Get Response Email Marketing

programarea-succesului.ro

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

kato-podcast

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

marți, aprilie 29, 2014

Pro, Contra, și starea de echilibru și armonie

Nu poți ajunge cu adevărat Pro decât după ce ai fost și Contra, și invers.
Și după ce ai trecut prin ambele experiențe, cu credință și convingere, partizan al fiecărei tabere, vei ajunge la un moment dat să constați că experiența polarității te-a transformat în așa fel încât vei adopta în continuare o poziție de echilibru, ajungând în armonie cu lumea și viața, cu cei Pro, cu cei Contra, cu cei indeciși, cu cei confuzi, cu cei conștienți, cu cei inconștienți, cu cei echilibrați, etc.
Concluzia observațiilor mele, personale : extremiștii Pro există pentru a se lupta cu extremiștii Contra. :) Asta este realitatea pe care o observ în jurul meu, atât aproape de mine cât și departe. Ei SUNT FĂCUȚI UNII PENTRU ALȚII. Ei MENȚIN ÎN ECHILIBRU POLARITATEA, ANIHILÂNDU-ȘI RECIPROC ACȚIUNILE, PRIN REACȚIILE LOR. Reaction to action, vorba românului. :)
De aceea nu pot să blamez sau să condamn ceea ce se desfășoară în mod firesc și natural, în această lume. Dar încerc să mă feresc, totuși, de extremiști. :) Am trecut și eu prin "lupta extremelor", și știu că este ceva...periculos. Ca-n filmele cu aventură și sânge-n gură, în care eroii eroii se bat și mor din cauza... principiilor lor. :)
Sper să rămân un spectator, căci nu-mi mai doresc să mor, pe-un câmp de bătălie, luptând cu alții, din cauza unor... aberații. :)
Mai în glumă, mai în serios, fiecare trece prin asta, și moare, și renaște, și luptă iar cu disperare, și asimilează învățăturile pe care le are de învățat, neîncetat, până va absolvi cursurile acestei școli terestre, după care va pleca mai departe, la un fel de... universitate.
Învățătorii au nevoie de elevi, profesorii universitari au nevoie de studenți, și invers. Împreună ei formează clase, școli, facultăți, universități. Marii maeștrii au necesități fiziologice care trebuiesc satisfăcute. Cele psihologice, însă, sunt de o natură diferită față de cele ale majorității populației. Cred că ei ajung la un mod de înțelegere superior, conștientizând rolul și scopul lor exact în ergonomia universală. Cred că ajung să înțeleagă faptul că trăirile emoționale bipolare pun totul în mișcare, roata vieții, generând și menținând ființele în activitate, motivându-le să acționeze și să reacționeze, continuu. Cred că au înțeles faptul că determinismul cauzal, karma, are la bază trăirile emoționale. Și că, dacă trăirile emoționale sunt "stinse", însăși energia karmică se "stinge". Și, în acest caz, omul se eliberează, devine un eliberat. Probabil... Părerea mea...

Nu sunt un indiferent. Dacă aș fi fost, nu aș mai fi postat nimic. Cine crede că a fi în echilibru înseamnă a nu face nimic, și a nu te implica cu nimic, se înșeală. Căci echilibrul, în această lume, nu poate fi stabil, absolut, ci doar relativ. Echilibrul se menține, prin efort personal, prin adaptare continuă, căci diversele forțe de atracție și respingere acționează asupra omului, fizic și psihic, neîncetat.
Poți intra în transă indusă prin tehnici de relaxare somato-psihică, și să te detașezi de corporalitate, de lumea terestră. Poți experimenta astfel o stare de echilibru, prin detașare senzorială și afectivă. Dar, când revii înapoi, lumea terestră, în mod automat, te atașează din nou ei, punându-te înapoi la locul tău, fixat conform determinismului cauzal. Nu vorbesc aici de excepții, de mari maeștrii, care pot opera în mod conștient asupra karmei, unii reușind chiar să o "stingă" în această viață, anulând efectele faptelor lor din trecut, și acționând astfel încât nu se mai leagă de efecte, rămânând eliberați, dezlegați, neatașați de fructele faptelor. Nu lor le adresez aceste rânduri, căci ei nu au nevoie de ele. Cine are nevoie de ele ? Probabil că cei ce au ajuns să le parcurgă, datorită atracției și rezonanței. Părerea mea...

Daca vrei sa asculti in format audio textul de mai sus, da un click pe video-ul de mai jos

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

duminică, aprilie 20, 2014

Eliberarea, transcenderea, decondiționarea, și Trăirile emoționale (sufletești)



Kato :  Sărbători fericite tuturor !

CP imi este ingrozitor de greu sa asociez imaginea lui Iisus răstignit, și să urez "sărbători fericite".

GT : Se sărbătorește Învierea Lui, și după părerea mea nu văd nimic forțat în această asociere, decât dacă s-ar fi dorit acest lucru.

CP : Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asocia imaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite", de parcă ar veni Revelionul. În fine.....

KatoOrice sărbătoare este un prilej de bucurie, și orice bucurie contribuie la starea de fericire personală. 
După cum spun îmțelepții : " FERICIREA ESTE O STARE DE SPIRIT !", deci de tine însuți depinde starea ta de fericire.
Pentru mine orice sărbătoare este un prilej de bucurie, în egală măsură, indiferent că este Revelion, ziua mea, a altuia, Paștele, Crăciunul, sau un parastas.
Hristos a înviat, și nu pot decât să mă bucur pentru asta ! :) 
Cine privește mereu partea pozitivă a lucrurilor, partea plină a paharului, reușește să își întrețină permanent optimismul, starea de veselie, și găsește permanent prilejuri de bucurie, în fiecare eveniment.
Bucurați-vă. Hristos a înviat.

Totul este în mintea ta... 
Starea ta depinde de asocierile mentale pe care le efectuezi, în permenență, şi interpretările subiective conferite obiectelor, evenimentelor, fenomenelor... 
Starea ta depinde de lucrurile și evenimentele asupra cărora îți îndrepți atenția, interesul. 
Cine se fixează și se blochează psihic pe imaginea Hristosului însângerat, va resimți sufletește suferință, prin rezonanță afectivă, iar cine își fixează atenția pe imaginea Hristosului înviat, ce a transcens suferința și planul vieții terestre, poate simți detașare față de suferință, chiar bucurie privind această înviere, intrând în rezonanță cu o stare superioară de conștiință, o stare de iubire, bucurie și fericire, de un nivel superior.
"Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asocia imaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite" "
Această contradicție, care denotă existenţa unui conflict interior, arată existența unui blocaj logico-afectiv care împiedecă manifestarea liberă a fericirii tale.
Este o incongruenţă în trăirile contradictorii pe care le ai faţă de această sărbătoare. 
Te fac să fluctuezi emoţional, şi să nu te poţi păstra într-o stare emoţională pozitivă, de echilibru, stabilă.
Te bucuri de sărbătoare, dar nu te poți simți fericită din cauza asocierii mentale a sărbătorii cu suferința. 
Rezonezi la suferința asupra căreia îți îndrepți atenția, cu suferință interioară, producându-ți astfel, inconștient, tu, ție însuți, suferință, în mod... inutil, fără rost... 
La fel, prin același mecanism inhibitor, dacă te gândești zilnic, foarte des, la faptul că în spitalele lumii există mii și mii de oameni care suferă, agonizează, mulți fiind chiar în pragul morții, nu ai nici o șansă să poți trăi fericit, ci chiar din contră, profund nefericit, rezonând afectiv cu durerea
 
și suferința tuturor oamenilor aflați în suferință. 
În același timp, există o altă mare mulțime de oameni care se bucură de viață, de plăcerile vieții, voioși și sănătoși. 
Ai putea intra în rezonanță cu starea lor, bucurându-te și veselindu-te în armonie cu ei ?

În imaginea postată este vorba de un Crist luat de pe cruce, de mine, care mai păstrează poziția crucificării, a răstignirii. 
Într-un fel, este o imagină simbolică pentru condiția umană a SUFERINȚEI ACCEPTATE de fiecare om ca făcând parte din destinul vieții terestre. 
Această suferință inerentă, însă, nu exclude posibilitatea existenței momentelor de veselie și bucurie, ci chiar le impune, ca o condiție a existenței dualității și complementarității. 
Altfel privind lucrurile, din prisma ambivalenței, afirm că în orice lucru, proces și eveniment, există ceva ce poate fi considerat bun și ceva rău, ceva pozitiv și ceva negativ, ceva plăcut și ceva neplăcut, deci și bucurie și suferință, în comuniune.
Condiția eliberării de suferință ? 
Simplu, conform raționamentului de mai sus : depășirea, eliberarea, transcenderea dualității ! 
Când nu va mai exista suferință, nu va ma exista nici bucurie, veselie ! 
Transcenderea, eliberarea totală, te ELIBEREAZĂ DE ORICE TRĂIRE EMOȚIONALĂ !
De neînțeles omului obișnuit, o astfel de stare... 
Iar neînțelegere înseamnnă neacceptare, căci nu poți accepta ceva neînțeles ție. 
Respingi instinctiv ceea ce nu cunoști și nu înțelegi...
Concluzie : oamenii resping instinctiv starea de eliberare totală, de decondiționare totală, de... mântuire.

Astfel vei recunoaște Eliberatul : el nu manifestă trăiri emoționale sufletești, afecte, emoții, sentimente. 
El este liniștit, împăcat, împlinit, fericit. 
Nu râde, doar surâde, înțelegător.
Astfel vei (re)cunoaște manifestarea stării de Eliberare : liniștea și pacea minții vor anula (anihila) manifestarea perturbatoare a oricărui fel de trăire emoțională. 
Nu te vei mai întrista, dar nici nu te vei mai bucura, în mod exploziv, ca înainte. 
Și această liniștire neobișnuită te va...neliniști, la început, când îi vei sesiza prezența, căci (dacă) nu o vei înțelege. 
Neînțelegerea va cauza neacceptarea, și te vei forța să alungi această stare, care simți că îți pătrunde sufletul, și pe care vei tinde să o consideri ceva... patologic, o îmbolnăvire...
Cei ce practică meditația, care fac astfel cunoștință cu starea de echilibru și armonie, o vor înțelege, accepta, și considera ceva normal. 
Pentru ei, nefiresc li se va părea modul exploziv și spumos de manifestare a oamenilor obișnuiți, care își trăiesc viața sub imperiul influențelor trăirilor afectiv-sufletești, mânați de plăceri și neplăceri senzoriale, trupești, continuu...

Ce este dincolo de bucurie și suferință ? 
Starea indescriptibilă de ÎMPLINIRE, care nu este propriu zis o stare sufletească, ci o stare de echilibru și armonie, în care trăirile emoționale perturbatoare pur și simplu nu se mai pot manifesta, nu mai pot deteriora echilibrul profund instaurat. 
În starea de Eliberare mintea nu mai este păcălită de stările afective fluctuante, și poate reflecta, astfel, în mod fidel realitatea, adevărul, netulburată fiind de nimic această reflectare...

Starea de Eliberare nu este o stare comună, obișnuită, pentru ființele omenești. 
Nu o recomand oamenilor obișnuiți ca scop în această viață. 
Nu este ceva potrivit lor, necesar lor, acum și aici. 
Ea este o stare evolutivă care va fi obținută de fiecare, într-un viitor mai mai mult sau mai puțin îndepărtat, în cursul unor alte viitoare încorporări. 
Dar se poate afirma faptul că această stare poate fi experimentată, pentru foarte scurt timp, prin anumite metode și tehnici speciale, pe care le putem numi spirituale. 
Bineînțeles, însă, că nu oricine este dispus să efectueze astfel de experimente, și nu oricine poate experimenta oricând această stare, ci doar, repet, în anumite condiții speciale.
Pe de altă parte, se poate afirma și faptul că oamenii sunt spirite care au intrat în planul terestru pentru a experimenta acest fel de viață, pentru a se bucura de acest mod de viață pământesc, corporal, limitativ, ca de un joc inedit. 
Privind din acest punct de vedere, nu consider că este necesar să se "trezească" oamenii din această experiență pe care putem spune că ei și-au dorit-o și o vor, ca pe ceva necesar, acum, lor... 
Nu cred că oamenii vor cu adevărat să se trezească, în majoritatea lor, deoarece peste tot în jur observ o adevărată și puternică rezistență, mai mult sau mai puțin conștientă, manifestată față de fenomenul trezirii. 
Este ca și cum omul ce doarme și visează liniștit la o lume a lui, nu prea are motiv să se trezească la o realitate pe care simte că nu o.poate controla, care îi scapă de sub control, ce pare nesigură și primejdioasă pentru ființa lui.
Privind mai în profunzime, se poate observa că teama și frica stau la baza majorității actelor comportamentale. 
Dar teama de această lume cunoscută, devenită familiară, este mai mică decât teama de o lume necunoscută, neînțeleasă. 
Este greu să îți creezi scenarii pozitive despre ceva necunoscut, dar foarte ușor să creezi scenarii negative. 
Omul a uitat ce se află "dincolo", fiind împiedecat să acceseze acele informații, datorită unei amnezii de tip special, conferită de fenomenul încorporării în trupul omenesc.
Privind lucrurile foarte detașat, putem observa că, de fapt, cine vrea cu adevărat să se trezească, are instrumentele necesare, și persoane, în jurul lui, care îl pot sprijini și ajuta în acest sens. 
De altfel, internetul a devenit o sursă deosebită de informații, la îndemâna tuturor. 
Cine nu vrea, se înconjoară automat de persoane care îl sprijină în demersul de a se bucura de viață așa cum este ea, cu plăcerile și neplăcerile ei inerente, duale și complementare....

Am dorit să evidențiez, pe scurt, faptul că tu, cititorule, decizi de fapt ceea ce vrei să faci în continuare, mai mult sau mai puțin conștient. 
Fiecare își urmează drumul său personal. 
De aceea, degeaba sunt criticile și condamnările altora, care aleg altfel, conform drumului lor, poziției lor evolutive, voinței lor. 
Nu toți oamenii au nevoie de exact aceleași experimente, lecţii şi învăţături, în același moment dat. 
Dar toți vor trece prin aceleași experiențe, cu timpul. 
Să nu crezi că cineva va fi scutit. 
Cei ce au trecut și au asimilat învățătura nu vor mai repeta aceleași greșeli. 
Ei vor avea parte de alte și alte experiențe, conform greșelilor pe care încă le tot repetă. 
Privind din acest punct de vedere, trăiești ceea ce trăiești, acum și aici, datorită greșelilor tale, pe care le efectuezi în mod repetat. 
Când nu vei mai efectua greșeli de un anumit gen, nu vei mai reveni aici, în acest plan. 
Când nu vei mai rezona cu modul de gândire al ființelor omenești, nu te va mai atrage nimic aici, între oameni. 
Vei fi atras, prin rezonanță, în altă lume, printre alte specii de ființe umanoide.
 A afirma faptul că "oamenii se selectează singuri", este același lucru,  privit însă din altă perspectivă...

Nu afirm că este greșit să rezonezi de Paști, de Crăciun, sau în oricare altă zi, cu suferințele lui Isus, dacă tu asta vrei, în mod conștient. 
Această rezonanță realizează un fel de empatie cu el și experiența trăită de el acum 2.000 de ani. 
Funcționează ca un canal informațional de legătură. 
Dar, dacă hotărăști că asta vrei, ar trebui să înțelegi fenomenul în mod global, privind consecințele și implicațiile sale. 
De exemplu, dacă autosugestiile vor prima și vor fi foarte puternice, atunci tu vei putea fi impresionat senzorial, în sensul de a simți impresii senzitiv-senzoriale care sunt în acord și legătură cu modul în care tu personal îți reprezinți mental și afectiv fenomenul crucificării. 
Vei putea percepe imagini legate de crucificare, mai mult sau mai puțin simbolice, vei putea simți dureri în regiunea capului, conform durerii resimțite de Isus de la spini, dureri în palme și picioare conform durerii pricinuite de cuie, etc. 
De-a lungul istoriei au existat mulți oameni la care s-au manifestat chiar fizic rănile crucificării (stigmatismele) ca o consecință a rezonanței. 
Printre cei mai cunoscuți sunt țăranca bavareză Therese Neuman, la care s-a manifestat și fenomenul inediei, legat de postire, ea nemâncând nimic ani în șir. Padre Pio este alt exemplu. 
Puterea minții, a autosugestiei, a imaginației, intenției și voinței, este mare, și în mare încă necunoscută. 
A considera drept "sfinți" astfel de oameni, sau persoane a căror putere mentală a fost scăpată de sub control, reprezintă două modalități de catalogare diferite, care de fapt se completează reciproc. 
Cineva mi-a relatat cum, în stare de transă, prin hipnoză, o persoană a suferit o rană reală, realizată prin simpla sugestie a hipnotizatorului privind faptul că moneda ținută în palmă devine foarte fierbinte. Arsura a persistat exact ca o arsură normală, efectuată cu o monedă încălzită în foc. 
Deci, dacă tu reușești să îți induci transa, prin rugăciune și meditație, și, în această stare de transă îți dorești și te sugestionezi că trăiești experiența crucificării, este posibil să te trezești că vei simți durerile și vei manifesta fizic rănile, așa cum ți le imaginezi că le-a trăit Isus.
Însă observațiile critice au relevat că ele nu apar conform adevărului istoric, ci conform credinței persoanei care s-a... autosugestionat că acele răni trebuie să fi fost în anumite locuri, la mîini și la picioare.
Faptul de a rezona cu suferința, a lui Isus, sau a oricărui alt om, sau a rezona cu bucuria sa, este o chestiune de opțiune personală, la care este bine să meditezi înainte. 
Mintea poate fi păcălită, şi se lasă păcălită, căci ea procesează ceea ce tu sau altcineva îi dați să proceseze, prin sugestii și autosugestii. 
Practic orice sugestie acceptată de tine devine o autosugestie, și doar sugestiile acceptate declanșează efecte de tipul celor descrise mai sus. 
Așadar, discernământul și atitudinea ta sunt hotărâtoare, căci ele orientează natura experiențelor și efectelor de care vei avea parte în viața ta. 
Nu accepta orice informație drept realitate și adevăr, fără să o treci înainte prin filtrul rațiunii. 
Mai bine să fii puțin sceptic, precaut, decât puțin... prea credul (naiv). 
Credulii suferă mai mult...

Da click pe imaginea de mai jos pentru a asculta textul de mai sus in format audio.


Nemira

CINE ȘTIE CE URMEAZĂ DUPĂ MOMENTUL MORȚII ? VIZIUNEA RELIGIEI ORTODOXE ESTE SINTETIZATĂ ASTFEL DE PĂRINTELE CLEOPA

http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm De ce postez acest link ? Nu pentru că aș fi un adept al acestei viziuni, ci pentru că am remarcat anumite elemente comune cu alte religii, cât și cu anumite informații oferite de cei întorși din moarte clinică, și de cei intervievați în stare de hipnoză profundă. Există anumite elemente comune, dar și multe deosebiri... Ca în toate cazurile în care există viziuni diferite din cauza unor puncte de vedere diferite, înclin să cred că adevărul, ca întotdeauna, se află undeva la... mijloc...

joi, aprilie 17, 2014

Destinul (karma) și Implicarea

Cineva a afirmat : "Fiecare om are destinul său. Singura soluție este să-l accepte și să-l urmeze, oriunde l-ar duce."

Recitește raționamentul, și exprimă-ți părerea : este valid, adevărat, sau invalid, neadevărat, ceea ce se afirmă ?
Cu ce ești de acord, și cu ce nu ești de acord ?
Poate că viziunea mea te va ajuta să ți-o formulezi mai clar pe a ta.

Așa procedează... inconștienții, acceptând destinul și urmându-l oriunde i-ar duce...
1. Fiecare om are destinul său.
2. Singura soluție
3. Este să-l accepte
4. Și să-l urmeze
5. Oriunde l-ar duce.
Am defalcat raționamentul pe idei componente, pentru o mai bună și clară analiză.

Atât Abrahamii (Învățătorii oamenilor de Dincolo) cât și Isus și alți mari inițiați, au tot repetat această idee, în multiple forme și din diferite puncte de vedere : destinul (karma) reprezintă efectul din prezent generat de faptele tale din trecut, și tu poți schimba continuu acest destin prin fiecare din faptele tale pe care le desfășori în prezent.

Omul inconștient nu știe sau nu înțelege puterea intenției și voinței sale, și se lasă în mod fatalist în voia soartei, ne având curajul necesar să încerce să își dirijeze destinul. El se lasă astfel condus mereu de alții, și destinul lui de fapt este HOTĂRÂT DE ALȚII, de cei ce au curaj să se implice în dirijarea vieții lor și a celor din jurul lor (oameni autoritari, care ajung în posturi și funcții autoritare). Poți vedea peste tot în jurul tău astfel de oameni, care nu se implică delo, dar se plâng încontinuu de... autorități, adică de cei care le conduc viața, cei pe mâna cărora și-au încredințat în mod inconștient... destinul lor personal. Acești oameni se plâng toată viața, ne putând accepta faptul că sunt la cheremul altora mereu, blocați în neînțelegerea determinismului cauzal al bunăstării, prosperității și fericirii lor sufletești.

Cu voință și credință poți muta un munte din loc, a spus Cineva, dar...cine să-L înțeleagă ? Plângăcioșii blocați în neputință datorită autolimitării gândirii și comportamentului lor ?

1. Fiecare om are destinul său. Da, corect. Este efectul tuturor gândurilor și faptelor sale, din această viață și cele anterioare.
2. Singura soluție - incorect, este o autolimitare, un blocaj, să crezi că ai o singură soluție, și aceea să fie de... a nu face nimic.
3. Este să-l accepte. Corect, nu poți să nu accepți faptul clar că există un determinism cauzal, și că trăiești în prezent efectele gândurilor și acțiunilor tale din trecut. Acceptă, căci oricum, dacă încerci să nu accepți nu ai altceva de făcut decât să te dai inutil cu capul de pereți, suspinând și lăcrămind la gândul că ai făcut tot felul de greșeli și erori în trecut. Asta îți va provoca doar decepții, depresii, refulări, demotivare, deci nimic bun, plăcut, pozitiv.
4. Și să-l urmeze.
5. Oriunde l-ar duce. Greșit. De ce ? Deoarece destinul tău te poartă spre consecințe (efecte) neplăcute generate de greșelile efectuate de tine în trecut, spre stări de durere, suferință, boală. A accepta orbește, chiar prostește, să suferi de...unul singur, când de fapt tu îți poți îndrepta greșelile, anulând consecințele (efectele) negative, nu poate reprezenta o opțiune (alegere, decizie) corectă, inteligentă. Creatorul a făcut această lume într-un mod admirabil, existând o perioadă de latență între cauză (faptă) și efect, ce poate fi utilizată în scopul "reparării", iertării, anulării efectelor care se propagă, înlănțuite, în timp.

Nu există oameni perfecți, care să nu fi greșit niciodată cu nimic. Un om obișnuit greșește de zeci și sute ori zilnic, privind modul în care se odihnește, modul în care se hrănește, în care se îmbracă, în care relaționează cu cei din jurul său, în care se rapotează la el însuși, la lume, la viață. De aceea toți suferă, cuntinuu, deoare greșesc continuu, generând efecte negative continuu.

O vorbă în popor sună cam așa : " Dă-i Doamne românului mintea de pe urmă." După ce ai acționat, de multe ori ți-ai dat seama că ai greșit. Nu întotdeauna. Aflând unde ai greșit, ulterior ai afirmat că acum știi cum trebuia să procedezi, ca să fie totul bine. Aceasta este mintea de pe urmă, înțelegerea dobândită după ce faptele s-au consumat. Ce mai poți face spre binele tău și al altora, însă ? Bineînțeles, nu să te lamentezi, ci să meditezi asupra efectelor în lanț, declanșate de greșeala ta. Tu poți opri măcar o parte din manifestarea acelor efecte în viitor. Astfel poți contribui la modificarea (influențarea) în mod pozitiv a destinului tău și al altora, contribuind la transformarea acestei lumi într-o lume mai bună, din punct de vedere al calității vieții.

Conștientul se "lasă în voia destinului" doar privind efectele pozitive manifestate de faptele pozitive efectuate de el și alții, anterior, permițând acestor efecte să se desfășoare în viața sa și a celor din jurul său.

Nu privi indiferent, temător și neputincios la propagarea răului, durerii și suferinței, prin viața ta, în toate sensurile și direcțiile. Exercită-ți voința proprie cu curaj, exprimă-ți clar și ferm intențiile, și motivează-i și pe cei din jur să se implice personal în transformarea acestei lumi, în sens pozitiv, spre binele tuturor.

Nu uita : orice transformare, chiar și cea a destinului tău, deci, începe din... tine, cu...tine...


Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/



O SERIE DE CĂRȚI MINUNATE DESPRE SPIRIT, VIAȚA SPIRITUALĂ, VIEȚILE ANTERIOARE, LUMEA DE DINCOLO, EXISTENȚA DE DINAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA CORPULUI OMENESC

(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! ) Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.

marți, aprilie 08, 2014

Sundar Singh - Viziuni din Lumea Spiritelor

Aceasta este o sinteză a lucrării lui Sundar Singh - "Viziuni din lumea spiritelor", efectuată de Kato, cu anumite adăugiri explicative personale. Consideră această sinteză drept o invitație către citirea textului original integral.
Cuprinsul cărții arată așa :
Capitolul 1 - Biografia lui Sundar Singh.
Capitolul 2 - Misiunea spirituală : Începutul; Prima întâlnire ; A doua întâlnire.
Capitolul 3 - Revelațiile lui Isus Cristos : Despre cum se arată Dumnezeu oamenilor; Despre păcat; Despre mîntuire; Despre rugăciune; Despre ce înseamnă a sluji Domnului ; Despre suferinţă; Despre rai şi iad.
Capitolul 4 - Viziuni din Lumea Spiritelor : Viaţa; Moartea; Ce se întâmplă după moarte; Lumea spiritelor; Fii întunericului; Moartea unui copil; Moartea unui filosof; Ajutorul oferit de fiinţele din lumile nevăzute; Despre manifestarea lui ISUS; Referitor la un muncitor şi un om suspicios; Un om bun şi un hoţ; Unele păcate secrete; Ocazii pierdute; Unui om rău i se permite să intre într-un cer superior; Despre sufletul unui ucigaş; Şi sufletul omului ucis; Sufletul unui mincinos; Sufletul unui tîlhar; Moartea unui om pur; Locuinţele Cerului; Un preot mîndru şi un muncitor umil; Viaţa în Cer; Scopul Creaţiei; Distanţa în Cer; Smochinul cel veştejit; Fiinţa umană este sau nu este cu totul liberă ?Manifestarea iubirii lui Dumnezeu.

Din Prefață :
Sundar a încercat să descrie unele viziuni primite de la Dumnezeu. Nu a putut scrie despre toate viziunile sale, din două motive principale :
1. A avut unele viziuni care nu pot fi explicate logic prin intermediul cuvintelor,
2. A fost îndemnat să nu prezinte anumite viziuni oamenilor, deoarece ele nu pot fi înțelese încă de oamenii obișnuiți, care nu au avut niciodată astfel de viziuni. Încercarea de prezentare a lor ar crea doar confuzie, incertitudine și nesiguranță.
Trebuie înțeles faptul că nici natura viziunilor descrise de el nu poate fi înțeleasă încă în totalitate, și că chiar psihologii și psihiatrii din prezent nu înțeleg încă natura lor. Încă există tendința generală de a considera ca aparținând de domeniul patologiei astfel de manifestări psihice. Din punctul meu de vedere, care se bazează pe anumite experimente efectuate în acest domeniu, cconsider că granița între normal și patologic o reprezintă capacitatea de control a acestor viziuni, deoarece ele pot fi declanșate, în anumite condiții speciale, oricărui om normal. Factorul principal îl constituie instalarea stării de transă, prin relaxare și deprivare senzorială. Exact în acest mod a reușit și Sundar să le declanșeze, prin starea de transă instaurată în urma rugăciunii și meditației profunde, care a durat mai mult de o oră. Cu certitudine, orice om normal care s-ar supune acestui fel de experiment, în mod repetat, ar avea acces la experimentarea stării vizionare descrisă de Sundar și alți vizionari de-a lungul istoriei omenirii. În alte articole am prezentat metode și tehnici în acest sens, și voi mai scrie despre acest subiect incitant, interesant, și puțin cunoscut. Cine este cu adevărat interesat, să citească cu atenție ce anume descrie Sundar că a a făcut înainte de a intra în această stare vizionară, și care a fost atitudinea sa psihică abordată. Atitudinea reprezintă și ea un factor determinant, în sensul în care se poate spune că fiecare om obține ceea ce VREA să obțină. Rolul intenției, al motivației, și al voinței, în cadrul orientării atitudinale, este foarte important, chiar decisiv.
Pe scurt spus, cine VREA să experimenteze o stare modificată de conștiință, care să îi permită accesul la percepția lui Isus, o poate face urmând această mmetodă cu caracter general :
1. Efectuarea unui exercițiu de relaxare profundă, într-un mediu cât mai calm și liniștit.
2. Focalizarea atenției asupra intenției de a lua contact cu personalitatea Mântuitorului.
3. Menținerea constantă în minte a acestei intenții, cu calm și fermitate, începând cu exerciții inițiale de câteva minute, pentru a ajunge la capacitatea de a menține această stare mentală chiar mai mult de o oră, dacă este cazul. Sundar a spus că a dobândit o viziune după aproximativ o oră și jumătate.
Trebuie înțeles însă faptul că totul se bazează și pe un fenomen de rezonanță afectivă, în sensul că starea emoțională adecvată favorizează rezultatul, iar o stare emoțională neadecvată defavorizează producerea efectului scontat.
Sundar a publicat datorită insistențelor prietenilor săi, care au insistat să nu amâne publicarea acestor viziuni, deoarece ele reprezintă un ajutor spiritual pentru mulți alţi oameni.
La Kotgarh, în timp ce se ruga, ochii i s-au deschis pentru viziunea cerească. Atât de viu a văzut totul, încât a crezut că a murit şi că sufletul său a trecut în gloria cerului. În decursul anilor care au urmat, aceste viziuni au continuat să-i îmbogăţească viaţa. El nu putea sa le provoace dupa dorinţă, dar în mod obişnuit, când se ruga sau medita, uneori până la opt sau zece ori pe lună, ochii i se deschideau pentru cer, şi timp de o oră sau două, păşea în gloria sferei cereşti cu Isus Hristos şi purta conversaţii cu îngerii şi spiritele. Răspunsurile lor la întrebările sale au furnizat mare parte din materialul publicat în cărţile sale, iar extazul de nedescris a acelei comuniuni spirituale, îl făcea să tânjească după timpul când va intra definitiv în fericirea şi părtăşia celor răscumpăraţi.
A accentuat că viziunile sale nu reprezintă o formă de spiritism. Spiritismul pretinde că aduce mesaje şi semnale de la spirite, dar în mod obişnuit ele sunt atât de fragmentare şi de neînţeles, dacă nu chiar înşelătoare, încât îndepărtează pe adepţii lor de la adevăr. Pe de altă parte, în aceste viziuni, el vedea viu şi clar fiecare detaliu al gloriei lumii spirituale, şi a avut parte de experienţa înălţatoare a unei foarte reale partăşii cu sfinţii, în lumea inimaginabil de strălucitoare şi frumoasă pe care o percepea. De la aceşti îngeri şi sfinţi nu a primit mesaje vagi, fragmentare şi derutante, venite de la fiinţe nevăzute, ci elucidări clare şi raţionale a multor probleme.
Această “părtăşie a sfinţilor” a fost un fapt atât de real în experienţa bisericii timpurii, încât i se dă un loc printre articolele de credinţă din Crezul apostolic. Într-o viziune a cerut sfinţilor o dovadă din Biblie despre această comuniune a sfinţilor şi i s-a spus că se găseşte clar în Zaharia 3:7-8, unde “cei ce sunt aici, nu sunt îngeri, ci sfinţi glorificaţi, iar promisiunea lui Dumnezeu, cu condiţia ca losua să împlinească porunca Sa, era că “te voi lasa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. “Tovarăşii” lui din locul acela erau spiritele oamenilor făcuţi perfecţi, cu care el putea fi în comuniune.
Spiritele, sfinţii şi îngerii sunt menţionaţi în mod repetat în carte. Distincţia pe care a dorit să o fac între ei, este că :
- spiritele pot fi bune sau rele, iar după moarte ele există într-o stare intermediară, între cer şi iad.
- Sfinţii sunt aceia care au trecut prin această stare intermediară şi se află într-o stare mai înaltă a lumii spirituale, având repartizate sarcini speciale.
- Îngerii sunt acele fiinţe glorioase cărora li s-au atribuit tot felul de sarcini superioare, iar între ei sunt incluşi mulţi sfinţi din alte lumi, precum şi din lumea noastră. Ei trăiesc împreună ca o familie. Ei se ajută unii pe alţii cu dragoste, fiind fericiţi pentru totdeauna în strălucirea gloriei lui Dumnezeu. Lumea spiritelor, este starea intermediară în care intră spiritele după ce părăsesc trupul. Lumea spirituală cuprinde toate sferele spirituale, începând cu sfera întunecată a gropii fară fund şi terminând cu sfera luminată de tronul Domnului.
"Îngerii au conversat cu mine despre multe alte lucruri, care însă sunt imposibil de descris în cuvinte, deoarece, nu numai că nu există limbaj sau termeni de comparaţie în lumea aceasta, prin care să pot exprima înţelesul acelor foarte adânci adevăruri spirituale, dar de asemenea, ei nu au dorit ca eu să încerc a le descrie, fiindcă o persoană fără experienţă spirituală nu le-ar putea înţelege, astfel încât există riscul ca acele descrieri, în loc să fie de ajutor, ele să fie pentru mulţi o pricină de confuzie şi eroare. De aceea, am consemnat doar câteva din cele mai simple din chestiunile discutate, în speranţa că mulţi vor obţine din ele îndrumare, prevenire, învăţătură, şi mângăiere.
De asemenea, nu este prea departe timpul în care cititorii mei vor trece în lumea spirituală şi vor vedea aceste lucruri cu propriii lor ochi. Dar înainte de a părăsi pentru totdeauna această lume, pentru a merge la casa noastră veşnică, trebuie ca prin ajutorul harului lui Dumnezeu şi în duh de rugăciune să îndeplinim cu credincioşie munca noastră. Astfel, vom împlini scopul vieţii noastre şi vom intra fară umbră de regret în bucuria veşnică a împărăţiei Tatălui nostru ceresc."

BIOGRAFIA LUI SUNDAR SINGH : s-a născut în anul 1889 în orașul Rampur, statul Patiala, nordul Indiei. Părinţii săi au fost oameni bogaţi, din clasa conducătoare. A avut parte de o copilărie fără griji, a urmat clasele primare la şcoala unei misiuni americane. Acolo a cunoscut Biblia.
O puternică influenţă a avut asupra lui mama sa, o femeie deosebit de evlavioasă, în felul ei hindus. La 14 ani şi-a pierdut mama, fiind marcat de acest eveniment. După multe frămîntări sufleteşti, s-a convertit la creştinism, în urma unei experienţe deosebite : în 1904, la vârsta de 15 ani, în timp ce se ruga în camera sa, Isus Cristos i s-a revelat în mijlocul unei lumini.
Tatăl său a fost total împotriva convertirii sale la creştinism. Au fost multe încercări, din partea familiei şi a rudelor, de readucere a sa la religia tradiţională, dar fără efect. Tatăl l-a dat afară din casă, dar a găsit adăpost la creştinii din zonă.
Duminică, 3 septembrie 1905, ziua în care a împlinit 16 ani, a fost botezat, în oraşul Simla.
În ziua 3 octombrie, la o lună după botez, a plecat să colinde lumea. Avea un turban galben și haina portocalie a unui ascet Sadhu sfînt. (ascet care a renunţat la viaţa socială, consacrîndu-şi viața lui Divinității). Conform modelului oferit de Isus, a considerat că nu-i trebuie casă și bogăţii, şi că va împărţi suferinţa cu oamenii, mâncând doar ce va primi de la ei, şi că le va vorbi mereu de iubirea de Dumnezeu.
A practicat o asceză severă şi a combinat idealul indian, al detaşării de planul material, cu îndemnul cristic de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, dăruindu-şi viaţa şi tot ce făcea, oamenilor. Avea numai 16 ani. A fost primit în cercurile creştine din India, dar şi printre cei de alte religii.
A călătorit foarte mult, pentru a răspîndi printre oameni mesajul lui Isus. Haina sa subţire portocalie, de Sadhu, nu-l putea apăra împotriva frigului şi zăpezii. Picioarele fără încălţăminte îi erau pline de răni, iar creştinii l-au numit cu veneraţie "Apostolul cu picioarele însîngerate".
În Razar a fost închis de călugării intoleranţi într-o groapă adîncă acoperită cu un grilaj mare de fier a cărei cheie o avea numai conducătorul mînăstirii. Noaptea a auzit cum lacătul a fost descuiat şi cineva i-a aruncat o frînghie. Nu şi-a găsit salvatorul, care a dispărut. Dimineaţa s-a dus iar în piaţa oraşului şi a continuat să vorbească mulţimii despre Isus. Călugării au apărut curînd, furioşi şi uimiţi de evadarea lui, şi l-au dus la conducătorul mînăstirii, care s-a supărat foarte tare, căci nu înţelegea cum i s-a putut fura cheia pe care o avea mereu asupra sa. În furia sa, a scos inelul cu chei, dar au constatat cu toţii că acea cheie era ia locul ei. Înfricoşaţi, călugării l-au dat afară din oraş, fără să îi mai facă vreun rău.
Ajuns și pe vestitul munte Kailas, Olimpul Indiei, iarna, pe frig și zăpadă, s-a rătăcit şi s-a prăbuşit într-o adîncitură unde a rămas mult timp. Când furtuna s-a mai liniştit, a văzut în faţa sa un om ciudat, bătrîn, cu părul lung și unghii neobişnuit de mari. Acesta a spus : "Să ne rugăm împreună", și a rostit o minunată rugăciune care s-a terminat cu numele lui Isus. Atunci a înţeles că întîlnise un credincios creştin care trăia acolo, izolat de lume. A aflat că era singur în munţi de peste 300 de ani, trăind în rugăciune şi aspirînd la cunoaşterea Divinului, iubindu-l pe Isus. Avea chiar o carte de rugăciuni la el, scrisă în greceşte cu caractere foarte vechi, care aparţinuse chiar sfîntului Francis Xavier.
A parcurs distanţe foarte mari, pe jos, adesea cu picioarele goale şi însîngerate, şi a dormit pe pămînt la adăpostul copacilor, ducînd cu el doar o pătură şi Noul Testament. A mers din sat în sat şi din oraş în oraş, acceptînd ajutorul pe care oamenii i l-au oferit de bună voie, dar a fost nevoit deseori să se hrănească cu rădăcini, fructe sălbatice şi frunze. A străbătut astfel o mare parte a subcontinentului Indian.
A simţit o chemare specială pentru a răspîndi învăţăturile Evangheliei în ţara Tibetului. A pătruns în Tibet împotriva voinţei autorităţilor şi a înfruntat opoziţia populaţiei. Cea mai mare parte a activităţii a desfăşurat-o în subcontinentul indian şi în Tibet, dar a predicat şi în alte ţări cum ar fi Sri Lanka, Nepal, China, Japonia, Singapore, Birmania.
În 1920, a vizitat Europa, America şi Australia, în 1922 Palestina, şi apoi din nou Europa. În anul 1922 a fost invitat în Elveţia şi Germania. Mii de oameni i-au ascultat cuvintele. Despre creştinii din Europa a făcut remarci aspre, căci inițial a crezut că toţi locuitorii ţărilor creştine din Europa citesc Biblia și sunt asemenea îngerilor. Trecând prin aceste ţări, a înţeles eroarea sa. "Cea mai mare parte dintre ei au obrazul alb şi inima neagră. În ţările de alte religii, văd oamenii mergînd în templele lor; ei cred în Dumnezeu. Aici, văd mai ales oameni care numai cu numele sînt creştini. Ei caută plăcerile, afacerile, luxul, desfătările. Ei se preocupă necontenit numai de bani, de plăceri si de afaceri.
Altădată gîndeam că sunt nenorocit că m-am născut într-o ţară care nu este creştină şi credeam că trebuie să fie foarte fericiţi cei din ţările creştine. Dar după ce am vizitat aceste ţări, mi-am schimbat părerea. Locuitorii ţărilor creştine îşi închipuie că au aflat totul şi nu mai au nimic de căutat. Cei mai mulţi sunt mai bucuroşi să meargă la petreceri decît la biserică. Foarte mulţi sînt atraşi de distracţii mărunte în loc să caute să se preocupe de lucruri spirituale. Am rămas profund dezamăgit vizitînd unele ţări creştine şi văzînd că totuşi nu găsesc creştini adevăraţi, ci numai cu numele. A trebuit să constat că acestea nu sunt ţări creştine, ci dooar există unii oameni singuratici care sunt cu adevărat creştini, iar aceştia trăiesc departe de forfota bisericilor. Se împlinesc şi aici cuvintele Scripturii: "Între ai Săi a venit, dar ai Săi nu L-au primit". Mulţi dintre cei care îşi spun creştini nu-şi deschid cu adevărat inima către Isus, ci îl alungă din sufletul lor datorită lipsei de credinţă, superficialităţii şi ignoranţei."
Într-o predică despre pacea lumii, a spus: "Dumnezeu este pacea cea adevărată, pentru că El este împăratul păcii. Oamenii au încercat să aducă pacea în această lume şi să pună capăt războaielor. Liga Naţiunilor a făcut şi face mari eforturi pentru pace, dar nu poate să facă nimic atîta vreme cât nu este o Ligă a inimilor - iar această Ligă nu este posibilă cât timp inimile nu sunt închinate Aceluia care este Stăpînul lor, Dumnezeu cel veşnic".
A vizitat și România, şi a prezis că focarul spiritual al planetei se va situa în viitor în această țară sfântă. S-a retras în India pentru a se odihni, însă chemarea pentru Tibet nu l-a părăsit. În 1929 a plecat pe ultimul său drum, spre Tibet. Odată cu plecarea sa, nu a mai apărut nici o informaţie nouă despre el. Prietenii lui, şi chiar guvernul Indiei, au întreprins cercetări, dar nu s-a descoperit nimic.

MISIUNEA SPIRITUALĂ :
În copilărie nu i-a înţeles deloc pe creştini, și arunca cu pietre după misionarii care predicau învățătura creștină. În 16 Decembrie 1904 a stropit Biblia cu petrol şi a aruncat-o în foc, crezând că își face datoria, având considerație numai față de religia sa hindusă. Ulterior, a fost aşa de mîhnit şi de tulburat încît s-a hotărît să se sinucidă. S-a hotărât ca, înainte de a se sinucide, să mai roage o dată Divinitatea să-i arate calea mîntuirii, și în cazul în care rugămintea nu îi va fi îndeplinită, să se omoare. După o oră şi jumătate de rugăciune intensă şi sinceră, a văzut o lumină strălucitoare în camera sa. Crezînd că arde ceva afară, a deschis ușa, dar nu a văzut nimic neobișnuit. A început din nou să se roage, și atunci, într-o lumină strălucitoare, a văzut faţa lui Isus Cristos. Nu ştia cine este cel care i s-a arătat, dar El i-a vorbit : "Până cînd mă vei mai prigoni tu ? Eu am murit pentru ca tu să poţi să te apropii de Dumnezeu; pentru tine am suferit şi mi-am dat viaţa".
A rămas încremenit, şi a simţit cum i-a pătruns în tot sufletul cu o lumină cerească. S-a rugat Lui să îl ierte pentru ignoranţa sa, care îl făcuse, înainte cu trei zile, să ardă Biblia. A strigat : "Domnul şi Mîntuitorul meu, iartă-mă căci am fost orb sufleteşte". I s-a dat apoi această încredinţare: "Într-adevăr tu ai fost orb sufleteşte, dar acum Eu ţi-am deschis ochii inimii. Aşadar, mergi şi vorbeşte despre Mine".
De atunci, I-a închinat Lui toată viaţa sa, și tot de atunci a găsit pacea şi bucuria cea vie.
Tatăl său a considerat drept o mare ruşine pentru familie trecerea fiului la credinţa creştină. A fost gonit din casa părintească, într-o noapte friguroasă,și a stat sub un copac pînă dimineaţa. Nu cunoştea suferinţa privațiunilor, deoarece a fost crescut în lux. A perceput noua lui stare ca fiind dureroasă, şi chiar i-au venit gînduri negre, dar a început, plin de credinţă în Isus, să se roage, şi a simţit deodată o minunată pace, bucurie si putere. A înţeles că în mijlocul luxului şi îndestulării nu a fost liniştit, datorită singurătăţii sufleteşti, dar sub copac, în noaptea friguroasă, a fost cuprins de o linişte minunată, întreaga sa fiinţă fiind plină de iubirea pentru Dumnezeu, pe care Isus o trezise în el. A fost prima sa noapte petrecută în rugăciune cu Mîntuitorul.

PRIMA ÎNTÎLNIRE
Era întuneric beznă, și a ieșit singur să roage în pădure. Aşezat pe o stîncă, a început să-i spună lui Dumnezeu păsurile inimii sale, cerîndu-i ajutorul. După cîteva clipe, a văzut apropiindu-se un om sărac. A bănuit că era un om flămînd și îngheţat de frig, care venea să-i ceară un ajutor. S-a ridicat şi i-a spus că si el era un biet cerşetor, și că i-ar fi mai de folos dacă s-ar duce în oraş să cerşească pe la porţile oamenilor avuţi. Abia a rostit aceste cuvinte, şi El se prefăcu într-o lumină ca de fulger, şi pieri, lăsînd după El o binecuvîntare sufletească profundă.

A DOUA ÎNTÎLNIRE : s-a întâmplat într-o zi în care s-a dus în pădure să se roage. Aşezat pe o stîncă se gîndea la rugăciunea pe care urma să o efectueze, și i s-a aratat un om ce părea de neam mare şi plin de evlavie, dar în priviri avea un fel de viclenie, iar în grai ceva necurat. El i-a propus să ajungă conducătorul poporului din Tibet, care era în căutarea unui conducător. "Dacă ai primi sfatul meu, în curînd vom vedea zeci de mii de hinduşi şi de musulmani devenind ucenicii şi închinătorii tăi !
Ascultînd aceste cuvinte, a simţit venindu-i pe buze în chip firesc, cuvintele Domnului: "Pieri Satano !" "Ştiam eu că tu eşti un lup prefăcut în oaie. Tu doreşti să părăsesc calea cea adevărată a înălţării, să las crucea şi viaţa veşnică, pentru ca să apuc pe calea cea largă ce duce la moarte. Domnul este răsplata mea, El şi-a dat viaţa pentru mine! Şi eu sînt dator să mă jertfesc cu tot ce am pentru El, căci El este totul pentru mine. Pleacă, căci eu nu am nimic de împărţit cu tine!"
După ce a respins această ispită, a rămas atît de tulburat încît l-au podidit lacrimile şi a început să se roage. Când s-a ridicat, a văzut o fiinţă înfiripată din raze de lumină, de o negrăită frumuseţe, care stătea în faţa sa, care, deşi nu rostea nici un cuvînt, şi deşi nu a fost în stare să o privescă bine din cauza lacrimilor care îi umpluseră ochii, un val de iubire se desprindea din Ea şi o lumină divină îi umplea sufletul. L-a recunoscut în ea pe Isus, şi El i-a umplut inima de iubirea Lui.
"În cîteva clipe, întreaga mea fiinţă a fost plină de Dumnezeu şi El îmi descoperi lucruri atît de minunate, încît cărţi întregi de aş scrie, tot nu le-aş putea povesti pe toate. Numai graiul cerului poate rosti lucrurile cereşti. Graiul pămîntean nu este în stare să cuprindă în cuvinte asemenea minuni. Cu toate acestea, eu mă voi strădui să scriu cîte ceva din cele ce Domnul însuşi mi-a împărtăşit în aceste întîlniri."

REVELAŢIILE LUI ISUS CRISTOS. 
DESPRE CUM SE ARATĂ DUMNEZEU OAMENILOR

Fericirea se naşte din ceea ce oamenii văd cu sufletul şi cu inima, nu cu ochii fizici.
Dumnezeu şi duhurile cerului nu pot fi văzute de ochii fizici. Numai când ți se vor deschide ochii sufletului, vei putea vedea pe Cel ce este Spirit.
Sundar a văzut pe Isus cu ochii sufletului, nu cu cei ai trupului. Vedere fizică a Mântuitorului nu le-a deschis oamenilor ochii sufletului, Isus s-a întrupat în această lume ca să răscumpere păcatele lumii, şi, când s-a sfîrşit lucrarea de mîntuire a oamenilor, ceea ce era pieritor în El s-a prefăcut în Viaţă Veşnică. De aceea, după învierea Sa, numai cei care aveau trezită vederea spirituală l-au putut vedea.
În lumea aceasta există oameni care ştiu multe lucruri despre Isus, dar care nu îl cunosc, deoarece nu au nici un fel de trăire mistică, şi nu îl simt în sufletul lor. Ei nu au o credinţă adevărată în El şi nu îl recunosc ca Domn si Mîntuitor. Un orb din naștere nu poate aprecia aspectul lucrurilor decât după ce i se vor deschide ochii. Aşa sunt şi cei orbi spiritual. Doar când omul va avea trezită vederea spirituală, va putea să îl cunoască si să înţeleagă că El este Dumnezeu cel întrupat. Cultura nu ajută la nimic, dacă nu există trăirea interioară a credinţei şi iubirii de Dumnezeu. Există mulţi credincioşi care simt prezenţa lui în inimile lor, şi dobîndesc astfel viaţa şi pacea lăuntrică. Ei nu pot să îl vadă direct, dar îi simt prezenţa sa, şi acest simţămînt le dă putere şi fericire.
După cum buretele este în apă şi apa este în burete, acestea fiind două lucruri deosebite, tot aşa, copii Săi rămîn în El şi El în ei. După cum apa este în burete, tot aşa El este pretutindeni, în fiecare fiinţă, în fiecare lucru, dar nu este lucrurile acestei lumi.
După cum o bucată de cărbune nu-şi pierde culoarea neagră prin spălare în apă, decât în foc, tot aşa sfîntul botez curăță pe cei răi de negreala păcatului, purificîndu-i. După cum focul este în cărbune şi cărbunele în foc, tot aşa El sălăşluiește în fii Săi, şi ei în El, şi, prin ei, El se arată tuturor.
El cunoaște starea sufletească a oamenilor şi se arată fiecăruia, în măsura în care fiecare are nevoie de aceasta. Pentru a călăuzi pe oameni spre viaţa ce adevărată, El nu putea folosi alt mijloc mai bun decît să se facă om ca ei. În felul acesta, oamenii au putut să înţeleagă că Tatăl Ceresc este Iubire, că El este ca şi ei, căci ei au fost creați după chipul şi asemănarea Lui.
E o dorinţă firească pentru un om să se închine şi să iubească pe Acela în care crede, dar pe Tatăl e cu neputinţă să-L vadă, deoarece El întrece orice înţelegere omenească, şi cel ce doreşte să cunoască infinitul, trebuie să fie el însuşi infinit. Dar omul obişnuit este mărginit, limitat şi neîncrezător, de aceea el nu îl poate vedea pe Dumnezeu.
Dumnezeu s-a întrupat în Isus pentru ca fii săi, fiinţele încă limitate, şi îngerii toţi, să-L poată afla în slava Sa cea cerească, şi să trăiască astfel o mare fericire.
El este chipul lui Dumnezeu Cel nevăzut, împlinirea Dumnezeirii în trup. Cel ce îl cunoaşte pe El îl cunoaşte pe Tatăl. Tatăl, El şi Sfîntul Duh sunt una, ca şi Soarele, în care se află şi căldura şi lumina, deşi lumina nu este căldură şi căldura nu este lumină. Ele coexistă în acelaşi loc, izvorăsc din acelaşi loc, dar faţă de oameni au înfăţişări diferite. Sfântul Duh şi cu El vin de la Tatăl, şi dau lumină şi căldură lumii.
Asemenea focului, botezul Sfîntului Duh arde orice fel de păcat din inima oamenilor, pregătindu-i pentru viaţa divină, prin curăţire şi sfinţire. El, Cel ce este lumina cea adevărată, îi poate salva pe cei ce sînt în întuneric, şi-i călăuzește către viaţa spirituală adevărată, dându-le fericirea veşnică a cunoaşterii Divinului. După cum lumina si căldura nu sînt despărţite de Soare, tot aşa Tatăl, El şi Duhul Sfînt sunt una.
Dumnezeu este Iubire, și a sădit sămânța iubirii în orice fiinţă, dar cel mai profund în om. Omul trebuie să-L iubească pe Cel ce i-a creat inima, sufletul şi mintea, din toată inima sa, din tot sufletul său, şi din tot cugetul său, şi tot ceea ce El a creat. Iubind pe Dumnezeu, omul va iubi şi toată creaţia Lui. Dacă omul nu iubeşte pe Cel ce a sădit în el puterea de a iubi, el se abate de la menirea adevărată a iubirii, şi atunci, aceasta se preface în egoism. Orice om care este egoist este în egală manieră un sinucigaş.
Cînd un om iubeşte pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul, şi cu toată puterea, şi pe aproapele său ca pe sine însuşi, în inima lui nu va mai putea exista nici un fel de îndoială, căci Împărăţia veșnică a Iui Dumnezeu se va statornici înăuntrul său. Curăţit prin focul iubirii, omul se transformă după chipul Tatălui care este în ceruri şi care l-a zidit după propriul său chip spiritual.
Sufletul este asemenea unui pui ascuns în coaja unui ou, care nu poate vedea lumea din cauza cojii. Mulţi oameni nu cred în lumile subtile invizibile şi în Dumnezeu, pentru că ei nu văd dincolo de învelişul de materie al corpului fizic. Imaginaţia lor nu se poate avînta dincolo de graniţele judecăţii lor mărginite, și nici măcar nu-şi pot imaga fericirea eternă pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru iubiţii săi fii. Oamenii sunt închişi în propriul trup şi, datorită limitării lor, nu pot vedea Cerul Fericirii veşnice. Dar cînd această coajă a corpului fizic va fi înlăturată prin forţa iubirii şi a cunoaşterii, atunci se va ajunge la adevărata fericire. Omul are nevoie de credinţă ca poată să cunoască Misterul lui Dumnezeu Cel Nemărginit. E cu neputinţă minţii limitate a omului să pătrundă în adîncimile tainelor lui Dumnezeu, atîta timp cât nu depune efortul de a-L cunoaşte pe Cel care l-a creat.
Aici, pe pămînt, viaţa e supusă suferinţelor, nimicirii şi morţii, dar cînd ea se luminează prin credinţa în Dumnezeu Cel Nemuritor, izvorul vieţii veşnice, această viaţă ajunge ea însăşi veşnică.

DESPRE PĂCAT
Păcatul reprezintă orice faptă pe care o săvârşești în următoarele condiții :
1- nesocotind voinţa lui Dumnezeu,
2- urmînd doar propria ta voinţă,
3- fără a deosebi binele şi adevărul de ceea ce este rău şi nedrept,
4- urmărind doar satisfacerea pasiunililor tale egoiste,
5- acţionînd numai după bunul tău plac.
Păcatul nu are o existenţă proprie, nu se poate afirma că el a fost creat de cineva, reprezentând mai degrabă o stare atitudinală. Creatorul nu a putut da naştere nici unui lucru rău, căci ar fi fost împotriva firii sale. Altfel spus, în lume nu există lucruri rele, căci nu pot exista. Răul există așadar doar în gândirea ta, în intențiile tale, în atitudinea ta față de tine, față de alți oameni, alte ființe, față de viață.
Păcatul este o stare în care se complace omul ignorant. Lumina există, dar întunericul nu, căci ceea ce numim întuneric reprezintă în fapt absenţa luminii. Este ca și cum ai conferi o materializare incorectă lipsei tale din casa ta sau din alte locuri, când tu nu ești prezent acolo. În mod similar, răul şi păcatul nu au nici un fel de materializare, de existență, de viaţă a lor, ele reprezentând :
1-absenţa binelui, a adevărului,
2- negarea binelui și adevărului.
Starea numită păcat este foarte primejdioasă, deorece, din pricina întunecimii şi ignoranţei pe care ți le induce, te abate de la calea dreaptă.

DESPRE MÎNTUIRE
Mântuirea deplină reprezintă eliberarea deplină de păcat, de gândurile și intențiile care au puterea de a te menține în starea de păcat. De aceea, trebuie să înțelegi bine că iertarea păcatului nu poate reprezinta o mîntuire deplină ! Doar eliberarea minții tale de gânduri și intenții păcătoase îți poate conferi starea de mîntuire deplină. Așadar mântuirea deplină depinde în primul rând de tine personal, de modul tău de a gândi, de atitudinea ta față de tine, lume și viață !
Chiar dacă vei dobîndi iertarea unor păcate, tu vei putea totuşi suferi, în continuare, datorită altor păcate, de care nu te-ai eliberat încă. De exemplu, dacă ești acum bolnav, este din cauza unei anumite atitudini mentale specifice, pe care o putem numi "păcătoasă", și, dacă tu vei fi iertat de o acțiune efectuată sub influența unei stări de nervozitate sau stres momentană, care ți-a determinat tot o atitudine păcătoasă, dar de alt specific, tu nu vei fi iertat și eliberat automat și de starea de păcat care a determinat și întreține în continuare boala de care suferi. Dacă boala este cronică, tu vei muri de acea boală, chiar dacă ai fost iertat pentru o anumită stare de păcat. Singura ta mîntuire ar fi vindecarea completă a bolii de care suferi. Doar în acest caz te-ai putea bucura deplin de iertarea primită. În acest sens Isus a spus celor pe care i-a vindecat : "Du-te și nu mai păcătui." Nici iertarea unui păcat nu te absolvă (eliberează) de toate celelalte păcate, dar nici mântuirea în prezent (eliberarea de toate păcatele) nu te eliberează automat de efectul păcatelor tale viitoare. Cunoști probabil și tu persoane bolnave care s-au însănătoșit, dar ulterior boala a recidivat, după un timp, nu-i așa ? Realitatea confirmă existența acestui mecanism determinist cauzal. Natura Gândurilor (atitudinea) și faptelor tale stau la originea stării de boală, și o întrețin, dar și la baza stării de sănătate. De aceea, tu te poți îmbolnăvi și însănătoși, în cazul în care îți schimbi modul de a gândi și a te comporta, atitudinea ta față de tine, celelalte ființe, lume și viață.

DESPRE RUGĂCIUNE
După cum soarele, prin radiația lui calorică, determină evaporarea apei din oceanele și mările sărate, ridicând apa pură în atmosferă sub formă de aburi (nori), care determină ploi binefăcătoare, impuritățile rămânând în oceane, în mod asemănător gîndurile omului care se roagă, se înalţă la cer, radiația Soarelui dreptăţii purificându-le de orice impuritate, orice urmă de păcat. Efectul binefecător al rugăciunii adevărate este asemănător efectului binefăcător al norului ce revarsă din cer pe pământ o ploaie de binecuvîntări, înnoind viaţa tuturor vietăților.
Așa cum pentru o barcă este firesc să plutească pe apă, și se scufundă dacă apa pătrunde în ea, pentru om este firesc să trăiască în lume, dar dacă pasiunile şi dorinţele pun stăpînire pe inima lui, atunci el e pierdut. Dumnezeu a făcut lumea pentru ca omul să se folosească inteligent de ea în evoluţia sa spirituală, nu ca să ajungă să se piardă din cauza ei. Cei ce nu se roagă, uitînd că rugăciunea este respiraţia sufletului, sfârșesc înecaţi în apele lumii. Cînd viaţa sufletească suferă din cauza lipsei rugăciunii, bunurile acestei lumi, oferite de Dumnezeu spre folosul omului, se transformă într-un izvor de suferinţă şi moarte pentru el.
Trăiește în lume, dar nu fi robul lumii. Atunci lumea nu îți va face nici un rău, ci va fi prielnică dezvoltării vieţii tale spirituale, dacă îți vei îndrepta inima către Divin. În multe locuri mocirloase înfloresc flori a căror mireasmă face să piară mirosul urît. Plantele își îndreaptă spre Soare frunzele, ca să-şi ia puterea de creştere şi înflorire din căldura şi lumina lui. Pămîntul le hrăneşte şi le ajută să crească. Omul care se roagă, întorcîndu-şi sufletul lui spre Divinitate, primeşte căldura şi lumina Sa.
Sînt mulţi oameni care stau în poziţia de rugăciune, dar gîndurile lor în timpul rugăciunii nu se îndreaptă spre puterea şi iubirea lui Dumnezeu, spre darurile Duhului Sfînt, spre darurile mîntuirii sufleteşti. Ei se gîndesc la dobîndirea de bunuri materiale, la plăceri, bani, etc. Prin rugăciune, cei mai mulţi oameni cerşesc mai ales bunuri trecătoare, efemere, îşi întorc inima de la izvorul adevăratei mulţumiri, şi o îndreaptă spre obţinerea lucrurilor peritoare, cu care odată vor trece şi ei.
Omul cu mîna uscată, care a venit într-o zi la Isus să-l vindece, s-a supus fără îndoială poruncii Sale de a-şi întinde mîna, şi mîna lui s-a făcut sănătoasă. Dacă, în loc să aibă credinţă şi să se supună poruncii, s-ar fi îndoit, mîna lui uscată nu s-ar fi vindecat. Tot aşa şi cel ce se roagă, trebuie să fie gata să se supună, întinzînd spre Dumnezeu mîinile lui, oricît de slabe şi de uscate ar fi ele. În acest fel, El îi va putea fi de ajutor, dăruindu-i viaţă şi binecuvîntare.

DESPRE CE ÎNSEAMNĂ A SLUJI DOMNULUI
Dumnezeu este Iubire. El este în activitate continuă, pentru făpturile Sale, și doreşte ca ele, și îndeosebi omul, pe care l-a creat după propriul chip, să nu se lase copleşit de lene şi inerţie, ci să evolueze continuu.
Marea virtute a slujirii constă în faptul că omul, punîndu-se în slujba celorlalți, se ajută pe sine însuși. 
Dumnezeu are întotdeauna grijă de omul care are, şi el, grijă de sine şi de semenii săi. Vine în ajutorul oamenilor care îşi pun în slujba Lui şi a semenilor lor, puterile şi energia de care dispun.
Dumnezeu face ceea ce oamenilor le este cu neputință, și lasă oamenii să facă ceea ce le este cu putință.

DESPRE SUFERINŢĂ
Dacă vă batjocoreşte lumea, nu vă tulburaţi şi nu vă miraţi; viaţa de aici nu e de odihnă, ci de luptă. Ar fi rău dacă lumea v-ar vorbi de bine. Asta ar însemna că trăiţi în deprinderile şi obiceiurile ei.
Ce poate avea de împărţit lumina cu întunericul? Lauda fiilor acestei lumi poate fi o primejdie pentru voi. Prin această laudă, creşterea vieţii voastre spirituale poate fi zădărnicită şi dorinţa voastră de înălţare micşorată.
Ceea ce aparţine lumii este trecător şi fără temei. A te încrede în fiii acestei lumi înseamnă a zidi castele pe nestatornicia nisipului.
Dacă se ridică împotriva voastră chiar cei ce sînt fraţi de credinţă cu voi, pentru că nu vă înţeleg şi vă pricinuiesc astfel mîhnire, să le fiţi recunoscători.
Amintiţi-vă că Dumnezeu, cu toate duhurile lui cereşti, cu îngerii şi sfinţii, este alături de voi şi vă ajută să vă împliniţi misiunea voastră în duhul dreptăţii şi credinţei, fiind permanent inspiraţi de Sfîntul Duh.
Ca să mîntuiesc lumea, Eu a trebuit să mă leapăd de toate şi să fiu părăsit de toţi - înainte de a cîştiga biruinţa deplină. Vă miraţi că vă părăseşte lumea ? Nu a părăsit ea pe însuşi prea bunul Dumnezeu?

DESPRE RAI Şl IAD
În lumea spirituală, raiul şi iadul sînt două stări deosebite. Aceste stări îşi au originea în inima omului.
Omul, neputîndu-şi cunoaşte în profunzime sufletul, nu poate înţelege nici aceste stări sufleteşti. El nu poate decît să observe prezenţa lor înăuntrul lui, aşa precum simţim îndată suferinţa creată de o lovitură puternică sau gustul plăcut al unor alimente. Uneori, se întîmplă ca după o bucată de timp să se amplifice efectul pricinuit de lovitură, aducînd cu sine o suferinţă mai mare. Tot astfel mîncarea, numai după ce a fost digerată, ne oferă puteri noi
În acelaşi mod, suferinţa şi ruşinea care urmează păcatului, precum şi bucuria pe care ne-o dă o viaţă de credinţă nu sînt îndată simţite, decît într-o mică măsură. Pedeapsa şi răsplata deplină vin, în general, mai tîrziu. Sunt mulţi oamenii care, cu toată dorinţă lor după o viaţă cerească, nu o dobîndesc niciodată, din cauza ignoranţei şi inerţiei lor.

Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

 Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Mediul lumii spirituale

Mediul este descris de subiecți în termenii unor structuri fizice terestre, care acolo pot fi reproduse mental, prin voință, unele de către ghizi sau cu ajutorul ghizilor, altele de spiritele subiecților, conform dorinței și voinței lor. Personal am senzația că acea lume este ca un mediu gol de elemente, în care mintea poate crea orice, umplând acel gol cu creații mentale.

CINE ȘTIE CE URMEAZĂ DUPĂ MOMENTUL MORȚII ? VIZIUNEA RELIGIEI ORTODOXE ESTE SINTETIZATĂ ASTFEL DE PĂRINTELE CLEOPA

http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm De ce postez acest link ? Nu pentru că aș fi un adept al acestei viziuni, ci pentru că am remarcat anumite elemente comune cu alte religii, cât și cu anumite informații oferite de cei întorși din moarte clinică, și de cei intervievați în stare de hipnoză profundă. Există anumite elemente comune, dar și multe deosebiri... Ca în toate cazurile în care există viziuni diferite din cauza unor puncte de vedere diferite, înclin să cred că adevărul, ca întotdeauna, se află undeva la... mijloc...

O SERIE DE CĂRȚI MINUNATE DESPRE SPIRIT, VIAȚA SPIRITUALĂ, VIEȚILE ANTERIOARE, LUMEA DE DINCOLO, EXISTENȚA DE DINAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA CORPULUI OMENESC

(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! ) Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.

vineri, aprilie 04, 2014

Sundar Singh - ispășirea păcatelor

REFERITOR LA UN MUNCITOR Şl LA UN OM SUSPICIOS

Odată, într-o altă viziune, am văzut un muncitor sosind în lumea nevăzută a spiritelor. El era foarte nenorocit, căci toată viaţa lui nu s-a gîndit la altceva decît doar la cîştigarea pîinii sale zilnice. El a fost întotdeauna extrem de preocupat de cele lumeşti pentru a se mai putea gîndi la Dumnezeu sau la lucrurile spirituale. Odată cu el a murit însă un alt om, care era un suspicios, un încăpăţînat, fanatic în părerile sale. Ambilor li s-a oferit şansa de a rămîne pentru o perioadă mai îndelungată, jos, în lumea spiritelor neevoluate, într-un loc întunecos din lumea invizibilă. Aflîndu-se acolo amîndoi, datorită nivelului de vibraţie asemănător, plini de tristeţe, au început aproape disperaţi să strige după ajutor. Unele fiinţe evoluate şi chiar unii îngeri, auzind acest apel disperat al lor, au mers cu dragoste, plini de compătimire să-i înveţe cum să poată ajunge în împărăţia Gloriei şi Luminii Sublime. Dar, în ciuda întristării lor, la fel ca şi alte fiinţe, cele două au preferat să rămînă în domeniul lor întunecos, căci greşelile lor le pervertise caracterul şi natura lor lăuntrică atît de mult, încît, chiar ascultîndu-i pe aceşti îngeri să îi ajute, aceştia se îndoiau încă de toate lucrurile. Pe cînd priveam, mă întrebam care va fi sfîrşitul lor. Cînd am întrebat, singurul răspuns a fost de la unul dintre sfinţii care erau acolo şi care mi-a spus: "Vei vedea că Dumnezeu o să aibă milă de ei".

Avînd în vedere natura pervertită a omului, putem aprecia că, dacă se aude o ştire rea despre cineva, chiar dacă este falsă, omul a cărui concepţie predominantă este deformată de răutate o va accepta imediat ca fiind adevărată. Pe de altă parte, datorită acestei pervertiri a sa, dacă o ştire bună, binefăcătoare şi perfect adevărată este primită, de exemplu că un anumit om este foarte evoluat şi că are chiar anumite haruri spirituale, sau că a făcut ceva pentru a salva pe un alt om, sau că a ajuns să îl descopere pe Dumnezeu, sau că este de un mare folos pentru binele semenilor săi, atunci fără ezitare, un asemenea ascultător va spune promt: "Nu se poate, este fals. Acel om trebuie să aibă un interes pentru toate aceste lucruri şi urmăreşte ceva cu această atitudine. Este imposibil să existe aşa ceva". Dacă l-am întreba pe un asemenea om de unde ştie el că primul caz este adevărat, iar al doilea fals, şi ce dovadă poate să aducă, el nu va avea nici cea mai mică dovadă. Tot ce putem învăţa de la o asemenea atitudine perversă a minţii este că, deoarece mintea sa este deformată din punctul de vedere al vibraţiilor, din cauza răului, pesimismului şi pervertirii, el dă cu uşurinţă crezare ştirilor rele, din cauză că acestea se potrivesc prompt cu natura sa cea rea şi perversă. De asemenea, el crede că ştirile bune sînt minciuni, deoarece aceste ştiri bune nu se potrivesc cu răul din inima sa. Prin natura sa specifică, atitudinea unui om bun este exact opusul acesteia. EI este înclinat în mod natural să se îndoiască de o ştire rea şi să creadă cu mai multă uşurinţă o ştire bună, deoarece această atitudine se potriveşte cel mai bine cu natura sa predominant bună
Acei care, în această lume, îşi petrec vieţile în opoziţie constantă cu Voinţa Divină, nu vor avea niciodată linişte în inimi, nici în acesta lume, nici în cea viitoare, atît timp cît această stare nu va fi eliminată. Iar intrînd chiar în lumea spiritelor nevăzute de ochiul omenesc, ei se simt dezorientaţi, mîhniţi şi chinuiţi. Dar cel care în această lume se supune Voinţei Divine, respectă legile sublime ale evoluţiei şi ale firii, va avea o pace deplină cînd va ajunge în cealaltă lume şi va fi umplut de o bucurie de nedescris, pentru că acolo el se va simţi ca acasă, în împărăţia Tatălui Ceresc.

UN OM BUN Şl UN HOŢ
Odată, într-o viziune spirituală, un yoghin care mi-a apărut mi-a relatat această întîmplare: "Într-o noapte, tîrziu, un credincios a trebuit să parcurgă o anumită distanţă pentru a îndeplini o activitate necesară. Pe cînd mergea el, a dat peste un hoţ care spărgea un magazin. El i-a spus: "Nu ai dreptul să iei bunul altuia. Acesta este un păcat mare". Hoţul a răspuns: "Dacă vrei să ieşi cu bine de aici, atunci ieşi în linişte, dacă nu, va fi tare rău de tine". Omul bun a insistat, dar cum hoţul nu asculta, el a început să strige şi a sculat vecinii. Ei au ieşit grăbiţi să prindă hoţul. Dar îndată ce omul bun a început să-l acuze pe hoţ, hoţul, Ia rîndul lui, I-a acuzat şi el pe omul cel bun.
"O, da, a spus el, voi credeţi că acest om este foarte deschis faţă de Dumnezeu, dar eu l-am prins tocmai pe cînd chiar el fura". Deoarece nu existau martori, amîndoi au fost arestaţi şi încuiaţi împreună într-o cameră, în timp ce un poliţist şi unii din oamenii săi s-au ascuns să asculte conversaţia lor. Atunci, hoţul a început să rîdă de tovarăşul său de prizonierat: "Priveşte, a spus el, nu te-am prins eu frumos? Ţi-am spus de la bun început să ieşi imediat afară şi să nu te amesteci, că de nu, va fi rău de tine. Vom vedea noi acum, cum o să te mai salveze credinţa ta".
De îndată ce poliţistul a auzit acest lucru, a deschis uşa şi I-a eliberat pe omul cel bun, iar hoţului i-a dat o pedeapsă severă şi I-a încuiat în celula închisorii. Astfel, chiar şi în această lume, există o măsură de judecată între oamenii buni si răi. Dar pedeapsa şi răsplata deplină vor veni adeseori numai în lumea viitoare, deci numai în lumile invizibile, după moarte.

UNELE PĂCATE SECRETE
Următorul lucru mi-a fost relatat într-o altă viziune, în taina camerei sale, ascuns de oricine, în plan fizic, un om a comis o faptă urîtă şi a crezut că păcatul lui este total necunoscutUna dintre entităţile superioare din invizibil care I-a zărit a spus: "Cum aş fi dorit ca ochii spirituali ai acestui om să fie deschişi în acest timp, căci atunci el nu ar fi îndrăznit nicicum să comită acest păcat, deoarece în acea cameră se aflau mulţi îngeri şi entităţi evoluate, precum şi unele spirite rele, cît şi unele fiinţe care erau dragi lui, care au venit chiar să-i ajute în această situaţie". Cu toţii au fost însă întristaţi văzînd comportarea lui ruşinoasă şi unul dintre ei, care-i fusese în altă viaţă rudă, şi care acum era în cealaltă lume, a spus: "Noi am venit să-l ajutăm, dar acum noi va trebui să fim martori împotriva lui mai tîrziu. El nu ne poate vedea, dar noi toţi îl putem vedea dedîndu-se la acest păcat. Ce bine ar fi dacă omul acesta, şi-ar da seama că el comite un păcat, căci astfel ar putea fi iertat de pedeapsa viitoare".

OCAZII PIERDUTE
Am văzut un spirit odată, în lumea nevăzută a spiritelor, care, cu strigăte de remuşcare, alerga ca ieşit din minţi. Un înger atunci mi-a spus: "În lume, acest om a avut multe şanse de a se deschide faţă de Dumnezeu şi de a se întoarce către El. Dar, ori de cîte ori conştiinţa sa începea să-l mustre, el obişnuia să-şi înnece aceste remuşcări în băutură, bînd şi mai mult. El şi-a risipit astfel, în scurt timp, toate bunurile agonisite, şi-a ruinat familia, iar apoi s-a sinucis. Şi acum, în lumea sufletelor pedepsite, el aleargă chinuit, ca un cîine turbat, şi suferă îngrozitor din cauza remuşcărilor, amintindu-şi abia acum toate aceste ocazii pierdute. Noi toţi dorim să-l ajutăm, dar propria sa natură este atît de pervertită, încît îl împiedică să se deschidă faţă de realităţile divine, căci păcatul i-a împietrit cumplit inima. În lume, el a băut alcool ca să-şi înăbuşe glasul conştiinţei sale, dar aici, el nu mai are nici o şansă de a se acoperi sau de a evita amintirea acestor acţiuni rele în vreun fel. Acum sufletul nu se poate ascunde deloc, astfel încît el însuşi, precum şi alţi locuitori din lumile spirituale, pot vedea fiecare fiinţa sa chinuită, cît şi viaţa sa păcătoasă. Pentru acest om, în starea sa de împietrire, din cauza păcatului, nu este posibilă decît suferinţa, pînă cînd ei îşi va compensa greşelile făcute."

UNUI OM RĂU l SE PERMITE SĂ INTRE ÎNTR-UN CER SUPERIOR
Odată, în prezenţa mea, în timp ce mă aflam în lumile invizibile, un om rău a intrat în momentul morţii în lumea spiritelor. Cînd îngerii şi entităţile evoluate, cît şi sfinţii, au încercat să-l ajute, el a început deodată să-i blesteme, să-i înjure şi să spună: "Dumnezeu este nedrept. El a pregătit cerul pentru sclavi măgulitori ca voi şi aruncă restul omenirii în iad. Totuşi, voi spuneţi că Dumnezeu este bun şi drept". Atunci îngerii i-au răspuns : "Dumnezeu a creat oamenii ca ei să trăiască chiar veşnic într-o comuniune fericită cu El, dacă ating starea de iluminare. Dar oamenii, prin propria lor încăpăţînare şi perversitate, abuzînd de voinţa lor, care le este pe deplin liberă, şi-au întors feţele de la El şi au adus nenorocirea asupra lor înşişi. Aşa că din această cauză ei ajung să sufere, căci Dumnezeu niciodată nu aruncă pe nimeni în iad si nici nu va arunca pe nimeni niciodată, ci omul însuşi, el singur, prin căderea în grşeală, perversitate şi păcat, creează iadul pentru sine, prin fiecare gînd rău şi prin fiecare acţiune negativă a lui. Căci Dumnezeu nu a creat niciodată vreun iad pentru om, ci acesta a fost creat prin decăderea oamenilor.
Chiar atunci, o voce deosebit de dulce a unui înger foarte evoluat s-a făcut auzită, chiar de deasupra, spunînd: "Dumnezeu dă permisiunea ca acest om să fie totuşi adus în Cer şi să meargă într-o lume superioară". Acel om, uimit de acest gest de graţie divină, a păşit cu nerăbdare înainte, însoţit de doi îngeri. Dar cînd a ajuns la poarta Cerului Superior şi a văzut locul cei sfînt şi inundat de o lumină orbitoare, cu locuitori extraordinari de frumoşi şi preafericiţi, care vieţuiau acolo, a început să se simtă nesigur. Îngerii i-au spus: "Iată ce frumoasă este această lume. Mergi puţin mai departe şi priveşte către fiinţa de lumină care conduce această lume şi care stă pe un tron". El a privit din pragul uşii, apoi pe cînd lumina acestui soare orbitor al adevărului şi bucuriei i-a revelat necurăţirea vieţii sale murdărită de păcate, el a ţîşnit înapoi într-o manifestare a dezgustului de sine, fugind cu aşa viteză încît nu s-a mai oprit nici în starea intermediară a lumii spiritelor, ci a trecut prin ea ca o piatră şi s-a aruncat cu capul în jos într-o groapă fără fund a unei zone infernale, în care merita să rămînă.
Atunci, vocea blîndă şi fermecătoare a acelui înger superior, s-a făcut din nou auzită spunînd: "Priviţi dragii mei copii, nimănui nu-i este interzis să vină aici şi nimeni nu l-a oprit pe acest om chiar să pătrundă în acest loc, ba chiar mai mult decît atît, el a fost chiar îndemnat şi impulsionat. Nici nu i-a cerut cineva să plece. Dar propria sa viaţă necurată, perversitatea sa, răutatea sa, vibraţiile sale lăuntrice inferioare l-au obligat să fugă din acest Ioc pur. Căci, dacă un om nu se naşte din nou, el nu va putea vedea, aşa cum se spune, împărăţia lui Dumnezeu".

DESPRE SUFLETUL UNUI UCIGAŞ
Un om care, cu cîţiva ani în urmă, a ucis un preot, a fost pînă la urmă muşcat de un şarpe în junglă şi a murit. Cînd a intrat în lumea spiritelor, a văzut în jurul său spirite bune şi spirite rele, şi din cauză că întreg aspectul sufletului său arăta vădit că el era un fiu al întunericului, pervers şi răutăcios, chinuit de gînduri negative, în curînd spiritele rele I-au luat în primire şi l-au împins într-o zonă a lumii invizibile care se afla în întuneric şi chin. Unul dintre îngeri a remarcat: "El a ucis un om al lui Dumnezeu, prin otrava mîniei lui, şi acum el a fost ucis Ia rîndul său de otrava unui şarpe."

ŞI SUFLETUL OMULUI UCIS
Pe cînd sufletul acestui om era dus în zonele de infern, unul dintre spiritele bune care a venit să-l ajute i-a spus: "Te-am iertat din toată inima pentru ceea ce ai făcut. Pot eu oare acum să te ajut cu ceva?" Ucigaşul l-a recunoscut imediat ca fiind chiar omul ucis de el cu cîţîva ani în urmă. Ruşinat şi cuprins de o imensă frică, el a căzut ca trăznit în faţa lui. Ucigaşul a spus omului pe care l-a ucis atunci: "Ce bine ar fi fost ca eu să fi cunoscut, pe cînd trăiam în lume, viaţa ta frumoasă, dăruită Divinului, aşa cum o cunosc acum. Regret că, prin orbirea mea şi din cauză că adevărata ta viaţă spirituală era mascată de trupul tău fizic, n-am putut vedea atunci frumuseţea ta interioară, dăruirea vieţii tale către Dumnezeu. De asemenea, prin uciderea ta, am lipsit pe mulţi de binecuvîntarea şi ajutorul pe care tu l-ai fi putut oferi. Acum, eu sînt un păcătos şi îmi merit pe deplin pedeapsa. Nu ştiu ce aş putea să fac altceva decît să mă ascund în vreo peşteră întunecoasă, din cauză că nu pot să suport această lumină dătătoare de fericire, pe care eu o simt că mă chinuie, findcă în ea, nu numai că propria mea inimă mă face să mă simt un mizerabil şi un chinuit, dar chiar şi cei din jurul meu pot privi toate detaliile vieţii mele păcătoase de ucigaş".
La toate acestea, omul care fusese ucis a răspuns: "Tu trebuie să te deschizi faţă de Dumnezeu cu adevărat şi să te întorci către El cu toată puterea credinţei sale. Căci dacă faci acest lucru, există speranţa ca Dumnezeu să te ajute şi, după ce vei ispăşi acest păcat, să-ţi dea o viaţă nouă, ca mai tîrziu şi tu să ajungi să trăieşti cu noi în acest cer de fericire şi să fi izbăvit de chinurile acestui Ioc întunecat de suferinţă şi al lumilor infernale". Ucigaşul a răspuns: "Nu este nevoie ca eu să-mi mărturisesc păcatele mele, căci ele sunt deja vizibile pentru toţi. În lume ne putem ascunde cu uşurinţă, dar aici văd cu surprindere că nu. Doresc să locuiesc în cer cu fiinţe pure şi elevate ca tine. Dar dacă nu pot suporta slaba lumină revelatoare a spiritului din lumea spiritelor, care va fi starea mea în strălucirea pătrunzătoare şi gloria acestui loc plin de lumină?... Pentru mine, cea mai mare piedică este că, prin păcatele mele, conştiinţa mea lăuntrică a devenit atît de întunecată şi împietrită încît natura mea tinde să nu se încline către Dumnezeu. Mi se pare că nu mai este în mine nici o putere pentru a mă deschide faţă de Dumnezeu, nu mai simt în mine nici o atracţie către Acesta, aproape că nici nu aş spune că există dacă nu v-aş vedea pe voi în glorie şi în înţelepciune. Acum nu mai îmi rămîne nimic altceva decît să fiu scos afară de aici pentru totdeauna. Vai, în ce stare nenorocită mă găsesc datorită păcatelor mele!" Spunînd aceasta, spiritul a căzut jos plin de frică, iar tovarăşii săi care-l îndrumaseră toată viaţa către rele, spiritele cele rele, l-au tras deoparte şi l-au coborît în întuneric. Apoi, unul din îngeri a spus: "Vedeţi, nu este nevoie ca cineva să pronunţe sentinţa de condamnare. Viaţa oricărui păcătos dovedeşte că omul este vinovat. Nu este nevoie să-i spui sau să aduci martori împotriva lui, în aceste lumi. Pedeapsa începe într-o anumită măsură chiar în inima fiecărui păcătos, adeseori chiar cînd el este în lumea fizică. Dar aici, în această lume spirituală, el simte din plin efectele acestei pedepse pe care o merită. Iar rînduiala lui Dumnezeu, aici, este că oile şi caprele, adică cei păcătoşi şi cei puri şi neprihăniţi, se separă natural datorită vibraţiilor lor lăuntrice. Dumnezeu I-a creat pe om ca să trăiască în lumină, în fericire, în adevăr şi în gloria în care el cunoaşte întotdeauna sănătate, bucurie şi desăvîrşire. Însă din cauza vieţii pervertite de păcate şi a răutăţii, el nu poate fi niciodată fericit în lumină. De aceea, chiar în lumea fizică, o fiinţă care emană lumină apare pentru el ca un cumplit duşman pe care vrea să-l distrugă. Deci, oriunde ar merge păcătosul, el se va afla în iad pînă cînd îşi va consuma răutatea şi păcatele pe care trebuie să le ispăşească. Cât de diferită este starea celui pur, celui dăruit către Dumnezeu şi neprihănit, şi care este liber să meargă pretutindeni în cer, bucurîndu-se în glorie de o fericire de nedescris.


SUFLETUL UNUI MINCINOS
Era în lume un om atît de robit de minciună, încît aceasta a devenit încetul cu încetul a doua sa natură. Cînd omul a murit şi a intrat în lumea nevăzută a spiritelor, el a încercat să mintă ca de obicei. Dar i s-a făcut ruşine, pentru că, încă dinainte de-a vorbi, gîndurile lui erau prompt cunoscute de toţi cei care-l înconjurau. Nimeni nu se poate preface acolo, pentru că gîndul şi starea nici unei inimi nu mai poate să rămînă niciodată ascunsă. Cînd sufletul părăseşte trupul fizic, poartă în el urma tuturor păcatelor, a tuturor viciilor, structura sa subtilă purtînd amprenta tuturor acestora şi devenind martori împotriva lui. Nimic nu poate şterge urma păcatului, cu excepţia dăruirii sincere faţă de Divin. Atunci, intervine graţia dumnezeiască care poate să-i salveze pe asemenea oameni păcătoşi în lumile de dincolo. Cînd omul acesta era în lume, el a încercat în mod regulat să prezinte adevărul ca minciună şi minciuna ca adevăr. Dar după moartea sa trupească, el a învăţat că nu există niciodată, şi nici nu poate exista vreo posibilitate de a schimba adevărul în neadevăr. Cel care minte îşi face rău lui însuşi şi se păcăleşte pînă la urmă chiar pe sine, înainte să-l păcălească pe altul. În lumea spiritelor el nu poate să păcălească pe nimeni. Astfel, acesta a ucis, prin minciună, percepţia interioară spirituală a Adevărului. L-am privit cum, fără posibilitate de scăpare, încurcat în propria sa înşelăciune şi mizerie, şi-a întors faţa de la lumina de sus şi s-a grăbit să se îndepărteze în jos, în întuneric, în suferinţă, unde nimeni nu putea vedea atracţia sa spre minciună, cu excepţia acelor spirite care erau de aceeaşi natură cu el.

SUFLETUL UNUI TÎLHAR
Un tîlhar a murit şi a intrat în lumea spiritelor cele nevăzute. La început, el nu a fost interesat de starea sa sau de spiritele din jurul său, şi, după cum îi era obiceiul, şi-a însuşit imediat obiectele ce păreau de valoare care erau prin preajmă. Apoi însă, a rămas foarte surprins de faptul că, în lumea spirituală, chiar şi lucrurile păreau că vorbesc şi îl acuză pentru ceea ce făcuse. Natura lui era atît de pervertită încît nu cunoştea adevărata lor întrebuinţare. Nici nu era capabil să le folosească corect în acea lume. În timpul vieţii fizice, în lume, acţiunile sale erau atît de neînfrînate încît, pentru cel mai neînsemnat motiv, ucidea sau rănea fulgerător, prin dezlănţuirea sa mînioasă, pe oricine l-ar fi ofensat. El a început să acţioneze în acelaşi fel şi aici în lumea spiritelor nevăzute. S-a îndreptat spre fiinţele venite să-l instruiască de parcă ar fi dorit să le rupă în bucăţi, ca un cîine turbat, sălbatic. La aceasta, unul din îngeri a spus: "Dacă spiritele de felul acesta nu ar fi ţinute în lumile de jos, ele ar face un rău imens oriunde ar merge. Conştiinţa acestui om este atît de adormită, încît chiar şi după ce a ajuns în lumea spiritelor, nu a recunoscut că, prin ucidere şi jefuire în lume, el şi-a risipit propriul discernămînt spiritual şi şansele către o viaţă spirituală Divină. El a ucis şi distrus pe alţii, dar, în fapt, el s-a distrus chiar pe sine. "După aceasta, îngerii veniţi pentru a-l ajuta l-au luat şi l-au închis undeva adînc în întuneric, de unde el nu avea voie să iasă niciodată afară. Starea făcătorilor de rele în locul acela este aşa de teribilă, încît toţi cei care îi văd din lumile superioare se cutremură. Sufletul păcătosului, a celui rău, oriunde s-ar găsi el, nu are parte decît de durere, de suferinţă, de tristeţe, durere care nu încetează decît atunci cînd păcatele sale vor fi răscumpărate prin acea suferinţă.

 Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');