Conferință TED
Filmed March 2011 at TED2011
Filmed March 2011 at TED2011
Majoritatea am face orice să evităm să nu avem dreptate. Dar dacă nu avem dreptate?
'Greşologul' Kathryn Schulz dezbate foarte convingător de ce-ar trebui nu doar să admitem, ci să şi invităm failibilitatea.
Transcrierea conferinței :
00:11 Deci e 1995, sunt în facultate şi împreună cu o prietenă plec într-o excursie din Providence, Rhode Island până în Portland, Oregon.
Suntem tinere, fără servici, aşa că facem toată excursia pe drumuri lăturalnice, prin parcuri naţionale şi păduri -- practic cel mai lung drum posibil.
Şi undeva prin mijlocul statului Dakota de Sud mă întorc spre amica mea şi îi pun o întrebare care mă frământa de 2000 de mile. "Ce-i cu caracterul chinezesc pe care-l tot văd pe marginea drumului?"
Prietena mea se uită la mine cu o privire perplexă. E un domn în primul rând care o imită perfect. (Râsete)
Şi eu zic: "Ştii, toate semnele astea pe care le tot vedem cu caracterul chinzesc pe ele."
Se uită la mine câteva clipe, după care izbucneşte în râs, pentru că realizează despre ce vorbesc.
Vorbesc despre asta. (Râsete) Da, faimosul caracter chinezesc pentru zona de picnic.
01:39 (Râsete)
01:41 Mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la situaţii exact ca asta -- de ce uneori înţelegem greşit semnele din jurul nostru, cum ne comportăm când se întâmplă, şi ce ne spun toate astea despre natura umană.
01:39 (Râsete)
01:41 Mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la situaţii exact ca asta -- de ce uneori înţelegem greşit semnele din jurul nostru, cum ne comportăm când se întâmplă, şi ce ne spun toate astea despre natura umană.
Cu alte cuvinte, cum l-aţi auzit pe Chris spunând, mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la cum facem greșeli. Poate vi se pare o direcție ciudată în carieră, dar are un foarte mare avantaj: nu există competiţie. (Râsete)
De fapt, majoritatea ne străduim să evităm să ne gândim le greşeli, sau cel puţin evităm să gândim la posibilitatea că noi înşine greşim.
Înțelegem, în termeni abstracţi.
Toţi ştim că fiecare din această sală face greşeli.
Specia umană, în general, e supusă greşelilor -- nicio problemă.
02:37 Dar când vine vorba de mine, de toate părerile mele, acum în prezent, brusc toată recunoașterea asta abstractă a failibilității zboară pe fereastră -- şi chiar nu pot găsi ceva despre care n-am dreptate.
02:37 Dar când vine vorba de mine, de toate părerile mele, acum în prezent, brusc toată recunoașterea asta abstractă a failibilității zboară pe fereastră -- şi chiar nu pot găsi ceva despre care n-am dreptate.
Şi adevărul e că trăim în prezent.
Mergem la întâlniri în prezent; mergem în vacanţe cu familia în prezent; mergem şi votăm în prezent.
Deci practic, toţi ajungem să trecem prin viaţă prinşi într-o mică bulă în care simţim că avem dreptate despre tot.
03:17 Eu cred că asta este o problemă.
03:17 Eu cred că asta este o problemă.
Cred că e o problemă pentru fiecare dintre noi ca indivizi, în vieţile noastre personale şi profesionale, şi cred că e o problemă pentru noi toţi colectiv, ca societate.
Deci azi vreau în primul rând, să vorbesc despre motivul pentru care ne blocăm pe acestă senzaţie că avem dreptate.
Şi în al doilea rând, de ce e aşa o problemă.
Şi în final, vreau să vă conving că e posibil să ne trezim din această iluzie, şi că dacă poţi face asta, e cel mai grozav salt moral, intelectual și creativ pe care-l poţi face.
03:53 Deci de ce ne blocăm în această impresie că avem dreptate?
03:53 Deci de ce ne blocăm în această impresie că avem dreptate?
Unul din motive are de-a face cu sentimentul de-a greși. Dați-mi voie să vă întreb -- de fapt, să vă întreb pe voi pentru că sunteţi chiar aici: Cum vă simţiţi -- emoţional -- cum vă simţiţi când greşiţi? Îngrozitor. Învins. Penibil. Okay, minunat, bine. Îngrozitor. Învins. Penibil.
Mulţumesc, sunt răspunsuri grozave, dar sunt răspunsuri la o întrebare diferită.
Voi răspundeţi la întrebarea: Cum vă simţiţi când realizaţi că aţi greşit? (Râsete)
Când realizezi că greşeşti simți toate astea şi multe altele, nu-i aşa? Poate fi devastator, poate fi revelator, poate fi chiar amuzant, ca aberația mea nătângă cu caracterul chinezesc.
Dar doar să greşeşti nu se simte nicicum.
04:50 Vă fac o analogie. Vă amintiţi desenele animate Loony Tunes unde apare acel lup de prerie jalnic care fugărește mereu o pasăre care aleargă dar n-o prinde niciodată? Cam în fiecare episod din aceste desene, e o secvenţă când lupul fugărește pasărea şi pasărea sare de pe o stâncă, ceea ce-i în regulă, e pasăre, poate să zboare.
04:50 Vă fac o analogie. Vă amintiţi desenele animate Loony Tunes unde apare acel lup de prerie jalnic care fugărește mereu o pasăre care aleargă dar n-o prinde niciodată? Cam în fiecare episod din aceste desene, e o secvenţă când lupul fugărește pasărea şi pasărea sare de pe o stâncă, ceea ce-i în regulă, e pasăre, poate să zboare.
Dar problema e că lupul sare de pe stâncă după ea. Şi ce-i amuzant -- cel puţin dacă ai şase ani -- e că lupul e şi el în regulă. Continuă să alerge -- până în clipa când se uită în jos şi realizează că e în aer. Atunci cade.
Când greşim în legătură cu ceva -- nu când realizăm, ci înainte -- suntem ca lupul după ce sare de pe stâncă şi înainte să se uite în jos.
Ştiţi, deja am greşit, deja am intrat în bucluc, dar ne simţim în siguranţă.
Ar trebui să corectez ce am spus mai devreme.
Totuşi simţim ceva când greşim: simţim că avem dreptate.
06:00 (Râsete)
06:03 Deci acesta e un motiv, un motiv structural, din pricina căruia ne blocăm pe sentimentul că avem dreptate.
06:00 (Râsete)
06:03 Deci acesta e un motiv, un motiv structural, din pricina căruia ne blocăm pe sentimentul că avem dreptate.
Eu numesc asta a fi orb la erori.
De obicei nu avem niciun fel de semnal intern să ne dea de ştire că greşim în legătură cu ceva, până când e prea târziu.
Dar mai e un motiv pentru care suntem prinși în capcana acestui sentiment -- şi acesta e cultural.
Gândiţi-vă o clipă la şcoala generală. Sunteţi în clasă şi învățătoarea înapoiază nişte lucrări, iar una din ele arată cam aşa. Nu e a mea. (Râsete) Deci sunteţi în şcoala primară şi ştiţi exact ce să credeţi despre puştiul care a făcut această lucrare. E prostul clasei, cel care face probleme, cel care nu-şi face niciodată temele.
Deci până să impliniţi nouă ani aţi învăţat deja, în primul rând, că oamenii care greşesc sunt nişte tâmpiţi leneşi şi iresponsabili -- şi în al doilea rând, că modul de-a reuşi în viaţă e să nu faci niciodată greşeli.
07:12 Învăţăm aceste lecţii foarte proaste foarte bine.
07:12 Învăţăm aceste lecţii foarte proaste foarte bine.
Şi mulţi dintre noi -- şi presupun mai ales mulţi din această sală -- rezolvăm dilema pur şi simplu devenind studenţi de nota zece, perfecţionişti, cu super rezultate.
Corect, domnule Director Financiar, astrofizician, super-alergător la maraton? (Râsete) Toţi sunteţi Directori Financiari, astrofizicieni, super-alergători la maraton, se pare. Okay, în regulă.
Doar că atunci ne panicăm la posibilitatea că am greşit ceva.
Pentru că din acest punct de vedere, a greşi ceva înseamnă că e ceva greşit cu noi.
Aşa că insistăm că avem dreptate pentru că ne face să ne simţim deştepţi, responsabili, virtuoşi şi în siguranţă.
08:10 Să vă spun o poveste. Acum câţiva ani, o femeie vine la centrul medical Beth Israel Deaconess pentru operaţie. Centrul Beth Isreal din Boston. E spitalul pentru studenţii de la Harvard -- unul din cele mai bune spitale din ţară. Deci această femeie vine şi e dusă în sala de operaţii. E pusă sub anestezie, chirurgul face operația -- o coase, o trimite la recuperare. Totul pare să fi mers bine. Se trezeşte, se uită la picioare şi spune: "De ce mi-e bandajată partea greşită a corpului?" Ei bine, partea greşită a corpului e bandajată deoarece chirurgul i-a făcut o operaţie majoră pe piciorul stâng în loc de cel drept.
08:10 Să vă spun o poveste. Acum câţiva ani, o femeie vine la centrul medical Beth Israel Deaconess pentru operaţie. Centrul Beth Isreal din Boston. E spitalul pentru studenţii de la Harvard -- unul din cele mai bune spitale din ţară. Deci această femeie vine şi e dusă în sala de operaţii. E pusă sub anestezie, chirurgul face operația -- o coase, o trimite la recuperare. Totul pare să fi mers bine. Se trezeşte, se uită la picioare şi spune: "De ce mi-e bandajată partea greşită a corpului?" Ei bine, partea greşită a corpului e bandajată deoarece chirurgul i-a făcut o operaţie majoră pe piciorul stâng în loc de cel drept.
Când vicepreşedintele departamentului pentru calitatea serviciilor medicale de la Beth Israel a vorbit despre acest incident a spus ceva foarte interesant. A spus: "Din cine știe ce motiv, chirugul pur şi simplu a simţit că opera pe partea corectă." (Râsete)
Morala acestei poveşti e că prea multă încredere în impresia că eşti de partea bună a oricărui lucru poate fi foarte periculosă.
09:22 Acestă aparență internă de dreptate pe care o simţim toţi foarte des nu e un ghid de încredere pentru ce se întâmplă de fapt în lumea externă.
09:22 Acestă aparență internă de dreptate pe care o simţim toţi foarte des nu e un ghid de încredere pentru ce se întâmplă de fapt în lumea externă.
Şi când ne purtăm ca şi cum este şi încetăm să considerăm posibilitatea că am putea greşi, atunci ajungem să facem lucruri ca vărsarea a 200 milioane galoane de petrol în Golful Mexic, sau bulversarea economiei globale.
Deci asta e o enormă problemă practică.
Dar e deasemenea o enormă problemă socială.
09:54 Gândiţi-vă o clipă la ce înseamnă să simţi că ai dreptate.
09:54 Gândiţi-vă o clipă la ce înseamnă să simţi că ai dreptate.
Înseamnă să crezi că părerile tale reflectă perfect realitatea.
Şi când ai acest sentiment ai o problemă de rezolvat, și anume -- cum vei explica ce e cu toţi oamenii care nu sunt de acord cu tine?
Ei bine, majoritatea explicăm existenţa acelor oameni în acelaşi fel, apelând la o serie de ipoteze nefericite.
Primul lucru pe care-l facem când cineva nu e de acord cu noi e să îl bănuim de ignoranţă.
Nu are acces la aceleaşi informaţii ca noi, iar când îi vom împărtăşi cu generozitate aceste informaţii, o să vadă lumina de la capătul tunelului şi o să ni se alăture.
Când asta nu merge, când se dovedeşte că toţi acei oameni au aceleaşi informaţii ca şi noi şi în continuare nu sunt de acord cu noi, atunci trecem la a doua presupunere, aceea că sunt nişte idioţi. (Râsete)
Au toate piesele pentru puzzle, dar sunt prea imbecili să le asambleze cum trebuie.
Şi când nici asta nu merge, când se dovedeşte că oamenii care nu sunt de acord cu noi au toate informaţiile pe care le avem şi noi şi sunt de fapt destul de inteligenţi, atunci trecem la o a treia deducție: ştiu adevărul şi îl distorsionează voit pentru propriile lor scopuri răuvoitoare.
Prin urmare e o catastrofă.
11:15 Acest ataşament la propria dreptate ne împiedică să prevenim greşeli când avem absolută nevoie să le prevenim şi ne face să ne tratăm unii pe alţii foarte urât.
11:15 Acest ataşament la propria dreptate ne împiedică să prevenim greşeli când avem absolută nevoie să le prevenim şi ne face să ne tratăm unii pe alţii foarte urât.
Dar pentru mine, cel mai surprinzător și mai tragic e că ratează scopul de a fi uman.
E ca şi cum vrem să ne imaginăm că minţile noastre sunt nişte ferestre perfect translucide şi noi doar privim prin ele şi descriem lumea desfăşurându-se.
Şi vrem ca toată lumea să se uite prin aceeaşi ferestră şi să vadă exact acelaşi lucru.
Acest lucru nu e adevărat, iar dacă ar fi, viaţa ar fi incredibil de plictisitoare.
Miracolul minţii voastre nu e că puteţi vedea lumea aşa cum este.
E că puteţi vedea lumea aşa cum nu este.
Ne putem aminti trecutul şi ne putem gândi la viitor şi ne putem imagina cum ar fi să fim o altă persoană într-un alt loc.
Şi toţi facem asta puţin diferit, motiv pentru care toţi ne putem uita la cer noaptea şi să vedem asta şi asta şi asta.
Şi da, din acelaşi motiv uneori greşim.
12:30 Cu 1200 de ani înainte ca Descartes să spună faimosul: "Gândesc, deci exist", acest tip, Sf. Augustin, s-a aşezat şi a scris "Fallor ergo sum" -- "Greşesc deci exist."
12:30 Cu 1200 de ani înainte ca Descartes să spună faimosul: "Gândesc, deci exist", acest tip, Sf. Augustin, s-a aşezat şi a scris "Fallor ergo sum" -- "Greşesc deci exist."
Augustin a înţeles: capacitatea noastră de-a greși nu e vreun defect ruşinos al sistemului uman, ceva ce putem eradica sau depăşi.
E fundamental pentru ceea ce suntem.
Pentru că, spre deosebire de Dumnezeu, nu prea ştim ce se întâmplă în lume.
Iar spre deosebire de celelalte animale, suntem obsedaţi să descoperim.
Pentru mine, acestă obsesie e sursa şi rădăcina productivităţii şi creativităţii noastre.
13:16 Anul trecut, din diverse motive, m-am trezit ascultând multe episoade la radio din emisiunea The American Life.
13:16 Anul trecut, din diverse motive, m-am trezit ascultând multe episoade la radio din emisiunea The American Life.
Şi ascult şi tot ascult şi la un moment dat încep să am sentimentul că toate poveştile sunt despre erori.
Iar primul meu gând a fost "Am înnebunit.
Am devenit doamna nebună care se ocupă cu erorile.
Mi le imaginam peste tot", ceea ce s-a întâmplat.
Dar câteva luni mai târziu am avut ocazia să-i iau un interviu lui Ira Glass, gazda emisiunii.
Şi i-am menţionat impresia mea şi el mi-a spus: "Nu, de fapt e adevărat.
De fapt", spune el, "ca echipă, glumim că fiecare episod al emisiunii are aceeaşi temă criptică. Iar acestă temă criptică este: 'Am crezut că o să se întâmple ceva dar s-a întâmplat altceva în loc'.
Adevărul ", spune Ira Glass, "e că avem nevoie de asta. Avem nevoie de aceste clipe de surprinderi și întorsături şi erori să facem aceste poveşti captivante".
Iar noi ceilalți, audiența, ca ascultători, ca cititori, mâncăm asta pe pâine.
Iubim scenarii cu răsturnări de intrigi, devieri şi finaluri surpriză.
Când vine vorba de poveştile noastre, ne place să greşim.
14:37 Dar poveştile noastre sunt aşa pentru că vieţile noastre sunt aşa.
14:37 Dar poveştile noastre sunt aşa pentru că vieţile noastre sunt aşa.
Credem că o să se întâmple ceva şi altceva se întâmplă în loc.
George Bush a crezut că o să invadeze Irakul, o să găsească arme de distrugere în masă, o să elibereze oamenii şi o să aducă democraţia în Orientul Mijlociu.
Dar s-a întâmplat altceva.
Iar Hosni Mubarak a crezut că va fi dictatorul Egiptului pentru restul vieţii, până când va fi prea bătrân sau prea bolnav şi va putea da hamurile puterii fiului său.
Dar s-a întâmplat altceva.
Şi poate că voi aţi crezut că o să creşteţi mari şi o să vă căsătoriţi cu iubitul din liceu şi o să vă mutaţi înapoi în oraşul natal şi o să creşteţi mulți copii împreună.
Dar s-a întâmplat altceva.
Şi trebuie să vă spun că am crezut că scriam o carte incredibil de plictisitoare despre un subiect pe care toată lumea îl urăşte, pentru un public care nu se va materializa niciodată.
Dar s-a întâmplat altceva.
15:34 (Râsete)
15:36 Asta-i viaţa. La bine şi la rău, generăm nişte poveşti incredibile despre lumea din jur, după care lumea se întoarce şi ne uimeşte.
15:34 (Râsete)
15:36 Asta-i viaţa. La bine şi la rău, generăm nişte poveşti incredibile despre lumea din jur, după care lumea se întoarce şi ne uimeşte.
Fără supărare, dar toată conferinţa asta e un monument incredibil al capacităţii noastre de a greşi.
Tocmai am petrecut o întreagă săptămână vorbind despre inovaţii şi progrese şi îmbunătăţiri, dar ştiţi de ce avem nevoie de toate aceste inovaţii și progrese şi îmbunătăţiri? Pentru că jumătate din lucruri, cele mai surprinzătoare şi care schimbă lumea -- TED 1998 -- Eh. (Râsete) Nu prea a mers aşa. (Râsete) Unde e jetpack-ul meu, Chris?
16:29 (Râsete)
16:33 (Aplauze)
16:38 Şi iată-ne aici din nou.
16:29 (Râsete)
16:33 (Aplauze)
16:38 Şi iată-ne aici din nou.
Şi cam aşa merg lucrurile.
Venim cu o altă idee. Spunem o altă poveste.
Ţinem o altă conferinţă.
Tema acesteia, cum aţi auzit deja de şapte milioane de ori, e redescoperirea umirii.
Iar pentru mine, dacă vrei cu adevărat să redescoperi uimirea, trebuie să ieşi din acel spaţiu mărunt, terifiant al dreptăţii și să te uiţi la cei din jur, să te uiţi la întinderea, complexitatea şi misterul universului şi să poţi spune "Wow, nu ştiu. Poate greşesc."
17:31 Mulţumesc.
17:33 (Aplauze)
17:36 Mulţumesc.
17:38 (Aplauze)
17:31 Mulţumesc.
17:33 (Aplauze)
17:36 Mulţumesc.
17:38 (Aplauze)
Alte articole despre acceptare :
1- http://loveblog4all.blogspot.com/2008/07/acceptarea.html
2-http://loveblog4all.blogspot.com/2014/01/iubirea-aprobarea-si-dezaprobarea.html
3-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/10/exprimarea-si-manifestarea-iubirii-aaa.html
4-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/de-la-intelegere-la-manifestarea-iubirii.html
DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! :
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu