Psihoterapia cognitiv-comportamentală acordă o atenţie deosebită felului în care gândurile (cogniţiile) pot produce, modela şi influenţa trăirile emoţionale.
Pune accent pe gândurile pe care le ai în prezent, şi, pornind de la ele, îţi acordă prilejul de a descoperi cum aceste gânduri contribuie la stările emoţionale pe care doreşti să le schimbi.
Prin această terapie poţi afla care dintre gândurile tale sunt responsabile, şi aspectele personalităţii tale care îţi plac şi pe care ţi le doreşti, care îţi sunt de folos.
În acest fel, producerea schimbării devine mai uşoară, pentru că această terapie se foloseşte de multe dintre resursele personale pe care deja le ai, şi pe care vei învăţa să le valorifici şi să le utilizezi pentru învăţarea unor întreprinderi noi şi constructive.
Felul în care gândeşti influenţează felul în care te simţi.
Dacă gândurile tale sunt pozitive, şi emoţiile vor fi pozitive.
Terapia cognitivă te ajută să gândeşti şi să te comporţi într-un mod eficient şi raţional.
Gândurile, pozitive sau negative, pot conţine erori, iar cu ajutorul terapiei poţi învăţa cum să aduni dovezi pentru a afla cât de eronate sau corecte sunt ele, şi ce poţi face pentru a le adapta realităţii.
S-a dovedit foarte eficientă în depresie, anxietate, furie, autoculpabilizare, rezolvarea problemelor de cuplu, şi chiar şi pentru psihoze şi tulburări bipolare aflate sub tratament psihiatric.
Studiile ştiinţifice arată că este la fel de eficientă ca şi medicaţia psihiatrică prescrisă pentru depresie şi anxietate.
În unele cazuri, tratamentul psihiatric poate fi folosit ca adjuvant în psihoterapia cognitiv-comportamentală, căci fiecare acţionează asupra diferitelor regiuni ale creierului, ce par implicate în menţinerea simptomelor depresive.
Folosite împreună, medicaţia şi psihoterapia au o eficienţă mult mai mare decât folosirea medicaţiei singură, iar şansele menţinerii rezultatelor pozitive sunt mult mai mari în cazul celor care au urmat terapia cognitiv-comportamentală.
Ceea ce gândeşti îţi influenţează starea afectivă, şi starea afectivă îţi influenţează în feedback gândurile şi comportamentul.
Deci poţi influenţa totul, întreaga ta viaţă, prin direcţionarea conştientă a tuturor gândurilor tale. Exemplu : când eşti deprimat, gândurile tale sunt centrate în jurul negativităţii, în timp ce ignori aproape în totalitate aspectele pozitive ale vieţii tale.
Cine suferă o depresie, are o viziune negativă asupra propriei persoane, asupra viitorului, şi asupra experienţelor curente.
Din cauza părerii negative despre sine, deprimatul nu îşi asumă nici o reuşită, iar pentru nereuşite se simte responsabil în totalitate.
Aceste gânduri cauzează o viziune sumbră asupra viitorului, depresivul imaginându-şi o serie de scenarii negative.
Din cauza acestei centrări pe negativ, nu se mai poate bucura de viaţă, şi are mari dificultăţi în a găsi plăcere în ceea ce întreprinde.
Distorsiunile cognitive, sau gândurile automate, sunt acele gânduri care îţi vin în mod spontan.
Ele par plauzibile, logice, motiv pentru care eşti tentat să le consideri adevărate.
Exemple :
Prezicerea viitorului - închipuirea faptului că nu vei reuşi în ceva ce ţi-ai propus, că vei rata lamentabil, că te vei face de râs într-o anumită situaţie.
Etichetarea - etichetarea propriei persoane, a realităţii, sau a altor persoane.
Are loc când extrapolezi un comportament, o reuşită sau o nereuşită, folosindu-l ca termen definitoriu al propriei persoane, prin generalizare.
Ignorarea pozitivului - când consideri toate evenimentele sau trăsăturile tale pozitive ca fiind insignifiante, minore ori total de prisos, în timp ce negativului îi acorzi o importanţă exagerată.
Gândirea de tip alb-negru, totul sau nimic - te împiedecă să conştientizezi complexitatea reală a tuturor lucrurilor şi fenomenelor, şi te închide într-un cerc restrâns, în care singurele alegeri sunt de tipul rău-bine, iubire-frică.
Datorită numărului foarte limitat de alegeri, şansele nefericirii cresc într-un mod drastic.
Catastrofarea - când gândeşti că situaţia ta, ca un întreg, sau anumite aspecte ale vieţii tale, este de nesuportat, îngrozitoare, sinistră, în loc de a o considera doar neplăcută sau de nedorit.
Gândurile automate, prin natura lor, pot fi foarte puternice, şi puterea lor creşte în raport cu volumul repetării lor.
Cu cât le gândeşti mai mult, mai des, cu atât mai mare însemnătate şi putere de influenţă le conferi asupra vieţii tale.
Ele sunt aproximări ale realităţii.
Nu poţi afla starea reală a faptelor decât dacă le compari cu realitatea obiectivă, strângând dovezile necesare afirmării sau infirmării lor.
De exemplu, când eşti deprimat, poţi gândi : „nu mai pot să mă bucur de viaţă”.
Cum poţi testa corectitudinea acestui gând ?
O tehnică constă ţinerea unui jurnal în care vei ţine evidenţa tuturor activităţilor tale zilnice, urmând ca apoi să evaluezi nivelul de plăcere resimţit pe parcursul fiecăreia dintre activităţile cuantificate.
În acest fel, poţi descoperi că, în realitate există unele activităţi în timpul cărora resimţi multă plăcere, dar din cauză că eşti foarte fixat pe gândul că nu te mai poţi bucura de viaţă, nu mai acorzi atenţie lucrurilor care au puterea să infirme această convingere.
Terapia cognitiv-comportamentală este mai mult decât o simplă gândire pozitivă, fiind o gândire realistă, ajutându-te să percepi o imagine completă şi corectă a realităţii, cu tot ce există în realitate bun şi rău, pozitiv şi negativ.
Când o situaţie este negativă, cu ajutorul acestei terapii poţi învăţa cum să generezi soluţii alternative pentru rezolvarea problemei tale, şi cum să o selectezi pe cea care se potriveşte cel mai mult nevoilor tale.
De multe ori, în faţa unei situaţii de criză rămâi paralizat, nemaifiind capabil să găseşti soluţii funcţionale la problemele tale, datorită catastrofării. De multe ori, însă, ţi s-a întâmplat ca, după ce te-ai calmat, să reuşeşti să găseşti soluţii care nu ţi-au trecut prin minte în timpul crizei.
Când eşti calm şi relaxat, eşti mult mai capabil să găseşti soluţii eficiente.
Terapia cc te învaţă cum să asimilezi cât mai mult din această stare internă favorabilă ţie, ca să poţi să o recreezi în situaţiile de criză.
Pentru a deveni conştient de amprenta pe care gândurile automate o lasă asupra ta, este util să analizezi şi costurile şi beneficiile care rezultă din ele.
Există posibilitatea să nu doreşti să te desprinzi de un anume fel de gândire negativă, deoarece ea te motivează într-un anumit mod, prin anumite beneficii colaterale.
Nu îţi doreşti să renunţi la anumite beneficii proprii, care te motivează să acţionezi în sensul obţinerii şi păstrării (menţinerii) lor.
Concomitent, din cauza gândirii negative te poţi simţi disperat şi extenuat, ceea ce acţionează în defavoarea intenţiei tale iniţiale de a fi eficient şi motivat.
În acest caz, terapia cc te învaţă cum să obţii aceleaşi beneficii la care nu doreşti să renunţi, fără ca acestea să depindă de gândirea auto-distructivă.
Terapia cc este folositoare atât pe timpul duratei şedinţelor de terapie cât şi ulterior, deoarece te dotează cu un nou mod de a fi şi de a gândi, care te va ajuta să te adaptezi mai bine oricăror tipuri de situaţii noi, încrezător în propriile forţe, cu entuziasm şi poftă de viaţă.
AI : Subiectul acesta atinge o nelămurire mai veche de-a mea.
„Felul în care gândeşti influenţează felul în care te simţi.”
Relaţia dintre gândire şi stare (emoţională, fiziologică) curge doar în acest sens?
Credeam că funcţionează şi viceversa.
Spre ex., un om bolnav, accidentat sau care are o durere de cap, de stomac, etc. alunecă rapid pe panta gândurilor pesimiste, negative, nu mai este capabil să gândească gânduri pozitive în acel moment, dacă nu face un efort de voinţă în acest sens.
Cum este, până la urmă? Care-i cauzalitatea completă?
Kato : Reiau prima frază a celei de a doua postări :
"Ceea ce gândeşti îţi influenţează starea afectivă, şi starea afectivă îţi influenţează în feedback gândurile şi comportamentul.
Deci poţi influenţa totul, întreaga ta viaţă,prin direcţionarea conştientă a tuturor gândurilor tale."
Întotdeauna efortul de voinţă voluntar este absolut necesar, căci fără implicare personală conştientă nimeni nu are "voie" să te "ajute" cu nimic.
Cercul dării-primirii (compensării) trebuie iniţiat şi continuat (menţinut) prin efort personal continuu.
În concluzie, întotdeauna există un feedback ce închide cercul determinismului cauzal, aşa cum bine ai crezut.
Bolnavul va fi chiar mult ajutat de alţii, în măsura în care îşi dă acordul, fie el şi numai tacit, având intenţia de a îşi reveni, credinţa în revenire, etc.
Trebuie înţeles faptul că omul bolnav, cât şi cel accidentat, se află în acea situaţie din cauza determinismului cauzal implacabil, adică şi din cauza lui însuşi, a gândurilor şi acţiunilor sale anterioare. Orientarea gândurilor sale, care i-au direcţionat acţiunile, i-au provocat acea experienţă, care are un anumit rol bine precizat în viaţa sa, chiar dacă el nu poate fi nicicum conştientizat pe moment, şi nici chiar în viitorul apropiat...
AI : Ok, la momentul când întrebasem eu, încă nu exista această a doua postare.
Înţeleg că gândurile stau la originea a tot, mai puţin a bagajului karmic pe care îl aducem cu noi din existenţa anterioară (care, probabil că este un cumul al existenţelor noastre anterioare).
O altă întrebare care mă preocupa cel puţin tot la fel de mult ca şi prima, dar pe care am preferat s-o las la urmă:
Care este originea gândurilor care ne aparţin?
Iar acum, că ai pomenit de gândurile automate, se poate spune că toate gândurile proprii sunt gânduri automate?
Există şi gânduri proprii neautomate?
Kato : Gândurile automate sunt acceptate fără nici un simţ critic, fără analiză.
Simţul critic dispare în transă.
Majoritatea oamenilor trăiesc, în majoritatea timpului, în starea de transă, iar starea de inactivitate relaxată reprezintă o transă ușoară, care se va aprofunda, dacă inactivitatea corporală se prelungește în timp.
Între respiraţia aerului şi cea a gândurilor există o strânsă legtură funcţională.
Cu cât respiraţia devine mai amplă, mai rară, mai profundă, şi gândurile se împuţinează, şi devin totodată mai profunde.
Tu atragi prin rezonanţă, acele gânduri care plutesc în jurul tău, care rezonează cu starea ta psihoafectivă de moment.
Este foarte greu să precizezi care gând este al tău şi care nu.
Gândurile proprii sunt de fapt nişte reacţii la stimulii cu care organismul tău vine în contact, şi ele imediat atrag alte gânduri, care nu sunt proprii.
Este extrem de complicat, în mod intenţionat, pentru ca omul obişnuit să nu ştie niciodată, şi să decidă conform naturii lui proprii.
Influenţarea şi manipularea de un anumit fel dau rezultate doar la oameni de un anumit fel. REACŢIILE OAMENILOR ÎNTOTDEAUNA DEZVĂLUIE ADEVĂRATA LOR NATURĂ.
De fapt reacţiile tale reprezintă tot ceea ce contează.
Ce altceva ar putea conta, cu adevărat ?
Cheia acestor fenomene este fenomenul de REZONANŢĂ.
CEEA CE ATRAGI ŞI CEEA CE RESPINGI ESTE MEREU CONFORM CU LEGEA REZONANŢEI.
Contează aşadar foarte mult STAREA TA DE MOMENT DIN PREZENT, CĂCI ACELA ESTE PUNCTUL TĂU DE ATRACŢIE.
Şi, deoarece tu ai LIBERTATEA de a-ţi modifica starea ta psihoafectivă în mod conştient, în orice moment, tu poţi atrage şi respinge ce vrei, schimbându-ţi starea ta, după voinţă.
Mai corect spus, asta poate face în mod conştient un om conştient, care a înţeles principiile de care discutăm noi aici.
Restul nu, căci... nu le-a venit rândul.
Le va veni doar când vor asimila această învăţătură.
Până atunci vor atrage în mod automat, inconştient, sau conştientizând în mică măsură.
O anumită stare sau trăire emoţională (afect, emoţie, sentiment) rezonează cu un anumit tip de gânduri.
Cine va medita la această legătură funcţională, la această intercondiţionare în ambele sensuri, va asimila mai rapid informaţiile, învăţătura.
Terapia cc este de ajutor, deoarece se învârte şi ea în acest domeniu, studiind modul în care gândurile şi emoţiile se intercondiţionează şi influenţează comportamentul.
AI : Bun, deci se poate spune că stimulii sunt punctul de plecare al gândurilor proprii.
Relaţia dintre gândire şi stare (emoţională, fiziologică) curge doar în acest sens?
Credeam că funcţionează şi viceversa.
Spre ex., un om bolnav, accidentat sau care are o durere de cap, de stomac, etc. alunecă rapid pe panta gândurilor pesimiste, negative, nu mai este capabil să gândească gânduri pozitive în acel moment, dacă nu face un efort de voinţă în acest sens.
Cum este, până la urmă? Care-i cauzalitatea completă?
Kato : Reiau prima frază a celei de a doua postări :
"Ceea ce gândeşti îţi influenţează starea afectivă, şi starea afectivă îţi influenţează în feedback gândurile şi comportamentul.
Deci poţi influenţa totul, întreaga ta viaţă,prin direcţionarea conştientă a tuturor gândurilor tale."
Întotdeauna efortul de voinţă voluntar este absolut necesar, căci fără implicare personală conştientă nimeni nu are "voie" să te "ajute" cu nimic.
Cercul dării-primirii (compensării) trebuie iniţiat şi continuat (menţinut) prin efort personal continuu.
În concluzie, întotdeauna există un feedback ce închide cercul determinismului cauzal, aşa cum bine ai crezut.
Bolnavul va fi chiar mult ajutat de alţii, în măsura în care îşi dă acordul, fie el şi numai tacit, având intenţia de a îşi reveni, credinţa în revenire, etc.
Trebuie înţeles faptul că omul bolnav, cât şi cel accidentat, se află în acea situaţie din cauza determinismului cauzal implacabil, adică şi din cauza lui însuşi, a gândurilor şi acţiunilor sale anterioare. Orientarea gândurilor sale, care i-au direcţionat acţiunile, i-au provocat acea experienţă, care are un anumit rol bine precizat în viaţa sa, chiar dacă el nu poate fi nicicum conştientizat pe moment, şi nici chiar în viitorul apropiat...
AI : Ok, la momentul când întrebasem eu, încă nu exista această a doua postare.
Înţeleg că gândurile stau la originea a tot, mai puţin a bagajului karmic pe care îl aducem cu noi din existenţa anterioară (care, probabil că este un cumul al existenţelor noastre anterioare).
O altă întrebare care mă preocupa cel puţin tot la fel de mult ca şi prima, dar pe care am preferat s-o las la urmă:
Care este originea gândurilor care ne aparţin?
Iar acum, că ai pomenit de gândurile automate, se poate spune că toate gândurile proprii sunt gânduri automate?
Există şi gânduri proprii neautomate?
Kato : Gândurile automate sunt acceptate fără nici un simţ critic, fără analiză.
Simţul critic dispare în transă.
Majoritatea oamenilor trăiesc, în majoritatea timpului, în starea de transă, iar starea de inactivitate relaxată reprezintă o transă ușoară, care se va aprofunda, dacă inactivitatea corporală se prelungește în timp.
Transa îşi are însă rolul şi
importanţa ei, deoarece permite implementarea
sugestiilor, în mod telepatic.
Permite entităţilor superioare să implementeze sugestii, gânduri, în scopul sprijinirii evoluţiei. Permite însă și entităţilor inferioare de a te testa în permanenţă, prin intermediul TENTAŢIILOR de tot felul.
Permite și oamenilor din jurul tău să îți transmită gândurile și stările lor afective.
În acest mod, tu ești de fapt conectat la toate ființele din jurul tău, văzute și nevăzute, a căror influență o percepi, dar nu îi conștientizezi adevărata sa natură.
Oamenii trăiesc într-o "atmosferă de gânduri". Mentalul lor respiră gânduri aşa cum plămânul respiră aer. Permite entităţilor superioare să implementeze sugestii, gânduri, în scopul sprijinirii evoluţiei. Permite însă și entităţilor inferioare de a te testa în permanenţă, prin intermediul TENTAŢIILOR de tot felul.
Permite și oamenilor din jurul tău să îți transmită gândurile și stările lor afective.
În acest mod, tu ești de fapt conectat la toate ființele din jurul tău, văzute și nevăzute, a căror influență o percepi, dar nu îi conștientizezi adevărata sa natură.
Între respiraţia aerului şi cea a gândurilor există o strânsă legtură funcţională.
Cu cât respiraţia devine mai amplă, mai rară, mai profundă, şi gândurile se împuţinează, şi devin totodată mai profunde.
Tu atragi prin rezonanţă, acele gânduri care plutesc în jurul tău, care rezonează cu starea ta psihoafectivă de moment.
Este foarte greu să precizezi care gând este al tău şi care nu.
Gândurile proprii sunt de fapt nişte reacţii la stimulii cu care organismul tău vine în contact, şi ele imediat atrag alte gânduri, care nu sunt proprii.
Este extrem de complicat, în mod intenţionat, pentru ca omul obişnuit să nu ştie niciodată, şi să decidă conform naturii lui proprii.
Influenţarea şi manipularea de un anumit fel dau rezultate doar la oameni de un anumit fel. REACŢIILE OAMENILOR ÎNTOTDEAUNA DEZVĂLUIE ADEVĂRATA LOR NATURĂ.
De fapt reacţiile tale reprezintă tot ceea ce contează.
Ce altceva ar putea conta, cu adevărat ?
Cheia acestor fenomene este fenomenul de REZONANŢĂ.
CEEA CE ATRAGI ŞI CEEA CE RESPINGI ESTE MEREU CONFORM CU LEGEA REZONANŢEI.
Contează aşadar foarte mult STAREA TA DE MOMENT DIN PREZENT, CĂCI ACELA ESTE PUNCTUL TĂU DE ATRACŢIE.
Şi, deoarece tu ai LIBERTATEA de a-ţi modifica starea ta psihoafectivă în mod conştient, în orice moment, tu poţi atrage şi respinge ce vrei, schimbându-ţi starea ta, după voinţă.
Mai corect spus, asta poate face în mod conştient un om conştient, care a înţeles principiile de care discutăm noi aici.
Restul nu, căci... nu le-a venit rândul.
Le va veni doar când vor asimila această învăţătură.
Până atunci vor atrage în mod automat, inconştient, sau conştientizând în mică măsură.
O anumită stare sau trăire emoţională (afect, emoţie, sentiment) rezonează cu un anumit tip de gânduri.
Cine va medita la această legătură funcţională, la această intercondiţionare în ambele sensuri, va asimila mai rapid informaţiile, învăţătura.
Terapia cc este de ajutor, deoarece se învârte şi ea în acest domeniu, studiind modul în care gândurile şi emoţiile se intercondiţionează şi influenţează comportamentul.
AI : Bun, deci se poate spune că stimulii sunt punctul de plecare al gândurilor proprii.
« Influenţarea şi manipularea de un anumit fel dau rezultate doar la oameni de un anumit fel. »
Poţi lămuri puţin?
Vorbeşti aici de rezonanţă sau despre oameni... de care... anumit fel?
Kato: "Înţeleg că gândurile stau la originea a tot, mai puţin a bagajului karmic pe care îl aducem cu noi din existenţa anterioară (care, probabil că este un cumul al existenţelor noastre anterioare)."
Bagajul karmic (încărcătura energetică karmică) este tot de natură mentală, psiho-afectivă, de aceea marii maeştrii au putut elabora metode mentale (de exemplu meditaţii) care sunt foarte eficiente în "arderea" karmei proprii.
Acestea constau de fapt în "stingerea" energiei care formează un "înveliş" energetic ce influenţează destinul, adică determinismul cauzal la nivelul vieţii proprii.
Se mai zice, ca expresie, că aceste energii pot fi "arse în focul iubirii".
În textele vechi hinduse se spune ceva în genul că dacă nu te legi de fructul faptei, renunţând la el prin închinarea sa Divinităţii, poţi îndeplini orice fapte detaşat de ele şi fără să acumulezi karmă nouă.
Ca atare, karma se leagă de cel care este legat de fructul faptelor sale, sau altfel spus, care este legat INTELECTUAL ŞI SUFLETEŞTE (AFECTIV) de fapte (acţiuni).
Energia karmei este compusă aşadar din gânduri şi trăiri emoţionale proprii şi ale altora, legate de acţiunile tale şi ale celorlalţi.
Dar dacă tu nu ai gânduri şi emoţii legate de fapte (acţiuni), nimic nu se poate poate lega de tine.
Este ceva aproape imposibil de realizat de către un om normal, căci orice om este legat permanent de fructul faptelor sale prin gânduri şi trăiri emoţionale.
Vorbeam altundeva, înainte, de transcenderea condiţiei umane, prin transcenderea dualităţii, inclusiv a sentimentelor de iubire-ură-teamă.
Detaşarea de care vorbeam mai sus implică această transcendere.
Este ceva utopic, inimaginabil, pentru un om obişnuit.
Această stare nu trebuie forţată să apară, căci nu este posibil, ea trebuind să fie obţinută în mod natural, în cursul evoluţiei.
Este bine de cunoscut, ca teorie, dar nu trebuie aplicat forţat în practică.
Unii încearcă să mimeze comportamentul marilor maeştrii, neînţelegând că îşi fac rău singuri, deoarece nu fac ceea ce ar trebui să facă la nivelul lor de evoluţie, în mod normal, natural.
Alţii ajung la acest nivel în mod firesc, şi pot intra în panică observând faptul că pur şi simplu nu mai au trăiri emoţionale, ca altă dată, ci doar o stare tot mai pronunţată de luciditate, ceea ce li se poate părea foarte nefiresc.
Datorită faptului că motivaţiile materialiste tind să se destrame tot mai mult, treptat, omul necunoscător şi nepregătit, în loc să se bucure, poate simţi că îşi pierde tot mai mult sensul vieţii şi motivaţia de a trăi, şi să aibe chiar şi tendinţe de suicid...
"« Influenţarea şi manipularea de un anumit fel dau rezultate doar la oameni de un anumit fel. »
Poţi lămuri puţin ?
Vorbeşti aici de rezonanţă sau despre oameni... de care... anumit fel ?"
De rezonanţă între gânduri situate la un anumit nivel de inteligenţă şi moralitate.
Dacă oferi omului promisiuni, ele trebuie să rezoneze cu ceva situat pe nivelul său, altfel nu "prind", nu au priză la el.
Oamenii sunt manipulaţi în general prin promisiuni şi ameninţări.
Politicienii promit bunăstare, preoţii promit intrarea în Rai, ca recompensă, şi ameninţă cu intrarea în Iad ca pedeapsă, profesorii manipulează prin note (calificative) bune şi rele, etc.
La unii prind, la alţii nu.
UNDE NU EXISTĂ REZONANŢĂ, NU EXISTĂ NICI O INFLUENŢĂ.
Cui nu îi pasă de note nu învaţă pentru note.
Cui nu îi pasă de Rai şi Iad nu va deveni credincios doar pentru a nimeri Raiul şi a evita Iadul, etc.
Dacă vrei să influenţezi un om, este uşor : primul pas este să îi afli interesele primordiale.
Pe acea bază îl poţi influenţa uşor, deoarece va intra rapid în rezonanţă dacă îl vei atinge pe acele... coarde sensibile.
AI: « UNDE NU EXISTĂ REZONANŢĂ, NU EXISTĂ NICI O INFLUENŢĂ. »
Rezonanţa este ceva ce poate fi creat sau dizolvat?
Dacă nu vrei să le mai permiţi unor persoane să-ţi influenţeze (în mod negativ) gândirea, starea emoţională, acţiunile, etc. ce poţi face?
Există o modalitate de a strica rezonanţa cu aceia?
Ar avea cum să nu fie acesta un demers benefic?
Kato: Fenomenul de rezonanță există continuu și se manifestează independent de voința ta, dar tu poți influența felul în care vrei să rezonezi sau nu cu cineva, prin manipularea conștientă a gândurilor și trăirilor tale emoționale.
Dar este extrem de greu să influențezi un om conștient de aceste lucruri, împotriva voinței sale.
AI: Aha... Îţi mulţumesc pentru răspuns...
Ca întotdeauna, mă ajută să văd lucrurile mai clar.
Nu prea îi văd vreun pic conştienţi de aceste lucruri, însă oricum, pe mine nu mă interesează să influenţez ori să manipulez pe nimeni cu nimic, pentru că nu vreau să încalc liberul arbitru al nimănui, cred că ceea ce aş vrea mai degrabă ar fi să-mi construiesc un scut de apărare împotriva energiilor distructive ale unor persoane (şi autodistructive... căci, altfel, nici nu se poate... dar de vreme ce pe ei nu-i pot ajuta cu nimic, măcar de mine să am grijă).
Cum ar fi ceva de genul să umblăm unii pe lângă alţii pe frecvenţe diferite şi astfel să nu ne mai auzim unii cu alţii... şi astfel nu ne mai deranjăm, nimeni pe nimeni...
Poate că am formulat întrebarea greşit... Acum gândesc mai clar decât ieri, şi îmi dau seama că o parte dintre situaţii le-am atras şi eu, inconştient, tot pe parte de rezonanţă, bat-o vina, iar pentru restul pentru nu-s eu responsabilă, ci pur şi simplu, pic la mijloc, cred că dezinteresul este cea mai bună soluţie. Ca atunci când baţi la uşă şi nimeni nu-i acasă...
Şi, probabil, să trimit nişte gânduri bune în eter, atunci când am şi eu starea necesară ar ajuta.
Kato : Nu uita faptul că :
1. atragi,
2. eşti atras.
Iar existența atracției și respingerii desemnează existența unei LEGĂTURI, CONEXIUNI, LEGARE.
Liberul arbitru şi personalitatea ta definesc ceea ce accepţi şi respingi în cadrul acestui joc de atracţii şi respingeri (accepți și respingi legături, conexiuni).
Prin voinţă poţi influenţa ceea ce înţelegi cum poţi influenţa.
Ce îţi este neînţeles îţi dirijează viaţa ca destin implacabil.
Ce înțelegi poți controla.
Dacă vrei să eviţi ceva, adică să nu aduci în manifestare în viaţa ta acel lucru, trebuie să-l ignori cu totul, să nu te gândeşti deloc la el, ca şi cum nici nu ar exista.
Ceea ce este înăuntru este şi în afară.
Ceea ce gândeşti (înăuntru), adică ceea ce AI ÎN ATENŢIE, în minte - gândire, vei avea şi în afară, în viaţa ta, indiferent dacă vrei să atragi sau să îndepărtezi.
De aceea se spune că lupta cu frica o face mai puternică, că de ce ţi-e frică nu scapi, şi altele de acest gen, căci în acest caz tu dai atenţie fricii, o aduci în atenţia ta, şi o menţii astfel în... manifestare.
Ignor-o total, şi ea se va... dizolva, va dispărea ca ceaţa dimineţii...
Dacă vrei să asculți textul de mai sus în modul audio, dă click pe video-ul de mai jos :
Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :
https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog.
Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/
Mulţumesc !
Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Poţi lămuri puţin?
Vorbeşti aici de rezonanţă sau despre oameni... de care... anumit fel?
Kato: "Înţeleg că gândurile stau la originea a tot, mai puţin a bagajului karmic pe care îl aducem cu noi din existenţa anterioară (care, probabil că este un cumul al existenţelor noastre anterioare)."
Bagajul karmic (încărcătura energetică karmică) este tot de natură mentală, psiho-afectivă, de aceea marii maeştrii au putut elabora metode mentale (de exemplu meditaţii) care sunt foarte eficiente în "arderea" karmei proprii.
Acestea constau de fapt în "stingerea" energiei care formează un "înveliş" energetic ce influenţează destinul, adică determinismul cauzal la nivelul vieţii proprii.
Se mai zice, ca expresie, că aceste energii pot fi "arse în focul iubirii".
În textele vechi hinduse se spune ceva în genul că dacă nu te legi de fructul faptei, renunţând la el prin închinarea sa Divinităţii, poţi îndeplini orice fapte detaşat de ele şi fără să acumulezi karmă nouă.
Ca atare, karma se leagă de cel care este legat de fructul faptelor sale, sau altfel spus, care este legat INTELECTUAL ŞI SUFLETEŞTE (AFECTIV) de fapte (acţiuni).
Energia karmei este compusă aşadar din gânduri şi trăiri emoţionale proprii şi ale altora, legate de acţiunile tale şi ale celorlalţi.
Dar dacă tu nu ai gânduri şi emoţii legate de fapte (acţiuni), nimic nu se poate poate lega de tine.
Este ceva aproape imposibil de realizat de către un om normal, căci orice om este legat permanent de fructul faptelor sale prin gânduri şi trăiri emoţionale.
Vorbeam altundeva, înainte, de transcenderea condiţiei umane, prin transcenderea dualităţii, inclusiv a sentimentelor de iubire-ură-teamă.
Detaşarea de care vorbeam mai sus implică această transcendere.
Este ceva utopic, inimaginabil, pentru un om obişnuit.
Această stare nu trebuie forţată să apară, căci nu este posibil, ea trebuind să fie obţinută în mod natural, în cursul evoluţiei.
Este bine de cunoscut, ca teorie, dar nu trebuie aplicat forţat în practică.
Unii încearcă să mimeze comportamentul marilor maeştrii, neînţelegând că îşi fac rău singuri, deoarece nu fac ceea ce ar trebui să facă la nivelul lor de evoluţie, în mod normal, natural.
Alţii ajung la acest nivel în mod firesc, şi pot intra în panică observând faptul că pur şi simplu nu mai au trăiri emoţionale, ca altă dată, ci doar o stare tot mai pronunţată de luciditate, ceea ce li se poate părea foarte nefiresc.
Datorită faptului că motivaţiile materialiste tind să se destrame tot mai mult, treptat, omul necunoscător şi nepregătit, în loc să se bucure, poate simţi că îşi pierde tot mai mult sensul vieţii şi motivaţia de a trăi, şi să aibe chiar şi tendinţe de suicid...
"« Influenţarea şi manipularea de un anumit fel dau rezultate doar la oameni de un anumit fel. »
Poţi lămuri puţin ?
Vorbeşti aici de rezonanţă sau despre oameni... de care... anumit fel ?"
De rezonanţă între gânduri situate la un anumit nivel de inteligenţă şi moralitate.
Dacă oferi omului promisiuni, ele trebuie să rezoneze cu ceva situat pe nivelul său, altfel nu "prind", nu au priză la el.
Oamenii sunt manipulaţi în general prin promisiuni şi ameninţări.
Politicienii promit bunăstare, preoţii promit intrarea în Rai, ca recompensă, şi ameninţă cu intrarea în Iad ca pedeapsă, profesorii manipulează prin note (calificative) bune şi rele, etc.
La unii prind, la alţii nu.
UNDE NU EXISTĂ REZONANŢĂ, NU EXISTĂ NICI O INFLUENŢĂ.
Cui nu îi pasă de note nu învaţă pentru note.
Cui nu îi pasă de Rai şi Iad nu va deveni credincios doar pentru a nimeri Raiul şi a evita Iadul, etc.
Dacă vrei să influenţezi un om, este uşor : primul pas este să îi afli interesele primordiale.
Pe acea bază îl poţi influenţa uşor, deoarece va intra rapid în rezonanţă dacă îl vei atinge pe acele... coarde sensibile.
AI: « UNDE NU EXISTĂ REZONANŢĂ, NU EXISTĂ NICI O INFLUENŢĂ. »
Rezonanţa este ceva ce poate fi creat sau dizolvat?
Dacă nu vrei să le mai permiţi unor persoane să-ţi influenţeze (în mod negativ) gândirea, starea emoţională, acţiunile, etc. ce poţi face?
Există o modalitate de a strica rezonanţa cu aceia?
Ar avea cum să nu fie acesta un demers benefic?
Kato: Fenomenul de rezonanță există continuu și se manifestează independent de voința ta, dar tu poți influența felul în care vrei să rezonezi sau nu cu cineva, prin manipularea conștientă a gândurilor și trăirilor tale emoționale.
Dar este extrem de greu să influențezi un om conștient de aceste lucruri, împotriva voinței sale.
AI: Aha... Îţi mulţumesc pentru răspuns...
Ca întotdeauna, mă ajută să văd lucrurile mai clar.
Nu prea îi văd vreun pic conştienţi de aceste lucruri, însă oricum, pe mine nu mă interesează să influenţez ori să manipulez pe nimeni cu nimic, pentru că nu vreau să încalc liberul arbitru al nimănui, cred că ceea ce aş vrea mai degrabă ar fi să-mi construiesc un scut de apărare împotriva energiilor distructive ale unor persoane (şi autodistructive... căci, altfel, nici nu se poate... dar de vreme ce pe ei nu-i pot ajuta cu nimic, măcar de mine să am grijă).
Cum ar fi ceva de genul să umblăm unii pe lângă alţii pe frecvenţe diferite şi astfel să nu ne mai auzim unii cu alţii... şi astfel nu ne mai deranjăm, nimeni pe nimeni...
Poate că am formulat întrebarea greşit... Acum gândesc mai clar decât ieri, şi îmi dau seama că o parte dintre situaţii le-am atras şi eu, inconştient, tot pe parte de rezonanţă, bat-o vina, iar pentru restul pentru nu-s eu responsabilă, ci pur şi simplu, pic la mijloc, cred că dezinteresul este cea mai bună soluţie. Ca atunci când baţi la uşă şi nimeni nu-i acasă...
Şi, probabil, să trimit nişte gânduri bune în eter, atunci când am şi eu starea necesară ar ajuta.
Kato : Nu uita faptul că :
1. atragi,
2. eşti atras.
Iar existența atracției și respingerii desemnează existența unei LEGĂTURI, CONEXIUNI, LEGARE.
Liberul arbitru şi personalitatea ta definesc ceea ce accepţi şi respingi în cadrul acestui joc de atracţii şi respingeri (accepți și respingi legături, conexiuni).
Prin voinţă poţi influenţa ceea ce înţelegi cum poţi influenţa.
Ce îţi este neînţeles îţi dirijează viaţa ca destin implacabil.
Ce înțelegi poți controla.
Dacă vrei să eviţi ceva, adică să nu aduci în manifestare în viaţa ta acel lucru, trebuie să-l ignori cu totul, să nu te gândeşti deloc la el, ca şi cum nici nu ar exista.
Ceea ce este înăuntru este şi în afară.
Ceea ce gândeşti (înăuntru), adică ceea ce AI ÎN ATENŢIE, în minte - gândire, vei avea şi în afară, în viaţa ta, indiferent dacă vrei să atragi sau să îndepărtezi.
De aceea se spune că lupta cu frica o face mai puternică, că de ce ţi-e frică nu scapi, şi altele de acest gen, căci în acest caz tu dai atenţie fricii, o aduci în atenţia ta, şi o menţii astfel în... manifestare.
Ignor-o total, şi ea se va... dizolva, va dispărea ca ceaţa dimineţii...
Dacă vrei să asculți textul de mai sus în modul audio, dă click pe video-ul de mai jos :
Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :
https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog.
Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/
Mulţumesc !
Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
