Am avut această "revelaţie" în timpul unei meditaţii, în care mi-a apărut faptul că FLUXUL urmează un tipar asemănător în cadrul fiinţei, în diferite aspecte, pe diferite planuri.
Ce-i înăuntru e şi în afară, se spune, şi nu poate fi astfel decât dacă înăuntru şi în afară există tipare asemănătoare, ce au o natură comună, o identitate în esenţialitatea lor.
Putem privi gândirea ca fiind ceva ce se află înăuntru fiinţei, mai aproape de esenţa ei, iar procesele fiziologice şi metabolismul ca fiind ceva ce se situează mai în afară decât găndirea.
Nu este prea corect acest raport SPAŢIAL, dar este util, în prima fază, celor care nu au dobândit încă o anumită viziune privind holistica fiinţei.
Putem raporta gândirea faţă de procesele fiziologice organice, aşa cum raportăm aceste procese organice faţă de mediul proceselor care se desfăşoară în natură.
http://loveblog4all.blogspot.com/2014/01/asemanarea-metabolismului-cu-gandirea.html
De reţinut însă aspectul că pentru un iniţiat "ceea ce este înăuntru este şi în afară" apare ca şi cum "înăuntru şi în afară una sunt", graniţele existând doar pentru profani, pentru neiniţiaţi.
Pentru a exemplifica, prin analogie, meditează la acest aspect : când un om se joacă un joc pe PC, el percepe un mediu, percepe fiinţe care mişcă în acest mediu şi desfăşoară tot felul de activităţi. Dar programatorii, deşi percep şi ei în acelaşi mod această "realitate virtuală", au în plus capacitatea de a-şi imagina, cu puterea minţii, faptul că, în spatele acestor manifestări iluzorii există o lume energo-informaţională constituită din două tipuri de medii :
1. un mediu energetic constituit din curentul electric, care susţine şi alimentează tot cea ce este perceput pe ecranul monitorului,
2. un mediu informaţional constituit din biţi de informaţie care sunt operaţi de programe - softuri elaborate de programatori.
3. mediul material - hardware-ul, joacă un rol ciudat. Omul normal şi programatorul percep amândoi faptul că jocul rulează pe un sistem complex (PC + monitor) construit în scopul de a permite desfăşurarea jocului.
Dar, când jucătorul joacă, el "uită" cu totul asta, deoarece îşi concentrează întreaga sa atenţie asupra jocului, fiind absorbit cu totul de joc.
În mod asemănător, noi, ca oameni, jucăm jocul vieţii, fiind total absorbiţi de el, şi din această cauză "uităm" că de fapt ne jucăm în cadrul unui sistem complex special construit în scopul de a permite ca noi să jucăm acest joc al vieţii terestre sub formă de fiinţe omeneşti.
Iniţiatul, prin anumite metode iniţiatice, reuşeşte să redescopere acest adevăr, treptat, progresiv. Pentru un om normal, însă, redescoperirea aceasta poate fi traumatizantă, şocantă, putând conduce la serioase tulburări psihice, la tot felul de patologii. De aceea iniţierea nu trebuie efectuată brusc, brutal, din cauza existenţei acestor riscuri.
De aceea, deci, iniţierea trebuie efectuată sub îndrumarea şi controlul unui Iniţiat care a parcurs acest drum al iniţierii, şi poate ghida pe alţii pe această cale a... redescoperirii de... sine.
În cărţile lui Michael Newton subiecţii săi aduşi în transă profundă povestesc multe despre "ecranele vieţii", numite în religie şi anumite sisteme iniţiatice străvechi şi "cărţile vieţii" , deoarece pe atunci nu aveau alt termen (concept, noţiune) mai corect de relaţionare.
Există ecrane de mai multe dimensiuni, ce au diferite funcţii. Există ecrane în care subiectul "se cufundă", "intră" în el, şi experimentează anumite experienţe, în scopul de a învăţa ceva, de a asimila ceva.
Este posibil, deci, în mod logic, ca tu, ca om, să fii "cufundat" într-un astfel de ecran al vieţii, trăind această experienţă de viaţă, fără a putea să realizezi în mod "corect" natura esenţială, substratul ascuns al acestei experienţe. Eşti cufundat în acest joc, la fel ca jucătorul ce se joacă foarte absorbit un joc pe PC.
Atâta doar că acest sistem în care "trăim" ca oameni, este mai complex, mai performant, mai eficient.
Nu ne permite să ne "decuplăm" aşa de uşor ca de un PC.
Nu ne permite să percepem, în acelaşi timp, ambele "realităţi":
1. mediul în care se află sistemul de joc (monitorul, ecranul, tastele, joystickul, mouseul),
2. jocul jucat.
Uneori poţi avea intuiţia faptului că eşti cufundat în această lume, şi atunci ai un sentiment ciudat, de alienare, de înstrăinare. Dar, în loc să te cufunzi în acest sentiment, să-l investighezi, preferi să te... eliberi de el, să te detaşezi, de teama faptului că ai putea descoperi ceva... şocant...
"Iniţierea spirituală are ca scop
1 - PERCEPEREA,
2 - CUNOAŞTEREA şi
3 - ÎNŢELEGEREA lumilor superioare.
Este necesară întâi asimilarea unor cunoştinţe teoretice despre metoda iniţierii şi lumile superioare, deoarece discipolul nu poate percepe şi cunoaşte de la început aceste lumi.
Chiar dacă ar putea, accidental, să le acceseze, s-ar pierde în aceste lumi, dezorientat, fiind într-o totală confuzie.
Discipolul trebuie întâi instruit privind ceea ce va avea de făcut şi ceea ce îl aşteaptă.
El trebuie deci să dobândească anumite cunoştinţe despre cauze şi efecte.
Există două principii fundamentale ale întregii ştiinţe spirituale :
1. În spatele şi în afara lumii ce poate fi percepută prin simţuri şi înţeleasă cu intelectul, mai există o altă lume, chiar o serie de alte lumi, suprasensibile, suprafizice.
2. Lumile suprasensibile îi pot deveni accesibile omului, treptat, fiind posibil să le cunoască prin propria lui evoluţie.
Ştiinţa spirituală afirmă că omul posedă facultăţi şi puteri de cunoaştere care există în el sub formă de germene şi care pot fi dezvoltate progresiv, pe trepte tot mai înalte.
Omul este capabil de evoluţie în direcţii şi sensuri necunoscute tuturor.
Organismul omenesc a evoluat în timp prin adaptarea sa la mediu.
Ochiul a fost creat în contact cu lumina, pentru lumină.
Iniţial a fost un organ insensibil al lumină.
Lumina a făcut din el un organ care acum poate să recepţioneze radiaţia luminoasă şi obiectele care reflectă lumina de pe suprafaţa lor.
În vremuri foarte îndepărtate fiinţa nu avea ochi cu care să poată percepe lumina, ochii au provenit din nişte organe de o altă natură.
Lumina a realizat transformarea, a făcut să se transforme un organ în ochi sensibil la lumină.
În om există şi alte facultăţi, necunoscute şi ignorate, care, dacă vor fi dezvoltate, vor deschide o nouă lume, la fel cum ochiul ne-a deschis percepţiei lumea luminii şi a culorilor.
Dacă un văzător s-ar duce pe o planetă de orbi şi le-ar vorbi despre lumină şi culori, ei l-ar considera anormal, poate chiar nebun.
Este în mod logic posibil, deci, ca, prin dezvoltarea unor capacităţi latente în om, să facem să iasă la iveală nişte facultăţi cu care el să perceapă în lumea înconjurătoare forţe şi obiecte noi, care pot fi percepute numai de nişte facultăţi spirituale.
Cine se îndoieşte de existenţa lumilor spirituale este ca orbul din naştere care crede că nu există nici o lume a luminii şi culorilor, deoarece el nu o vede.
Asupra posibilului, necunoscutului, putem emite tot felul de păreri.
Dar asupra realului poate să emită afirmaţii corecte doar cel ce cunoaşte realitatea.
Nu poate să decidă asupra unei probleme cel ce nu ştie nimic despre ea.
Deci numai principiul experienţei, al trăirii, are voie să hotărască asupra a ceea ce numim iniţiere.
Ceea ce afirmă neiniţiaţii despre iniţiere, trebuie privit ca părerile orbilor despre facultatea vederii şi lumea vizibilă.
Cel ce face comunicări despre lumile superioare vorbeşte despre ele ştiind că, prin aceste comunicări, pot fi trezite facultăţile şi puterile care dormitează în toţi oamenii şi prin care se poate ajunge în mod real în aceste lumi.
Cel ce nu vrea să cunoască aceste realităţi este ca un orb din vechime care ar fi refuzat să treacă prin treapta evolutivă de dezvoltare a organizării umane care a făcut posibilă apariţia ochilor la următoarele generaţii.
Acel om s-ar fi putut întreba despre rostul acceptării ca în el să se dezvolte ceva ca să poată cunoaşte lumina sub altă formă decît cea calorică, a căldurii.
Dacă el nu cunoştea Soarele şi lumina, şi putea trăi aşa, ce rost avea să dobândească nişte ochi, care, probabil i se puteau părea a fi inutili, în plus, etc.
El şi-ar fi putut pune astfel de întrebări doar deoarece nu putea concepe în imaginaţia lui această facultate, şi ce este în realitate acea lume luminoasă necunoscută lui.
Doar printr-o putere exterioară care se apropie de om, în om se poate dezvolta premisa germenului lăuntric.
Numai dacă îţi deschizi sufletul în mod liber comunicărilor despre lumile superioare, vei putea primi primul imbold de a dezvolta puterile superioare care vor face din tine un clarvăzător, un extrasenzorial, un iniţiat.
Despre principiul iniţierii s-a vorbit în toate epocile evoluţiei umane.
Şi în fiecare epocă oamenii dintr-o anumită locaţie s-au raportat în moduri diferite faţă de ea.
În ultima perioadă şi în ziua de azi orientul s-a raportat în mod diferit faţă de occident.
Şi asta în special datorită credinţelor religioase inoculate local de cultele religioase.
Dar întotdeauna au existat, la nivel mondial, iniţiaţi şi discipoli ai iniţiaţilor.
Chiar şi în cadrul cultelor religioase au existat mereu anumite ramuri care au urmat căi în acest sens, şi pe care nu le-au popularizat, deoarece se abăteau de la dogma generală.
Despre metodele iniţiatice nu s-a vorbit niciodată în mod deschis, în public.
Asta deoarece oamenii de rând nu au putut niciodată să înţeleagă ce sunt cu adevărat aceste căi iniţiatice, şi ce capacităţi se pot dezvolta pe această cale, şi nici autorităţile nu au avut vreodată vreun interes pentru popularizarea acestei cunoaşteri.
Cazul clasic : Isus.
Clarvăzător este cel ce poate privi în lumile suprasensibile, pentru care lumile ascunse omului obişnuit sunt lumi deschise, perceptibile.
Introducerea în aceste lumi superioare era practicată în taină, în vremurile trecute nu se vorbea în mod public despre ele.
La graniţa dintre lumea senzorial-vizibilă şi lumea invizibil-suprasensibilă, pe om îl pândeşte cu adevărat un anumit pericol.
Cel ce urmează să devină un iniţiat trebuie să depăşească mai întâi acest pericol.
Pericolul constă în faptul că la graniţa dintre lumea fizică şi cea suprafizică este foarte greu să distingi iluzia de realitate, visele de realitate, viziunea de percepţia spirituală reală.
E foarte uşor să confunzi formaţiunile fantasmagorice din propriul suflet cu ceea ce există în mod real, obiectiv.
Sunt necesare diferite însuşiri, pentru ca la graniţa dintre cele două lumi să îţi păstrezi calmul, sângele rece, siguranţa, curajul, perseverenţa şi energia.
Căci, dacă ţi-ai pierde claritatea cu privire la diferenţa dintre aparenţă şi realitate, ţi-ai pierde minţile, şi ai deveni un nebun, în loc să devii un iniţiat.
La majoritatea oamenilor există o curiozitate mare faţă de lumile superioare, dar nu există în aceeaşi măsură şi perseverenţa, voinţa, şi puterea de a învinge piedicile.
De aceea, în toate epocile a fost necesar ca iniţiaţii să cerceteze pe cei ce urmau să aibă acces la iniţiere, în privinţa intelectului, a facultăţilor spirituale şi morale, şi a sentimentelor lor.
Doar cei ce puteau rezista examenului erau admişi la iniţiere.
Ei trebuiau să fie în stare să se supună probelor care îi făceau capabili să deosebească aparenţa de adevăr, viziunea de realitate.
De ce nu se păstrează şi astăzi tăcerea, de ce nu se mai aplică şi acum principiul izolării severe, în ceea ce priveşte introducerea în lumile superioare ?
Omenirea progresează. Istoria e mult mai diferită, în modelarea ei şi în treptele ei de evoluţie, decât îşi imaginează omul profan.
Oamenii de astăzi nu sunt la fel ca cei de acum câteva secole.
Deşi anatomic şi fiziologic sunt la fel, de fapt sunt foarte diferiţi.
În epoca noastră am ajuns la o formă a spiritului şi a sufletului uman când e nevoie, pentru binele general şi progresul omenirii, de adevărurile despre misterele lumii, de concepţiile, noţiunile şi ideile care ne conduc în adâncul lucrurilor, care până acum au fost păstrate acunse în şcolile oculte.
Iniţiat este cel ce poate arunca o privire în lumile superioare.
Educaţia spirituală ce duce la iniţiere constă în faptul că omului i se dau mijloacele şi indicaţiile cu ajutorul cărora el îşi poate dezvolta ochii spirituali şi urechile spirituale, pentru a putea să vadă în această lume spirituală, aşa cum vede în lumea fizică prin organele sale fizice.
Şi acestea sunt numai o pregătire în vederea iniţierii propriu-zise.
Cel ce devine un discipol al iniţierii, primeşte de la maestrul lui anumite indicaţii despre felul cum poate dezvolta facultăţile sale latente.
Toate acestea ţintesc spre un punct care îl conduce pe dicipol într-un adânc preliminar al lumii, într-un centru din care pornesc razele activităţii creatoare a lumii şi ale legităţii lumii.
Discipolul e pregătit pentru ca să primească misterul lumilor, care ar putea fi exprimat, dacă ar fi voie să fie exprimat.
Iniţiatul este acela care ştie un anumit mister, important în cel mai înalt grad pentru viaţa oamenilor.
Un mister, pentru că, dacă ar fi rostit în faţa vieţii cotidiene, el ar părea nebunesc, prostesc, paradoxal.
Şi încă asta n-ar fi nimic, dar există şi alte motive care îl fac pe cel ce ar putea exprima misterul să nu aibă voie, totuşi, să-l exprime.
Motivul este atât de profund, încât acest mister, care constituie încheierea unei anumite serii de trepte iniţiatice, să nu poată fi smuls cu forţa nimănui, chiar dacă ar fi chinuit şi schingiuit.
E un mister pe care el nu-l poate lăsa niciodată să-i fie smuls cu forţa.
Fiindcă acest mister nu e transmis de la un om la altul prin intermediul cuvintelor, esenţialul constă în faptul că discipolul e condus atât de departe încât, prin dezvoltarea propriilor sale puteri şi facultăţi, ajunge să dezlege el însuşi enigma aflată în dosul lucrului respectiv.
Educaţia spirituală constă în a-l conduce pe discipol spre găsirea de sine.
O mare parte din ceea ce trebuie să-şi cucerească omul pentru a pătrunde în lumile superioare constă tocmai în acel sentiment puternic, grandios, care prinde rădăcini în suflet când, după ce a fost condus sus, spre facultăţile şi treptele superioare ale iniţierii, sufletul se trezeşte, se simte ca nou născut.
Raportul iniţiat-discipol e clădit pe lucrul suprem care poate exista între oameni: libertatea.
Raportul acesta face să nu intre nimic dintr-o influenţă neîndreptăţită exercitată de maestru, pentru că tot ce urmează să fie dezvoltat, e scos din fiinţa discipolului însuşi, nimic de la maestru.
Pentru observaţia obişnuită, există trei facultăţi: gândire, simţire şi voinţă, gând, sentiment şi impuls de voinţă.
Pe acestea le găsim în sufletul omului.
Aşa arată treapta pe care e situat omul de condiţie mijlocie. Toate aceste trei facultăţi pot fi dezvoltate.
Gândirea: oricât de subtil, de intim ar fi dezvoltată, gândirea nu îl poate duce pe om dincolo de lumea fizică (singură).
Totuşi, gândirea este prima treaptă a evoluţiei, dacă vrem să ajungem dincolo de lumea fizică.
E o contradicţie aparentă.
Ceea ce trebuie să dezvolte discipolul mai întâi este o gândire liberă de senzorial.
Când omul priveşte lumea cu ajutorul simţurilor sale, el îşi formează în lăuntricul său, în reprezentările sale, imagini despre lume, idei despre lume.
Aceste reprezentări şi idei îl fac să înţeleagă lumea.
Dar acestea nu sunt gândire liberă de senzorial.
Există o gândire care îşi are izvorul numai în lăuntricul omului, în sufletul uman.
Doar că din sfera cea mai largă a acestei gândiri libere de senzorial omul de astăzi cunoaşte încă foarte puţin, şi când ceva din aceasta ajunge până la el, el o respinge, nu vrea să o accepte.
Omul poate avea şi gânduri care izvorăsc dintr-o putere lăuntrică, care nu pot fi incitate niciodată prin ceva exterior.
Dovada ne-o poate furniza matematica şi geometria.
Nimeni nu poate vedea în realitatea exterioară un cerc real, nimeni nu poate vedea în exterior ceea ce îi spune legitatea: 2 x 2 = 4.
Dar, printr-o meditaţie pură, fără să ne punem în faţă boabe de fasole, putem constata că 2 x 2 = 4, sau ne putem construi cercul prin contemplare lăuntrică, în aşa fel încât linia care descrie cercul să fie mereu la aceeaşi distanţă de centru.
Dacă doar am copia sub formă de noţiuni cercul exterior, noi nu am putea să formăm niciodată un cerc adevărat.
Dar noi putem să construim în spirit un cerc şi să ne elaborăm astfel legile cercului.
Aşadar, noi trebuie să ne elaborăm cercul din propriul nostru spirit.
Aceasta este ceea ce era numit în şcolile oculte gândire liberă de senzorial.
Matematica e singura gândire liberă de senzorial practicată în şcoli.
Mai există şi alte noţiuni, care pot fi găsite pe cale pur spirituală, în afară de cele referitoare la spaţiu, număr şi figuri geometrice.
Omul poate să construiască un edificiu de gânduri care să fie în concordanţă cu lumea.
Afară sunt diferite plante, dar în noi trăieşte o putere spiritual-lăuntrică prin care suntem în stare să găsim, pe baza unei creativităţi lăuntrice, conceptul de plantă originară.
Planta văzută în mod spiritual.
Planta originară conţine toate plantele posibile, animalul originar conţine toate animalele posibile.
Aceasta este o ştiinţă spirituală a lumii organice.
Ea ne dă posibilitatea de a crea în spirit ceea ce nu poate să apară simţurilor.
Elementul creator este existent în toate plantele.
Animalul originar este elementul creator existent în orice animal.
Poate exista un mod de a privi, prin care vezi elementul comun, liantul spiritual care le menţine pe toate împreună.
Oamenii pot vedea ideile.
În plantă se află puterea creatoare de viaţă.
Datorită privirii profunde este posibil ca în spirit să fie trezit elementul care creează în toate animalele şi plantele.
Există o legătură tainică între fiinţa lăuntrică umană şi ceea ce e răspândit în întreaga lume animală şi vegetală.
Când omul face să apară în el planta originară, el face să apară acea formă după care au fost create plantele.
Şi noi simţim că în acest fel participăm în mod spiritual la crearea entităţilor din natură.
Aceasta este o cufundare în lucruri şi o scoatere la iveală a spiritului care trăieşte în lucruri.
Omul care vrea să treacă treptat din sfera senzorialului în lumea suprasensibilului trebuie să-şi cultive gândirea.
Astăzi există mijloace mai uşoare, cele comunicate de ştiinţa spirituală.
Ceea ce putem citi în lucrările de ştiinţa spirituală despre diferitele părţi constitutive ale fiinţei umane, despre reîncarnare şi karmă, despre viaţa de după moarte, despre evoluţia raselor şi civilizaţiilor umane, sunt lucruri pe care nu le puteţi vedea cu organele de simţ, ci pe care le puteţi concepe dacă vă bazaţi, în principal, pe capacitatea de înţelegere pe care o are omul.
Ceea ce oferă ştiinţa spirituală este pentru oameni gândire liberă de senzorial, aşa cum era ea dată odinioară, în şcolile oculte, şi cum trebuie s-o aibă omul înainte de a putea privi în lumile spirituale.
Clarvederea şi iniţierea ţin de cercetarea a ceea ce există în lumile spirituale.
Cel care şi-a creat, într-un anumit fel, posibilitatea de a face comunicări, acela poate clădi o punte de legătură.
Şi apoi, oricine se poate convinge, printr-o gândire logică cuprinzătoare şi printr-o putere de judecată sănătoasă, că ceea ce spune el e adevărat.
Pentru căutarea acestor lucruri e necesară clarvederea, pentru înţelegerea comorilor superioare de înţelepciune sunt necesare numai mintea sănătoasă şi logica.
Despre lumile inaccesibile simţurilor poate fi comunicat ceva numai pe baza unei gândiri libere de senzorial.
1. Prima fază a căii spirituale constă în educarea gândirii. Această educare ne dă posibilitatea de a ne dezvolta gândirea şi de a ajunge să privim cu adevărat în lumile spirituale.
2. A doua treaptă constă în dezvoltarea simţirii.
Nimeni nu ar trebui să-şi dezvolte simţirea, dacă nu a adus gândirea liberă de senzorial până într-un anumit punct.
Cel ce ştie cum arată lucrurile în lumile superioare, afirmă : Când intraţi în lumile superioare, situate deasupra lumii noastre fizice, ajungeţi în lumea astrală şi apoi în lumea spirituală sau devahanică.
Acolo, impresiile sunt cu totul altfel decât îşi poate reprezenta omul care cunoaşte numai lumea fizică.
Dar, chiar dacă toate trăirile, toate experienţele, sunt altfel, un lucru rămâne: logica, gândirea sănătoasă.
Omul care îşi dezvoltă gândirea logică, şi care este un om cu mintea sănătoasă, stând ferm cu amândouă picioarele pe Pământ, acela nu se va putea rătăci când se înalţă în lumile situate în dosul celei fizice, care îi oferă surprize peste surprize.
Cine dezvoltă în el această gândire ce creează din izvorul lăuntric al sufletului, această gândire sigură pe ea însăşi, acela are o călăuză sigură când trece de acea graniţă dincolo de care e greu să deosebeşti între fizic şi suprafizic.
În lumile superioare nu suntem corectaţi de lumea exterioară, și trebuie să avem călăuza în noi înşine, pentru a nu rătăci pe căi greşite.
În iniţiere, dezvoltarea simţirii se face cu ajutorul imaginaţiei.
Discipolul îşi creează mai întâi o reprezentare în imagini a lumii, apoi, el trebuie să exerseze în cea mai mare tăcere contemplarea asupra lumii.
Tot ce-i vremelnic e numai simbol.
Dacă vrei să sesizezi doar cu gândirea ta dezvoltarea vieţuitoarelor, şi te opreşti la gândire, nu vei putea face niciodată un pas just dincolo de această lume senzorială.
Îţi poţi însuşi cele mai diverse noţiuni despre felul cum evoluează fiinţele inferioare tot mai sus, până la om, poţi apela chiar la învăţătura spiritual-ştiinţifică despre evoluţie, la felul cum Logosul s-a revărsat în lume şi a plăsmuit forme şi lumi din ce în ce mai complexe: plante, animale, oameni şi regnuri umane, felul cum au apărut toate diferenţierile, evoluţiile şi involuţiile etc.
Acestea sunt nişte învăţături pe care le găseşti în cărţile de teosofie, concepte frumoase şi interesante.
Dar în lumile superioare nu vei ajunge pe această cale.
Prin aceasta îţi poţi forma reprezentări care sunt nişte analogii ale lumilor superioare, dar cu ele nu vei putea ajunge niciodată în aceste lumi.
Pentru aşa ceva ai nevoie de imaginaţie.
E ceva produs cu ajutorul unei puteri creatoare, şi care nu ia doar forma unor concepte, astfel încât aceste concepte, cum sunt planta originară şi animalul originar, să corespundă realităţilor exterioare, ci sunt plăsmuite nişte imagini care corespund unei realităţi mult mai profunde, care corespund spiritului ce desfăşoară o activitate creatoare în dosul acestor lucruri.
Priveşte planta, cu rădăcinile ei, ce arată spre Pământ, şi care face să-i crească tulpina, frunzele şi florile în sus, şi compar-o cu omul.
Tu ai face o comparaţie greşită dacă ai vrea să compari capul cu floarea şi piciorul cu rădăcina.
Rădăcina e capul, pe care planta îl întinde spre centrul Pământului, la fel cum omul îşi poate întinde capul, pe care îl ţine în direcţia opusă, spre Soare sau spre puterile cereşti ale Universului.
Planta roteşte ceea ce posedă ea drept organ de reproducere, adică floarea, din care iese germenul unei noi plante, spre raza solară, numită în şcolile iniţiatice medievale “sfânta lance a iubirii”, care atinge receptacolul şi, după fecundare, face să apară germenul cel nou, raza solară care face ca planta să crească în această direcţie.
Exact invers e omul. El îşi îndreaptă spre centrul Pământului organele de reproducere, iar capul afară, în spaţiu.
Între acestea două e situat animalul, care face o jumătate de întoarcere, astfel încât coloana vertebrală are poziţia orizontală.
Priveşte planta, animalul şi omul, şi vei înţelege că sufletul lumii e răstignit pe crucea lumii.
Prin lume înţelegem planta, animalul şi omul.
Planta este aceea care stă vertical, invers faţă de ea e omul, care îşi îndreaptă privirile, o dată cu capul, în afară, spre eterul cosmic liber, iar braţul orizontal al crucii este animalul.
Aceasta e forma originară a crucii, cunoscută în vremurile vechi şi în toate şcolile oculte.
Imaginează-ţi planta în substanţa ei pură, castă.
Omul e situat pe o treaptă mai înaltă decât planta.
Planta seamănă cu omul adormit. Ea are un trup fizic şi un trup eteric sau corp al vieţii.
La omul adormit, în pat se află numai trupul fizic şi trupul eteric sau trupul vieţii.
Omul, când doarme, se află, de fapt, în afara corpurilor fizic şi eteric.
Ceea ce gândeşte şi simte în el, ceea ce simte plăcere şi durere, în timpul somnului este decuplat.
Aşadar, planta are o conştienţă pe care o cunoaştem drept conştienţă de somn.
Ce înseamnă dezvoltarea care trece prin linia orizontală şi duce până la inversarea totală : că omul şi-a dobândit conştienţa lui actuală, de zi, luminoasă.
Trecând prin animalitate, omul a devenit o fiinţă înzestrată cu o conştienţă luminoasă de zi.
În schimb, a trebuit să piardă altceva.
Priviţi planta: Ea nu e străbătută de trupul poftelor, de trupul astral.
Substanţa plantei posedă un trup fizic şi un trup eteric.
Omul trebuie să treacă prin animalitate şi să-şi integreze instincte, pofte şi pasiuni.
Omul a urcat mai sus, prin faptul că a integrat naturii vegetale natura instinctuală a poftelor.
Acum, ştiinţa spirituală pune în faţa lui un ideal mare, real. Îi arată că el poate să dezvolte treptat în lăuntricul lui puterea care îl conduce din nou spre curăţirea şi purificarea naturii instinctuale, care îl duce pe treapta pe care, păstrându-şi starea de conştienţă actuală, va trăi din nou, pe nişte trepte de evoluţie superioare, într-un trup curat, cast, pe nişte trepte viitoare de evoluţie, când va fi biruit ceea ce a fost necesar să preia în fiinţa lui, trecând spre nişte trepte mai înalte.
Ceea ce maestrul punea în faţa discipolului era, aşadar, un ideal de viitor real: Tu vei avea din nou natura de plantă !
Şi i se indicau mijloacele prin care poate fi cucerită natura de plantă.
I se spunea că întreaga omenire va ajunge cândva iarăşi pe această treaptă, când omul va fi dezvoltat din el însuşi puterea pur spirituală.
Atunci, el nu va mai fi legat de natura instinctuală a poftelor, el nu va mai îndrepta spre raza de soare spirituală un organ de reproducere plin de pofte.
Acest organ, pe care omul îl va fi dobândit cândva şi care era prezentat drept organ real, cu toate că e un organ spiritual, care în viitor va fi îndreptat spre raza de soare spirituală, era numit în şcolile iniţiatice Sfântul Graal.
Dacă punem în faţa sufletului o asemenea imagine de viitor, atunci, dacă suntem capabili nu doar să gândim spiritul, ci şi să îl simţim, vom însoţi această imaginaţiune cu sentimentele noastre.
Vom vedea această evoluţie nu numai în spirit, ci o vom şi simţi.
Mare şi grandioasă ne va apărea evoluţia din Univers, când o vom sesiza astfel sub formă de imagine, nu de noţiune abstractă.
Aşa le era prezentat discipolilor întregul Univers existent de jur împrejurul nostru, cu toate enigmele lumii.
Toate acestea îi solicitau nu numai gândirea, ci şi simţirea, sentimentul.
Discipolului i se părea că întregul său suflet iese afară din el şi se transpune în tot ceea ce există de jur împrejurul lui.
La fel cum, în cazul tipului originar, în noi se creează ceva, ceva care trăieşte în toate plantele şi animalele, tot astfel este şi atunci când simţirea evoluată iese afară din noi, este ca şi cum am simţi sufletul lumii, curgând, ca putere, prin toate fiinţele.
În felul acesta, tot ceea ce exista de jur împrejurul discipolului devenea viu pentru el, devenea imaginaţiune.
Oriunde umbla, pretutindeni imaginile lucrau în sufletul lui.
Aceasta declanşa în el puterea lăuntrică şi el ajungea treptat să privească în dosul fiinţelor şi lucrurilor.
Când, sub îndrumarea maestrului, discipolul era condus în sfera imaginativă a lumii, el nu era condus numai spre gândire, ci el era introdus şi în sentimentul şi impulsurile care au izvorât din sufletul creatorului lumilor.
El era condus într-o lume reală.
3. De la dezvoltarea sentimentului se trece la dezvoltarea voinţei.
Dacă simţirea e dezvoltată cu ajutorul imaginilor, voinţa e dezvoltată prin semnele scrierii oculte.
Această voinţă e partea cea mai adâncă a puterii ascunse.
Ea devine un fel de schelet, pe care, prin această voinţă, omul îl împinge afară, în lumea exterioară.
Imaginile de coloane şi peceţi există pentru a educa voinţa.
Principiul acestor peceţi şi coloane oculte şi importanţa pe care o au ele pentru iniţiere : fiecare pecete reprezintă ceea ce puteţi găsi în “Apocalipsa” sau “Revelaţia ascunsă a lui Ioan”.
Fiecare semn are o putere extraordinară de influenţare a omului, o putere dătătoare de mari impulsuri.
Pe prima pecete găsiţi o figură umană, picioarele par făcute din cositor lichid, din gură iese o sabie de foc.
Cine se cufundă în această pecete, acela va vedea că ea îi dă, prin acest contrast, ceva minunat.
Ştiinţa spirituală ne conduce şi spre nişte stadii ale Pământului în care Pământul era într-o stare lichidă incandescentă, în care omul exista deja.
Pe atunci, omul însuşi era constituit dintr-o masă lichidă aflată în stare de incandescenţă.
O stare ulterioară, de viitor, ne este înfăţişată prin sabia de foc ce iese din gură, ce apare în toate miturile.
Cum are loc comunicarea : ceea ce rosteşti tu, sunt, în primă instanţă, gândurile tale.
Ele iau forma unor sunete care pun aerul în vibraţie.
Şi, astfel, aerul este pus în mişcare.
Vibraţiile aerului ajung la urechea altora, la sufletul lor, se transmit sufletului lor.
Cuvintele trăiesc aici, în spaţiu, în anumite forme vibratorii.
Dacă ai putea să le vezi, atunci, când cineva rosteşte un anumit cuvânt tu ai putea vedea nişte vibraţii anume.
După cum omul de astăzi e în stare să modeleze aerul şi să facă să învie în aerul ce vibrează trăirile din sufletul lui, în viitor el va fi capabil să plăsmuiască organe.
În om există organe aflate la începutul evoluţiei lor şi organe care sunt pe punctul de a-şi încheia evoluţia.
La începutul evoluţiei sunt laringele şi inima omului.
Teoriile referitoare la inimă şi circulaţia sângelui vor suferi nişte modificări corespunzătoare într-un viitor nu prea îndepărtat.
Se va constata că circulaţia sângelui provine de la cu totul altceva decât de la inimă şi că inima se mişcă numai datorită circulaţiei sanguine.
În viitor, inima va fi un muşchi voluntar şi ea se pregăteşte să fie un muşchi voluntar.
Pentru anatomia şi fizica de astăzi, inima este o piatră de încercare. Configuraţia ei este aceea de muşchi voluntar, dar astăzi ea încă nu este un muşchi voluntar.
Un muşchi voluntar are fibre cu striaţii transversale.
Inima are asemenea fibre cu striaţii transversale, cu toate că astăzi încă nu e un organ voluntar.
Dar ea este pe cale de a deveni un muşchi voluntar.
Şi laringele va avea în viitor o altă funcţie.
El va fi organul de reproducere al omului.
Laringele, care astăzi produce cuvinte ale sufletului, mai târziu va lua asupra sa funcţia de reproducere.
Principiul focului este vorbirea, şi principiul de foc al vorbirii va fi un principiu creator.
De aici, sabia din gură.
Această sabie de foc este în strânsă legătură cu puterile cosmice.
Când omul se adânceşte în imaginea ei, aceasta îi fortifică forţa voinţei.
Cine va transpune în practică, va cunoaşte prin proprie experienţă.
Atunci, el nu numai că va presimţi, va gândi şi va avea sentimente, ci va pătrunde cu puterile sale de voinţă în lucruri.
Aceasta e calea care trece prin scrierea ocultă.
Putem indica, aşadar, în mod absolut concret, în ce fel trebuie să dezvoltăm gândirea, simţirea şi voinţa.
Dacă au fost trezite puterile ce dormitează în om, atunci gândirea, simţirea şi voinţa devin nişte organe absolut precise, acele organe care astăzi sunt numite ochii lui Dumnezeu, ochii spiritului.
Din ele se vor dezvolta ochii spirituali, care ne arată lumea luminii spirituale şi a culorilor ei şi puterile spirituale din dosul lumii noastre fizice.
Puterile de voinţă educate pe cale spirituală devin urechile spirituale.
Când omul e introdus în lumea spirituală, el e introdus pe calea urechii.
Principiul iniţierii are la bază faptul că sunt scoase la lumină anumite puteri care dormitează în lăuntricul omului, în aşa fel încât aceste puteri îl conduc pe om în lumea spirituală din jurul lui.
Ce scot aceste puteri din lăuntricul omului :
Odinioară, în trupul fizic al omului a existat un organ senzorial, un organ indiferent, scăldat în valurile de lumină. Lumina l-a transformat în ochi, astfel încât prin ochi omul a putut să vadă culorile şi formele existente de jur împrejurul lui. Aşa a apărut ochiul.
În om dormitează organe necunoscute şi nerecunoscute, pe care oamenii nu vor să le admită.
Dar de jur împrejurul nostru mai sunt şi alte lumi, pe lângă lumea luminii şi a culorilor.
La fel cum, la un orb, ochiul a fost trezit ca să vadă, în cazul clarvederii şi claraudiţiei se formează urechile spirituale şi ochii spirituali, astfel încât omul să poată vedea în lumea spirituală din jur.
Astăzi, omul şi-a cucerit în el însuşi conştienţa de sine.
El a devenit o fiinţă capabilă să raporteze totul la sine însăşi.
Dar, prin faptul că îşi dezvoltă ochii spirituali şi urechile spirituale, prin faptul că urmează principiul iniţierii, el se cufundă iarăşi în lumea exterioară.
Sinea lui superioară o găseşte în această lume.
Nu avem voie să spunem că găsim divinul şi spiritualul în noi, aceasta fiind o exprimare incorectă.
“Cunoaşte-te pe tine însuţi!” este o expresie veche.
Dar noi trebuie să-l înţelegem în sensul în care vechiul Adam a cunoscut-o pe femeia sa. El a fecundat-o. Aşa este şi cu organele.
Fecundează-te pe tine însuţi, lasă-te fecundat de lume.
Astfel, ceea ce trebuie să realizeze omul este dezvoltarea puterilor ce dormitează în el."
- sinteză din Rudolf Steiner, cu unele adăugiri şi interpretări personale
Deoarece am primit de-a lungul timpului tot felul de întrebări şi cereri de opinie privind diverse manifestări extrasenzoriale, de la oameni care nu prea au nimic în comun cu spiritualitatea, sistemele spirituale şi metodele iniţiatice, oameni la care manifestările au apărut "accidental", şi sunt debusolaţi şi confuzi din această cauză, am creat grupul Facebook "Kato - Grup de Împărtăşire a Experienţelor Extrasenzoriale Personale" , la adresa https://www.facebook.com/groups/949300938442752/
Este un grup închis, restrâns, adresat DOAR persoanelor care au experimentat experienţe extrasenzoriale şi care doresc să le împărtăşească cu ceilalţi membri, în scop de sprijin şi ajutor reciproc.
Pentru persoanele care doresc să comunice cu alţi oameni interesaţi, DOAR pe tematica Iniţierii Spirituale, am creat şi grupul facebook "Kato - Iniţierea Spirituală" la adresa https://www.facebook.com/groups/598891923581509/
Se poate înscrie orice doritor care are un interes real privind această tematică.
Despre Rudolf Steiner : http://ro.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Steiner
Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ;
http://bit.ly/1e5MqXf ;
http://bit.ly/1Kb4SuF ;
http://bit.ly/1Ea0Fzb ;
Al doilea material al seriei "Iniţierea Spirituală" îl găseşti aici : Iniţierea Spirituală 2 - Aspecte psihologice de cunoscut de către Discipol : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/06/initierea-spirituala-2-aspecte.html
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
Ai aici Cuprinsul blogului, cu toate articolele postate, pe care le poţi accesa de aici : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
DESPRE DETAŞAREA CONŞTIENTĂ DE AICI ŞI ACUM, DE SPAŢIO-TEMPORALITATE
Motto : dacă nu vezi cu un ochi, întoarce capul şi priveşte cu celălalt, iar dacă nu vezi cu nici unul, atunci ciuleşte urechile şi ascultă.
Iniţierea Spirituală 2 - Aspecte psihologice de cunoscut de către Discipol
În viaţa şi lumea spirituală există legi şi principii, ca în cea terestră, materială. Este foarte utilă cunoaşterea acestor legi şi principii, care guvernează faţa nevăzută a realităţii, şi însăşi viaţa în ansamblul ei.Cel ce doreşte să păşească pe Calea Iniţierii, trebuie să înceapă prin a-şi forma o anumită dispoziţie sufletească, o anumită atitudine mentală şi afectivă specială, specifică acestui scop.