Greșeala, acceptarea ei, iertarea

Genoveva Tomescu
Conform acestui autor, nu există greșeli dar există credință eronată…
“Nu există GREȘELI. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. 

Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.” - după ce spune că nu există greșeli, înlocuiește, de fapt, cuvântul greșeală cu semnificația lui prin ideile formulate.
De ce ar atrage cineva întâmplări neplăcute, absolut necesare pentru a învăța ceea ce trebuie să știe ? 

Rezultă că fie nu știa, fie știa greșit. Oricum am analiza, exista ceva greșit înainte de a fi învățat ceea ce trebuie știut.
“Credinţa ERONATĂ este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. 

Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent.”
Credința eronată atrage sau nu tot felul de greșeli ?
Părerea mea este că nu se poate avansa cu astfel de învățături contradictorii... decât dacă le supui analizei critice.
Richard Bach în Îndrumar pentru Mesia - Învăţături pentru suflete avansate

Kato Când cineva afirmă în acest fel absolutist că nu există ceva ce noi știm că există, înseamnă că el are o... problemă cu asta, cu ceea ce el NEAGĂ a exista. 

Deci în acest caz, autorul are o problema personală cu greșelile sale, cu modul în care se raportează la ele. 

El de fapt, ce face, ce caută să obțină, cu acest raționament, care este de fapt intenția sa? 

Nu acceptă existența greșelilor, deoarece nu poate accepta faptul că el a greșit, greșește, și va greși în continuare.
Dacă dovedește că greșelile nu există, cu siguranță se dovedește astfel și faptul că el nu a greșit cu nimic niciodată, nu-i așa? 

Deci el încearcă astfel să se scoată, să se disculpe de orice vină și responsabilitate, mai mult sau mai puțin conștient.
Este de fapt un mecanism de apărare, de protecție a Eului, a stimei de sine, etc.

Dacă nu există greșeli, deloc, atunci nu există deloc nici greșelile sale. 

Cei care au aceeași problemă, cu greșelile lor, problema de acceptare, vor aplauda, vor rezona cu ceea ce spune el, simțindu-se astfel "mântuiți" de greșelile lor, de păcatele lor, făcute cu voie sau fără de voie...

Eu zic că există greșeala, greșelile, și că din greșeli învățăm, dar numai dacă le conștientizăm, dacă înțelegem când am greșit și cum am greșit.
Cine nu înțelege, nu poate accepta că a greșit, și nu poate nici învăța nimic din greșelile sale, cărora le neagă existența.
Eu sunt conștient că am făcut foarte multe greșeli la viața mea, și mă străduiesc să le conștientizez, să le înțeleg, să mă înțeleg și pe mine mai bine astfel, de ce am greșit, cum, ce m-a determinat, etc. 

Asta mă ajută să înțeleg mai bine viața și pe mine însumi, păcătosul... :)

Căci viața ne creează condițiile în care noi greșim, iar unii învățători spirituali afirmă că aceste condiții de fapt noi le atragem, cauzal, ca probleme de rezolvat, lecții de viață, și le atragem în mod repetat, sub noi forme, până asimilăm ce aveam de asimilat, și atunci trecem mai departe, la noi lecții, la alt nivel, etc.
Important este, cred, să te poți ierta, accepta așa cum ești, cu greșelile și imperfecțiunile tale, altfel viața devine un chin, un calvar, dacă rămâi blocat în vinovăția și rușinea de a fi greșit, de a fi făcut pe alții să sufere din cauza greșelilor tale, de a fi suferit tu din cauza greșelilor tale sau ale altora...

Cel ce neagă ceva, la modul absolut, nu poate accepta ceva, și este blocat în neînțelegere și inacceptare, căci ce nu poți înțelege nu poți accepta.

Desigur, este greu pentru toți oamenii să accepte faptul că au greșit, și să recunoască în fața altora asta, și eu cred că este din cauza faptului că oamenii penalizează prea ușor greșelile altora, și conștientizează, când greșesc, că și ei vor fi judecați, condamnați, penalizați, așa cum și ei au fost învățați și obișnuiți să o facă. 

Deci există o teamă la bază, o frică ce conduce la negare, nerecunoaștere, și chiar la minciună, la raționalizări false, disculpante, de genul: eu nu am greșit, nu există greșeală, nimeni nu greșește niciodată, eu nu am greșit niciodată cu nimic, etc

Oamenii învață să ierte, cel mai bine, când au copii, cred că este lecția cea mai importantă privind iertarea. 

Este mai greu să penalizezi copilul tău, decât pe orice altcineva. 

Și ai o problemă cu asta, intri în conflict, căci pe de o parte simți că greșelile trebuie penalizate, iar pe de altă parte este greu pedepsești un copil, care nu prea știe el bine ce face, și mai ales că e al tău, și tu ar trebui să ai grijă de el, să îl protejezi...

Dar celor ce nu prea au fost iertați de părinții lor, le este este greu să ierte chiar și copiilor lor, defulând pe ei copilăria lor nefericită.

Ei povestesc, uneori, cum erau ei pedepsiți de părinții lor pentru neascultare, pentru greșelile lor, ca și cum ei nu ar face decât să aplice ceva ce este drept, corect, în firea lucrurilor. 

De fapt ei nu știu cum ar putea rezolva problema altfel, căci nu au văzut, nu au fost învățați, nu știu cum pot gestiona comportamentul copiilor lor cu... dragoste, iubire, afecțiune, înțelegere, cu recompense nu cu pedepse, deoarece ei nu au beneficiat de asta, de un astfel de model pozitiv.

Fiecare face ceea ce a fost învățat să facă, ce a fost obișnuit să facă, ce a avut ca modele în viața sa... 

Nu absolutizez, toate vin la timpul lor, iar excepțiile întăresc regula. 

Dar dacă părinții te-au învățat în copilărie că trebuie pedepsite greșelile tale, greu scapi de această învățătură amprentată profund în mintea ta.
Deci am putea recunoaște în cei ce judecă și condamnă ușor, ce penalizează ușor, niște oameni obișnuiți cu asta din copilaria lor, oameni care au dobândit de mici copii convingerea că totul se plătește, totul trebuie penalizat, altfel lumea o ia razna.
Părintele neiertător are teama faptului că copilul va scăpa de sub control, controlul său, dacă nu este penalizat.
La fel se comportă dacă va deveni șef, dacă va avea autoritate asupra altora, va penaliza ușor, din teama de a nu pierde controlul, de a nu o lua subalternii lui razna, de a nu mai asculta de el, ca reprezentant al autorității, ce are rolul de a menține lucrurile sub control.

Adevărul este că nu știe altcumva, nu a învățat să gestioneze problema altfel, mai eficient, spr binele tuturor.

Dacă un subaltern va spune unui astfel de șef că nu există greșeli, atunci șeful...
Ce crezi, care va fi reacția sa? :)



Am putea privi și din alt punct de vedere problematica greșelilor, din una autoprotectivă, să zicem așa, care își are și ea logica sa: deoarece nu suntem perfecți, suntem supuși greșelii, în sensul că este INEVITABIL să greșim, din când în când, în alegerile si deciziile noastre, în judecățile și raționamentele noastre, căci nu suntem atoateștiutori, omniprezenți, omnipotenți, etc, nu-i așa? :)
Și, dacă înțelegem și acceptăm asta, nu ne disculpăm automat total de faptul că am greșit, dar înțelegem că este necesar să tragem o învățătură din greșelile efectuate, inclusiv faptul că este necesar să învățăm să fim mai indulgenți, mai înțelegători, și mai iertători, cu noi înșine și cu ceilalți, cu toți cei ce greșesc.
Dacă lumea ar înțelege și accepta asta, am putea fi mult mai deschiși unii cu alții, mai sinceri, și am trece peste greșeli și necazurile pricinuite de ele mult mai ușor, sprijinindu-ne mai mult unii pe alții, în loc să ne sancționăm în lanț continuu, la nesfârșit.
Deci, de noi depinde asta, de fiecare, de fapt, nu-i așa?



“Si ne iartă nouă greșelile noastre precum si noi iertăm greșiților noștri”
”Daca iertati oamenilor greșelile lor, și tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.
Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.”
”Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
”Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori? ”
Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

”A ierta înseamnă a elibera un prizonier, ca apoi să descoperi că prizonierul erai TU” - Lewes B. Smede

Dacă greșelile sunt inerente vieții, deci fac parte din viața noastră, fiind inevitabile cumva, ce ar fi de... ales, de fapt, conform liberului arbitru, al voinței proprii, legat de asta, de greșeală?
Faptul de a ”repara greșeala”, nu-i așa?
Ai de ales dacă vrei să repari răul provocat de greșelile tale, sau nu.
Ai de ales cum vei reacționa după ce ai comis greșeala, păcatul, cu voie sau fără de voie.
Aici este continuare a lecției, ca să zicem așa.
Iertarea face parte din asta, dar lecția se rezumă oare doar la a ierta?
Oare poți fi iertat de cel pe care l-ai prejudiciat, fără să faci... nimic pentru a fi iertat? 
Oare iertarea pe care o primești de la alții vine... necondiționat? 
Dar iertarea ta, acordată altora?
Oare ce este înăuntru, este și afară, în viața ta?
Oare poți beneficia de iertare, din afară, dacă nu există iertare în tine, pe care ești dispus să o acorzi altora?
Cine greșește, cine suferă efectul, cine iartă, cine este iertat, de fapt?
Dacă tu nu te ierți pe tine, ai putea fi iertat de alții? 
Dacă tu nu te poți ierta, poți primi iertarea celor ce vor să te ierte, deși crezi că ești de... neiertat? 

Lecturarea articolului inclusă în playlistul meu youtube ”Creații personale Kato”

Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

Mulțumesc!

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

Mai multe despre Kato : | Facebook

Resurse utile - Dezvoltare Spirituală : Toate siteurile de mai jos sunt administrate de mine şi vei găsi informaţii utile aici 1. Profil Googl

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36

Viddipop https://pdctrk.com/a/76d4438c

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

 

Powered by JVZoo.com 

  

Kathryn Schulz: Acceptarea greșelilor - Conferință TED

Kathryn Schulz: Acceptarea greșelilor 

Conferință TED

Filmed March 2011 at TED2011 

https://www.ted.com/talks/kathryn_schulz_on_being_wrong?language=ro

Majoritatea am face orice să evităm să nu avem dreptate. Dar dacă nu avem dreptate? 

'Greşologul' Kathryn Schulz dezbate foarte convingător de ce-ar trebui nu doar să admitem, ci să şi invităm failibilitatea. 

Transcrierea conferinței :

00:11 Deci e 1995, sunt în facultate şi împreună cu o prietenă plec într-o excursie din Providence, Rhode Island până în Portland, Oregon. 

 Suntem tinere, fără servici, aşa că facem toată excursia pe drumuri lăturalnice, prin parcuri naţionale şi păduri -- practic cel mai lung drum posibil. 

 Şi undeva prin mijlocul statului Dakota de Sud mă întorc spre amica mea şi îi pun o întrebare care mă frământa de 2000 de mile. "Ce-i cu caracterul chinezesc pe care-l tot văd pe marginea drumului?" 

 Prietena mea se uită la mine cu o privire perplexă. E un domn în primul rând care o imită perfect. (Râsete) 

 Şi eu zic: "Ştii, toate semnele astea pe care le tot vedem cu caracterul chinzesc pe ele." 

 Se uită la mine câteva clipe, după care izbucneşte în râs, pentru că realizează despre ce vorbesc. 

 Vorbesc despre asta. (Râsete) Da, faimosul caracter chinezesc pentru zona de picnic.
01:39 (Râsete)

01:41 Mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la situaţii exact ca asta -- de ce uneori înţelegem greşit semnele din jurul nostru, cum ne comportăm când se întâmplă, şi ce ne spun toate astea despre natura umană. 

 Cu alte cuvinte, cum l-aţi auzit pe Chris spunând, mi-am petrecut ultimii 5 ani gândindu-mă la cum facem greșeli. Poate vi se pare o direcție ciudată în carieră, dar are un foarte mare avantaj: nu există competiţie. (Râsete) 

 De fapt, majoritatea ne străduim să evităm să ne gândim le greşeli, sau cel puţin evităm să gândim la posibilitatea că noi înşine greşim. 

 Înțelegem, în termeni abstracţi. 

 Toţi ştim că fiecare din această sală face greşeli. 

 Specia umană, în general, e supusă greşelilor -- nicio problemă.

02:37 Dar când vine vorba de mine, de toate părerile mele, acum în prezent, brusc toată recunoașterea asta abstractă a failibilității zboară pe fereastră -- şi chiar nu pot găsi ceva despre care n-am dreptate. 

 Şi adevărul e că trăim în prezent. 

 Mergem la întâlniri în prezent; mergem în vacanţe cu familia în prezent; mergem şi votăm în prezent. 

 Deci practic, toţi ajungem să trecem prin viaţă prinşi într-o mică bulă în care simţim că avem dreptate despre tot.

03:17 Eu cred că asta este o problemă. 

 Cred că e o problemă pentru fiecare dintre noi ca indivizi, în vieţile noastre personale şi profesionale, şi cred că e o problemă pentru noi toţi colectiv, ca societate. 

 Deci azi vreau în primul rând, să vorbesc despre motivul pentru care ne blocăm pe acestă senzaţie că avem dreptate. 

 Şi în al doilea rând, de ce e aşa o problemă. 

 Şi în final, vreau să vă conving că e posibil să ne trezim din această iluzie, şi că dacă poţi face asta, e cel mai grozav salt moral, intelectual și creativ pe care-l poţi face.

03:53 Deci de ce ne blocăm în această impresie că avem dreptate? 

 Unul din motive are de-a face cu sentimentul de-a greși. Dați-mi voie să vă întreb -- de fapt, să vă întreb pe voi pentru că sunteţi chiar aici: Cum vă simţiţi -- emoţional -- cum vă simţiţi când greşiţi? Îngrozitor. Învins. Penibil. Okay, minunat, bine. Îngrozitor. Învins. Penibil. 

Mulţumesc, sunt răspunsuri grozave, dar sunt răspunsuri la o întrebare diferită. 

 Voi răspundeţi la întrebarea: Cum vă simţiţi când realizaţi că aţi greşit? (Râsete) 

 Când realizezi că greşeşti simți toate astea şi multe altele, nu-i aşa? Poate fi devastator, poate fi revelator, poate fi chiar amuzant, ca aberația mea nătângă cu caracterul chinezesc. 

 Dar doar să greşeşti nu se simte nicicum.

04:50 Vă fac o analogie. Vă amintiţi desenele animate Loony Tunes unde apare acel lup de prerie jalnic care fugărește mereu o pasăre care aleargă dar n-o prinde niciodată? Cam în fiecare episod din aceste desene, e o secvenţă când lupul fugărește pasărea şi pasărea sare de pe o stâncă, ceea ce-i în regulă, e pasăre, poate să zboare. 

 Dar problema e că lupul sare de pe stâncă după ea. Şi ce-i amuzant -- cel puţin dacă ai şase ani -- e că lupul e şi el în regulă. Continuă să alerge -- până în clipa când se uită în jos şi realizează că e în aer. Atunci cade. 

 Când greşim în legătură cu ceva -- nu când realizăm, ci înainte -- suntem ca lupul după ce sare de pe stâncă şi înainte să se uite în jos. 

 Ştiţi, deja am greşit, deja am intrat în bucluc, dar ne simţim în siguranţă. 

 Ar trebui să corectez ce am spus mai devreme. 

 Totuşi simţim ceva când greşim: simţim că avem dreptate.
06:00 (Râsete)

06:03 Deci acesta e un motiv, un motiv structural, din pricina căruia ne blocăm pe sentimentul că avem dreptate.

  Eu numesc asta a fi orb la erori.  

 De obicei nu avem niciun fel de semnal intern să ne dea de ştire că greşim în legătură cu ceva, până când e prea târziu.

  Dar mai e un motiv pentru care suntem prinși în capcana acestui sentiment -- şi acesta e cultural. 

 Gândiţi-vă o clipă la şcoala generală. Sunteţi în clasă şi învățătoarea înapoiază nişte lucrări, iar una din ele arată cam aşa. Nu e a mea. (Râsete) Deci sunteţi în şcoala primară şi ştiţi exact ce să credeţi despre puştiul care a făcut această lucrare. E prostul clasei, cel care face probleme, cel care nu-şi face niciodată temele. 

Deci până să impliniţi nouă ani aţi învăţat deja, în primul rând, că oamenii care greşesc sunt nişte tâmpiţi leneşi şi iresponsabili -- şi în al doilea rând, că modul de-a reuşi în viaţă e să nu faci niciodată greşeli.

07:12 Învăţăm aceste lecţii foarte proaste foarte bine. 

 Şi mulţi dintre noi -- şi presupun mai ales mulţi din această sală -- rezolvăm dilema pur şi simplu devenind studenţi de nota zece, perfecţionişti, cu super rezultate. 

 Corect, domnule Director Financiar, astrofizician, super-alergător la maraton? (Râsete) Toţi sunteţi Directori Financiari, astrofizicieni, super-alergători la maraton, se pare. Okay, în regulă. 

 Doar că atunci ne panicăm la posibilitatea că am greşit ceva. 

 Pentru că din acest punct de vedere, a greşi ceva înseamnă că e ceva greşit cu noi. 

 Aşa că insistăm că avem dreptate pentru că ne face să ne simţim deştepţi, responsabili, virtuoşi şi în siguranţă.

08:10 Să vă spun o poveste. Acum câţiva ani, o femeie vine la centrul medical Beth Israel Deaconess pentru operaţie. Centrul Beth Isreal din Boston. E spitalul pentru studenţii de la Harvard -- unul din cele mai bune spitale din ţară. Deci această femeie vine şi e dusă în sala de operaţii. E pusă sub anestezie, chirurgul face operația -- o coase, o trimite la recuperare. Totul pare să fi mers bine. Se trezeşte, se uită la picioare şi spune: "De ce mi-e bandajată partea greşită a corpului?" Ei bine, partea greşită a corpului e bandajată deoarece chirurgul i-a făcut o operaţie majoră pe piciorul stâng în loc de cel drept. 

 Când vicepreşedintele departamentului pentru calitatea serviciilor medicale de la Beth Israel a vorbit despre acest incident a spus ceva foarte interesant. A spus: "Din cine știe ce motiv, chirugul pur şi simplu a simţit că opera pe partea corectă." (Râsete) 

 Morala acestei poveşti e că prea multă încredere în impresia că eşti de partea bună a oricărui lucru poate fi foarte periculosă.

09:22 Acestă aparență internă de dreptate pe care o simţim toţi foarte des nu e un ghid de încredere pentru ce se întâmplă de fapt în lumea externă. 

 Şi când ne purtăm ca şi cum este şi încetăm să considerăm posibilitatea că am putea greşi, atunci ajungem să facem lucruri ca vărsarea a 200 milioane galoane de petrol în Golful Mexic, sau bulversarea economiei globale. 

 Deci asta e o enormă problemă practică. 

 Dar e deasemenea o enormă problemă socială.

09:54 Gândiţi-vă o clipă la ce înseamnă să simţi că ai dreptate. 

 Înseamnă să crezi că părerile tale reflectă perfect realitatea. 

 Şi când ai acest sentiment ai o problemă de rezolvat, și anume -- cum vei explica ce e cu toţi oamenii care nu sunt de acord cu tine? 

 Ei bine, majoritatea explicăm existenţa acelor oameni în acelaşi fel, apelând la o serie de ipoteze nefericite. 

 Primul lucru pe care-l facem când cineva nu e de acord cu noi e să îl bănuim de ignoranţă.  

 Nu are acces la aceleaşi informaţii ca noi, iar când îi vom împărtăşi cu generozitate aceste informaţii, o să vadă lumina de la capătul tunelului şi o să ni se alăture. 

 Când asta nu merge, când se dovedeşte că toţi acei oameni au aceleaşi informaţii ca şi noi şi în continuare nu sunt de acord cu noi, atunci trecem la a doua presupunere, aceea că sunt nişte idioţi. (Râsete) 

 Au toate piesele pentru puzzle, dar sunt prea imbecili să le asambleze cum trebuie. 

 Şi când nici asta nu merge, când se dovedeşte că oamenii care nu sunt de acord cu noi au toate informaţiile pe care le avem şi noi şi sunt de fapt destul de inteligenţi, atunci trecem la o a treia deducție: ştiu adevărul şi îl distorsionează voit pentru propriile lor scopuri răuvoitoare. 

 Prin urmare e o catastrofă.

11:15 Acest ataşament la propria dreptate ne împiedică să prevenim greşeli când avem absolută nevoie să le prevenim şi ne face să ne tratăm unii pe alţii foarte urât. 

 Dar pentru mine, cel mai surprinzător și mai tragic e că ratează scopul de a fi uman. 

 E ca şi cum vrem să ne imaginăm că minţile noastre sunt nişte ferestre perfect translucide şi noi doar privim prin ele şi descriem lumea desfăşurându-se. 

 Şi vrem ca toată lumea să se uite prin aceeaşi ferestră şi să vadă exact acelaşi lucru. 

 Acest lucru nu e adevărat, iar dacă ar fi, viaţa ar fi incredibil de plictisitoare. 

 Miracolul minţii voastre nu e că puteţi vedea lumea aşa cum este. 

 E că puteţi vedea lumea aşa cum nu este. 

 Ne putem aminti trecutul şi ne putem gândi la viitor şi ne putem imagina cum ar fi să fim o altă persoană într-un alt loc. 

 Şi toţi facem asta puţin diferit, motiv pentru care toţi ne putem uita la cer noaptea şi să vedem asta şi asta şi asta. 

 Şi da, din acelaşi motiv uneori greşim.

12:30 Cu 1200 de ani înainte ca Descartes să spună faimosul: "Gândesc, deci exist", acest tip, Sf. Augustin, s-a aşezat şi a scris "Fallor ergo sum" -- "Greşesc deci exist." 

 Augustin a înţeles: capacitatea noastră de-a greși nu e vreun defect ruşinos al sistemului uman, ceva ce putem eradica sau depăşi. 

 E fundamental pentru ceea ce suntem. 

 Pentru că, spre deosebire de Dumnezeu, nu prea ştim ce se întâmplă în lume. 

 Iar spre deosebire de celelalte animale, suntem obsedaţi să descoperim. 

 Pentru mine, acestă obsesie e sursa şi rădăcina productivităţii şi creativităţii noastre.
13:16 Anul trecut, din diverse motive, m-am trezit ascultând multe episoade la radio din emisiunea The American Life. 

 Şi ascult şi tot ascult şi la un moment dat încep să am sentimentul că toate poveştile sunt despre erori. 

 Iar primul meu gând a fost "Am înnebunit. 

 Am devenit doamna nebună care se ocupă cu erorile. 

 Mi le imaginam peste tot", ceea ce s-a întâmplat. 

 Dar câteva luni mai târziu am avut ocazia să-i iau un interviu lui Ira Glass, gazda emisiunii. 

 Şi i-am menţionat impresia mea şi el mi-a spus: "Nu, de fapt e adevărat. 

 De fapt", spune el, "ca echipă, glumim că fiecare episod al emisiunii are aceeaşi temă criptică. Iar acestă temă criptică este: 'Am crezut că o să se întâmple ceva dar s-a întâmplat altceva în loc'. 

 Adevărul ", spune Ira Glass, "e că avem nevoie de asta. Avem nevoie de aceste clipe de surprinderi și întorsături şi erori să facem aceste poveşti captivante". 

 Iar noi ceilalți, audiența, ca ascultători, ca cititori, mâncăm asta pe pâine. 

 Iubim scenarii cu răsturnări de intrigi, devieri şi finaluri surpriză. 

 Când vine vorba de poveştile noastre, ne place să greşim.

14:37 Dar poveştile noastre sunt aşa pentru că vieţile noastre sunt aşa. 

 Credem că o să se întâmple ceva şi altceva se întâmplă în loc.  

 George Bush a crezut că o să invadeze Irakul, o să găsească arme de distrugere în masă, o să elibereze oamenii şi o să aducă democraţia în Orientul Mijlociu. 

 Dar s-a întâmplat altceva. 

 Iar Hosni Mubarak a crezut că va fi dictatorul Egiptului pentru restul vieţii, până când va fi prea bătrân sau prea bolnav şi va putea da hamurile puterii fiului său. 

 Dar s-a întâmplat altceva. 

 Şi poate că voi aţi crezut că o să creşteţi mari şi o să vă căsătoriţi cu iubitul din liceu şi o să vă mutaţi înapoi în oraşul natal şi o să creşteţi mulți copii împreună. 

 Dar s-a întâmplat altceva. 

 Şi trebuie să vă spun că am crezut că scriam o carte incredibil de plictisitoare despre un subiect pe care toată lumea îl urăşte, pentru un public care nu se va materializa niciodată. 

 Dar s-a întâmplat altceva.
15:34 (Râsete)

15:36 Asta-i viaţa. La bine şi la rău, generăm nişte poveşti incredibile despre lumea din jur, după care lumea se întoarce şi ne uimeşte. 

 Fără supărare, dar toată conferinţa asta e un monument incredibil al capacităţii noastre de a greşi. 

 Tocmai am petrecut o întreagă săptămână vorbind despre inovaţii şi progrese şi îmbunătăţiri, dar ştiţi de ce avem nevoie de toate aceste inovaţii și progrese şi îmbunătăţiri? Pentru că jumătate din lucruri, cele mai surprinzătoare şi care schimbă lumea -- TED 1998 -- Eh. (Râsete) Nu prea a mers aşa. (Râsete) Unde e jetpack-ul meu, Chris?
16:29 (Râsete)
16:33 (Aplauze)

16:38 Şi iată-ne aici din nou. 

Şi cam aşa merg lucrurile. 

Venim cu o altă idee. Spunem o altă poveste. 

Ţinem o altă conferinţă. 

Tema acesteia, cum aţi auzit deja de şapte milioane de ori, e redescoperirea umirii. 

Iar pentru mine, dacă vrei cu adevărat să redescoperi uimirea, trebuie să ieşi din acel spaţiu mărunt, terifiant al dreptăţii și să te uiţi la cei din jur, să te uiţi la întinderea, complexitatea şi misterul universului şi să poţi spune "Wow, nu ştiu. Poate greşesc."
17:31 Mulţumesc.
17:33 (Aplauze)
17:36 Mulţumesc.
17:38 (Aplauze)

Despre Kathryn Schulz, Wrongologist - Kathryn Schulz is a staff writer for the New Yorker and is the author of "Being Wrong: Adventures in the Margin of Error. https://www.ted.com/speakers/kathryn_schulz

Alte articole despre acceptare :   
1- http://loveblog4all.blogspot.com/2008/07/acceptarea.html
2-http://loveblog4all.blogspot.com/2014/01/iubirea-aprobarea-si-dezaprobarea.html
3-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/10/exprimarea-si-manifestarea-iubirii-aaa.html  
4-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/de-la-intelegere-la-manifestarea-iubirii.html

DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html




Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !  : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Bazează-te pe tine însuți

De aici poți Asculta și Downloada înregistrarea în format mp3: https://drive.google.com/file/d/0B6aZWulFbbTCYUhjM1pzS1N2VVU/view?usp=sharing

Când te bazezi pe alți oameni, și nu pe tine însuți, vei suferi inevitabil, deoarece fiecare își urmărește propriile interese. 
Cui îi pasă de interesele celorlalți ? 
În aparență, celor care au interese comune, asemănătoare, convergente. 
Când devin divergente, redevin nepăsători...
Nu da vina pe alții, când te lasă baltă, văzându-și de interesele lor personale. 
Și tu ar trebui să-ți vezi de ale tale. 
Trebuie să îți cunoști prioritățile...
Altfel privind, din alt punct de vedere, de interesele căror oameni îți pasă ție, acum, cu adevărat ? 
Câți oameni ajuți tu, în prezent, să își împlinească interesele lor personale ? 
Istoricul nu prea contează, ci doar prezentul, deoarece majoritatea oamenilor afirmă ceva de genul : "Am ajutat mulți oameni până acum, dar nimeni nu mi-a mulțumit, nimeni nu mi-a întors ajutorul, toți m-au lăsat baltă când am avut nevoie de ajutor", etc,  încercând să motiveze prin acest subterfugiu faptul că, acum, în prezent ei nu mai sprijină și nu mai ajută pe nimeni. 
Și atunci... ce vrei, frate ? 
Dacă tu ai renunțat, de ce nu ar avea dreptul și ceilalți să renunțe, exact ca și tine, la orice formă de ajutor ? Dacă toți oamenii adoptă aceeași atitudine, de acest gen, este normal ca nimeni să nu mai sprijine și să nu mai ajute pe nimeni, cu nimic, în ideea că asta nu le va folosi cu nimic, pe viitor. Nu-i așa ?
Cine nu înțelege faptul că orice acțiune efectuată spre bine comun va avea efecte pozitive asupra binelui său individual, este un om care, neparticipând la dezvoltarea binelui general, comun tuturor, manifestă tendințe separatiste, și își atrage singur suferința...


Omul pe sine bazat, de alții e urmat...
Omul care pe alții se bazează, nimeni nu-l urmează...
Ce vreau să spun cu asta : nu că ar trebui să urmezi pe alții sau să fii urmat, în tot ce întreprinzi, ci că există legi și principii naturale care reglementează interacțiunea și cooperarea dintre oameni. Cunoașterea și utilizarea lor în mod conștient îți va permite să îți influențezi cursul vieții tale, dar și a celor din jurul tău.
Cu toții știm că oamenii, încă de mici copii, manifestă tendința naturală de a urma anumite modele umane, pe care le preiau din familie, din masmedia (în special din filme), din cercul de prieteni și cunoștințe, etc. Această tendință se păstrează toată viața, omul fiind influențat de modelele pe care el le consideră de succes, și are tendința de a copia câte ceva din gândirea și comportamentul modelelor sale.
În general, oamenii de succes au o personalitate puternică, bine definită, sunt firi optimiste și încrezătoare în puterile și capacitățile proprii. 
Sunt oameni care au curajul de a se baza pe ei înșiși, oameni cu inițiativă, energici, activi, care au tot timpul idei proprii de pus în practică, obiective și scopuri pe care le urmăresc.
Privind în jurul tău la cei ce conduc pe alții, cei ce deleagă și impun sarcini și responsabilități altora, cei ce sunt directori, președinți, lideri de grupuri, patroni, vei observa că se încadrează în anumite tipare, și că au multe trăsături comune de personalitate. 
Leaderii nu sunt cei mai inteligenți oameni din societate, ci sunt cei mai energici, mai activi, care se implică cel mai mult, și care știu cum să-și prezinte și să-și  impună punctele de vedere proprii în fața altora. Îi putem defini și ca oportuniști, deoarece știu cum să profite de ocaziile ivite, în avantajul lor, și nu ezită să o facă. 
Nu sunt cei mai morali oameni din societate, nici vorbă, după cum nu sunt nici cei mai inteligenți. 
Cei mai morali și inteligenți au alte scopuri și idealuri personale, care nu vizează funcții și posturi de conducere.
Așa a fost, este, și va fi. 
De aceea lucrurile nu au mers și nu merg cum ar putea să meargă dacă cei mai morali și inteligenți ar hotărâ soarta omenirii, ci merg așa cum vor oportuniștii să meargă, ei urmărind în primul rând satisfacerea intereselor lor proprii, și a intereselor de grup ale grupurilor de apartenență (familie, prieteni, partid, firmă, etc.) 
Interesele țării, ale poporului, nu pot fi principale, nici secundare, nici măcar terțiare, pentru ei. 
Țara reprezintă ceva prea abstract, și poporul este format dintr-o sumă de... necunoscuți.

Oportuniștii, deoarece se bazează pe ei înșiși și forțele lor, tind să dezvolte un tipar de gândire de genul : tot ce am făcut am făcut prin munca mea, prin forțele mele proprii, prin eforturile depuse de mine. 
Nimeni nu mi-a dat nimic, eu a trebuit să obțin totul. 
De aceea nu sunt DATOR nimănui cu nimic. 
Fiecare să depună eforturi personale pentru a obține ceea ce vrea, nu să cerșească și să se milogească de la cei ce au muncit toată viața lor pentru a dobândi ceea ce au... 
Conform acestui scenariu, ei nu sunt datori nimănui, deci nici măcar țării și poporului cu ceva. 
Fiecare trebuie să se descurce singur, așa cum ei o fac, și sunt mândri de asta.
Oportunistul știe să negocieze, și are tupeul să negocieze orice. 
El știe că totul poate fi negociat, și că orice om își are prețul său. 
El obține totul prin negociere, deși are un mod agresiv și intimidant de a negocia, căci știe să se impună în cadrul unei negocieri, știe să intimideze. 
De aceea, multe negocieri nici nu pot fi numite astfel, deoarece partenerii cedează din start, sub presiune psihică, orice avantaje, acceptând ceea ce li se oferă, de teama de a nu pierde mai mult, chiar totul. 
Oportunistul știe să profite, știe să se impună, știe să intimideze...
Cam așa arată profilul unui leader... adevărat, adică real. Cam așa sunt marea majoritate. 
Că ar trebui să fie altcumva, este o... poveste, ceva... imaginar. 
Astfel de povești sunt spuse de cei timizi, care se lasă intimidați, care se lasă conduși de persoane care știu că pot să profite de timiditatea lor, și nu se sfiesc să o facă.
Timiditatea are la bază teama, frica. 
Cei temători, fricoși, sunt conduși de cei tupeiști, care se impun fără jenă și teamă. 
Ei știu că dacă ai tupeu mare, asta intimidează pe majoritatea oamenilor, și că, în plus, mulți fricoși chiar... admiră tupeul tupeiștilor. 
Fricosul are nevoie de "conducători puternici" pe care să îi urmeze, care să îi ofere iluzia siguranței sale, prin tot felul de promisiuni. 
De aceea promisiunile au prins și prind în continuare la populație, deoarece populația are nevoie de iluzia siguranței zilei de mîine oferită de cei ce conduc destinele țării. 
Fricosul speră că un conducător puternic, energic, fără frică, îl va scoate și pe el și pe ceilalți din... situația jalnică în care fricile proprii i-au adus. 
Așa s-au născut și au rezistat marile dictaturi, așa vor rezista în continuare formele de conducere dictatorială în cadrul tuturor grupurilor și organizațiilor sociale. 
Cei slabi simt o nevoie psihologică de a fi conduși de oameni puternici, energici, hotărâți, care au sloganuri potrivite privind un viitor... luminos. 
Ei au dezvoltat o formă de dependență psihologică, sunt dependenți de alții, de cei care hotărăsc destinul lor, în locul lor. 
Ei și-au încredințat destinul lor în mîinile altora...
Când trebuie să fie propus cineva pentru un post de conducere, unii oameni nu vor din start să fie propuși, motivând că ei nu sunt buni pentru acel post, că există alții mai buni ca ei, etc. 
Este această manifestare o formă de realism obiectiv, sau doar o manifestare a timidității, a fricilor ascunse, a neîncrederii în capacitățile și forțele proprii, a fricii de eșec, de penibil, etc. ? 
Ce zici ? Situația variază de la caz la caz, dar există oare sau nu un numitor comun ? 
Ai avut ocazia până acum să te implici, să te gândești la tine ca la un potențial leader, să te simți pregătit să faci față unei asemenea funcții ? 
Cum ai reacționa dacă mîine ți s-ar propune să devii un șef, un conducător, un leader de echipă, de grup ? 
Cu siguranță, a medita puțin la acest scenariu, îți poate fi de folos...


Fii cum vrei să fii.
Fă ceea ce vrei să faci.
Obține ceea ce vrei să obții.
Cine te împiedecă ? 
Doar timiditatea ta, neîncrederea ta în tine însuți, credințele și convingerile tale, bazate pe teamă și frică...



Te invit să te alături Comunității "Prietenii lui Kato - Comunitate Spirituală", creată pe Google +
https://plus.google.com/u/0/communities/116952449456386797830

Platformă Online de Învăţare şi Evaluare Autonomă
Clasele I-VIII şi Pregătitoare
Evaluează-te Corect - Elevi, Părinţi, Profesori:http://bit.ly/1RqqtCu

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial"  - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole !  http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com 

  

Psihologul Philip Zimbardo arată cum perspectiva (orientarea) ta temporală îţi influenţează sănătatea, prosperitatea, fericirea

Psihologul Philip Zimbardo, profesor de psihologie socială la Universitatea Stanford, spune că fericirea și succesul își au rădăcinile într-o trăsătură pe care majoritatea o neglijăm: modul în care ne orientăm spre trecut, prezent și viitor. El ne sugerează să ne ajustăm viziunea asupra timpului, ca un prim pas în îmbunătățirea vieții.