A la Kato, de sigur 
Nu toți oamenii te judecă la fel, în același mod, cu aceleași intenții, cu aceeași atitudine, mânați de aceleași motivații.
Nu toți oamenii văd și scot în evidență doar greșelile și imperfecțiunile tale.
Există și oameni care văd bine și corect partea plină a paharului, chiar când este vorba de paharele altora.
Poate te ajută să știi că există oameni care vor să sprijine demersurile tale de a deveni tot mai bun.
Poate că este bine să înțelegi că orice contact și tip de relație cu astfel de oameni îți este benefic, chiar dacă efectul este imperceptibil pe moment, în momentul experimentării relației.
Dar, ce te poate ajuta cel mai mult, este exercițiul zilnic de a medita la cauzele și efectele reacțiilor tale și ale celor din jurul tău.
Din experiența mea pot spune că nu este de ajuns să te centrezi doar pe tine, ci trebuie să acorzi cam aceeași atenție și celorlalți, pentru a înțelege mecanismul de producere, desfășurare și anihilare al tiparelor de reacție.
De ce ?
Deoarece când te concentrezi doar asupra ta, ești mult mai subiectiv, și judeci mai mult emoțional, decât atunci când analizezi pe alții.
Adevărul este că nu poți asimila informațiile și învățătura decât în condițiile în care reușești să te DETAȘEZI EMOȚIONAL de situațiile pe care le analizezi.
Întotdeauna poți analiza pe alții mai bine decât pe tine însuți, căci îi poți analiza mai "la rece".
Acel "cunoaște-te pe tine însuți" nu este posibil de aplicat și obținut dacă te focusezi doar asupra propriei persoane.
Te va ajuta foarte mult dacă tot timpul te vei compara cu ceilalți din jur, analizând reacțiile prin comparație, căutând să identifici elementele asemănătoare, comune, și cele diferite, deosebite.
Înțelegând modul de reacție al altora, vei înțelege mecanismul, și implicit modul tău de a reacționa.
Și invers, ceea ce nu poți înțelegi privind comportamentul altora, din cauza blocării tale mentale în cadrul anumitor convingeri, poți înțelege analizând reacțiile tale.
Mulți oameni nu reușesc să conștientizeze rolul Facebookului și al rețelelor sociale în general, în transformarea lor interioară.
Unii sunt chiar prea mândri să recunoască și să accepte acest rol.
Cunosc oameni care au cedat nervos și și-au șters profilul, unii în mod repetat.
Au afirmat că este o prostie, o pierdere de timp, dar au revenit, și-au refăcut profilul, în ciuda atitudinii lor manifestate anterior.
Sincer vorbind, și eu am trecut prin asta.
Cred că majoritatea oamenilor trec prin această criză, ajungând la un moment să se gândească serios să își șteargă profilul.
Este cu adevărat un moment de criză de personalitate, și poate fi determinată și amplificată de criticile altora, cuplate cu un sentiment de inutilitate a demersurilor personale pe acest site de socializare, datorită lipsei laudelor și încurajărilor.
Critica defavorabilă este greu de suportat.
Chiar dacă este realistă, obiectivă.
Este greu să îți recunoști și să îți accepți imperfecțiunile, deficiențele, greșelile, mai ales când ele sunt scoase în evidență de alții, în văzul tuturor, pe un site de socializare.
Este însă firesc și normal să fie așa.
Este natural să ai o anumită doză de mândrie și orgoliu personal.
Lipsa, Insuficiența, și excesul, sunt dăunătoare.
În rest, fiecare are om are din toate câte ceva.
Când cineva spune că nu mai are timp să intre pe Facebook asta înseamnă că alocă prea mult altor sarcini, deci are timp pentru ele, atât că poate nu își gestionează prea bine timpul, pe moment.
La fel când nu ai timp pentru copii, pentru părinți, pentru familie, pentru prieteni, pentru dezvoltarea ta, pentru tine...
Mă amuză cei ce se forțează să afișeze un aer de ființe superioare, iluminate, super pozitive, care sunt lipsite total de trăsăturile umane considerate a fi negative, la modul absolut. Mă refer la mândrie, orgoliu, și restul.
Cine se forțează să afișeze o atitudine lipsită de orgoliu și mândrie, de fapt nu face decât să acumuleze refulări, care îi vor influența în mod negativ viața și starea de sănătate.
Când cineva vrea să pară altceva decât ceea ce este, echilibrul și armonia sa sunt din start compromise.
Ce vreau să spun, de fapt ?
Să evidențiez rolul detașării emoționale.
Dacă ești prea implicat emoțional, în tot ce faci, conferind importanță excesivă imaginii tale, modulului în care ești perceput și înțeles de ceilalți, îți provoci singur suferință.
Suferința are o bază emoțională.
Detașează-te emoțional, și vei reduce suferința.
Una din metodele cele mai eficiente este să încerci să percepi mereu partea amuzantă a lucrurilor, căci întotdeauna există ceva amuzant în fiecare experiență, chiar și în cele ce provoacă durere fizică, ca de exemplu ciocnirea de un stâlp.
A te amuza de prostia și neatenția altora, în loc să te enervezi și îngrijorezi, este o problemă de atitudine, de opțiune personală.
Inclusiv ceea ce am scris mai sus poate fi privit drept ceva amuzant, dacă privești dintr-un anumit punct și unghi de vedere.
Când poți să râzi de tine însuți, fără jenă, de defectele tale, la fel ca de ale altora, ce te mai poate face să suferi, privind imaginea ta și stima de sine ? 
Atacurile altora vor deveni prilej de amuzament, de glume și veselie...
Cu cât ești mai lucid, mai relaxat, cu atât mai obiectiv vei fii.
Reușești să fii obiectiv doar când poți cu adevărat să te detașezi emoțional, să raționezi relaxat, fără a permite reactivarea vreunui tipar de reacție emoțională bazată pe mândrie și orgoliu.
Aceste tipare se transformă, de fapt, în timp, dacă înțelegi că este cu adevărat mai bine să fii sincer mereu cu tine și ceilalți, decât să te tot strofoci să îți ascunzi părțile și aspectele așa zis negative, pe care, de fapt, le avem cu toții.
Este mult mai puțin stresant, și realizezi și o mare economie de energie.
Altfel privind, când râd de prostia altora, râd totodată și de a mea, implicit, căci nici eu și nimeni altul nu suntem perfecți.
Cu toții suntem în mod dual proști-deștepți, doar măsura raportului diferă
Putem alege să ne învinuim, să ne acuzăm, să ne condamnăm și pedepsim reciproc, la infinit, sau să... râdem și să ne veselim unul de altul și cu toții împreună.
Este alegerea fiecăruia.
O alegere care este bine să fie respectată.
A respecta presupune și a nu te... lega de alții, a nu te atașa, a nu te ambala, ai privi cu detașare, a-i putea lăsa în... pace, în... plata lor...
Dar asta nu înseamnă că nu pot face... haz și glume, nu-i așa ?
Este... libertatea mea, pe care, dacă vrei să fii respectat de mine, trebuie să o respecți.
Glumeam...
Eu respect oamenii, ca pe mine însămi, adică... nu-i bag în... seamă...
Să se bage fiecare unde vrea, cum vrea, când vrea, că doară nu-i problema mea...
Numa să nu se bage-n... treaba mea... că atunci... schimbăm foaia...
Le dau un respect... detașat de tot...
Iubirea?
Unii oameni nu pot să înțeleagă faptul că poți iubi o persoană cu care ești incompatibil, dar că faptul că o iubești nu implică și că trebuie să îi suporți necondiționat manifestările incompatibile, ideile și comportamentul.
În multe cupluri există sentimente de dragoste și iubire, dar incompatibilitatea face ca cei doi să nu poată conviețui împreună decât cu prețul unor eforturi deosebite, în mod forțat, chinuit.
Ce rost are ?
Astfel de relații forțate te scot continuu din starea de echilibru și armonie.
Există persoane compatibile, pe care le poți iubi și care te pot iubi, și lângă care poți trăi o viață foarte plăcută.
De ce să te supui singur unei agonii și suferințe continue, când poți de fapt trăi armonios ?
De ce să mai chinui și pe altul ? Afirm aceste lucruri deoarece am trecut prin această experiență de viață.
A iubi nu trebuie condiționat în acest fel: trebuie să mă iubești necondiționat !
Iubirea necondiționată este o aberație existentă în mintea celor care nu înțeleg înca natura determinismului cauzal ce guvernează toate aspectele vieții.
Nu există nimic care să fie în mod absolut necondiționat.
Tocmai deoarece totul se leagă de tot, în mod cauzal, totul este condiționat de tot.
Existența oricărui om este efectul unei condiționări extraordinar de complexe, de neînțeles de către mintea omenească.
Poți iubi un om cu care nu ești deloc compatibil ?
Poți iubi un criminal în serie, un violator, un pervers, un psihopat, un drogat ?
Poți conviețui cu un astfel de om, zilnic, în același spațiu ?
Este o excepție, o situație de excepție, căci există puțini astfel de oameni în jurul tău.
Dar, dacă mai includem aici și bețivii, și mitomanii, și maniacii, și depresivii, și cei cu tendințe schizoide, deja cei nenumiți au rămas în minoritate.
Trebuie să iubim pe toți oamenii, necondiționat ?
Cine spune asta ?
Cu siguranță cineva care vrea să îți impună ceva.
Adică nu sunt eu liber să iubesc pe cine vreau, să urăsc pe cine vreau ?
Cine îmi poate interzice, cine îmi poate limita această libertate personală ?
Cine îmi poate interzice să îl iubesc pe Diavol, sau să îl urăsc pe Dumnezeu ?
Cine sunt eu să încerc să îi fac pe alții să mă iubească necondiționat, să le pretind iubire necondiționată ?
Cine ești tu să emiți astfel de... pretenții de la alții ?
"-Și atunci, ce vrei să spui, că trebuie să iubim condiționat ?"
Nu. Nu TREBUIE să iubești condiționat.
Spun doar că nu este posibil să iubești altfel.
Poți să iubești pe cineva doar în anumite condiții.
La majoritatea oamenilor condițiile trebuiesc îndeplinite și de cel iubit și de cel ce iubește.
Nu oricine poate iubi pe agresorul său, nu-i așa ?
Dar aproape oricine poate iubi pe binefăcătorul său.
Dumnezeu-binefăcătorul este ușor de iubit.
Diavolul, nu.
Întrebare de 10 puncte roșii : iubesc creștinii pe Diavol ?
Necondiționat ?
Ce să mai vorbim de iubirea pentru aproapele ca pe tine însuți, și de dușmanii pe care e bine să ți-i ții aproape?
Cu cât un om evoluează spiritual, cu atât dobândește mai multă înțelegere, și implicit mai multă capacitate de a empatiza cu ceilalți oameni, celelalte ființe.
Empatia și înțelegerea merg mână în mână.
Cu cât vei înțelege și empatiza mai bine și mai ușor cu ceilalți, cu atât mai ușor îi vei putea îndrăgi, respecta, iubi.
Condițiile se schimbă, se transformă, în permanență, asta este greu de înțeles.
O parte din ele ajungi să le îndeplinești în mod firesc și natural, după un timp.
Unui om foarte evoluat i se poate părea că el poate iubi necondiționat, deoarece el îndeplinește deja multe condiții, spre deosebire de alții, care nu le îndeplinesc, încă.
Îndeplinirea condițiilor nu înseamnă că acele condiții nu mai există, nu mai sunt operante.
Nici vorbă.
Dar ele pot să nu mai fie sesizate, conștientizate.
Distribuie articolul, mulțumesc!
-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :)
Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog.
-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-pos
