Kato Live embed Video

kato-podcast

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

Se afișează postările cu eticheta cărţi online. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cărţi online. Afișați toate postările

marți, aprilie 14, 2015

Dan Ariely despre cât de corect îţi controlezi tu deciziile tale

Dan Ariely întreabă: Ne controlăm deciziile ?
Conferinţă TED


Filmed December 2008 at EG 2008
https://www.ted.com/talks/dan_ariely_asks_are_we_in_control_of_our_own_decisions?language=ro#t-19644


Economistul comportamental Dan Ariely, autorul Iraţionalului Predictibil, foloseşte iluzii vizuale clasice şi uneori şocantele rezultate ale propriei sale cercetări contraintuitive pentru a demonstra că, atunci cînd luăm decizii, nu suntem atît de intuitivi pe cît credem.  



În playlistul meu Youtube ”Conferințe TEDx Talks” (cu peste 400 videouri) ai 5 conferințe ale lui Dan Ariely una după alta, aici: 


ÎNVAȚĂ CUM SĂ IEI DECIZIILE TALE ÎN MOD EFICIENT
Viața ta este un lung șir de decizii (alegeri între diferite opțiuni) pe care le faci zilnic, iar starea ta din prezent este rezultatul deciziilor tale de până acum.
Dacă vrei să îți schimbi starea, să ți-o îmbunătățești, este necesar să iei decizii mai bune decât până acum, să faci niște schimbări pozitive în modul în care iei decizii în mod conștient.
Dacă ești interesat să înțelegi procesul prin care iei DECIZIILE tale (alegeri conștiente), CUM IEI DECIZIILE TALE, și CUM POȚI LUA DECIZII ÎN MOD CÂT MAI EFICIENT, pentru a crește starea ta de bine și calitatea vieții tale, și a-ți putea schimba destinul, te anunț că am început un program serios gen curs, axat tocmai pe această temă: Cum să iei deciziile tale în mod cât mai eficient?
Un program care este conceput să îți aducă multe conștientizări necesare în acest sens, cu multe informații utile ție, menit să îți ofere mai mult autocontrol asupra modului în care iei zilnic deciziile tale.
Peste 20 de ore de prezentări de informații (”lecții”), eșalonate săptămânal (rămân înregistrate pe grup), pe care le poți urma în ritmul tău personal, plus discuții săptămânale de grup.
În acest sens am creat un grup Facebook Privat pentru cei interesați de acest program.
Prezentările (lecțiile) vor rămâne înregistrate pe grup, să poată fi accesate de fiecare membru, în ritmul lui, și vom avea discuții pe marginea acestor prezentări, prin comentarii și întruniri pe Google Meet.
Programul (evaluat la preț de piață cam la 1000 lei) l-am conceput a fi acordat Gratuit ca bonus celor ce au susținut activitatea mea de informare și popularizare prin donație cu minim 20 USD până acum (sau echivalentul în lei).
Un alt Bonus important: ai acces la încă un Program-curs valoros aflat în lucru, la alegere, dintre acestea:
1. Iertarea,
2. Liberul arbitru,
3. Zona de Confort.
4. Rezolvarea problemelor legate de articulații și oase - Spondiloza cervicală, prin rezolvarea conflictelor de autodevalorizare de tip intelectual.
Dacă nu ești încă un susținător, și vrei să devii, și să beneficiezi de două programe, și în plus de materiale informative adiționale utile și necesare, poți dona suma de mai sus în contul meu de Revolut de mai jos, și informează-mă în privat, să te înscriu pe grupul privat cu contul tău Fb.
https://revolut.me/nicolarwfw
Această ofertă va fi valabilă un timp limitat, beneficiază acum de ea!
Vezi și această postare pentru informații suplimentare: https://www.facebook.com/katona.nicolae/posts/6777590198951530
Mulțumesc, o zi minunată în continuare!

Transcrierea conferinţei lui Dan Ariely: 
0:11 O să vă spun câte ceva despre comportamentul iraţional. NU al dumneavoastră desigur. Al altora. (Râsete)
0:17 După câţiva ani la MIT Mi-am dat seama că scrierea lucrărilor academice nu era captivantă. Ştiţi, nu ştiu cât de multe din acestea aţi citit. 
Dar nu este distractiv de citit şi adesea nedistractiv de scris. Chiar mai rău de scris. 
Astfel că m-am hotărât să încerc să scriu ceva mai distractiv. Şi mi-a venit ideea să scriu o carte de bucate. 
Iar titlul cărţii urma să fie Mese fără firimituri: Arta de a mânca peste chiuvetă (Râsete) Şi ar fi trebuit să fie o privire asupra vieţii - prin bucătărie. 
Şi am fost foarte încântat despre aceasta. Urma să vorbesc puţin despre cercetare, puţin despre bucătărie. 
Ştiţi, facem atât de multe în bucătărie, încât am crezut că aceasta ar fi de interes. Am scris câteva capitole. 
Le-am dus la editura MIT şi au spus "Drăguţ. Dar nu e pentru noi. Du-te şi găseşte pe altcineva" Am încercat la alţii dar toţi au spus acelaşi lucru, "Drăguţ. Dar nu e pentru noi."
1:10 Până când cineva a spus, "Dacă esti hotărât în această privinţă trebuie mai întâi să scrii o carte despre cercetările tale.Trebuie să publici ceva. 
Şi apoi vei avea ocazia să scrii altceva. Trebuie să o faci dacă vrei cu adevărat " 
Aşa că am spus "Ştii, în realitate nu vreau să scriu despre cercetarea mea. 
Fac asta cât e ziua de lungă. Vreau să scriu despre altceva. Ceva mai liber, mai puţin forţat." 
Şi persoana a fost foarte autoritară şi a spus, "Uite. Acesta este singurul mod de a reuşi vreodată să o faci." 
Aşa ca am spus "OK, trebuie să o fac -- " 
Am avut o vacanţă. Mi-am spus, "Voi scrie despre cercetarea mea dacă nu se poate altfel.Şi pe urmă voi ajunge să îmi fac cartea de bucate." Aşa că am scris o carte despre cercetarea mea.
1:46 Şi aceasta s-a dovedit a fi destul de distractiv. În două feluri. În primul rând mi-a plăcut să scriu. Dar cel mai interesant lucru a fost că am început să învăţ de la oameni. 
Este fantastic să scrii. Pentru că poţi primi atât de multe reacţii de la oameni. Mi-au scris despre experienţa lor personală, şi despre exemplele lor, şi despre lucruri cu care nu sunt de acord, şi nuanţe. Şi chiar prezenţa mea de aici. 
Vreau să spun că în ultimele zile, am cunoscut reale culmi ale comportamentului obsesiv pe care nu le-am bănuit. (Râsete) 
Ceea ce cred că este într-adevăr fascinant.
2:17 Vă voi spune câte ceva despre comportamentul iraţional. 
Şi doresc să încep prin a vă oferi câteva exemple de iluzii optice ca o metaforă pentru raţionalitate. 
Deci gâdiţi-vă la aceste două mese. Şi voi trebuie să fi văzut această iluzie. 
Dacă v-aş fi întrebat care este mai lungă, linia verticală de pe masa din stânga, sau linia orizontală de pe masa din dreapta? Care pare mai lungă? Poate cineva să vadă altfel decât că cea din stânga este mai lungă? 
Corect, nu ? Este imposibil. 
Dar chestia frumoasă despre iluziile vizuale este că greşeala poate fi uşor dovedită. 
Deci pot să pun nişte linii deasupra. Nu este de ajutor. Pot să animez liniile. 
Şi cu condiţia că mă credeţi că nu am micşorat liniile ceea ce chiar aşa este, v-am dovedit că ochii vă păcălesc. 
Acum, partea interesantă despre aceasta este că atunci când înlături liniile, este ca şi cum nu ai fi aflat nimic în ultimul minut. (Râsete) 
Nu poţi să te uiţi la asta şi să spui "OK acum văd realitatea aşa cum este". Corect? 
Este imposibil de trecut peste impresia că aceasta este întradevăr mai lungă. 
Intuiţia noastră ne păcăleşte într-un mod repetabil, predictibil, consistent. 
Şi nu putem face mare lucru în această privinţă. În afară de a lua o riglă şi a începe să măsori.
3:24 Iată alta. Aceasta este una dintre iluziile mele favorite. Ce culoare vedeţi în dreptul săgeţii de sus? Maro. Mulţumesc. 
Cea de jos? Galben. Alăturate sunt identice. 
Le poate vedea cineva ca identice? Foarte foarte greu. 
Pot să acopăr restul părţii superioare a cubului. şi dacă acopăr restul cubului veţi vedea că sunt identice. 
Iar dacă nu mă credeţi puteţi primi slide-ul mai târziu şi să faceţi câteva manevre ca să vedeţi că sunt identice. 
Dar din nou este aceeaşi poveste dacă înlăturăm fundalul, iluzia reapare. Desigur. 
Nu avem cum să nu vedem această iluzie. Dacă nu distingeţi culorile, bănuiesc că nu puteţi vedea aceasta. 
Aş vrea să trataţi iluzia ca o metaforă.
4:05 Vederea este unul din cele mai bune lucruri pe care le facem. O mare parte a creierului nostru este dedicată vederii.
Mai mare decât cele dedicate la orice altceva. Vedem mai multe ore zilnic decât facem orice altceva.
Şi suntem evolutiv proiectaţi pentru a vedea. Iar dacă avem aceste greşeli de vedere repetabile şi predictibile, la care suntem atât de buni, care este şansa să nu facem şi mai multe greşeli în domenii în care nu suntem atât de buni.
De exemplu, în luarea deciziilor financiare. (Râsete) Ceva ce nu are o susţinere evolutivă.
Nu avem o parte specializată a creierului, şi nu o facem atâtea ore zilnic.
Si controversa, în aceste cazuri poate fi, că în realitate facem mai multe greşeli.
Şi mai rău, nu avem un mijloc simplu de a le vedea. Deoarece în cazul iluziilor vizuale putem demonstra uşor greşelile. În iluziile cognitive este mult, mult mai greu să demonstrezi oamenilor greşelile.
4:53 Aşa că vreau să vă prezint câteva iluzii cognitive, sau iluzii de luare a deciziilor, în acelaşi mod. 
Şi acesta este unul dintre domeniile mele favorite din ştiinţele sociale. Este dintr-un articol de Johnson şi Goldstein. 
Şi practic arată că procentul celor care au indicat că ar fi interesaţi de donarea organelor lor. Iar acestea sunt ţări diferite din Europa. 
În esenţă vedeţi două tipuri de ţări. Ţările din drepta care par a fi favorabile. şi ţările din stânga care par a fi foarte puţin favorabile, sau mult mai puţin. Întrebarea este: De ce? De ce unele ţări dau mult iar alte ţări dau puţin?
5:29 Când puneţi oamenilor această întrebare, de obicei se gândesc că trebuie să aibă legătură cu cultura. Corect? Cât vă pasă de oameni? 
Donarea organelor este probabil despre cât de mult îţi pasă de societate, despre cât de legat eşti. Sau poate este despre religie. 
Dar dacă priviţi acest grafic veţi observa că ţări despre care credem că sunt foarte asemănătoare afişează în realitate manifestări foarte diferite. 
De exemplu, Suedia este total în dreapta. Si Danemarca, despre care apreciem că este foarte apropiată cultural, este total în stânga. Germania este în stânga. Şi Austria este în dreapta. Olanda este în stânga. Şi Belgia este în dreapta. 
Iar în final, în funcţie de versiunea dumneavoastră specifică, sau similitudinea europeană, puteţi aprecia ca Marea Britanie şi Franţa sunt similare cultural sau nu. 
Dar reiese că sunt foarte diferite din punct de vedere al donării de organe.
6:18 Apropo, Olanda are o poveste interesantă. Observaţi că Olanda este cam cea mai mare din grupul mic. Se dovedeşte că au ajuns la 28 la sută după ce au fost trimise scrisori fiecărei gospodării din ţară implorând oamenii să se alăture programului de donare. Cunoaşteţi vorba "Primeşti doar dacă ceri." Sunt 28 de procente în donarea organelor.
6:40 (Râsete)
6:42 Dar orice ar face ţările din dreapta ele fac ceva mult mai bine decât să doar ceară. 
Deci ce fac ele? S-a dovedit că secretul are legătură cu un formular de la înregistrarea vehiculelor. Iată istoria. 
Ţările din stânga au un formular la registrul auto care arată cam aşa. Bifaţi căsuţa de mai jos dacă doriţi să participaţi în programul de donare de organe. Şi ce se întâmplă? 
Oamenii nu bifează. Şi nu participă.
Ţările din dreapta, cele care donează mult, au un formular uşor diferit. Care spune: bifaţi căsuţa de mai jos dacă nu vreţi să participaţi.
Destul de interesant, când oamenii primesc asta, ei din nou nu bifează. Doar că acum participă.
7:18 (Râsete)
7:21 Acum gândiţi-vă ce înseamnă asta. 
Ne trezim dimineaţa şi simţim că luăm decizii. Ne trezim dimineaţa şi deschidem dulapul. 
Şi simţim că decidem ce haine vom purta. Şi deschidem frigiderul. Şi simţim că decidem ce vom mânca. 
Ceea ce spune asta de fapt este că multe din aceste decizii nu sunt în noi. Ele sunt în persoana care a proiectat acel formular. 
Când intri la registrul auto, persoana care a proiectat acel formular va avea o influenţă imensă asupra ce veţi face în final. 
Aceste rezultate sunt deasemenea foarte greu de intuit. 
Gândiţi-vă. Câţi din voi credeţi că dacă aţi merge mâine să reînnoiţi licenţa, şi aţi merge la registrul auto, şi aţi întâlni unul din aceste formulare, el ar schimba efectiv comportamentul vostru? 
Foarte, foarte greu a gândi că ne-ar influenţa. Putem zice, "Oh, aceşti europeni ciudaţi. Desigur că i-ar influenţa." 
Dar când ne vine rândul avem sentimentul că noi suntem la volan, avem sentimentul că suntem în control, şi că noi luăm deciziile, de aceea este foarte greu de acceptat chiar şi ideea că de fapt avem doar iluzia că luăm o decizie, în loc de o decizie reală.
8:25 Acum, aţi putea spune, "Acestea sunt decizii de care nu ne pasă." 
De fapt, prin definiţie, acestea sunt decizii despre ceva care se va întâmpla după ce vom muri. 
Cum am putea să ne preocupăm de ceva care se va întâmpla după ce vom muri? 
Deci un economist mediu, care crede în raţionalitate, ar spune, "Ştiţi ceva? Costul ridicării creionului şi bifării este mai mare decât potenţialul beneficiu al deciziei." 
Deci de asta obţinem acest efect. Dar, de fapt, nu e fiindcă e uşor. Nu e fiindcă e trivial. Nu e fiindcă nu ne pasă. 
Ba dimpotrivă. Este fiindcă ne pasă. Este dificult şi este complex. Şi este aşa de complex încât nu ştim ce să facem. 
Şi fiindcă nu ştim ce să facem doar alegem orice a fost deja ales pentru noi.
9:10 Vă mai dau un exemplu pentru asta. 
Aceasta este un formular al Redelmeier and Schaefer. 
Iar ei spun, "Păi, acest efect se întâmplă şi experţilor, unora care sunt bine plătiţi, experţi în deciziile lor, şi ei fac asta de multe ori." 
De fapt au luat un grup de medici. Şi le-au prezentat studiul de caz al unui pacient. 
Iată pacientul. El este un fermier de 67 ani. Suferă de o vreme de o durere în şoldul drept. 
Apoi au spus medicilor, "Cu câteva săptămâni în urmă aţi decis că niciun tratament nu ajută la acest pacient. Toate aceste medicamente. Nimic nu pare a folosi. 
Aşa că recomandaţi pacientului terapia prin înlocuirea şoldului. Înlocuirea şoldului. În regulă?" Aşa că pacientul e pe cale de a i se înlocui şoldul. Şi apoi se spune la jumătate din medici, "Ieri aţi revăzut cazul pacientului şi v-aţi dat seama că aţi uitat să încercaţi un medicament. Nu aţi încercat ibuprofen. Ce veţi face? 
Retrageţi pacientul de la operaţie şi încercaţi ibuprofen? Sau îl lăsaţi să primească un şold nou?" Vestea bună e că în acest caz majoritatea medicilor au decis să retragă pacientul şi să încerce ibuprofen. Foarte bine pentru medici.
10:12 Celuilalt grup de medici li s-a spus, "Ieri când aţi revăzut cazul aţi descoperit că au fost două medicamente pe care nu le-aţi încercat încă, ibuprofen şi piroxicam." 
Apoi au spus, "Aveţi două medicamente pe care nu le aţi încercat încă. Ce faceţi? Îl lăsaţi sau îl retrageţi de la operaţie. 
Şi dacă îl retrageţi, veţi încerca ibuprofen sau piroxicam? Care din ele?" 
Acum gândiţi-vă. Această decizie face mai uşor ca pacientul să continue cu înlocuirea şoldului. 
Dar retrăgându-l, decizia devine deodată mult mai complexă. Este o decizie în plus. 
Ce se întâmplă acum? Majoritatea medicilor aleg acum să lase pacientul să continue cu înlocuirea şoldului. 
Apropo, sper că asta vă îngrijorează -- (Râsete) când mergeţi la medicul vostru. 
Chestia este că niciun medic nu va spune vreodată, "Piroxicam, ibuprofen, înlocuirea şoldului. Să alegem înlocuirea şoldului." 
Dar în momentul în care setaţi asta ca valorea implicită ea are o putere imensă asupra ce vor face oamenii în final.
11:05 Vă voi da alte câteva exemple de luări de decizii iraţionale. imaginaţi-vă că vă dau de ales. 
Vreţi să mergeţi la Roma pentru un weekend? 
Toate cheltuielile plătite, hotel, trasport, mâncare, mic dejun, mic dejun continental, totul.
Sau un weekend la Paris? 
Acum, un weekend la Paris, un weekend la Roma, acestea sunt lucruri diferite. Au mâncare, cultură, artă diferite.
Acum imaginaţi-vă că adaug la cele două o variantă pe care nimeni nu o vrea.
Imaginaţi-vă că spun, "Un weekend la Roma, un weekend la Paris sau maşina voastră va fi furată?" (Râsete)
Este o idee ciudată. Fiindcă de ce ar influenţa orice, în acest context, că maşina voastră ar fi furată? (Râsete)
Dar dacă opţiunea cu furtul maşinii nu ar fi fost exact aşa. Ce ar fi dacă era o excursie la Roma, toate cheltuielile plătite tranportul, micul dejun.
Dar nu ar fi inclus cafeaua de dimineaţă. Dacă vreţi cafea, o plătiţi singuri. Costă doi euro şi jumătate. Acum, pe de altă parte, dat fiind că puteţi avea Roma cu cafea, de ce oare aţi dori Roma fără cafea? E ca şi cum v-ar fura maşina. Este o opţiune inferioară.
Dar ghiciţi ce s-a întâmplat. În momentul în care adăugaţi Roma fără cafea, Roma cu cafea devine mai populară. Iar oamenii o aleg. Faptul că aveţi Roma fără cafea face ca Roma cu cafea să arate mai superior. Şi nu numai faţă de Roma fără cafea, dar chiar şi faţă de Paris. (Râsete)
12:29 Iată două exemple pentru acest principiu. Aceasta a fost cu câţiva ani în urmă o reclamă in revista The Economist care ne dădea trei opţiuni. Un abonament online pentru 59 dolari. 
Un abonament la exemplarul tipărit pentru 125. 
Sau le puteaţi obţine pe amândouă pentru 125. (Râsete) Am văzut asta şi am sunat The Economist. Şi am încercat să înţeleg la ce se gândeau. 
Şi m-au pasat de o persoană la alta. Până la urmă am ajuns la o persoană responsabilă cu pagina de web. Şi i-am sunat. Iar ei au verificat ce se întâmplă. După care reclama a dispărut. Fără explicaţie.
13:06 Aşa că am decis să fac experimentul pe care aş fi fost încântat ca The Economist să-l facă cu mine. 
Am luat asta şi l-am dat la 100 de studenţi de la MIT. Am spus, "Ce aţi alege?" Acestea sunt procentajele. 
Majoritatea au ales varianta combinată. 
Din fericire nimeni nu a ales opţiunea dominată. Asta înseamnă că studenţii pot citi. (Râsete) 
Dar acum, dacă avem o opţiune pe care nimeni nu o vrea îl puteţi scoate. Corect? 
Aşa că am tipărit o altă versiune a acestei reclame. Unde am eliminat opţiunea din mijloc. 
Am dat-o la alţi 100 de studenţi. 
Iată ce s-a întâmplat. Acum opţiunea cea mai populară a devenit cea mai puţin populară. 
Iar cea mai puţin populară a devenit cea mai populară.
13:42 Ce se întâmpla era că opţiunea care era fără folos, cea din mijloc, era fără folos în sensul că nimeni nu o dorea. 
Dar nu era fără folos în sensul că a ajutat oamenii să-şi dea seama ce vor de fapt. 
De fapt, relativ la opţiunea din mijloc, care era pentru a primi doar versiunea tipărită pentru 125, cea cu versiunea tipărită şi web pentru 125 părea o afacere fantastică. 
Şi în consecinţă oamenii o alegeau. 
Ideea generală aici este că de fapt noi nu ne cunoaştem preferinţele aşa de bine. 
Şi fiindcă nu ştim preferinţele noastre aşa de bine suntem susceptibili la toate aceste influenţe ale forţelor externe. 
La valorile implicite, la opţiunile concrete care sunt ne prezentate.
14:21 Şi aşa mai departe. Încă un exemplu de acest tip. Oamenii cred că atunci când e vorba de atracţia fizică, vedem pe cineva şi ştim imediat dacă ne place sau nu. Ne atrage sau nu. 
Din care cauză se organizează aceste întâlniri de patru minute. Aşa că am decis să fac acest experiment cu oameni. 
Vă voi arăta imaginea grafică a unor oameni - nu persoane reale. Experimentul a fost cu oameni. 
Am arătat unor oameni o poză cu Tom şi una cu Jerry. Am spus "Cu cine vreţi să vă întâlniţi? Cu Tom sau cu Jerry?" 
Dar pentru jumătate din oameni am adăugat o versiune urâtă a lui Jerry. Am folosit Photoshop şi l-am făcut pe Jerry mai puţin atrăgător. (Râsete) 
La ceilalţi oameni, am adăugat o versiune mai urâtă a lui Tom. Iar întrebarea era dacă Jerry cel urât şi Tom cel urât vor ajuta fraţii lor mai atractivi? Răspunsul a fost un da categoric. 
Când Jerry cel urât era în jur, Jerry era popular. Când Tom cel urât era în preajmă, Tom era popular.
15:13 (Râsete)
15:15 Desigur asta are două implicaţii foarte clare pentru viaţă în general. 
Dacă mergeţi vreodată prin baruri oare pe cineva îl veţi lua cu voi? (Râsete) 
Vreţi o versiune puţin mai urâtă a propriei persoane. (Râsete) Similar. Similar ... dar puţin mai urât. (Râsete) 
A doua concluzie este desigur că dacă cineva vă invită, veţi şti cum gândesc despre Dvs. (Râsete) Acum aţi înţeles.
15:49 Care e concluzia generală? 
Concluzia generală este că atunci când ne gândim la economie avem această frumoasă părere despre natura umană. 
"Ce operă minunată este omul! Ce nobile sunt motivele sale!" 
Avem această părere despre noi înşine, despre alţii. Perspectiva economiei comportamentale este prea puţin generoasă cu oamenii. 
De fapt, în termeni medicali, aceasta este părerea noastră. (Râsete) 
Dar este o consolare. Consolarea este că raţionamentul economiei comportamentale este interesant şi excitant. 
Suntem Superman? Sau sunt Homer Simpson?
16:25 Când ajungem să clădim lumea fizică, se pare că ne înţelegem limitările. 
Construim trepte. Şi clădim aceste lucruri pe care în mod evident nu toţi putem să le utilizăm. (Râsete) Ne înţelegem limitările. Şi construim pe baza lor. Dar din anumite motive când vine vorba de lumea mentală, când proiectăm lucruri ca sistemul de sănătate, de pensii şi bursele, cumva uităm ideea că suntem limitaţi. 
Cred că dacă înţelegem limitările noastre cognitive în acelaşi mod în care le înţelegem pe cele fizice, chiar dacă nu ne sar în ochi în acelaşi mod, putem proiecta o lume mai bună. 
Iar asta este, cred, speranţa acestui lucru.
17:01 Vă mulţumesc foarte mult.
17:03 (Aplauze)


Despre Dan Ariely, Behavioral economist : https://www.ted.com/speakers/dan_ariely 

Cărţi de Dan Ariely poți comanda online aici
http://bit.ly/DanArielyLibris
http://bit.ly/1II3UWj
https://bit.ly/DanArielyCărturești

Cartea "Adevarul (cinstit) despre necinste" - Dan Ariely  
"Cei mai multi dintre noi credem ca suntem niste oameni cinstiti, dar, in realitate, cu totii trisam. Presupunem ca inselaciunea, la fel ca si majoritatea celorlalte decizii, se bazeaza pe o analiza rationala de costuri-beneficii. 
Dar Ariely sustine, dupa care demonstreaza, ca in realitate fortele irationale, pe care nu le avem in vedere, determina adeseori daca ne comportam etic sau nu. 
Pentru fiecare Enron sau act de mituire politica, exista nenumarate CV-uri inflorite, comisioane ascunse si posete contrafacute.
In Adevarul (cinstit) despre necinste, Ariely arata de ce este mai usor sa mintim in legatura cu anumite lucruri; cum posibilitatea de a fi prinsi conteaza mai putin decat credem; si cum practicile de business netezesc drumul comportamentului nonetic, fie cu intentie sau neintentionat. 
Ariely exploreaza modul in care functioneaza comportamentul nonetic in viata personala, profesionala si politica si modul in care ne afecteaza pe toti, chiar daca noi consideram ca avem standarde morale inalte.
Dar nu este totul pierdut. Ariely identifica, de asemenea, ceea ce ne mentine cinstiti, indicand calea catre dobandirea unui statut etic mai inalt in viata noastra de zi cu zi. 
Cu ajutorul unor convingatoare descoperiri personale si academice, Adevarul (cinstit) despre necinste va schimba felul in care ne vedem pe noi insine, actiunile noastre si pe ceilalti."
 
Cartea "Irational in mod previzibil" - Dan Ariely :
"Suntem cu toţii mult mai puţin raţionali decât presupune teoria economică standard. 
În plus, aceste manifestări iraţionale de care noi dăm dovadă nu sunt nici întâmplătoare, nici absurde. 
Ele sunt sistematice şi, din moment ce le repetăm iar şi iar, sunt previzibile. 
Prin urmare, nu vi s‑ar părea logic să modificăm teoria economică standard, s‑o scoatem din spaţiul psihologiei naive (care adesea pică proba gândirii raţionale, a introspecţiei şi – cel mai important – a unei atente examinări empirice)? 
Exact acesta este lucrul pe care încearcă să‑l realizeze domeniul în formare al economiei comportamentale – precum şi cartea de faţă, ca mică parte din acest demers. Dan Ariely
O carte splendidă, care te şi pune pe gânduri, te şi amuză, vorbind despre o mulţime de lucruri: începând cu forţa remediilor placebo şi terminând cu plăcerile unui pahar de Pepsi. 
Ariely dă în vileag festele subtile, dar redutabile, pe care ni le joacă propria minte şi ne arată cum putem să nu ne lăsăm păcăliţi. Jerome Groopman, profesor, Facultatea de Medicină Harvard
Dan Ariely este un geniu al înţelegerii comportamentului uman. Nici un economist nu reuşeşte mai bine să dea la iveală şi să explice raţiunile ascunse ale alegerilor noastre bizare, pe piaţă şi în afara ei. Iraţional în mod previzibil ne va remodela, o dată pentru totdeauna, felul în care vedem lumea şi pe noi înşine. James Surowiecki, autorul cărţii The Wisdom of Crowds 
Iraţional în mod previzibil este nebunesc de originală. Ne arată de ce – mult mai adesea decât ne place să recunoaştem – oamenii fac greşeli prosteşti, uneori dezastruoase. Ariely nu doar că ne oferă o lectură fascinantă, ci ne face şi mult mai înţelepţi. George Akerlof, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2001 şi profesor de economie la University of California, Berkeley 
Cu tolba plină de experimente isteţe, idei interesante şi anecdote încântătoare, Dan Ariely este un ghid înţelept şi amuzant în înţelegerea metehnelor, a erorilor şi a gafelor comise de oameni în luarea deciziilor de zi cu zi. Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Harvard University"

Cartea "Irationalitatea Benefica" - Dan Ariely
"-De ce bonusurile mari îi pot face pe directori mai puţin productivi?
-Cum nişte instrucţiuni neclare pot să fie de fapt de ajutor?
-De ce răzbunarea este atât de importantă pentru noi?
-De ce există o diferenţă atât de mare între ceea ce credem că ne va face fericiţi şi ceea ce ne face fericiţi cu adevărat?
În volumul Iraţional în mod previzibil, Dan Ariely a decelat numeroasele pulsiuni care ne fac să luăm decizii nepotrivite. 
Acum, în volumul Iraţionalitatea benefică, el ne dezvăluie surprinzătoarele efecte negative şi pozitive pe care iraţionalitatea le poate genera în viaţa noastră. 
Concentrându-se asupra comportamentelor noastre la muncă şi în relaţiile personale, Ariely ajunge la perspective noi şi adevăruri revelatoare despre ceea ce ne motivează cu adevărat la slujbă, despre felul cum o acţiune necugetată se poate transforma într-un obicei persistent, despre cum învăţăm să-i iubim pe cei cu care suntem împreună şi multe alte subiecte la fel de incitante.
Folosindu-se de aceleaşi metode experimentale care au făcut din Iraţional în mod previzibil unul dintre cele mai discutate bestselleruri ale ultimilor ani, Ariely utilizează rezultatele experimentelor lui originale şi captivante, pentru a formula concluzii uimitoare despre felul cum ne comportăm şi motivele pentru care ne comportăm aşa cum o facem. 
De la atitudinile noastre de la birou la relaţiile romantice ori la căutarea unui sens în viaţă, Ariely explică felul în care putem depăși modelele negative de gândire şi comportament, identificând astfel modalitatea prin care putem lua decizii mai bune.
"Dan Ariely este unul dintre eroii mei şi, de asemenea, un extraordinar cercetător în domeniul ştiinţelor sociale. Iraţionalitatea benefică împleteşte rezultatele experimentelor sale fascinante cu propria experienţă de pacient trecut printr-un proces de recuperare. 
Din povestea şi cercetarea lui Dan aflăm o mulţime de lucruri pe care nu le ştiam despre noi înşine. 
Ca scriitor şi ca persoană, Dan dispune de un har magic." George Akerlof, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, 2001
"Faptul că nu suntem la fel de logici precum un computer nu e un defect, ci o caracteristică proprie rasei umane. În această carte pătrunzătoare, încântătoare şi informativă, Ariely ne prezintă modul în care deciziile noastre pe termen lung se schimbă atunci când eul nostru emoţional e lăsat să-l domine pe cel raţional, acest lucru întâmplându-se deseori fiindcă preferăm să ignorăm realitatea neconvenabilă pe care o avem în faţă!" Chris Anderson, redactor-şef al revistei Wired şi autor al lucrărilor The Long Tail şi Free
"Dan Ariely se află într-o campanie de identificare şi eliminare a iraţionalităţii. Avem nevoie de expertiza sa mai mult decât oricând – iar vestea bună pentru Dan este că el reprezintă o resursă care nu se va epuiza în niciun caz în viitorul apropiat." Seth Godin, autorul cărţii Triburi
"Încă o dată, Dan Ariely ne poartă într-o călătorie amuzantă, fascinantă şi alarmantă prin propriile noastre minţi iraţionale. O să priviți de-acum încolo cu alţi ochi la bani, muncă, dragoste, răzbunare, politică, medicină, cumpărături sau fericire." David Pogue, editorialist New York Times
"Iraţionalitatea benefică va contribui la transformarea modului în care vă priviți pe voi înşivă şi pe cei din jurul vostru." Bob McDonald, preşedinte şi CEO al P&G"

Investește în dezvoltarea ta personală spirituală, urmând un program, prin donație lunară (membership), accesând acest link (Nivelul2): https://ko-fi.com/katospirit/tiers

Toate siteurile și conturile mele, activitatea mea, resursele oferite ție: https://ko-fi.com/post/Kato--Resurse-utile--Dezvoltare-Spirituala-N4N0DJ6CW

CUPRINSUL articolelor Kato publicate pe platforma Ko-Fi: https://ko-fi.com/post/CUPRINSUL-articolelor-Kato-publicate-pe-platforma-F1F8IFBIA

Aici poți asculta podcasturile mele publicate pe pe platforma Anchor: https://anchor.fm/kato-podcast
(Există și un Membership la 3,99 lei)

Playlistul meu Youtube ”Creații personale Kato”: https://youtube.com/playlist?list=PLbN5sJc5PARCXWVENfJT1gfDLmscQSOMC

Link de Abonare la canalul meu Youtube, dacă nu ești deja abonat: https://www.youtube.com/user/katonanico?sub_confirmation=1
Alătură-te canalului meu Youtube pentru a primi acces la beneficii (membership lunar): https://www.youtube.com/channel/UCo5x0Chp37_rsEj8XqgoTSA/join

Kato Newsletter - Te poți abona la Newsletterul meu periodic prin Email, și vei fi ținut la curent cu noutăți din activitatea mea, completând formularul aici: https://blogspot.us16.list-manage.com/subscribe?u=1b6a4b0738569bd2193802752&id=dd82c2db1c

Investește în dezvoltarea ta personală spirituală, urmând un program, prin donație ( Nivelul 2 ).
Poți dona:
- ocazional, donând de o cafea sau mai mult (ai acces 30 zile la unele postări accesibile tuturor sponsorilor), sau
- să devii Membru Sponsor (sponsorizare lunară), beneficiind astfel de o mulțime de Bonusuri accesibile doar Membrilor sponsori, care se încadrează într-un Program de dezvoltare personală spirituală accesând acest link (Nivelul2): https://ko-fi.com/katospirit/tiers
Nivelurile și beneficiile Membrilor sponsori de la fiecare Nivel le poți vedea pe linkul de mai sus.
Platforma Ko-Fi este special construită pentru sponsorizarea creatorilor de conținut (bloggeri, vloggeri, artiști, muzicieni, etc) care oferă continuu creațiile lor publicului.
În oferta mea vei primi acces la un program de dezvoltare personală spirituală, pe mai multe niveluri de sponsorizare, cu beneficii progresive pentru fiecare nivel (acces la postări dedicate doar Membrilor sponsori, Liveuri, înregistrări video, discuții online de grup și private, acces la un grup privat al membrilor sponsori, pdfuri, ebookuri, webinarii, workshopuri, cursuri, cărți, discounturi, etc)
Deci prin funcția de sponsorizare lunară pe niveluri, nu este vorba doar de o simplă sponsorizare, ci de o INVESTIȚIE în dezvoltarea ta personală spirituală, pe care doar Membri sponsori o pot accesa!

Poți Dona și direct prin Revolut https://revolut.me/nicolarwfw și prin PayPal, în contul reprezentat de acest email: katonanico@gmail.com Link de donație: https://www.paypal.me/KatonaNicolae

Mulțumesc!
Conștientizare, pace, sănătate, și o zi minunată în continuare!
 

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Dan Ariely despre codul nostru moral defect

Economistul comportamental Dan Ariely studiază defectele din codul nostru moral: motivele ascunse pentru care (câteodată) credem că e în regulă să trişăm sau să furăm. Studii ingenioase îl ajută să demonstreze că suntem iraţionali în mod previzibil — şi putem fi influenţati în feluri pe care nu le putem sesiza.

Psihologul Dan Gilbert - cercetări şi date despre fericire şi așteptările eronate

Psihologul Dan Gilbert prezintă cercetări și date despre explorările sale despre fericire - împărtășind câteva teste și experimente uimitoare pe care oricine le poate încerca. Urmăriți până la sfârșit pentru o sesiune spumoasă de întrebări și răspunsuri cu câteva figuri TED familiare.

joi, martie 26, 2015

Psihologul Daniel Goleman despre compasiune

Daniel Goleman despre compasiune
Conferinţă TED
Filmed March 2007 at TED2007
Daniel Goleman, autorul cărţii "Inteligenţa Emoţională", se întreabă de ce nu suntem plini de compasiune mai des. Şi ne oferă nişte răspunsuri.


CĂRŢI de Daniel Goleman pe care le poţi comanda online : http://bit.ly/1xhReBd  ;  http://bit.ly/1xhRlN2 ; http://bit.ly/1OzSHIB ;

" "Inteligenţa Emoţională" - Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalităţii umane. Studiul său ne explică cum, atunci când ne ţntelegem sentimentele, situaţia în care ne aflăm devine mai limpede. 
Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macină familia şi societatea.
Preluând rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligenţă. Este binecunoscut termenul de IQ - coeficientul care masoară inteligenţa umană înnăscută şi care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieţii. 

O asemenea înţelegere nu explică, de pildă, situaţiile în care persoane cu un IQ mediu sau relativ scăzut au cunoscut un mare succes.
De aceea, autorul a deschis calea unei psihologii care acordă un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţională (EQ) presupune în primul rând conştientizare de sine, autodisciplină şi empatie. Ea dă seama de felul în care ne controlăm impulsurile şi sentimentele. 

Vestea bună este faptul că inteligenţa emoţională poate fi îmbunătăţită. Desi copilăria este extrem de importantă în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei emoționale, ea poate fi îmbunătățită și cultivată inclusiv la vârsta adultă. 
La zece ani de la apariția primei ediții în limba engleză, studiul inteligenţei emoționale a căpătat proporțiile unui domeniu științific autonom în slujba căruia lucrează un număr impresionant de cercetători folosind cele mai avansate metode tehnologice. 
Astăzi inteligenţa emoțională se predă în şcoli și universități, competenţele sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carieră, iar programele de educație pe baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a îmbolnăvirilor sau criminalității. Toate acestea au început în urmă cu zece ani, de la formidabila carte a lui Daniel Goleman, "Inteligenţa emoțională"."

Transcrierea conferinţei :
 0:12 Ştiţi, sunt uimit că una dintre temele implicite la TED este compasiunea. Aceste demonstraţii impresionante pe care tocmai le-am văzut: HIV în Africa, preşedintele Clinton în prezentarea de aseară, şi aş vrea, cu voia voastră, să exersăm un pic gândirea colaterală pe tema compasiunii şi să o aducem de la un nivel general la unul personal. Sunt psiholog, dar vă asigur că nu voi intra pe panta sexuală.
0:38 (Râsete)
0:43 Există un studiu foarte important realizat mai de demult la Seminarul Teologic Princeton, în care se vorbeşte despre motivele pentru care, deşi avem atât de multe ocazii să ajutăm, uneori o facem şi alteori nu. Unui grup de studenţi ai Seminarului Teologic Princeton i s-a spus că vor urma să ţină un exerciţiu de predică şi fiecăruia i s-a dat subiectul predicii. Jumătate dintre ei au primit ca şi subiect parabola Bunului Samaritean: omul care a oprit un străin... care s-a oprit şi a ajutat un străin la ananghie aflat pe marginea drumului. Cealaltă jumătate a primit subiecte aleatorii din Biblie. Apoi, fiecăruia, rând pe rând i s-a spus să se ducă în altă clădire şi să îşi susţină predică. Mergând de la prima clădire la cea de-a doua, fiecare dintre ei a trecut pe lângă un om care era aplecat şi gemea, clar în nevoie. Întrebarea este: s-au oprit să îl ajute?
1:37 O întrebare şi mai interesantă este: A contat că meditau la parabola Bunului Samaritean? Răspunsul: Nu, nu a contat deloc. Ceea ce s-a dovedit că a determinat dacă cineva se oprea să ajute străinul care avea nevoie de ajutor a fost graba în care credeau că se află, dacă simţeau că sunt în întârziere sau erau absorbiţi de ceea ce aveau să prezinte. 

Şi cred că acesta este necazul cu viaţa noastră: că nu ne folosim de fiecare ocazie de a ajuta pentru că suntem concentraţi în direcţia greşită.
2:11 Există un nou domeniu în cadrul neurologiei, stiinta neuro-sociala. Acesta studiază circuitul din creierele a două persoane care se activează în timp ce interacţionează. 

Noua abordare legată de compasiune din punct de vedere al ştiinţei neuro-sociale este că circuitele noastre de bază sunt create să ajute.        
Asta înseamnă că, dacă îngrijim o altă persoană, automat empatizăm, automat intrăm în rezonanţă.        
Există nişte neuroni nou identificaţi, neuroni gemeni, care acţionează ca neuroni Wi-Fi, activând în creierul nostru exact zonele activate în creierul celeilalte persoane. Intrăm în rezonanţă automat. Dacă cealaltă persoană se află la nevoie, dacă acea persoană suferă, suntem automat pregătiţi să ajutăm. Dovadă, cel puţin, aceasta este argumentaţia.
2:57 Dar atunci întrebarea este: de ce nu o facem? Cred că aceasta se referă la un spectru care merge de la o completă auto-preocupare până la observare, empatie şi compasiune. Şi realitatea este că, dacă suntem concentraţi pe noi înşine, dacă suntem preocupaţi, aşa cum deseori suntem pe parcursul unei zile, nu îi observăm pe ceilalţi cu adevărat. Şi diferenţa dintre atenţia concentrată pe noi şi pe ceilalţi poate fi foarte fină.
3:22 Acum câteva zile îmi calculam impozitele şi am ajuns la punctul în care am înşirat toate donaţiile făcute şi am avut o revelaţie: am ajuns la un cec către Fundaţia Seva şi am observat cum gândeam că prietenul meu Larry Brilliant ar fi chiar fericit că am donat bani către Seva. Apoi am realizat că ceea ce obţineam din donaţie era un succes narcisistic: aveam o părere bună despre mine. Apoi am început să mă gândesc la oamenii din Himalaya ale căror cataracte vor fi vindecate şi am realizat că m-am deplasat de la un fel de auto-focus narcisist către o bucurie altruistă, la a mă simţi bine pentru oamenii care primeau ajutor. Cred că acesta este un factor motivaţional.
4:05 Dar diferenţa dintre a ne concentra pe noi înşine şi a ne concentra pe alţii este una căreia vă încurajez să îi dăm cu toţii atenţie. O puteţi observa la nivel macro în lumea întâlnirilor amoroase. 

Am fost într-un restaurant de sushi cu ceva timp în urmă şi am surprins două femei vorbind despre fratele uneia dintre ele necăsătorit. Şi această femeie spune: "Fratele meu are probleme să aibă întâlniri aşa că încearcă întâlnirile rapide." Nu ştiu dacă sunteţi familiarizaţi cu fenomenul. Femeile stau la mese şi bărbaţii se mută de la o masă la alta şi există un ceas şi un clopoţel şi la fiecare 5 minute, bingo, conversaţia se termina şi femeia poate decide dacă să îi dea cartea de vizită sau adresa de e-mail bărbatului pentru o continuare. Şi această femeie spunea: "Fratele meu nu a obţinut niciodată o carte de vizită. Şi ştiu exact de ce. Din momentul în care se aşează, începe să vorbească în continuu despre el, şi nu întreabă nimic despre femeie".
4:57 Am făcut un studiu pentru rubrica Sunday Styles a New York Times, uitatndu-mă la începuturile căsniciilor, pentru că sunt foarte interesante - şi am ajuns la căsătoria lui Alice Charney Epstein. Ea spunea că atunci când era pe piaţa întâlnirilor amoroase, utiliza un test simplu cu care verifica oamenii. Testul era: din momentul în care se întâlneau cât trecea până când tipul îi adresă ei o întrebare care conţinea cuvântul "tu". Se pare că Epstein a câştigat testul, de unde şi articolul.
5:28 (Râsete)
5:29 Vă arăt acum un mic test pe care vă încurajez să îl încercaţi la o petrecere. Aici la TED sunt multe momente prielnice. Harvard Business Review a prezentat de curând un articol intitulat " Momentul Uman" despre cum să interacţionezi cu adevărat cu o persoană de la birou. Şi spuneau: lucrul de bază pe care trebuie să îl faci este să îţi închizi BlackBerry-ul, să îţi închizi laptopul, să nu mai visezi cu ochii deschişi şi să îi oferi celuilalt atenţia ta completă. Există un cuvânt nou apărut în limba engleză pentru momentul în care persoana cu care eşti toceşte tastele BlackBerry-ului sau răspunde la mobil şi dintr-o dată noi ceilalţi nu mai existăm. Cuvântul este "pizzled" o combinaţie între perplex şi înfuriat.
6:13 (Râsete)
6:16 Cred că se potriveşte. Empatia, contactul ne separă de persoanele machiavelice sau sociopate. Am un cumnat expert în domeniul groazei şi terorii a scris Însemnări despre Dracula, Frankenstein concis, a fost educat ca discipol al lui Chaucer, dar s-a născut în Transilvania şi cred că l-a afectat un pic. La un moment dat cumnatul meu, Leonard, s-a hotărât să scrie o carte despre un criminal în serie. Acesta teroriza chiar zona în care stăteam cu mulţi ani în urmă. Era cunoscut drept sugrumătorul din Santa Cruz, iar înainte să fie arestat îşi omorâse bunicii, mama şi 5 dintre colegii de la UC Santa Cruz.
7:00 Cumnatul meu merge să intervieveze ucigaşul şi când îl întâlneşte realizează că omul este absolut înspăimântător. În primul rând are aproape 7 picioare înălţime, dar asta nu e cel mai înspăimântător lucru. Cel mai înfricoşător este că IQ-ul lui este 160: un geniu cu acte. Dar corelaţia este zero între IQ şi empatia emoţională, relaţionarea cu o altă persoană. Acestea sunt controlate de părţi diferite ale creierului.
7:27 La un moment dat cumnatul meu îşi face curaj şi pune întrebarea la care vroia neapărat un răspuns: Cum ai putut să faci aşa ceva? Nu ai simţit niciun fel de milă pentru victime? Crimele erau foarte intime - îşi strangula victimele. Ucigaşul raspune cu nonşalanţă: "Nu. Dacă aş fi simţit disconfort, nu aş fi putut să o fac. A trebuit să opresc acea parte a mea. A trebuit să opresc acea parte a mea."
7:54 Cred că asta e foarte tulburător. Într-un fel m-am gândit la oprirea acelei părţi din fiecare dintre noi. Când suntem absorbiţi de orice şi ne concentrăm asupra noastră chiar blocăm acea parte a noastră ca şi când am fi altă persoană. Gândiţi-vă la fenomenul cumpărăturilor şi la posibilitatea unui consumerism milos. În acest moment, aşa cum sublinia Bill McDonough, obiectele pe care le cumpărăm şi le folosim au consecinţe ascunse. Suntem cu toţii victimele inocente ale unui unghi mort colectiv. Nu observăm şi nu observăm că nu observăm moleculele toxice emise de un covor sau de tapiţeria de pe scaune. Nu ştim dacă materialul este un nutrient tehnologic sau lucrat de mână; poate fi refolosit sau ajunge la groapa de gunoi? Cu alte cuvinte, suntem orbi la consecinţele ecologice şi de sănătate publică, de dreptate socială şi economică ale lucrurilor pe care le cumpărăm şi folosim. Într-un fel camera în sine este elefantul din cameră, doar că nu îl vedem. Şi am devenit victimele unui sistem care ne îndreaptă în altă direcţie. Gândiţi-vă la asta.
9:17 Există o carte minunată numită: "Lucruri: viata ascunsă a obiectelor uzuale" şi vorbeşte despre povestea din spatele unui tricou, despre locul în care a fost cultivat bumbacul îngrăşămintele folosite şi consecinţele lor asupra solului. Cartea menţionează, de exemplu, că bumbacul este foarte rezistent la coloranţii textili; în jur de 60% se pierde în apa reziduală. E un lucru bine ştiu de către epidemiologi că acei copii care locuiesc în preajma fabricilor de textile tind să aibă leucemie într-o mai mare măsură. Există o companie, Bennett and Company, care este furnizor pentru Polo, Victoria' Secret. Aceştia, datorită directorului general care este conştient de ce se întâmplă, a creat în China o alianţă cu fabrica de coloranţi pentru a se asigura că apa reziduală va fi tratată corespunzător înainte de a se întoarce în pământ. În prezent nu avem posibilitatea de a alege între tricoul merituos şi cel imoral. De ce ar fi nevoie ca să facem asta?
10:24 Ei bine, m-am gândit. Şi în primul rând, există o tehnologie nouă de marcaj electronic care permite oricărui magazin să afle întregul istoric al oricărui obiect de pe raftul magazinului. Poţi să îl urmăreşti până la fabrica de unde provine. Odată ce îl poţi urmări până la fabrică, poţi analiza procesele de producţie folosite pentru fabricare şi, dacă este corect, îl poţi eticheta ca atare.Iar dacă nu este chiar corect, poţi merge, chiar astăzi, poţi merge în orice magazin şi scanând codul de bare vei ajunge pe un site web. Site-ul a fost creat pentru oamenii alergici la alune. Pe site poţi găsi date despre obiectul respectiv. Cu alte cuvinte, în momentul achiziţiei, putem să facem o alegere bazată pe compasiune.
11:11 Există o zicală în lumea informaticii: într-un final toată lumea va ştii tot. Întrebarea este: va face vreo diferenţă? 

Cu ceva timp în urmă, când lucram pentru New York Times, era în anii '80, am scris un articol despre ceva ce atunci reprezenta o problemă în New York: oamenii fără adăpost de pe străzi. Am petrecut câteva săptămâni pe teren cu o agenţie de ajutor social care avea grijă de cei fără adăpost. Am realizat privindu-i prin ochii lor că aproape toţi erau pacienţi de psihiatrie care nu aveau unde să se ducă. Erau diagnosticaţi. Efectul asupra mea a fost să mă scuture din transa urbană în care, atunci când vedem în trecere un cerşetor cu colţul ochiului, rămâne acolo, în zona periferică. Nu observăm şi în consecinţă nu acţionăm.
12:08 Într-o zi imediat următoare, era o vineri, la sfârşitul zilei, coboram spre metrou. Era ora de vârf şi mii de oameni se scurgeau pe scări. Din senin pe când coboram scările am observat că era un om căzut într-o parte fără cămaşă, nu mişca, iar oamenii treceau peste el, sute şi sute de oameni. Pentru că transa mea urbană fusese oarecum slăbită m-am oprit să văd ce se întâmplase. În momentul în care m-am oprit, jumătate de duzină de alţi oameni au sesizat imediat acelaşi tip. Am aflat că era hispanic, nu vorbea engleza deloc, nu avea bani, bântuise pe străzi zile întregi, înfometat, şi leşinase de foame. Imediat cineva s-a dus să ia suc de portocale, cineva a adus un hotdog, altcineva a chemat paza de la metrou. Individul a fost imediat înapoi pe picioare. A fost necesar doar un simplu act de observare. Aşa că sunt optimist.
13:05 Mulţumesc foarte mult.
13:06 (Aplauze) 


 CĂRŢI UTILE domeniul Psihologie : 

PSIHOLOGIE : http://bit.ly/14LgsLs : http://bit.ly/1ybXri6 ;
PSIHOLOGIE ŞI PSIHOTERAPIE : http://bit.ly/1DPneLN ; http://bit.ly/1C73VvY
PSIHOLOGIE PRACTICĂ : http://bit.ly/1ybNPnN
PARENTING - EDUCAŢIE PSIHOLOGIE : http://bit.ly/1ybN7GQ
TESTE PSIHOLOGICE (PSIHOMETRICE) : http://bit.ly/1C0Gir7
COMUNICARE : http://bit.ly/1524kp8 ; http://bit.ly/1ybYwqc

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Al Seckel - creierele noastre sunt conectate greşit Conferinţă TED

Al Seckel, om de ştiinţă specializat în neurologie cognitivă, explorează iluziile perceptuale care ne păcălesc creierele. Foarte multe trucuri optice îl ajută să dovedească faptul că suntem foarte uşor de păcălit şi chiar ne place asta.

luni, martie 02, 2015

Daniel Tammet : Cunoașterea are mai multe forme. Sinestezia

Daniel Tammet : Cunoașterea are mai multe forme
Conferinţă TED 

Filmed March 2011 at TED2011
http://www.ted.com/talks/daniel_tammet_different_ways_of_knowing?language=ro


Daniel Tammet suferă de sinestezie lingvistică, numerică și vizuală, ceea ce înseamnă că, în mintea lui, există o strânsă legătură între modul în care el percepe cuvintele, numerele și culorile; el percepe și înțelege lumea într-un mod diferit față de restul oamenilor. 

Tammet este autorul cărții ”Born on a Blue Day” (Născut într-o zi albastră) și ne împărtășește pasiunea lui pentru limbile străine și artă, explicându-ne cum funcționează mintea sa excepțională. 



Transcrierea conferinţei
0:11 Sunt savant, sau mai exact, sunt un savant autist de înalt nivel. Este o afecțiune rară. Și este și mai rară atunci când este însoțită, ca în cazul meu, de conștiința de sine și de stăpânirea limbajului. 
Adesea, când oamenii află că sunt autism, există un fel de stângăcie din partea lor. 
Pot să văd lucrul acesta în ochii lor. 
Vor să mă întrebe ceva. Și într-un final, destul de des, acest impuls este mai puternic decât ei și îndrăznesc să mă întrebe: ”Dacă îți spun care este data mea de naștere, poți să îmi spui în ce zi a săptămânii m-am născut?” (Râsete) 
Sau pomenesc de rădăcini pătrate sau mă roagă să recit un text lung sau un număr lung. Sper că mă veți ierta, dacă nu pun în scenă un show de savant pentru dvs. astăzi. 
În loc să fac asta, voi vorbi despre ceva mult mai interesant decât date de naștere și rădăcini pătrate- despre ceva mai profund și mult mai plăcut pentru mintea mea, decât aceste lucruri.
1:30 Vreau să vă vorbesc pe scurt despre percepție

Atunci când scria piesele de teatru și scurtele povestiri care îl vor face cunoscut, Anton Cehov ținea un jurnal în care își nota observațiile în legătură cu lumea din jurul lui - mici detalii pe care ceilalți oameni păreau că nu le văd. 
De fiecare dată când îl citesc pe Cehov și viziunea lui unică asupra vieții umane, îmi amintesc de ce am devenit și eu scriitor. 
În cărțile mele, analizez natura percepției și cum diferite moduri de percepție creează diferite tipuri de cunoaștere și înțelegere.
2:19 Iată trei întrebări extrase din cărțile mele. În loc să încercați să găsiți un răspuns, am să vă rog să luați în considerare pentru o clipă intuiția și instinctele pure care vă traversează mintea și inima în timp ce vă uitați la aceste întrebări. 

Să luăm, de exemplu, calculul. Puteți ”simți” în ce interval numeric este probabil să cadă soluția? Sau, uitați-vă la acel cuvânt necunoscut și sunetele lui. Vă puteți da seama cam ce ar putea însemna? Cât despre poezie, de ce folosește poetul cuvântul ”hare” (iepure de câmp) și nu ”rabbit” (iepure de casă)? 
Vă pun această întrebare pentru că eu cred că percepțiile noastre personale sunt esenţiale pentru modul în care noi acumulăm cunoștințe. 
Judecățile de ordin estetic, și mai puțin gândirea abstractă ghidează și modelează procesul prin care noi toți ajungem să știm ceea ce știm. 
Eu sunt un exemplu extrem al acestei teorii.
3:27 Lumea mea a cuvintelor și numerelor este plină de culoare, de emoție și de personalitate. 
Așa cum a spus și Juan, oamenii de știință numesc această afecțiune sinestezie, este o împletire neobișnuită a simțurilor. 
Iată numerele de la 1 la 12, așa cum le văd eu - fiecare cifră are propria ei formă și personalitate. 
Unu este un flash de lumină albă. 
Șase este o gaură neagră micuță și foarte tristă. 
Desenele sunt alb-negru aici, dar în mintea mea, numerele sunt colorate. 
Trei este verde. 
Patru este albastru. 
Cinci este galben.

4:16 Eu pictez de asemenea. 

Iată una dintre picturile mele. 
Este o înmulțire dintre două numere prime. 
Formele tridimensionale și spațiul pe care ele îl creează la mijloc dau naștere unei noi forme, rezultatul înmulțirii. 
Și ce se întâmplă cu numerele mari? 
Nu există un număr mai mare decât Pi, constanta matematică. 
Este un număr infinit - zecimalele lui nu se sfârșesc niciodată. 
În această pictură pe care am făcut-o și care reprezintă primele 20 de zecimale ale lui Pi, am luat culorile și emoția și textura și le-am adunat la un loc într-un fel de peisaj numeric care se rotește.

5:05 Dar nu văd doar numerele în culori. 

Pentru mine, cuvintele sunt și ele colorate și au emoții și texturi. 
Aceasta este o frază de la începutul romanului ”Lolita”. 
Nabokov avea și el sinestezie. 
Și puteți vedea aici cum modul în care eu percep sunetul ”L” mă ajută să descopăr imediat aliterația. 
Alt exemplu: un pic mai matematic. 
Sunt curios dacă unii dintre dvs. vor observa cum este construită propoziția din ”Marele Gatsby”. 
Există o înșiruire de silabe - prima, wheat (grâu); a doua, prairies (preerii); a treia, lost Swede towns (orașe suedeze pierdute) - un, doi, trei. 
Acest efect este foarte plăcut pentru minte, și ajută la curgerea fluentă a propoziției. 

6:05 Să ne întoarcem la întrebările pe care vi le-am pus adineauri. 

64 înmulțit cu 75. Dacă unii dintre dvs. jucați șah, știți deja că 64 este o rădăcină pătrată și de aceea, tablele de șah, opt cu opt, au 64 de pătrățele. 
Acest lucru ajută să ne imaginăm o formă, pe care o putem percepe. 
Dar despre 75? 
Păi, dacă 100, dacă ne gândim la 100 ca fiind un pătrat, 75 ar arăta așa. 
Ce ne rămâne de făcut acum este să suprapunem aceste două imagini în mintea noastră - ceva de genul acesta. 64 devine 6400. 
Și în colțul din dreapta nu trebuie să calculați nimic. 4 pătrățele pe diagonală, 4 sus și 4 jos- fac 16. 
Ceea ce trebuie, de fapt, să faceți este o adunare 16 plus 16 plus 16. 
E mult mai ușor decât ați învățat la școală, sunt sigur de asta. 
Avem 16+16+16=48. 4800 - 4800, este răspunsul la această înmulțire. Este simplu când știi cum să faci.

7:31 (Râsete)

7:34 A doua întrebare era despre un cuvânt în islandeză. 

Presupun că nu sunt mulți oameni în public care vorbesc islandeza. 
Voi reduce posibilitățile la două. Hnugginn: înseamnă ceva vesel sau ceva trist? Ce credeți? 
În regulă. Unii spuneți că este un cuvânt pozitiv. 
Majoritatea dintre dvs. spun că înseamnă ceva trist. 
Și cuvântul înseamnă de fapt ”trist”. (Râsete) 
De ce statisticile arată că majoritatea oamenilor spun că un cuvânt este trist, în acest caz, și încărcat, în alte cazuri? 
Am o teorie, limbajul evoluează astfel încât sunetele se potrivesc cu experiența subiectivă, cu experiența personală, intuitivă a ascultătorului.

8:36 Să ne uităm la a treia întrebare. Este un vers dintr-un poem de John Keats. 

Cuvintele, ca și numerele exprimă legături fundamentale dintre obiectele, întâmplările și forțele care formează lumea noastră. 
Este de la sine înțeles că noi, din moment ce existăm în lume ar trebui ca în timpul vieții să absorbim intuitiv aceste legături. 
Și poeții, ca și alți artiști, se joacă cu acele înțelegeri bazate pe intuiție. ”Hare” (iepure) este un sunet ambiguu în engleză. 
Poate de asemenea să însemne ”păr” (hair). 
Dacă luăm asta în considerare - să pun imaginea la loc - părul reprezintă vulnerabilitatea. 
El se mișcă la cea mai mică atingere, mișcare sau emoție. 
Deci, ceea ce rezultă este o atmosferă plină de vulnerabilitate și tensiune. 
Iepurele în sine, animalul - nu o pisică, nu un câine, ci un iepure - de ce tocmai iepurele? 
Gândiți-vă la imagine, nu la cuvânt, ci la imagine. 
Urechile prea lungi, picioarele prea lungi, ne ajută să ne imaginăm, intuitiv, ce înseamnă să șchiopătezi și să tremuri.

10:01 Așadar, în aceste câteva minute, sper că am reușit să vă împărtășesc o parte din viziunea mea asupra lucrurilor și să vă arăt că și cuvintele pot fi colorate și pot îngloba emoții, că numerele pot avea forme și personalități. 

Lumea este mai bogată, mai diversă, decât pare. 
Sper că am trezit în dvs. dorința de a învăța să vedeți lumea cu alți ochi.          10:30 Vă mulțumesc. 
10:32 (Aplauze)
 
Despre Daniel Tammet : http://www.ted.com/speakers/daniel_tammet
 Dacă te interesează subiectul sinesteziei şi vrei să mai vizionezi un film documentar foarte interesant despre Daniel Tammet, dă un click aici : http://loveblog4all.blogspot.ro/2015/03/sinestezia-si-perceptia-extrasenzoriala.html

Cartea lui Daniel Tammet "M-am născut într-o zi albastră"
o poţi comanda online aici : http://bit.ly/1vVapAe
" Asemenea eroului din filmul Rain Man, Daniel Tammet este un autist savant, un adevărat geniu al numerelor, capabil să efectueze calcule uluitoare în doar câteva secunde. 
Pentru el, numerele au culori. 
A devenit celebru după ce a recitat în public, timp de cinci ore, primele 22 514 zecimale ale numărului Pi. 
Nu întâmplător, abilitatea sa de a învăţa limbi străine este ieşită din comun: a învăţat islandeza în cinci zile, vorbeşte fluent 10 limbi, printre care şi româna.
Neurologi eminenţi s-au aplecat asupra cazului său şi l-au cercetat îndeaproape.
Deşi diagnosticat cu autism, Daniel Tammet trăieşte ca orice alt om: locuieşte singur şi se descurcă în toate aspectele vieţii. 

Are prieteni, o viaţă intimă şi coordonează un site unde cei ce doresc să înveţe limbi străine pot beneficia de o metodă inventată de el. 
A scris şi publicat trei cărţi, dintre care una tradusă chiar de el în limba franceză. 
M-am nascut într-o zi albastră începe cu descrierea copilăriei la Londra, într-o familie foarte numeroasă. 
Tammet evocă aici întreg parcursul său: anii de şcoală, conştientizarea diferenţelor faţă de ceilalţi copii, sprijinul părinţilor până la vârsta de 19 ani, cucerirea independenţei, drumul spre celebritate.
Prin această mărturie, Daniel Tammet a reuşit să stabilească o punte dinspre o lume necunoscută nouă, inaccesibilă până de curând: lumea interioară a unui autist savant."


Distribuie articolul, mulțumesc! 



-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 



Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!

eJobs




APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Atlantis - Învață să stăpânești arta materializării dorințelor


-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).


-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email


-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...


  


software-deals.ro

  VigLink banner

Sinestezia şi percepţia extrasenzorială

Sinestezia şi percepţia extrasenzorială http://en.wikipedia.org/wiki/Synesthesia SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator ; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');