Campionii . vrei să fii un campion ?

Dacă ceea ce faci îți face plăcere, totul e ok, deoarece conflictele sunt minime, și nu le dai importanță.
Dacă ești un om echilibrat, acționezi în limita plăcerii, fără a exagera, cât timp te simți bine, plăcut. Când nu te mai simți bine, plăcut, te oprești din acea activitate, iei o pauză...
Dacă faci ceva, nu de plăcere, ci datorită MÂNDRIEI și ORGOLIULUI personal, de a avea un corp perfect, de a câștiga medalii, premii, de a obține centuri negre cu cât mai mulți dani, de a urca pe podiumuri, de a primi cupe, distincții, titluri onorifice, diplome, funcții, etc, atunci PLĂCEREA nu (mai) există, nu ea te motivează, ci AMBIȚIA, ÎNDÂRJIREA, ÎNCĂPĂȚÂNAREA, MÂNDRIA, ORGOLIUL, TRUFIA, STIMA DE SINE, etc. Îți vei sacrifica timpul, relațiile, plăcerile vieții (o viață plăcută), pentru... ce ?
 La fel pățesc cei care lucrează motivați doar de ideea de a face carieră, nu de plăcerea activității efectuate. Își fixează ca țel să ajungă în ceva top, și sacrifică plăcerile vieții pentru a obține "performanță". Au o viață chinuită, agitată, stresată, nu văd nimic altceva, nu-i interesează nimic altceva, și, "calcă pe cadavre", fără probleme de conștiință, fără remușcări, sau acestea sunt minime, și nu-i demotivează. După care, când se mândresc cu realizările lor nemaipomenite, se trezesc că nu mai au cui, căci mediul lor este format din oameni ca ei, care îi privesc cu ură și invidie, și visează să... le ia locul cât mai curând...

Ce contează centura, în sine, medalia, cupa, locul ocupat pe podium, funcția, titlul, dacă acestea au fost obținute sacrificând... totul, sau aproape totul ? Cine te va stima și prețui, și cât timp ? Imediat ce altul va ieși campion, va urca mai sus în top decât tine, vei fi dat uitării, îngropat în amintiri, altul fiind aplaudat... Și atunci, o decepție neagră și adâncă te va cuprinde, și te va măcina interior, continuu. Ți se părea că ai pierdut... totul...
"Tu știi cine sunt eu ? Eu sunt X, fostul..." Actualul e altul, alții și alții succedându-se continuu în aplauzele spectatorilor, care vor mereu ceva... nou. Da, publicul vrea mereu ceva nou. Se plictisește rapid. De aceea vrea mereu altceva, pe altcineva. Nu le pasă de campioni, ci doar de... plăcerea lor. Oamenii din public nu sunt campioni. Ei doar își... trăiesc viața, cu plăcere, cu pasiune, cu intensitate, natural. Ei sunt spectatori. Ei se delectează cu spectacolul oferit de cei ce își sacrifică... viața...
Am fost și eu sportiv de performanță. Știu cum este. Dar nu am avut mari performanțe. Am fost doar vicecampion județean, deși eram foarte talentat. De ce ? Deoarece jucam de... plăcere. Când depășeam măsura, luam o pauză.
Nu m-am putut dedica cu totul unei singure activități, tocmai datorită faptului că simțeam că îmi pierd viața dacă mă las condus de mândria și orgoliul de a fi primul. Îmi plăcea să joc mai mult pentru spectacol, pentru artă, artistic. Pentru plăcerea mea, dar și pentru plăcerea publicului. Dar nu prea am avut public, deoarece nu am ajuns la competiții importante. Nu aveam nici bani pentru echipament sportiv performant, căci acesta era scump. Aveam doar plăcerea de a juca tenis de câmp. Și, când mă săturam, mai dădeam și un fotbal, și un baschet, și un ping-pong...
Se poate spune că nu am avut mare ambiție. Că nu am fost foarte ambițios. Am făcut și arte marțiale, o scurtă perioadă. Dar nu îmi place, nici să fiu lovit, nici să lovesc pe alții. Am vrut să prind mai ales tehnicile de apărare. Nu văd rostul unui asfel de sport, de antrenament zilnic, în care lovești și ești lovit. Ca experiență de viață ajunge să o faci o dată, de două-trei ori. Dar, când o faci zilnic, ceva nu-i în regulă. Mă refer la a da și a primi lovituri...
Nu acuz pe nimeni de nimic. Fiecare are experiențele sale de viață prin care trebuie să treacă, lecțiile sale de învățat. Dacă vrei cu adevărat să ajungi mare campion, treaba ta. O mulțime de oameni vor. Foarte puțini ajung. Majoritatea nu ajung niciodată campioni. Ajung doar cei foarte talentați, și cei foarte... ambițioși, după cum spuneam  mai sus. Cei ce sacrifică multe experiențe variate plăcute, în detrimentul unei unice activități, unui antrenament zilnic.
Fiecare alege și decide singur ce vrea să facă cu viața sa. Dar mulți oameni se lasă influențați puternic de părinții lor, care încearcă să le impună o anumită direcție și orientare în viață. Mulți campioni au fost de fapt "împinși de la spate" de părinții lor. S-au lăsat împinși de ei, de mici, într-o direcție aleasă de părinți. Ce plăcere poate fi în asta ? În această formă de... constrângere.
Ceea ce profesezi acum se datorează sau nu influenței părinților tăi ?
Profesia ta îți aduce zilnic bucurii, îți conferă plăcere ceea ce faci ?
Ai fost vreodată campion ?

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/