut de mult. Partenerii care nu mai erau interesați sexual devin înfierbântați de o dorință pe care nu și-o pot explica. Ceva legat de frica de a pierde va reaprinde dorința, și va deschide drumul unui nou tip de adevăr.

16:29 Când o escapadă iese la iveală, ce pot face concret cuplurile? Știm de la traume că vindecarea începe când vinovatul recunoaște că a greșit. Așadar, pentru partenerul care a înșelat, pentru Nick, un lucru e să pună capăt aventurii, dar celălalt e actul esențial de a exprima vina și remușcarea de a-și fi rănit soția. Adevărul e că am observat că destul de mulți oameni care au aventuri se simt îngrozitor de vinovați că și-au rănit partenerul, dar nu se simt vinovați pentru aventura în sine. Diferența asta e importantă. Nick trebuie să aibă grijă de relație. Pentru un timp, trebuie să devină apărătorul hotarelor. E responsabilitatea lui să o clădească, deoarece dacă se gândește la asta, poate să o elibereze pe Heather de obsesie și de nevoia de a se asigura că aventura e dată uitării, și că încrederea începe să se reclădească.

17:38 Dar pentru Heather, sau pentru partenerii înșelați, e esențial să facă lucruri care le readuc sentimentul propriei valori, să se înconjoare de iubire, de prieteni și de activități ce readuc bucuria, sensul și identitatea. Chiar mai important însă e să nu mai caute detalii sordide: Unde erai? Unde ați făcut-o? Cât de des? E mai bună la pat ca mine? Sunt întrebări care aduc mai multă durere și te țin trează noaptea. În schimb, treci la ceea ce eu numesc „întrebările investigative”, cele care caută sensul și motivele: Ce a însemnat escapada asta pentru tine? Ce ai putut exprima sau trăi cu ea și nu mai puteai cu mine? Cum te-ai simțit când te-ai întors acasă? Ce apreciezi la noi? Ești mulțumit că s-a terminat?

18:37 Fiecare aventură va redefini o relație și fiecare cuplu va decide care va fi moștenirea aventurii. Aventurile însă rămân și nu vor dispărea. Dilemele iubirii și dorinței nu se reduc la răspunsuri simple alb-negru, bine-rău, victimă și răufăcător. Într-o relație trădarea ia multe forme. Sunt multe feluri în care ne trădăm partenerul: desconsiderare, neglijare, indiferență, violență. Trădarea sexuală e doar un mod de a-ți răni partenerul. Cu alte cuvinte, victima unei aventuri nu e întotdeauna victima într-o căsnicie.

19:28 M-ați ascultat și știu ce vă gândiți: are un accent francez, cu siguranță e pro aventuri. (Râsete) Vă înșelați. Nu sunt franțuzoaică. (Râsete) (Aplauze) Și nu susțin aventurile. Dar deoarece cred că o aventură poate să ducă și la ceva bun, mi s-a pus adesea o întrebare ciudată: dacă aș recomanda-o vreodată. Nu vă recomand să aveți o aventură așa cum nu vă recomand să aveți cancer, dar știm că oamenii care au fost bolnavi vorbesc adesea despre cum boala le-a oferit o nouă perspectivă. Întrebarea care mi s-a tot pus de când am ajuns la această conferință și am spus că voi vorbi despre infidelitate a fost: pentru sau împotrivă? Am spus „Da”. (Râsete)

20:32 Privesc aventurile dintr-o perspectivă dublă: pe de-o parte durere și trădare, pe de altă parte dezvoltare și căutare de sine prin celălalt. Ce ți-a făcut ție și ce-a însemnat pentru mine. Când un cuplu vine la mine după o aventură care a ieșit la iveală, le spun adesea: „În prezent în Vest, majoritatea avem două sau trei relații sau căsnicii, iar unii chiar cu aceeași persoană. Prima căsnicie s-a terminat. Ați vrea să clădiți o a doua împreună?”

21:16 Vă mulțumesc.
21:17 (Aplauze)

Despre Esther Perel - Relationship therapist: https://www.ted.com/speakers/esther_perel

Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : 
https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

Poţi viziona aici şi Conferinţa TED alui Helen Fischer - "De ce iubim, de ce înşelăm" : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/02/helen-fisher-de-ce-iubim-de-ce-inselam.html

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html



Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Mulţumesc !

Aici ai linkul către Cuprinsul blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" la un click distanţă !  : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html