3. Atitudinea pozitivă
Ai auzit deseori despre acest concept. Afirmații de genul: ‘’Atitudinea contează‘’, “Atitudinea este totul”, “Trebuie să ai o atitudine pozitivă”, etc.
Atitudinea reprezintă în sine un concept abstract, care încearcă să definească modul în care tu te RAPORTEZI la lume și viață.
În mod simplist ea poate fi categorizată în :
1) Atitudine pozitivă,
2) Atitudine negativă,
3) Atitudine neutră (indiferentă).
Este foarte important să înțelegi faptul că atitudinea, ca și multe alte aspecte ale vieții, nu trebuie privită ca ceva dual, ci ca o… TRINITATE !
Ca ceva ce se referă la 3 OPȚIUNI pe care le ai în permanență, privind modul în care poți acționa, în orice moment :
- 1) poți să faci ceva ACCEPTÂND să te implici într-o activitate creativă, constructivă, benefică, cu intenția de a MENȚINE EXISTENȚA A CEVA, sau de A CREA CEVA NOU,
- 2) poți să faci ceva REFUZÂND (NEACCEPTÂND) să te implici într-o anumită activitate sau acțiune, acționând chiar în OPONENȚĂ, contra, împotriva a ceva perceput drept INACCEPTABIL, ceea ce trebuie privit ca a o acțiune blocantă, distructivă, demolatoare, distrugătoare, căci este executată cu intenția de a DESFIINȚA CEVA EXISTENT, ceva în curs de desfășurare.
- 3) Neimplicare, pasivitate, neutralitate, indiferență, DETAȘARE AFECTIVĂ.
Te situezi în afară, mental și sufletesc, ne legat, ne luând nici o poziție pro sau contra, nici o decizie de acțiune, de implicare personală.
Lași lucrurile să curgă în mod liber, privind ca un observator detașat, din afară, neimplicat deloc emoțional.
Această atitudine se poate manifesta și în cazul în care consideri că nu ai informații suficiente pentru a lua o decizie de acțiune, ca o AMÂNARE, o INDECIZIE momentană, nu ca un REFUZ TOTAL de a te implica în ceva.
Putem să privim, deci, în termeni de implicare, oponență și neimplicare, Acceptare, respingere, neutralitate. Creație, distrugere, detașare.
Atitudinea pozitivă, deci, întotdeauna este activă și creatoare.
Atitudinea negativă este activă și distructivă.
Atitudinea neutră, inactivă, este deseori confundată, când cu cea pozitivă, când cu cea negativă. Este cea mai complexă și greu de înțeles dintre cele trei. Este cea care nu oferă celorlalți nici o informație clară prind INTENȚIA celui detașat, deoarece nu există o manifestare comportamentală clară a vreunei intenții în acest caz.
Exemplu : un om asistă la la o crimă, dar nu intervine în desfășurarea evenimentelor, în INFLUENȚAREA EVENIMENTELOR, nici atunci, nici ulterior, ne declarând nimic la poliție, ne denunțând criminalul.
Întrebare : se înscrie atitudinea sa în cazul al treilea, sau nu ?
În mod normal, pentru majoritatea oamenilor, este foarte greu de dat un răspuns clar, bine argumentat. Dar, dacă recitești atent ideile de mai sus, vei putea formula următoarea ipoteză : dacă martorul a rămas în permanență neimplicat psiho-afectiv, se încadrează în 3, dacă nu, nu, deoarece a luat o decizie motivată emoțional de a nu acționa, de a nu se implica, ori din frică de consecințe, ori deoarece a vrut să favorizeze criminalul, deoarece a considerat normală și poate chiar necesară și utilă moartea victimei, etc.
Cum poți considera normală și poate chiar necesară și utilă moartea cuiva ? Exemplu : moartea prin împușcare a soților Ceaușescu a fost considerată de mulți oameni astfel. Nu de toți oamenii, desigur, dar de mulți, probabil de majoritatea populației...
Nu este simplu de etichetat atitudinea cuiva, în lipsa informațiilor privind gândurile, trăirile emoționale, motivațiile și intențiile care stau la baza deciziei sale de acțiune.
Mulți oameni etichetează pe alții în mod foarte subiectiv și superficial, lăsându-se antrenați preponderent emoțional, și analizând prea puțin logic, detașat, “la rece”…
În mod firesc, atitudinea pozitivă se înscrie în tiparele care asigură succesul, iar cele negative în tiparele care determină insuccesul, eșecul.
Despre al treilea tip se poate spune că asigură “arderea karmei”, dezlegând ființa umană de ceea ce numim “destin” - legarea prin acţiune, implicare, intenţionalitate, dorinţă, etc.
Despre asta am vorbit în cadrul altor subiecte, și nu este cazul să dezvolt aici, acum, deoarece oamenii obișnuiți nu pot adopta o astfel de atitudine, în mod stabil, decât în urma unei pregătiri de ordin spiritual îndelungate, sub îndrumare specializată.
Comportamentul este influențat în mai mică măsură de atitudini generale decât de atitudinile față de un anumit comportament.
Comportamentul este influențat de atitudini, dar și de normele subiective, adică de opiniile personale legate de ceea ce alții cred că ar trebui să faci.
Presiunile sociale pe care le suporți în directia conformării actelor tale unor modele de grup te determină frecvent să te comporți contrar convingerilor tale intime.
Atitudinile dau naștere unui comportament doar când percepi comportamentul respectiv ca fiind sub controlul tău.
În măsura în care te îndoiești de capacitatea ta de a îndeplini un anumit tip de sarcini, se manifestă și slăbirea intenției tale de a declanșa o sarcină de acel tip.
Deși atitudinile contribuie la configurarea unei intenții de a acţiona într-un anumit fel, împreună cu normele subiective şi controlul perceput, deseori tu nu treci de la intenție la faptă, sau chiar nu poți să o faci.
Atitudinile specifice dau naștere unor comportamente, în interelație cu alți factori, influențându-se reciproc.
Influența exercitată de o atitudine depinde de importanța și forța ei.
Fiecare om are anumite opinii, credințe, convingeri și simpatii personale, preferențiale.
Unele atitudini sunt mai puternice decât altele, cele puternice fiind predeterminate genetic.
Cercetările efectuate pe gemeni au arătat că oamenii pot fi nativ predispuși către anumite atitudini.
Atitudinile native determină o probabilitate mare privind rezistența la schimbare, în sensul non conformării la normele sociale.
Datorită unor capacități fizice, senzoriale și cognitive înnăscute, și unor trăsături de temperament și de personalitate, oamenii sunt biologic predispuși să susțină anumite atitudini puternice.
Au fost identificați trei factori psihologici care permit o distincție clară între atitudinile cele mai puternice și cele mai slabe.
Atitudinile pe care oamenii le apără cu cea mai mare îndârjire se referă la lucruri care :
1) le afectează în mod direct veniturile și interesele personale,
2) sunt legate de valorile lor filosofice, politice și religioase cele mai profunde,
3) îi preocupă intens pe cei apropiați lor, pe membrii familiilor și grupurilor din care fac parte.
Factori care indică forța unei atitudini și legătura ei cu comportamentul :
1) oamenii tind să se comporte în concordanță cu atitudinile lor atunci când sunt bine informați.
2) forța unei atitudini este indicată de volumul de informație pe care se bazează, dar și de modul în care a fost dobândită informația inițială.
Cercetarile au arătat că atitudinile sunt mai stabile și mai previzibile atunci când se formează prin experiența directă, decât în cazul în care se bazează pe informații indirecte, mediate.
3) atitudinile puternice sunt foarte ușor accesibile conștientizării.
Ele sunt repede și ușor mentalizate.
Oamenii stabilesc destul de rapid o conexiune între accesibilitate și forța atitudinilor.
După ce experimentatorii au activat o anumită atitudine, cerând participanților la experiment să o exprime în mod repetat, subiecții au ajuns să perceapă atitudinea respectivă ca fiind importantă pentru ei !
Concluzie : Sentimentele tale față de un obiect nu îți determină întotdeauna acțiunile, deoarece există mai mulți factori condiționali care intercorelează.
Dar, atunci când atitudinile sunt puternice și legate de un comportament specific, efectele lor sunt indisputabile.
În aceste condiții, votul este influențat de opiniile politice, cumpărăturile consumatorilor sunt dependente de atitudinea lor față de un anumit produs, iar discriminările rasiale sunt înrădăcinate în prejudecăți.
Atitudinile joacă un important rol determinant.
Și, deoarece atitudinea ta pozitivă este atât de importantă, ar fi foarte bine să înțelegi și cum poți să îți modifici atitudinea negativă, și cum poți să îți păstrezi o atitudine pozitivă, rezistând influențelor exercitate în vederea schimbării și alterării ei.
În viața de zi cu zi toți oamenii sunt implicati în procesul de schimbare a atitudinilor. Toți suntem bombardați zilnic cu sugestii și reclame sugestive care urmaresc influențarea atitudinii privind produse, oameni, situații, evenimente.
Unele tentative reușesc să își atingă scopul în privința ta, altele nu. Unele sunt mai delicate și subtile, altele mai insistente și fățișe. Unele servesc interesul public, altele servesc anumite interese personale.
Procesul de schimbare a atitudinilor este numit persuasiune. Nu există nimic virtuos sau păcătos în persuasiune.
Toți oamenii folosesc persuasiunea zilnic, uzual.
Uneori conștientizezi faptul că ești ţinta unor demersuri persuasive, dar în general nu percepi "atacul", influenţa sugestivă.
Cercetările experimentale au dovedit faptul că ești cu atât mai expus și vulnerabil, cu cât ești mai puțin conștient de existența influențelor persuasive care acționează asupra ta.
Când cineva vrea să îți modifice atitudinea, într-o anumită privință, va încerca, foarte probabil, să o facă prin intermediul comunicării persuasive.
Apelurile se bazează pe cuvântul rostit, pe cel scris, si pe imagine.
Există două rute ale persuasiunii, o dublă procesualitate : oamenii nu prelucrează întotdeauna datele comunicarii în același mod.
1) Când interpretează critic conținutul unui mesaj, ei urmează o rută centrală de persuasiune, fiind influentați de forța si calitatea argumentelor.
2) Când nu gândesc critic asupra conținutului unui mesaj, concentrându-și atenția asupra altor aspecte, urmează o rută periferică de persuasiune.
Calea urmată de tine depinde de voința și capacitatea ta de a analiza în profunzime informatia conținută de mesajul care ți se adresează...
Puteţi downloada sau prelua GRATUIT de pe Scribd textul de mai jos, pe orice blog sau site, cu cod Embed - daţi click sub text, pe "Embed" şi copiaţi codul în pagina blogului, unde doriţi să apară:
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
PRINCIPII ŞI TIPARE CARE ÎȚI ASIGURĂ SUCCESUL - 1
1. Determinismul cauzal - tiparele de succes : Succesul reprezintă un rezultat favorabil, obținut ca urmare a depunerii unui efort (sau unei serii de eforturi) fizic sau intelectual, reușită, izbândă. În orice domeniu al vieții există anumite legi, principii și reguli, care, conform legilor determinismului cauzal, configurează în mod strict căile de obținere a rezultatelor de succes anticipate, dorite. Cu alte cuvinte, orice om de succes a ajuns în poziția sa superioară deoarece a urmat anumite principii, căi, metode și tehnici specifice, care i-au asigurat succesul.
