Kathryn Schulz: Acceptarea greșelilor - Conferință TED

Kathryn Schulz: Acceptarea greșelilor 

Conferință TED

Filmed March 2011 at TED2011 

https://www.ted.com/talks/kathryn_schulz_on_being_wrong?language=ro

Majoritatea am face orice să evităm să nu avem dreptate. Dar dacă nu avem dreptate? 

'Greşologul' Kathryn Schulz dezbate foarte convingător de ce-ar trebui nu doar să admitem, ci să şi invităm failibilitatea. 

Transcrierea conferinței :

00:11 Deci e 1995, sunt în facultate şi împreună cu o prietenă plec într-o excursie din Providence, Rhode Island până în Portland, Oregon. 

 Suntem tinere, fără servici, aşa că facem toată excursia pe drumuri lăturalnice, prin parcuri naţionale şi păduri -- practic cel mai lung drum posibil. 

 Şi undeva prin mijlocul statului Dakota de Sud mă întorc spre amica mea şi îi pun o întrebare care mă frământa de 2000 de mile. "Ce-i cu caracterul chinezesc pe care-l tot văd pe marginea drumului?" 

 Prietena mea se uită la mine cu o privire perplexă. E un domn în primul rând care o imită perfect. (Râsete) 

 Şi eu zic: "Ştii, toate semnele astea pe care le tot vedem cu caracterul chinzesc pe ele." 

 Se uită la mine câteva clipe, după care izbucneşte în râs, pentru că realizează despre ce vorbesc. 

 Vorbesc despre asta. (Râsete) Da, faimosul caracter chinezesc pentru zona de picnic.
01:39 (Râsete)

01:41 Mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la situaţii exact ca asta -- de ce uneori înţelegem greşit semnele din jurul nostru, cum ne comportăm când se întâmplă, şi ce ne spun toate astea despre natura umană. 

 Cu alte cuvinte, cum l-aţi auzit pe Chris spunând, mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la cum facem greșeli. Poate vi se pare o direcție ciudată în carieră, dar are un foarte mare avantaj: nu există competiţie. (Râsete) 

 De fapt, majoritatea ne străduim să evităm să ne gândim le greşeli, sau cel puţin evităm să gândim la posibilitatea că noi înşine greşim. 

 Înțelegem, în termeni abstracţi. 

 Toţi ştim că fiecare din această sală face greşeli. 

 Specia umană, în general, e supusă greşelilor -- nicio problemă.

02:37 Dar când vine vorba de mine, de toate părerile mele, acum în prezent, brusc toată recunoașterea asta abstractă a failibilității zboară pe fereastră -- şi chiar nu pot găsi ceva despre care n-am dreptate. 

 Şi adevărul e că trăim în prezent. 

 Mergem la întâlniri în prezent; mergem în vacanţe cu familia în prezent; mergem şi votăm în prezent. 

 Deci practic, toţi ajungem să trecem prin viaţă prinşi într-o mică bulă în care simţim că avem dreptate despre tot.

03:17 Eu cred că asta este o problemă. 

 Cred că e o problemă pentru fiecare dintre noi ca indivizi, în vieţile noastre personale şi profesionale, şi cred că e o problemă pentru noi toţi colectiv, ca societate. 

 Deci azi vreau în primul rând, să vorbesc despre motivul pentru care ne blocăm pe acestă senzaţie că avem dreptate. 

 Şi în al doilea rând, de ce e aşa o problemă. 

 Şi în final, vreau să vă conving că e posibil să ne trezim din această iluzie, şi că dacă poţi face asta, e cel mai grozav salt moral, intelectual și creativ pe care-l poţi face.

03:53 Deci de ce ne blocăm în această impresie că avem dreptate? 

 Unul din motive are de-a face cu sentimentul de-a greși. Dați-mi voie să vă întreb -- de fapt, să vă întreb pe voi pentru că sunteţi chiar aici: Cum vă simţiţi -- emoţional -- cum vă simţiţi când greşiţi? Îngrozitor. Învins. Penibil. Okay, minunat, bine. Îngrozitor. Învins. Penibil. 

Mulţumesc, sunt răspunsuri grozave, dar sunt răspunsuri la o întrebare diferită. 

 Voi răspundeţi la întrebarea: Cum vă simţiţi când realizaţi că aţi greşit? (Râsete) 

 Când realizezi că greşeşti simți toate astea şi multe altele, nu-i aşa? Poate fi devastator, poate fi revelator, poate fi chiar amuzant, ca aberația mea nătângă cu caracterul chinezesc. 

 Dar doar să greşeşti nu se simte nicicum.

04:50 Vă fac o analogie. Vă amintiţi desenele animate Loony Tunes unde apare acel lup de prerie jalnic care fugărește mereu o pasăre care aleargă dar n-o prinde niciodată? Cam în fiecare episod din aceste desene, e o secvenţă când lupul fugărește pasărea şi pasărea sare de pe o stâncă, ceea ce-i în regulă, e pasăre, poate să zboare. 

 Dar problema e că lupul sare de pe stâncă după ea. Şi ce-i amuzant -- cel puţin dacă ai şase ani -- e că lupul e şi el în regulă. Continuă să alerge -- până în clipa când se uită în jos şi realizează că e în aer. Atunci cade. 

 Când greşim în legătură cu ceva -- nu când realizăm, ci înainte -- suntem ca lupul după ce sare de pe stâncă şi înainte să se uite în jos. 

 Ştiţi, deja am greşit, deja am intrat în bucluc, dar ne simţim în siguranţă. 

 Ar trebui să corectez ce am spus mai devreme. 

 Totuşi simţim ceva când greşim: simţim că avem dreptate.
06:00 (Râsete)

06:03 Deci acesta e un motiv, un motiv structural, din pricina căruia ne blocăm pe sentimentul că avem dreptate.

  Eu numesc asta a fi orb la erori.  

 De obicei nu avem niciun fel de semnal intern să ne dea de ştire că greşim în legătură cu ceva, până când e prea târziu.

  Dar mai e un motiv pentru care suntem prinși în capcana acestui sentiment -- şi acesta e cultural. 

 Gândiţi-vă o clipă la şcoala generală. Sunteţi în clasă şi învățătoarea înapoiază nişte lucrări, iar una din ele arată cam aşa. Nu e a mea. (Râsete) Deci sunteţi în şcoala primară şi ştiţi exact ce să credeţi despre puştiul care a făcut această lucrare. E prostul clasei, cel care face probleme, cel care nu-şi face niciodată temele. 

Deci până să impliniţi nouă ani aţi învăţat deja, în primul rând, că oamenii care greşesc sunt nişte tâmpiţi leneşi şi iresponsabili -- şi în al doilea rând, că modul de-a reuşi în viaţă e să nu faci niciodată greşeli.

07:12 Învăţăm aceste lecţii foarte proaste foarte bine. 

 Şi mulţi dintre noi -- şi presupun mai ales mulţi din această sală -- rezolvăm dilema pur şi simplu devenind studenţi de nota zece, perfecţionişti, cu super rezultate. 

 Corect, domnule Director Financiar, astrofizician, super-alergător la maraton? (Râsete) Toţi sunteţi Directori Financiari, astrofizicieni, super-alergători la maraton, se pare. Okay, în regulă. 

 Doar că atunci ne panicăm la posibilitatea că am greşit ceva. 

 Pentru că din acest punct de vedere, a greşi ceva înseamnă că e ceva greşit cu noi. 

 Aşa că insistăm că avem dreptate pentru că ne face să ne simţim deştepţi, responsabili, virtuoşi şi în siguranţă.

08:10 Să vă spun o poveste. Acum câţiva ani, o femeie vine la centrul medical Beth Israel Deaconess pentru operaţie. Centrul Beth Isreal din Boston. E spitalul pentru studenţii de la Harvard -- unul din cele mai bune spitale din ţară. Deci această femeie vine şi e dusă în sala de operaţii. E pusă sub anestezie, chirurgul face operația -- o coase, o trimite la recuperare. Totul pare să fi mers bine. Se trezeşte, se uită la picioare şi spune: "De ce mi-e bandajată partea greşită a corpului?" Ei bine, partea greşită a corpului e bandajată deoarece chirurgul i-a făcut o operaţie majoră pe piciorul stâng în loc de cel drept. 

 Când vicepreşedintele departamentului pentru calitatea serviciilor medicale de la Beth Israel a vorbit despre acest incident a spus ceva foarte interesant. A spus: "Din cine știe ce motiv, chirugul pur şi simplu a simţit că opera pe partea corectă." (Râsete) 

 Morala acestei poveşti e că prea multă încredere în impresia că eşti de partea bună a oricărui lucru poate fi foarte periculosă.

09:22 Acestă aparență internă de dreptate pe care o simţim toţi foarte des nu e un ghid de încredere pentru ce se întâmplă de fapt în lumea externă. 

 Şi când ne purtăm ca şi cum este şi încetăm să considerăm posibilitatea că am putea greşi, atunci ajungem să facem lucruri ca vărsarea a 200 milioane galoane de petrol în Golful Mexic, sau bulversarea economiei globale. 

 Deci asta e o enormă problemă practică. 

 Dar e deasemenea o enormă problemă socială.

09:54 Gândiţi-vă o clipă la ce înseamnă să simţi că ai dreptate. 

 Înseamnă să crezi că părerile tale reflectă perfect realitatea. 

 Şi când ai acest sentiment ai o problemă de rezolvat, și anume -- cum vei explica ce e cu toţi oamenii care nu sunt de acord cu tine? 

 Ei bine, majoritatea explicăm existenţa acelor oameni în acelaşi fel, apelând la o serie de ipoteze nefericite. 

 Primul lucru pe care-l facem când cineva nu e de acord cu noi e să îl bănuim de ignoranţă.  

 Nu are acces la aceleaşi informaţii ca noi, iar când îi vom împărtăşi cu generozitate aceste informaţii, o să vadă lumina de la capătul tunelului şi o să ni se alăture. 

 Când asta nu merge, când se dovedeşte că toţi acei oameni au aceleaşi informaţii ca şi noi şi în continuare nu sunt de acord cu noi, atunci trecem la a doua presupunere, aceea că sunt nişte idioţi. (Râsete) 

 Au toate piesele pentru puzzle, dar sunt prea imbecili să le asambleze cum trebuie. 

 Şi când nici asta nu merge, când se dovedeşte că oamenii care nu sunt de acord cu noi au toate informaţiile pe care le avem şi noi şi sunt de fapt destul de inteligenţi, atunci trecem la o a treia deducție: ştiu adevărul şi îl distorsionează voit pentru propriile lor scopuri răuvoitoare. 

 Prin urmare e o catastrofă.

11:15 Acest ataşament la propria dreptate ne împiedică să prevenim greşeli când avem absolută nevoie să le prevenim şi ne face să ne tratăm unii pe alţii foarte urât. 

 Dar pentru mine, cel mai surprinzător și mai tragic e că ratează scopul de a fi uman. 

 E ca şi cum vrem să ne imaginăm că minţile noastre sunt nişte ferestre perfect translucide şi noi doar privim prin ele şi descriem lumea desfăşurându-se. 

 Şi vrem ca toată lumea să se uite prin aceeaşi ferestră şi să vadă exact acelaşi lucru. 

 Acest lucru nu e adevărat, iar dacă ar fi, viaţa ar fi incredibil de plictisitoare. 

 Miracolul minţii voastre nu e că puteţi vedea lumea aşa cum este. 

 E că puteţi vedea lumea aşa cum nu este. 

 Ne putem aminti trecutul şi ne putem gândi la viitor şi ne putem imagina cum ar fi să fim o altă persoană într-un alt loc. 

 Şi toţi facem asta puţin diferit, motiv pentru care toţi ne putem uita la cer noaptea şi să vedem asta şi asta şi asta. 

 Şi da, din acelaşi motiv uneori greşim.

12:30 Cu 1200 de ani înainte ca Descartes să spună faimosul: "Gândesc, deci exist", acest tip, Sf. Augustin, s-a aşezat şi a scris "Fallor ergo sum" -- "Greşesc deci exist." 

 Augustin a înţeles: capacitatea noastră de-a greși nu e vreun defect ruşinos al sistemului uman, ceva ce putem eradica sau depăşi. 

 E fundamental pentru ceea ce suntem. 

 Pentru că, spre deosebire de Dumnezeu, nu prea ştim ce se întâmplă în lume. 

 Iar spre deosebire de celelalte animale, suntem obsedaţi să descoperim. 

 Pentru mine, acestă obsesie e sursa şi rădăcina productivităţii şi creativităţii noastre.
13:16 Anul trecut, din diverse motive, m-am trezit ascultând multe episoade la radio din emisiunea The American Life. 

 Şi ascult şi tot ascult şi la un moment dat încep să am sentimentul că toate poveştile sunt despre erori. 

 Iar primul meu gând a fost "Am înnebunit. 

 Am devenit doamna nebună care se ocupă cu erorile. 

 Mi le imaginam peste tot", ceea ce s-a întâmplat. 

 Dar câteva luni mai târziu am avut ocazia să-i iau un interviu lui Ira Glass, gazda emisiunii. 

 Şi i-am menţionat impresia mea şi el mi-a spus: "Nu, de fapt e adevărat. 

 De fapt", spune el, "ca echipă, glumim că fiecare episod al emisiunii are aceeaşi temă criptică. Iar acestă temă criptică este: 'Am crezut că o să se întâmple ceva dar s-a întâmplat altceva în loc'. 

 Adevărul ", spune Ira Glass, "e că avem nevoie de asta. Avem nevoie de aceste clipe de surprinderi și întorsături şi erori să facem aceste poveşti captivante". 

 Iar noi ceilalți, audiența, ca ascultători, ca cititori, mâncăm asta pe pâine. 

 Iubim scenarii cu răsturnări de intrigi, devieri şi finaluri surpriză. 

 Când vine vorba de poveştile noastre, ne place să greşim.

14:37 Dar poveştile noastre sunt aşa pentru că vieţile noastre sunt aşa. 

 Credem că o să se întâmple ceva şi altceva se întâmplă în loc.  

 George Bush a crezut că o să invadeze Irakul, o să găsească arme de distrugere în masă, o să elibereze oamenii şi o să aducă democraţia în Orientul Mijlociu. 

 Dar s-a întâmplat altceva. 

 Iar Hosni Mubarak a crezut că va fi dictatorul Egiptului pentru restul vieţii, până când va fi prea bătrân sau prea bolnav şi va putea da hamurile puterii fiului său. 

 Dar s-a întâmplat altceva. 

 Şi poate că voi aţi crezut că o să creşteţi mari şi o să vă căsătoriţi cu iubitul din liceu şi o să vă mutaţi înapoi în oraşul natal şi o să creşteţi mulți copii împreună. 

 Dar s-a întâmplat altceva. 

 Şi trebuie să vă spun că am crezut că scriam o carte incredibil de plictisitoare despre un subiect pe care toată lumea îl urăşte, pentru un public care nu se va materializa niciodată. 

 Dar s-a întâmplat altceva.
15:34 (Râsete)

15:36 Asta-i viaţa. La bine şi la rău, generăm nişte poveşti incredibile despre lumea din jur, după care lumea se întoarce şi ne uimeşte. 

 Fără supărare, dar toată conferinţa asta e un monument incredibil al capacităţii noastre de a greşi. 

 Tocmai am petrecut o întreagă săptămână vorbind despre inovaţii şi progrese şi îmbunătăţiri, dar ştiţi de ce avem nevoie de toate aceste inovaţii și progrese şi îmbunătăţiri? Pentru că jumătate din lucruri, cele mai surprinzătoare şi care schimbă lumea -- TED 1998 -- Eh. (Râsete) Nu prea a mers aşa. (Râsete) Unde e jetpack-ul meu, Chris?
16:29 (Râsete)
16:33 (Aplauze)

16:38 Şi iată-ne aici din nou. 

Şi cam aşa merg lucrurile. 

Venim cu o altă idee. Spunem o altă poveste. 

Ţinem o altă conferinţă. 

Tema acesteia, cum aţi auzit deja de şapte milioane de ori, e redescoperirea umirii. 

Iar pentru mine, dacă vrei cu adevărat să redescoperi uimirea, trebuie să ieşi din acel spaţiu mărunt, terifiant al dreptăţii și să te uiţi la cei din jur, să te uiţi la întinderea, complexitatea şi misterul universului şi să poţi spune "Wow, nu ştiu. Poate greşesc."
17:31 Mulţumesc.
17:33 (Aplauze)
17:36 Mulţumesc.
17:38 (Aplauze)

Despre Kathryn Schulz, Wrongologist - Kathryn Schulz is a staff writer for the New Yorker and is the author of "Being Wrong: Adventures in the Margin of Error. https://www.ted.com/speakers/kathryn_schulz

Alte articole despre acceptare :   
1- http://loveblog4all.blogspot.com/2008/07/acceptarea.html
2-http://loveblog4all.blogspot.com/2014/01/iubirea-aprobarea-si-dezaprobarea.html
3-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/10/exprimarea-si-manifestarea-iubirii-aaa.html  
4-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/de-la-intelegere-la-manifestarea-iubirii.html

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html




Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !  : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Kathryn Schulz: Nu regreta regretul

Kathryn Schulz: Nu regreta regretul 

Conferință TED

Filmed November 2011 at TEDSalon NY2011

https://www.ted.com/talks/kathryn_schulz_don_t_regret_regret?language=ro

Suntem învăţaţi să încercăm să trăim o viaţă fără regete. 
Dar de ce? 
Folosind propriul tatuaj drept exemplu, Kathryn Schulz face o prezentare emoţionantă şi puternică spre a ne accepta regretele. 




Transcrierea conferinței
00:11 Acesta este Johnny Depp, bineînţeles. Şi acesta este umărul lui Johnny Depp. Şi acesta este faimosul tatuaj de pe umăr al lui Johnny Depp. 
 Unii dintre voi ştiţi că în 1990, Depp s-a logodit cu Winona Ryder, tatuându-şi pe umărul drept "Winona pentru totdeauna". Şi după 3 ani-- care, după standardele de la Hollywood este pentru totdeauna-- s-au despărţit, şi Johnny şi-a făcut mici reparaţii. Şi acum pe umăr scrie, "Wino (alcoolic) pentru totdeauna".

00:44 (Râsete)

00:47 Şi precum Johny Depp, şi 25% dintre americani cu vârstele între 16 şi 50 de ani, am şi eu un tatuaj. Mă gândeam să-mi fac unul cam pe la 25 de ani, dar în mod deliberat am aşteptat mult timp. 
 Pentru că ştim cu toţii oameni care şi-au făcut tatuaje când aveau 17 ani sau 19 sau 23 şi au început să regrete pe când aveau 30 de ani. 
 Asta nu mi s-a întâmplat mie. Mi-am făcut tatuajul când aveam 29 de ani, şi am regretat pe loc. Şi prin "am regretat", vreau să spun că am ieşit din salonul de tatuaje-- la doar câteva mile de aici în Lower East Side-- şi am avut o cădere emoţională masivă în plină zi la colţul dintre East Broadway şi Canal Street. (Râsete) Care e un loc ideal pentru asta pentru că nimănui nu îi pasă. (Râsete) 
 Apoi am mers seara acasă, şi am avut o depresie şi mai puternică, despre care vă voi spune mai multe într-un minut.

01:49 Toate acestea fiind chiar şocante pentru mine, dar înainte de acest moment, mă mândream că nu am regrete. Am făcut multe greşeli şi bineînţeles, decizii proaste. Fac asta frecvent. 
 Dar întotdeauna simţeam că, ştiţi, am luat cea mai bună decizie pe care o puteam lua ştiind cine eram atunci, date fiind informaţile pe care le aveam. 
 Şi am învăţat o lecţie din asta. 
 Cumva m-a adus la ceea ce sunt acum în viaţă. 
 Şi nu aş schimba asta. 
 Cu alte cuvinte am băut din sucul cultural despre regrete, care spune că lamentatul despre lucruri trecute este o pierdere grozavă de timp, că ar trebui să privim spre viitor şi nu spre trecut, şi că cel mai nobil lucru pe care l-am putea face este să ne străduim să ducem o viaţă fără de regrete.

02:38 Ideea este frumos surprinsă în acest citat: "Lucrurile fără vindecare nu trebuie luate în seamă; ce s-a făcut s-a făcut'. 
 Şi, pentru început, pare o filozofie chiar admirabilă -- ceva la care ne-am putea pune cu toţii de acord..... până vă comunic cine a spus acestea. 
 Ea este Lady MacBeth care îi spunea soţului ei să nu mai fie aşa un laş pentru că se simţea prost că omora oameni. 
 După cum vede, Shakespeare descoperise ceva, după cum făcea în general. 
 Pentru că inabilitatea de a simţi regrete este de fapt una dintre caracteristicele sociopaţilor. 
 Şi, de asemenea, este o caracteristică a unor daune cerebrale. 
 Oamenii care au daune cerebrale la cortexul frontal orbital par a fi incapabili să simtă regretul chiar şi în faţa unor decizii clar foarte proaste. 
 Dacă, vrei să duci o viaţă fără regrete, există o opţiune în faţa ta. Se numeşte lobotomie. 
 Dar dacă vrei să fii pe deplin funcţional şi pe deplin om, şi pe deplin omenesc, cred că trebuie să învăţăm să trăim, nu fără regret, ci cu el.
03:50 Să începem cu definirea unor termeni. 
 Ce este regretul? 
 Regretul este emoţia pe care o simţim când credem că situaţia prezentă putea fi mai bună sau mai fericită dacă făceam ceva diferit în trecut. 
 Deci cu alte cuvinte, regretul cere 2 lucruri. 
 Cere, în primul rând, o acţiune -- trebuia să fi făcut o decizie în primul rând. 
 Şi în al doilea rând cere imaginaţie. 
 Trebuie să fim capabili să ne imaginăm că ne întoarcem în trecut şi luăm o altă decizie, şi după aceea trebuie să fim capabili să derulăm această arhivă imaginară şi să ne imaginăm cum ar decurge lucrurile în prezent. 
 Şi de fapt, cu cât avem mai mult din aceste lucruri-- mai multe acţiuni şi mai multă imaginaţie cu respect faţă de un anume regret, cu atât mai acut va fi regretul.

04:30 Să zicem de exemplu că vă indreptaţi spre nunta celui mai bun prieten şi încercaţi să ajungeţi la aeroport şi sunteţi prinşi într-un trafic îngrozitor, şi în cele din urmă ajungeţi la poarta de îmbarcare şi aţi pierdut zborul. 
 Veţi simţi mai mult regret în acea situaţie dacă v-aţi fi pierdut zborul cu 3 minute decât cu 20 de minute. De ce? Ei bine, dacă aţi fi pierdut zborul cu 3 minute, este dureros de uşor de imaginat că aţi fi putut lua decizii diferite care ar fi dus la alt rezultat. "Trebuia să fi mers pe pod nu prin tunel. Trebuia să trec pe galben." 
 Acestea sunt situaţiile clasice care dau naştere regretului. Simţim regrete când credem că suntem responsabili pentru o decizie care a fost proastă, dar a fost aproape bună.

05:14 Acum în acelaşi mod de gândire, putem simţi regretul în legătură cu multe lucruri. Sesiunea de azi este despre economie comportamentală. Şi mare parte din ce ştim despre regret vine din acest domeniu. 
 Avem multă literatură despre decizii financiare şi de consum şi regretele asociate cu acestea-- remuşcările cumpărătorului, în esenţă. 
Dar într-un final, nişte cercetători au făcut un pas în spate şi au spus, ei bine, în principiu, ce regretăm cel mai mult în viaţă? 
Uite cum arată răspunsul.

05:46 Top 6 al regretelor-- lucrurile cele mai regretate în viaţă: 
Numărul 1 de departe, educaţia. 33% dintre toate regretele ţin de decizii luate în legătură cu educaţia. Ne dorim să fi avut mai multă. 
 Ne dorim să fi folosit mai bine educaţia de care am avut parte. 
 Ne dorim să fi studiat altă materie. 
 Alte regrete în capul listei includ cariera, dragostea, crescutul copiilor, variate decizii şi alegeri despre simţul de sine şi cum ne petrecem timpul liber-- sau de fapt şi mai specific, cum eşuăm în a ne petrece timpul liber. 
 Regretele care rămân ţin de următoarele: finanţe, probleme de familie care nu ţin de dragoste sau de crescutul copiilor, sănătate, prieteni, spiritualitate şi comunitate.

06:30 Deci cu alte cuvinte, ştim cele mai multe despre regrete din studiul finanţelor. 
 Dar se pare că, atunci când ne uităm la ce regretă oamenii în viaţă, ştiţi ce, deciziile financiare nici nu intră în top.  
 Însumează mai puţin de 3% din totalul regretelor. 
 Aşa că dacă stai şi te stresezi în legătură cu limitare mare versus limitare mică, sau compania A versus compania B, sau dacă ar trebui să cumperi Subaru sau Prius, ştii ce, mai bine renunţă. Şansele sunt că nu îţi va păsa nici peste 5 ani.

06:58 Dar pentru lucrurile de care ne pasă cu adevărat şi simţim regret profund din jurul nostru, cum se simte o aşa experienţă? 
 Cu toţii ştim răspunsul scurt. Teribil. Regretul e îngrozitor. Dar se pare că regretul e îngrozitor în patru feluri foarte specifice şi constante. 
 Prima componentă constantă a regretului este negarea. Când am ajuns acasă seara, după ce mi-am făcut tatuajul, nu am dormit toată noaptea. Şi primele ore, aveam un singur gând. Acela era, "Fă-l să dispară!" Acesta este un răspuns emoţional incredibil de primitiv. Adică, e alături de, "Vreau la mama!" 
 Nu încercăm să rezolvăm problema. Nu încercăm să înţelegem cum a apărut problema. Vrem doar să dispară.

07:50 A doua componentă caracteristică a regretului e sentimentul de nedumerire. 
 Celălalt lucru la care mă gândeam în dormitor în acea noapte era, "Cum am putut face aşa ceva? 
 Ce era în capul meu?" 
 Acest sentiment de alienare de partea noastră care a luat decizia regretată. 
 Nu ne putem identifica cu acea parte. 
 Nu înţelegem acea parte. 
 Şi sigur nu avem empatie pentru acea parte -- care explică a 3 a componentă constantă a regretului, care e o dorinţă puternică de a ne pedepsi. 
 De aceea, în faţa regretului, lucrul pe care îl spunem continuu e, "Trebuia să-mi dau un şut!" 
 A 4-a componentă este că regretul este ceea ce psihologii numesc perseverenţă obsesivă. 
 A persevera înseamnă a te fixa obsesiv şi repetat pe un singur lucru. 
 Efectul perseverenţei este de a lua primele 3 componente ale regretului şi a le pune într-un ciclu infinit. 
 Şi nu că aş fi stat în dormitor în acea noapte, spunând, "Fă-l să dispară." 
 Ci faptul că am stat şi m-am gândit, "Fă-l să dispară. Fă-l să dispară. Fă-l să dispară. Fă-l să dispară." 
 Dacă te uiţi la literatura psihologică, acestea sunt cele 4 componente definitorii ale regretului.

08:59 Dar aş vrea să sugerez că există al cincelea. 
 Şi mă gandesc la asta ca la un moment de trezire existenţial. 
 În aceea noapte în apartament, după ce am terminat cu lamentarea, am rămas în pat mult timp, şi m-am gândit la grefe de piele. 
 Şi după aceea m-am gândit cum, la fel ca asigurările de călătorie care nu acoperă actele lui Dumnezeu, probabil că nici asigurarea mea medicală nu acoperă faptele de idioţenie. 
 De fapt, nici o asigurare nu acoperă idioţenia. 
 Scopul acestor fapte e că te lasă total descoperit; te lasă expus lumii şi expus propriei vulnerabilităţi şi greşeli, în faţa, sincer spus, unui univers indiferent.

09:45 Evident că e o experienţă deosebit de dureroasă. 
 Şi cred că este în special dureros pentru noi cei din Vest din perspectiva la ceea ce consider a fi o cultură Control-Z-- Control-Z tastele de la calculator, anulează. Suntem incredibil de obişnuiţi să nu dăm piept cu grelele realităţi ale vieţii, într-un anume sens. 
 Credem că putem arunca banii spre o problemă sau chiar tehnologia către problemă-- putem anula şi renunţa la prietenie şi a nu mai urmări. 
 Şi problema este că sunt unele lucruri în viaţă pe care le vrem schimbate cu disperare şi nu putem. 
 Uneori, în loc de Control-Z, nu avem deloc control. 
 Şi pentru cei care sunt obsedaţi de control şi perfecţionişti-- şi ştiu despre ce vorbesc-- este foarte greu, pentru că vrem să facem totul singuri şi vrem să facem corect.

10:38 Se poate spune că obsedaţii de control şi perfecţioniştii nu ar trebui să-şi facă tatuaje, şi mă voi întoarce la asta peste câteva minute. 
 Dar prima dată vreau să spun că intensitatea şi persistenţa cu care simţim aceste componente emoţionale ale regretului vor varia în mod evident, depinzând de lucrul pe care îl regretăm. 
 De exemplu, aici este una dintre preferatele generatoare automate de regrete din viaţa modernă. (Râsete) Text: Răspunde tuturor. 
 Şi lucrul uimitor despre această subtilă inovaţie tehnologică este că, cu acest singur lucru, putem simţi multe feluri de regrete. 
 Poţi da din greşeală "Răspunde tuturor" unui email şi să distrugi o relaţie. Sau poţi avea o zi incredibil de ruşinoasă la muncă. Sau chiar ultima zi la muncă.

11:31 Şi nici măcar nu acoperă profundele regrete ale vieţii. Pentru că bineînţeles, uneori luăm decizii care au consecinţe irevocabile şi teribile, fie pentru propria sau a celorlalţi sănătate şi fericire şi bunăstare, şi în cazul cel mai rău, pentru vieţile lor. 
 Evident că aceste tipuri de regrete sunt incredibil de pătrunzătoare şi durabile. 
 Adică, chiar şi regretele de tipul "răspunde tuturor" ne pot lăsa într-o agonie dureroasă pentru zile întregi.

12:06 Cum trebuie să trăim cu aşa ceva? 
 Vreau să sugerez că există 3 lucruri care ne fac să ne împăcăm cu regretele. 
 Şi primul dintre ele este să ne liniştim în legătură cu universalitatea regretului. 
 Căutând regret şi tatuaj pe Google, veţi primi 11,5 milioane de rezultate. (Râsete) 
 FDA (Agenţia Alimentelor și Medicamentelor din SUA) estimeză că dintre toți americanii cu tatuaje, 17% dintre ei regretă că le au. 
 Adică Johnny Depp și cu mine și cei 7 milioane de prieteni ai noștri. Și astea sunt doar regrete față de tatuaje. 
 Suntem împreună în asta.

12:46 A doua modalitate prin care ne putem împăca este să râdem de noi. 
 În cazul meu, chiar nu a fost o problemă, pentru că este foarte ușor să râzi de tine când ai 29 de ani și vrei la mama pentru că nu îți place noul tatuaj. 
 Dar poate părea un lucru crud și ușuratic când vine vorba de regrete mai profunde.
Dar nu cred că este cazul. 
 Toți dintre noi care au avut regrete care conțin durere și mâhnire reale înțeleg că umorul și chiar și umorul negru joacă un rol important în a ne ajuta să supraviețuim. 
 Ne conectează polii vieții din nou, pozitivul cu negativul, și ne dă un nou stimul de viață.

13:32 Al treilea fel în care ne putem împăca cu regretele e cu trecerea timpului, care, după cum știm, vindecă toate rănile-- în afară de tatuaje, care sunt permanente. 
 Au trecut câțiva ani de când mi-am făcut tatuajul. 
 Vreți să-l vedeți? Bine. De fapt ar trebui să vă avertizez, că veți fi dezamăgiți. Pentru că nu e așa de oribil. Nu mi-am tatuat fața lui Marilyn Manson pe vreo parte indiscretă sau așa ceva. 
 Când alții îmi văd tatuajul, în mare parte le place cum arată. Doar că mie nu îmi place. 
 După cum am spus mai devreme, sunt perfecționistă. Dar vi-l arăt oricum.

14:25 Acesta este tatuajul meu. Pot ghici la ce vă gândiți unii. Să vă lămuresc în legătură cu ceva. Unele dintre propriile regrete nu sunt atât de urâte pe cum credeți. Mi-am făcut acest tatuaj pentru că mi-am petrecut mare parte din anii, după ce am împlinit 20 trăind afară din țară și călătorind. 
 Și după ce m-am stabilit în New York, mă îngrijoram că voi uita unele dintre cele mai importante lecții învățate în acea perioadă. 
 În special cele 2 lucuri despre mine pe care nu doream să le uit, cât de important este să continui să explorezi și, simultan, cât de important este ca într-un fel să fii atent la propriul nord. Și ce îmi plăcea la imaginea busolei era că includea ambele idei într-o simplă imagine. Și mă gândeam că poate servi drept un bun instrument de memorizare.

15:19 Și a servit. Dar se pare că, nu îmi amintește de un lucru pe care mi-l doream; îmi amintește constant de altceva. 
 Îmi amintește de cea mai importantă lecție pe care o putem învăţa regretând, care este în acelaşi timp şi cea mai importantă lecție pe care ne-o dă viața. 
Și ironic, este singurul cel mai important lucru pe care mi-l puteam tatua pe corp -- parțial ca scriitor, dar și ca ființă umană. 
Iată un lucru, dacă avem țeluri și visuri, și vrem să dăm totul, și dacă iubim oameni și nu vrem să-i rănim sau să-i pierdem pe alții, trebuie să simțim durerea când lucrurile merg rău. 
Scopul nu este să trăim fără regrete. 
Scopul este să nu ne urâm pentru că le avem.

16:14 Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o de la tatuajul meu și cu care vreau să vă las pe voi azi este: Trebuie să învățăm să iubim greșelile, lucrurile imperfecte pe care le creem și să ne iertăm pentru că le-am creat. 
Regretul nu ne reamintește că am greșit. 
Ne reamintește că putem face mai bine.

16:36 Mulțumesc.
16:38 (Aplauze)

Despre Kathryn Schultz : https://www.ted.com/speakers/kathryn_schulz

Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : 
https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde 

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" la un click distanţă !  : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html