Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

kato-podcast

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

sâmbătă, ianuarie 16, 2021

Ce este Pleomorfismul?




Imaginea de mai sus exemplifică Teoria germenilor /microbilor versus Teoria Terenului/ a mediului. 
Vaccinați peștii versus curățați acvariul (schimbați apa îmbâcsită plină de noxe).
Louis Pasteur versus Antoine Bechamp
Alopat versus Naturopat.
Omoară răul versus Întărește/restabilește binele.
Antibiotic versus Probiotic. 
Afaceri mari scumpe versus metode ieftine.
Teoria germenilor este în principiu argumentul că germenii sunt ceea ce trebuie să ne îngrijoreze, și că trebuie să continuăm să găsim modalități de a ucide răul (germenii).
Teoria terenului susține că, dacă mediul corpului este bun și echilibrat, atunci germenii/ microbii - care sunt o parte naturală a vieții și a mediului, nu vor provoca boli. Ei vor rămâne în forme avirulente.
„Germenii își caută habitatul natural - țesutul bolnav - mai degrabă decât să fie cauza țesutului bolnav.” - Antoine Béchamp
„Este mai important să știm ce fel de persoană are o boală decât să știm ce fel de boală are o persoană.” - Hipocrate
Medicina occidentală, în măsura în care se referă la infecție, se bazează în primul rând pe munca lui Louis Pasteur privind pasteurizarea (fierberea).
Teoria sa sugerează că, pentru a ne fi cu adevărat bine, trebuie să ucidem toți germenii și să facem tot ce putem pentru a evita contactul cu ei.
Teoria lui Pasteur aduce profituri mari prin vânzarea de medicamente, iar teoria lui Bechamps duce la metode naturale ieftine pentru întărirea sistemului imunitar, prin restabilirea unui mediu intern sănătos.
Gândirea lui Bechamp afirmă că severitatea infecției se va corela cu starea de sănătate a pacientului, dată de modul lui de viață, de mediul său intern.
Cu alte cuvinte, cu cât stilul de viață este mai nesănătos, cu atât un corp este mai dezechilibrat, și cu atât va fi mai susceptibili la boli. 
În ziua de azi numim asta ”comorbidități”, care conduc la reacții ce pot cauza moartea, după cum vedem în pandemia actuală. Reacția fiecăruia la virus este în funcție de starea lui de sănătate, adică de starea mediului său intern (terenul).
Restabilirea sănătății se poate face prin restabilirea unui mod de viață sănătos, echilibrat, armonios, în armonie cu mediul natural.
Nu virusul ucide, ci organismul cedează, din cauza comorbidităților, a sistemului imunitar slăbit, dezechilibrat, ineficient.
El oferă astfel un teren (mediu) intern propice dezvoltării unei patologii care poate conduce, la unii, la deces.

“Teoria microbilor sugerează să folosim insecticide pentru a omorâ muștele. Mult mai rezonabil ar fi să curățăm gunoiul care le atrage” - Bill Nelson

Virusurile şi bacteriile “răufăcătoare” pe care medicina alopată se străduie încă de la apariţia ei să le combată prin mijloace agresive, sunt în realitate germeni vii care trăiesc în simbioză cu mediul lor biologic. 
Medicina alopată acţionează împotriva vieții, prin exterminarea germenilor, lucru oglindit cel mai clar în cuvântul antibiotic (anti viață). Consideră că microbii trebuie uciși, căci sunt periculoși pentru sănătatea noastră, fără a înțelege rolul și scopul lor real în relația cu organismul uman, rolul lor în viața noastră.
Dar organismul uman trăiește în simbioză cu toți acești germeni/ microbi (bacterii, viruși, fungi) de când a fost creat, și ei îndeplinesc roluri și funcții importante, necunoscute încă în totalitate științei medicale.

Pleomorfismul și monomorfismul sunt două concepții care se bat cap în cap.
Pleomorfismul afirmă ceva în genul că totul se transformă, și că există o transformare continuă a unui element esențial al vieții ce trece prin stadii de bacterie, virus, fungi, în funcție de mediul (terenul) în care se află, îndeplinind funcții specifice fiecărei faze, ca o reacție la mediu (intern și extern).
Monomorfismul, care este concepția științifică generală adoptată în ziua de azi, afirmă că germenii - bacteriile, virușii, fungii, sunt specii distincte, ce evoluează separat, și nu au legătură unele cu altele, nu se transformă unele în altele. Nu se știe ce e cu ele exact, originea lor, dar sunt lucruri diferite, cu forme diferite, funcții diferite.

PLEOMORFÍSM s.n. 1. Polimorfism. 2. Concepție care susține variabilitatea morfologiei bacteriilor. [Pron. ple-o-. / < fr. pléomorphisme, cf. gr. pleon – mai mult, numeros, morphe – formă]. sursa: DN (1986)

Alte sensuri (Wikipedia en):
-Pleomorfism (citologie), variabilitate în mărimea și forma celulelor și / sau a nucleilor acestora 
-Pleomorfism (microbiologie), capacitatea unor bacterii de a-și modifica forma sau mărimea ca răspuns la condițiile de mediu.
-Un ciclu de viață al anumitor ciuperci (fungi) în care diferite etape au morfologie diferită.


Pleomorphismul se bazează pe teoria că fiecare organism cu sânge cald este populat de un germene primitiv de origine vegetală, care-şi poate schimba forma sub influenţa factorilor de mediu extern. 

Pleomorfiştii susţin teoria mutabilităţii fundamentale a formelor microorganismelor, şi că acestea pot trece rapid dintr-o formă avirulentă, benignă, într-una potenţial virulentă (patogenă).

Pleomorfismul susţine că “microorganismele pot suferi schimbări considerabile în forme variate fără a-şi pierde funcţiile lor specifice”, fiind în contradicţie cu opinia opusă şi răspândită a monomorfismului, care susţine că “orice organism are o singură formă şi o singură funcţie”.

”În microbiologie, pleomorfismul (din greaca veche πλέω-, pléō, „mai mult”, și -μορφή, morphḗ, formă) este capacitatea unor microorganisme de a-și modifica morfologia, funcțiile biologice sau modurile de reproducere ca răspuns la condițiile de mediu. 
Pleomorfismul a fost observat la unii membri ai familiei Deinococcaceae a bacteriilor.  
Definiția modernă a pleomorfismului în contextul bacteriologiei se bazează pe variația morfologiei sau a metodelor funcționale ale celulei individuale, mai degrabă decât pe o schimbare ereditară a acestor caractere așa cum se credea anterior.
Bacteriile
În primele decenii ale secolului 20, termenul „pleomorphism“ a fost folosit pentru a se referi la ideea că bacteriile își schimbă morfologia, sistemele biologice, sau prin metode de reproducere, dramatic, în funcție de indicii de mediu. 
Această afirmație a fost controversată în rândul microbiologilor vremii și i-a împărțit în două școli: monomorfii, care s-au opus revendicării, și pleomorfii precum Antoine Béchamp, Ernst Almquist, Günther Enderlein, Albert Calmette, Gastons Naessens, Royal Raymond Rife și Lida Mattman, care au susținut poziția. 
Potrivit unui articol publicat în 1997 de Milton Wainwright, un microbiolog britanic, pleomorfismul bacteriilor nu avea o acceptare largă în rândul microbiologilor moderni ai vremii. 
Teoria monomorfă, susținută de Louis Pasteur, Rudolf Virchow, Ferdinand Cohn și Robert Koch, a apărut pentru a deveni paradigma dominantă în știința medicală modernă: este acum aproape universal acceptat faptul că fiecare celulă bacteriană este derivată dintr-o celulă existentă anterior, practic, aceeași mărime și formă. Cu toate acestea, s-a demonstrat recent că anumite bacterii sunt capabile să-și schimbe dramatic forma.
Serghei Winogradsky a adoptat o poziție de mijloc în controversa referitoare la pleomorfism. 
El a fost de acord cu școala de gândire monomorfă, dar nu a fost de acord cu unele dintre credințele microbiologice fundamentale pe care monomorfii proeminenți Cohn și Koch le-au susținut. 
Winogradsky a publicat o recenzie de literatură intitulată „Doctrina pleomorfismului în bacteriologie”, în care a încercat să explice dezbaterea pleomorfă, identificând erorile fundamentale din argumentul fiecărei părți.
Winogradsky a susținut că pleomorfii Naegli și Zopf nu au putut percepe existența claselor morfologice bacteriene și că Cohn și Koch, în propriile lor presupuneri, ignoră speciile de bacterii variante morfologic care sunt incapabile să crească în culturile axenice. 
Winogradsky a explicat percepția bacteriilor pleomorfe ca bacterii care progresează prin diferite etape ale unui ciclu de dezvoltare, oferind astfel structura fundamentală pentru o teorie a morfologiei bazată pe conceptul de deviere dinamică de la un tip morfologic sau biotip.
În timp ce dezbaterea pleomorfă există încă într-o oarecare măsură în forma sa originală, ea a fost predominant modificată într-o discuție cu privire la metodele, începerea evoluției și aplicațiile practice ale pleomorfismului. 
Mulți oameni de știință moderni consideră pleomorfismul fie ca răspunsul unei bacterii la presiunea exercitată de factorii de mediu, cum ar fi bacteriile care varsă markeri antigenici în prezența antibioticelor, fie ca un eveniment în care bacteriile evoluează succesiv forme mai complicate. 
O ipoteză denumită „Provocare Pleomorfică” (Pleomorphic Provolution), o componentă a „Paradigmei Ambimorfe” a lui Stuart Grace, ia în considerare ambele teorii.
Deși s-a demonstrat recent că anumite bacterii sunt capabile să schimbe dramatic forma, pleomorfia rămâne un concept controversat. 
Un exemplu bine acceptat de pleomorfism este Helicobacter pylori, care există atât ca formă în formă de helix (clasificată ca o tijă curbată), cât și ca formă de coccoid. 
Legionella pneumophila, specia parazitului bacteriilor intracelulare, responsabilă de boala legionarului, s-a văzut că se diferențiază într-o rețea diversă din punct de vedere al dezvoltării. 
Genurile Corynebacterium și Coccobacillus au fost desemnate ca fiind genuri pleomorfe, bacilii difteroizi au fost clasificați ca bacterii nosocomiale pleomorfe. 
În plus, într-un studiu axat pe agenții implicați într-o boală neinfecțioasă, s-a constatat că există bacterii pleomorfe în sângele subiecților umani sănătoși.
Un factor care afectează pleomorfismul unor bacterii este nutriția lor. 
De exemplu, s-a demonstrat că bacteria Deinococcus radiodurans prezintă pleomorfism în raport cu diferențele în conținutul de nutrienți din mediul său.
Virușii
Virionii anumitor viruși prezintă uneori pleomorfism, în sensul că aparițiile lor pot varia. 
Cu toate acestea, acest lucru nu este adevărat pleomorfism, deoarece virionii individuali nu își schimbă forma, ci sunt urmați de virioni cu forme diferite. 
Un exemplu este virusul bacterian din familia Plasmaviridae. S-a demonstrat că un grup de viruși haloarheali prezintă și pleomorfism.” 

Pleomorfismul este un termen folosit în histologie și citopatologie pentru a descrie variabilitatea în mărimea, forma și colorarea celulelor și / sau a nucleilor acestora. 
Mai mulți factori determinanți cheie ai dimensiunii celulare și nucleare, cum ar fi ploidia și reglarea metabolismului celular, sunt frecvent perturbați în tumori. 
Prin urmare, pleomorfismul celular și nuclear este una dintre primele caracteristici ale progresiei cancerului și o caracteristică a neoplasmelor maligne și a displaziei. 
Anumite tipuri de celule benigne pot prezenta, de asemenea, pleomorfism, de exemplu celule neuroendocrine, reacție Arias-Stella.
În ciuda prevalenței pleomorfismului în patologia umană, rolul său în progresia bolii este neclar. În țesutul epitelial, pleomorfismul de dimensiune celulară poate induce defecte de ambalare și poate dispersa celule aberante. 
Dar consecința celulei atipice și a morfologiei nucleare în alte țesuturi nu este cunoscută.”   https://en.wikipedia.org/wiki/Pleomorphism_(cytology)

Conceptul de pleomorfism, simbioză şi izopatie este inseparabil de munca marelui microbiolog şi cercetător german, Prof. Dr. Gunther Enderlein (1872-1968). 
Plecând de la cercetările lui Antoine Bechamp, Enderlein a demonstrat că sângele nu este steril şi că microorganismele care-l populează pot apărea în diferite stadii de dezvoltare şi sub diverse forme, fără a-şi pierde caracteristicile lui specifice. 
Bazându-se pe o imensă muncă de cercetare, el a concluzionat că perspectiva monomorfică asupra bolii, susţinută de Pasteur şi alţii (şi care stă la baza medicinei alopate actuale), nu mai poate fi mult timp menţinută, şi că perspectiva teoriei pleomorfică reflectă mult mai exact procesul de boală
Enderlein şi-a dedicat întrega viaţă şi întreaga muncă de cercetare ştiinţifică pentru a-şi susţine teoriile şi a descoperit remediile izopate care derivă din ele. 
A publicat peste 500 de articole ştiinţifice. Lucrarea sa de bază “Ciclogenia bacteriei”, Berlin, 1925 descrie în detaliu ciclul de dezvoltare al endobiontului în diversele sale forme. 
În 1916, Enderlein a descoperit că administrarea de remedii obţinute din formele microorganice primitive produc o modificare a terenului biologic al organismului ce stă la baza revenirii formelor virulente la condiţia lor originală avirulentă, refăcând astfel starea de sănătate a organismului gazdă.
imagine-pharma.jpg


“Teoria microbilor sugerează să folosim insecticide pentru a omorâ muștele. Mult mai rezonabil ar fi să curățăm gunoiul care le atrage” - Bill Nelson

“Dacă mi-aș putea trăi viața din nou, aș dedica-o dovedirii faptului că microbii își caută habitatul lor natural, țesutul bolnav, mai degrabă decât să cauzeze apariția acestuia.” - Rudolph Virchow (1821-1902)

“Bernard a avut dreptate, germenii sunt nimic - le milieu (mediul interior) este totul.”- Louis Pasteur, pe patul de moarte

“Multe forme de diagnostic se bazează pe tipul de microb existent, iar existența lui în corp de obicei arată că acesta se află într-o stare gravă de deteriorare. Germenii sunt groparii naturii.” - Bernard Jenson, Știinta și Practica Iridiologiei

Royal Raymond Rife a arătat că orice microorganism: 

1. Radiază o frecvență monocromatică, în spectrul invizibil ultraviolet, pe toată perioada vieții lor ; 
2. Superimpozind o altă undă monocromatică ultra-violetă, se produce o a treia undă heterodină de lumină vizibilă [heterodyning = interferometrie ], bacteria fiind facută să strălucească ; 
3. Supunând-o unei frecvențe ultra-scurtă de valoare adecvată, bacteria se dezintegrează imediat; 
4. Animale inoculate cu doze letale de bacterii patogene erau invariabil salvate supunându-le corpurile pentru câteva minute, unei unde electromagnetice de frecvență adecvată; 
5. Modificând mediul ambient de cultură și hrană disponibilă, bacterii prietenoase ca cele din colon pot fi transformate în patogeni cum ar fi cunoscuta ”cauză” a febrei tifoide. 
Similar, agentul viral asociat cu cancerul poate fi transformat în inocentul bacillus coli. 
Rife a afirmat că metabolismul celular dezechilibrat este cel care produce boala. 
Un corp sănătos nu este susceptibil la boală. 
Virulența este o problemă ecologică - cu alte cuvinte, o problemă de curățenie interioară. ” - Krebs, Krebs & Beard, în Lumea Medicinii, iulie, 1950

150 de ani de cunoaștere suprimată,
de Christopher Bird 1991 (Nexus Magazine, aprilie 1992)

Misterul organismelor microbiale pleomorfice.
Începutul: Wilhelm Reich Și bionii:
”Primul meu contact cu lumea organismelor pleomorfice – deși nu l-am recunosctut la vremea respectiva – a venit in 1969 cind am fost rugat de către Peter Tompkins, un autor cunoscut, să-l ajut în cercetarea lui asupra vieții și muncii unui om de știință “rebel”, răposatul Wilhelm Reich, doctor în medicină.
Dupa ce si-a facut debutul ca elev preferat si colaborator al lui Freud, a rupt orice contact lu lumea psihanalizei pentru a urma o cariera independenta intr-o arie denumita azi, biofizica. 
Atunci când a consacrat termenul Freudian “turmă” pe la mijlocul anilor 1930, majoritatea colegilor i-au devenit inamici.
Exilat in Norvegia, a inceput sa lucreze cu un microscop neobisnuit echipat cu lentile ce puteau mari organismele vii de 2-3000 X, mai mult decit dublul capacitatii obisnuite a microscoapelor din acea perioada. 
Printre extraordinarele sale descoperiri se numara “vesiculele”, saci minusculi continind fluide, care apar in infuzii de fin si alte substante cum ar fi tesuturi animale, pamint si carbune.
Dupa multiple experimente in care a notat o crestere marita a numarului de vezicule care putea fi obtinut in cultura atunci cind preparatele care le contin erau fierte, a tras concluzia ca ciudatele forme erau “tranzitionale”, la jumatate intre viu si ne-viu. Acestor stadii anterior necunoscute de viata, le-a dat numele “Bioni”.
Când Reich a turnat din fiertura sa pe medii de cultura nutritive, culturile au inceput sa genereze bacterii si amoebe, creind cum s-ar zice, forme de viata cunoscute, sau cel putin cunoscute “oficial”.
Exista desigur, posibilitatea ca noile generate “animacule” – cum le-a numit Leuwenhock, inventatorul microscopului, atunci cind le-a vazut – sa fi invadat cultura, din mediul ambiant, sau sa fi aparut pentru ca mediul de cultura fusese impropriu sterilizat. 
Pentru a elimina aceste erori, Reich a super-incalzit cultura de bioni, si spre mirarea sa, mixtura “moartă” dadea in continuare nastere fomelor microbice.
Asta l-a dus la concluzia ca bionii, stagiile preliminare ale vietii, erau intrupari ale unei forte vitale indestructibile, care sfida moartea. Această energie vitală, el a numit-o “Orgon”.
O atit de intriganta descoperire ca cea a unei noi “energii vitale” nu putea sa nu irite biologii care incercau de mult sa “ingroape” teoriile vitaliste ale filosofului francez Henri Bergson, care vorbeau despre “elanul vital”, sau ale biologului german Hans Driesch care imprumutase termenul “entelechie” de la Aristotel. 
Daca descoperirile sale n-ar fi fost atit de “eretice” incit sa alarmeze stiinta ortodoxa sau “oficiala”, afirma Reich, structurile pe care le numeste bioni ar putea fi detectate si cultivate inclusiv din singele uman – care, atunci ca si acum, este considerat a fi steril, o doctrina inatacabila, predata in scolile medicale.
Aceasta idee, l-a dus mai departe la examinarea probelor de singe recoltate de la persoane suferind de cancer, in care a descoperit forme bacteriale extrem de mici pe care le-a asociat cu boala. 
Ca atare le-a numit bacili-T, T venind de la cuvintul “Tod” care in germana (limba materna a lui Reich) inseamna “moarte”.
Aparent, există un fenomen care se desfășoară în corpul persoanelor bolnave, o degenerare care face bionii dătători de viață să se transforme în T-bacili patogeni. 
Intrebarea centrală a acestei discutii, este prin urmare: “Sunt oare microbii care apar in corp, rezultatul, mai degrabă decât cauza bolii, chiar dacă nu mereu, cel putin, în majoritatea cazurilor?”
E posibil sa fie ambele.
Viata lui Reich s-a sfirsit tragic. Datorita eforturilor sale, el a devenit tinta atacurilor virulente ale celor care simteau tremurindu-le sub picioare dogmele sacre ale stiintei medicale in general si ale cancerologiei in special. Povestea acestui om remarcabil s-a sfirsit prin procesul si condamnarea sa la inchisoare intr-un penintenciar federal, unde, in 1964 a si murit.
Guvernul republicii noastre libere Americane, a ordonat de asemeni ca toate scrierile sale pe care au putut pune mâna, sa fie arse intr-un incinerator din New York. Acest ordin a fost executat la mai putin de 20 de ani dupa ce guvernul Germaniei Naziste ordonase ca toate publicatiile lui Reich sa fie arse pe un rug imens din centrul Berlinului.

O descoperire nu vine niciodată singură: Royal Raymond Rife si microscopul sau “universal”
In 1965 am dat peste un articol remarcabil prin faptul ca in 1944 fusese publicat in nu doar unul, ci doua publicatii prestigioase – jurnalul Institutului Smithsoniar din Washington D.C. si cel al Institutului Franklin din Philadelphia. 
O treime din continut ii era dedicata unui nou microscop electronic, recent lansat pe piata de Radio Corporation of America; celelalte doua treimi unui “microscop universal” care fusese proiectat si dezvoltat in 1920 de un autodidact californian, Royal Raymond Rife.
Microscopul electronic, desi este capabil sa mareasca de peste 500.000 X la rezolutii excelente, are totusi neajunsul ca nu poate examina lucruri vii, doarece radiatia le omoara. 
Dar, dupa cum reiesea clar din articol, instrumentul lui Rife era capabil sa mareasca inclusiv corpurile vii la nemaiauzita valoare de cel putin 60.000 X, de asemeni la o rezolutie excelenta. Cu acest dispozitiv extraordinar, Rife a putut fi martor prezentei unei intregi familii de microbi in singele persoanelor bolnave, care aparent se transformau dintr-unul in altul, in functie de conditii, ca o omida metamorfozindu-se succesiv in multe stadii pina la fluture – in total 16, acelasi numar confirmat ulterior de Gaston Naessens ca fiind ciclul “somatidelor”.
Ca urmare, a ajuns si el in mod independent la aceeasi concluzie logica pe care au atins-o si altii de asemeni in mod independent, atit inaintea lui cit si dupa el, si anume că microbii se formează spontan în interiorul corpului, si în opinia lui Rife, nu constituie cauza, ci rezultatul stărilor patogene. 
Aceasta simplă concluzie contrazice complet tot ce se învață despre bacteriologie și boli în ani de zile de facultate de medicină.

Am petrecut următoarele doua luni la Biblioteca Nationala de Medicina cautind urme ale muncii lui Rife si informatii despre supermicroscopul lui. 
Nu numai ca materialele de referinta erau extrem de rare, dar orice informatie asupra microscopului insusi, parca disparuse de pe fata pamintului. Cercetarile mele in biblioteca au aratat ca in timpul citorva decade pina in 1930, un lung sir de microbiologi, acum uitati complet, sustineau ca, departe de a avea o forma stabilă, bacteriile puteau fi făcute, in conditii adecvate de cultură, să se metamorfozeze in forme suficient de mici incit sa treaca prin filtre capabile de a opri orice microb mai mare decit un virus. 
Datorita diferendelor de opinie cu scoala ortodoxa de bacteriologie, cunoscută ca “non-filtraționistă”, rebelii purtau numele de “filtraționisti”.

Interludiu: Ernst Bernhard Almquist
Unul din pionierii acestei scoli a fost un suedez, Ernst Bernhard Almquist, care, datorita faptului ca era deasemeni si explorator polar, a primit onoarea de a avea niste insule numite dupa el, pe coasta de nord a Siberiei. 
Almquist a facut sute de observatii ale bacteriilor pleomorfice la el in laborator, la fel ca si alti cercetatori in Franta, Italia, Germania, Rusia, si SUA, si probabil si alte tari. 
In 1922, dupa douazeci de ani de munca, Almquist a tras concluzia ca “nimeni nu poate afirma ca stie intregul ciclu de viata si toate varietatile măcar unei singure specii bacteriale. 
Orice afirmatie in acest sens este doar o asumptie.” 
Un furor a strabatut lumea microbiologiei atunci cind a inceput sa vindece cancerul si alte boli prin metode electro-magnetice, si, asemeni lui Reich, a fost dat in judecata de catre autoritatile medicale din Statele Unite. Procesul s-a dovedit traumatic pentru inventator, conducind initial la o cadere nervoasa, apoi la alcolism.

Gaston Naessens si Somatidele
De la Reich la Rife, următorul loc unde m-a condus căutarea mea a fost Rock Forest, un sătuc de lângă Quebec, la nordul Vermont-ului, în acea regiune numită în franceză L’Estrie și Eastern Townships în engleză. 

Fusesem alertat de existenta lui Gaston Naessens de catre Eva Reich, doctor in medicina, fiica lui Wilhelm Reich, cu care pastrasem legatura inca de cind ne cunoscusem in timpul cercetarii mele asupra lui Reich. 
Prima mea vizita la Gaston Naessens a avut loc in 1979, zece ani dupa ce o cutie cu scrierile lui Reich imi fusese înmânată de catre Peter Tompkins pentru studiu. 
In urmatorii zece ani aveam sa-mi largesc mult orizontul deschis de acesti pasi initiali.
Pe masura trecerii timpului, principalul element care devenea socant de evident, era refuzul sau incapacitatea de a intelege a multor oameni de stiinta antrenati, a ceea ce se vede prin microscopul lui Naessens. 
In loc sa trimbiteze existenta somatidelor ca fiind ceva nou si interesant, majoritatea le ignorau ca artefacte, ceva nenatural si introdus “din greșeală” in mediul de cultura. 

In retrospectivă, voi mentiona aici doar faptul ca descoperirea sa principala pare a fi aceea de a fi trasat intregul ciclu de la originea lui - formele extrem de mici numite somatide - și de a arăta cum aceste forme nu doar sunt indestructibile ci și actionează ca un fel de precursor al ADN-ului.

Béchamp si microzimele
Era in Franta, 1984, si ma intilneam cu un farmacist, Marie Noclerq, care dupa o viata petrecuta practicindu-si profesia, a hotarit sa scrie o dizertatie doctorala sub titlul “Antoine Bechamp, 1816-1908: omul si omul de stiinta, originalitatea si productivitatea muncii sale”. 

Disparitia microscopului Rife si a documentatiei sale constituie un capitol pierdut in istoria microbiologiei. 
Noclerq reusise sa dezgroape un intreg volum pierdut al aceleiași știinte. Din nou ma loveam, din intimplare parca, de o controversa implicind doi titani ai stiintei, care fusese de atit de mult timp “maturata sub covor” incit citeva generatii de oameni de stiinta nici macar nu au auzit de existenta ei.

Unul din cei doi adversari era Béchamp, celalalt, faimosul Louis Pasteur, al carui nume este astazi inscris pe frontispiciul fiecarui institut de cercetare din lume. Controversa centrala implica viziunile lor opuse despre geneza bolilor infectioase. 
Printr-un medic din Bretonia, Noclerq a intrat in posesia unui volum gros de istorie a medicinei, in care a citit ca, pe patul lui de moarte, Pasteur a declarat “Claude Bernard a avut dreptate… microbul nu inseamna nimic, terenul este totul.”
Prin negarea sa, parintele teoriei – inca intronata ca evanghelie – ca rolul primordial in multe boli este jucat de germenii care invadeaza corpul din exterior, parea sa cedeze dovezilor ca, de fapt, rolul principal este in majoritatea situatiilor jucat de mediul intern al corpului, “terenul” cum s-ar zice, care modificindu-se datorita unor cauze variate, permite aparitia germenilor din interior.
Ce omitea Pasteur era faptul ca confesiunea sa nu era bazata pe o singura afirmatie relevanta a fiziologului principal al Frantei acelor zile, Bernard, ci pe Antoine Béchamp, omul cu care fusese la cutite decade intregi.
Sapaturile lui Noclerq in surse incontestabile dovedesc ca batalia fusese cistigata nu pe baza probelor stiintifice, ci datorita abilitatilor lui Pasteur intr-o arta numita azi “relatii publice” si succesului sau in a-si minimaliza adversarul dezamagit si scirbit de lupta pentru atentie mediatica.
Daca dreptatea cistiga, victoria lui Pasteur se va dovedi intr-o zi a fi fost pyrrhica (http://en.wikipedia.org/wiki/Pyrrhic_victory – n.t.), cel putin in termenii pierderilor incalculabile suferita de stiinta medicinii, obligata un atit de lung timp sa urmeze linia Pasteuriana.
Lantul de descoperiri al lui Béchamp a inceput atunci când, atacând problema fermentatiilor – reactii chimice care sparg compusi complecși in substante relativ simple – a izolat din organismele vii o serie de “fermenti” pe care i-a numit zymaze
Lucrind cu o clasa de organisme numite mucegaiuri, fiinte fungoide care dezintegreaza materia organică, Béchamp a vazut ca acestea se formeaza printr-o aglomerare de granulatii. 
Aceste granulatii, datorita conexiunii lor cu zymazele, au fost botezate microzyme sau “mici fermenti”, precursor lexical al somatidelor lui Naessens.
El a observat de asemeni ca granulatiile din discutie, sub anumite conditii, se auto-asamblau in bacterii unicelulare, ceea ce demonstra ca celulele nu mai puteau fi considerate “unitatile de baza ale vietii”, ci fenomene compuse. 
Mai mult decit atât, microzymele erau aparent indestructibile, pentru ca Béchamp le-a gasit chiar si in calcare datind din perioade geologice de acum 60 de milioane de ani, momentul aparitiei primelor mamifere pe Pamint. Și a fost fascinat de faptul că orice încercare de a le “omorî” s-a dovedit un esec.
Asa cum relateaza in cea de-a treia capodopera a sa, “Singele”, “Sunt capabil să afirm că microzyma este începutul organizării, și din moment ce microzymele din bacteriile moarte, încă trăiesc, rezultă că ele sunt deasemeni sfârșitul viu al oricărui organism, ființe vii aparținind unei categorii speciale și fără anolog.”

Deoarece microzymele apar la inceputul procesului vietii – de exemplu, intr-un ovul care devine un ou – si sunt de asemeni găsite, complet active, în forme de viață aflata în descompunere, Béchamp, intr-o parafraza la legea chimica a lui Lavoisier “Nimic nu se creaza, nimic nu se pierde, totul se transforma” avea să afirme “Nimic nu cade pradă morții, totul cade pradă vieții”. 
Béchamp: “După moarte, este esențial ca materia să fie restaurată la o condiție primitivă, pentru că a fost doar împrumutată pentru un timp organismului viu… 
Ființele vii, umplute cu microzyme, poartă în ele elementele esențiale vieții, bolii, distrugerii sau morții”.

Guenther Enderlain și ciclul de viață bacterian
Abia in 1990, 22 de ani dupa ce incepusem sa studiez despre Reich si bioni, am avut in sfirsit acces la munca altui cercetator care facea lantul de descoperiri de pina atunci sa straluceasca si mai evident. 
Acest acces a fost facilitat initial de o carte, prima in limba engleza asupra subiectului, tratând despre cercetarile incepute in timpul primului razboi mondial de catre zoologul german Guenther Enderlein, ale carui descoperiri erau caracterizate de catre autorul cartii ca fiind “cele mai importante facute vreodata”.
Lucrând ca bacteriolog intr-un spital militar de pe coasta Marii Baltice, Enderlein a terminat in 1917 un manuscris care revela multe faze de dezvoltare pleomorfică ale bacteriilor, și arăta că boala și procesul vindecării sunt strict dependente de legi ciclice morfologice. 
Manuscrisul a fost publicat sub numele Bakterien Cyclogenie (Ciclul de viață Bacterian) în 1925, scurt timp după ce autorul său fusese numit curator al Muzeului Zoologic din Berlin.
Inspiraționali in munca sa, Enderlein ii considera pe Antoine Béchamp, ca si pe citiva germani care au preluat munca lui Béchamp de acolo de unde o lasase acesta, printre care si zoologul Robert Leuckart, fondatorul stiintei parazitologiei, si Otto Schmidt, primul care a raportat paraziti in singele pacientilor de cancer, inca din 1901. Avind in vedere interesul pentru microscopia in câmp-negru (darkfield) al celor prezenți aici, merită menționat că doar lucrând la acest instrument a putut Enderlein să observe cum microorganismele trec printr-un ciclu cu nenumărate variații.
El a afirmat fara echivoc că, în timp ce diferitele tipuri de micro-organisme traiesc in mod normal in interiorul corpului intr-o relatie mutual benefica, odata cu deteriorarea severa a mediului din interior, ele se dezvolta in forme patogene, creind ceea ce el a numit disbioza (opusul simbiozei)
Actiunea lor nu se datoreaza vreunei intentii perverse din partea microbilor de a rani corpul, ci nevoii de a supravietui chiar si sacrificindu-l pe el. 
In fazele initiale de dezvoltare, ele traiesc in singele omului si indeplinesc functii benefice sanatatii. În formele patogene ele abandoneaza acest rol pentru a-si asigura autoprezervarea.
In ciuda atacurilor personale suferite din partea membrilor puternici ai comunitatii medicale germane ortodoxe, Enderlein a fost puternic sprijinit de citiva colegi curajosi, ca medicul si cercetatorul in microbiologie Doctor Wilhelm von Brehmer.
Cartea lui Enby m-a informat de asemeni asupra aspectelor istorice despre cum doctrina ca microbii sunt monomorfi (au o singura forma) – si nu pleomorfi – a cistigat acceptare, aspecte pe care le scapasem din vedere in timpul cercetarilor asupra lui Royal Raymond Rife. 
Aceasta intorsatura poate fi atribuita nu doar influentei lui Pasteur (1822-1895) ci si aceleia a lui Robert Koch (1843-1910), ale carui principii constituie azi una dintre “cele zece porunci” ale cercetarii microbiale; si deasemeni aceleia a compatriotului sau, naturalist si botanist, Ferdinand Julius Cohn (1828-1898), care a insistat asupra constanței tipurilor bacteriale si clasificării lor rigide in specii bazate pe structura si forma. Stabilit ca dogmă, modelul Cohn-Koch a fost viziunea asimilată de mulți americani plecați la studii în Germania, care au adus modelul acasă la trecerea secolului trecut, unde el nu a întâmpinat nici o opoziție.

In 1927, microbiologul Philip Hadley nota in Jurnalul Bolilor Infectioase, intr-un articol de 312 pagini numit “Disocierea Microbială”: “Vor trece probabil multi ani inainte ca o evaluare adecvata a contributiilor lui Enderlein sa poata fi facuta. Intre timp, putem privi cu admiratie incercarea sa manifestă de a aduce un gram de ordine in starea haotica a studiului celulelor bacteriale. Enderlein a deschis un drum pe care, mai devreme sau mai tarziu, alti bacteriologi il vor urma cu siguranță.” 

Teoria bolilor în citate:

"Bolile sunt crize de purificare, de dezintoxicare" . 
Hippocrate. 

"Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corectă având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. 
În realitate, nu este adevarat. Intregul sistem imun este o "fata morgana" construit pe ipoteze! 
În cazul bolilor preventibile uităm sau trecem cu vederea prima fază a bolii, faza de conflict activ. 
Surprinzator este ca abea dupa aceasta primă fază de conflict activ microbii devin activi! 
In realitate ei sunt activati si directionati de creier. (vezi A.Bechamp - microzimele). 
Microbii nu sunt inamicii nostrii ; ei ne ajuta si actioneaza la comanda organismului nostru. Fiind "comandați" de catre creier, ei ajuta la eliminarea tumorilor, la eliminarea tesuturilor bolnave sau necrozate. 
Ei sunt slujitorii noștri credincioși, muncitorii ospeți ai noștri. 
Conceptul sistemului imun, al acelei armate care lupta împotriva microbilor, este pur si simplu gresit!"
Extras dintr-un interviu cu Dr. Ryke Geerd Hamer, creatorul "Noii medicini germanice"

"Microbii, cum ar fi fungii, bacteriile si virusurile, sunt activi numai în faza de vindecare a bolii, iar maniera în care acestia actioneaza este în deplina concordanta cu logica evolutiei. 
Bacteria tuberculara, de exemplu, populeaza numai tesuturile controlate "old-brain". Functia lor în faza reparatorie este sa decompenseze tumorile care au devenit inutile, cum ar fi cele de plămâni, colon, rinichi prostata, uter de glanda mamara, melanoam si mezothelioma. 
Bacteria tuberculara este esentiala în procesul de "stopare" a proliferarii celulelor "inutile", care prolifereaza, dintr-un motiv biologic oarecare, în timpul fazei de conflict activ al bolii. Daca aceste bacterii nu sunt prezente, ca urmare a vaccinarilor, abuzului de antibiotice sau chemoterapiei, tumorile nu pot fi dezintegrate!
În timp ce bacteriile stopează și distrug tumorile celulare care nu mai sunt necesare, virusurile par a fi implicate în procesul de vindecare al țesuturilor controlate de cortexul cerebral (de exemplu bronhiile, membrana nazală, stomacul, bila și epiderma). 
Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si infectia stomacală, indică faptul că un proces "virulent" de vindecare se afla în plina desfasurare. 
În ceea ce privesc virusurile, Dr Hamer preferă să vorbeasca despre "viruși ipotetici", deoarece însasi existența virusurilor este pusă sub semnul întrebarii. 
Dilema în care se afla medicina alopata este aceea că nu recunoaste tiparul "în doua etape" al oricarei boli, si mai exact faptul ca prima faza, cea de conflict activ este complect trecuta cu vederea. Medicina alopata este atat de obsedant fixata asupra simptomelor (care apar de-abea în etapa a doua a bolii) încât nu da nici o atentie primei etape, ba chiar o ignora total. 
Având în vedere ca microbii sunt activi numai în a doua etapa, cea de vindecare (în care apar simptomele deranjante, care sunt de fapt reactia fireasca a corpului la boala) si mai ales având în vedere faptul ca activitatea acestora este îndeobste legata de reactii precum febra, transpiratie abundenta, dureri, frisoane, etc. microbii sunt considerati a fi daunatori si provocatori de boala. Adevarul este însa tocmai invers, si anume că nu ei crează boala. 
Organismul nostru cel care dă ordin microbilor să intervină în soluționarea problemei. 
Microbii desigur că pot fi transmiși de la o persoană la alta, dar ei rămân în "adormire" pâna când persoana respectivă este ea însăși în faza de vindecare a unei boli de același tip."
Din "Dr. Hamer’s Medical Paradigm" by Caroline Markolin, Ph.D.

"La fel ca și Bechamp și Rife înaintea lui, Gaston Maessens a stabilit fara urma de îndoiala ca germenii nu sunt cauzatorii bolii, ci dimpotriva, sunt provocati de catre aceasta".
Citat din "The Amaizing Wonders of Gaston Naessens" de Steven R. Elswick.

"Rife a demonstrat că în cazul în care intervin modificari de mediu sau nutriție, bacterii benigne cum ar fi bacilus coli se pot transforma în bacterii "patogene". 
Rife a observat de asemenea ca bacilus coli se poate modifica în timp în agenti bacterieni asociati cu tifosul, proces care poate fi si reversibil.
Rife sustinea ca ..."în realitate, nu bacteria este cea care produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular.
Daca metabolismul corpului uman este într-un echilibru perfect, bolile nu apar." Aceste afirmatii sunt confirmate si de cercetarile mai vechi ale lui Alexis Carrel, efectuate la Institutul Rockefeller, prin care a fost posibila controlarea ratei de îmbolnavire si mortalitatii provocate infectios în cadrul experimentelor efectuate pe soareci.
Într-o dietă alimentară standard, rata de mortalitate era de 52%. Prin efectuarea anumitor îmbunatatiri ale dietei, s-a obtinut o scadere a mortalitatii de pâna la 32, apoi 14% si în final de pâna la 0.45%!"
Dr. Raymond Obomsawin

"În condiții favorabile, bacteriile își pot dizolva membrana și se pot transforma în "forme celulare membrano-deficitare " amorfe, mici, puternic pleomorfice. 
Si tot în conditii favorabile microplasma poate capata proportii gigantice ("large bodies") asemănatoare ca formă fungilor sau sporilor. 
Este esential sa cunosti aceste lucruri si sa recunosti astfel de forme neobisnuite si greu de detectat în țesuturile microscopice, deoarece, dupa experienta mea, aceasta forma microplasmala este forma pe care o iau microbii de cancer în interiorul corpului în cazul afectiunilor umane. 
Datorita formei sale mici, microbacteria constituie o punte între bacterie (mare) si virus (mic). 
Microbiologii îndragesc separarea acestora în virusuri, bacterii, microplasma si fungii, ca unitati distincte. În fapt, este vorba de o interactiune între aceste forme. 
Este binecunoscut faptul ca bacteriile pot fi infectate de virusuri. 
Oricum, oamenii de stiinta se pare ca nu pot întelege cum un microb se poate metamorfoza în ceva asemanator unui virus, unei microplasme sau unui fungi."
Citat din "Bacteria: The Ultimate Cause of Cancer?" By Alan Cantwell 2003

"Bacteriile nu atacă organismele sănătoase, dar marea majoritate a medicilor își fac probleme din cauza bacteriilor. Eu nu tratez bacterii, eu tratez organisme.”"
H. H. Robertson, D.V.M.

"Singura terapie a bolilor degenerative care a confirmat este cea cu vitamine, minerale sau alimente esentiale. 
Nici o medicamentatie NU a vindecat nici macar o singura boala degenerativa. Faptul ca antibioticele distrug bacteriile din organism nu înseamna ca bacteriile sunt CAUZA bolii si nici ca antibioticele sunt cel mai bun mod de a terapia o afectiune. 
Klenner (MD) a demonstrat prin anii cinzeci prin studii efectuate în spitale (Southern Medical Journal) că vitamina C administrată intravenos în supradoze distruge absolut orice focar de infecție (inclusiv tetanusul trismus) fără a provoca nici un fel de efecte secundare. 
Ceea ce a fost tratat prin administrarea de antibiotice este SIMPTOMUL si nicidecum boala însasi. 
A spune că bacteriile cauzează boala este ca și cum ai spune că pompierii cauzează incendiul, numai în baza observației faptului că la locul incendiului se află mereu pompierii. 
Bacteriile sunte EFECTUL și nicidecum CAUZA unei boli! 
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Daca as putea sa-mi mai traiesc înca o data viata, mi-aș dărui-o demonstrarii faptului ca germenii cauta doar habitatul lor normal, tesuturile bolnave, si nicidecum nu provoaca o boala. 
Ei se straduie si apar acolo unde este deja un tesut bolnav, doar pentru ca acesta le ofera un "mediu" prielnic lor."
R. Virchown (reputat reprezentant al teoriei germenilor, fiind chiar considerat parintele acesteia).

"Ca si medic practician cu o experienta de cincizeci de ani, am ajuns la trei concluzii în privinta aparitiei unei boli precum si pentru eliminarea ei. 
Prima concluzie este ca bolile nu sunt cauzate de germeni. Mai degraba cred ca o boala este provocata de o toxemie care afecteaza nivelul celular, pregatind astfel terenul prielnic multiplicarii germenilor. A doua concluzie este ca folosirea medicamentelor este daunatoare în aproape toate cazurile. Medicamentele cauzeaza deseori efecte secundare severe si nu de putine ori duc chiar la crearea de noi boli. 
Singurul beneficiu, daca-l putem numi asa, este ca pacientul se va simti, pentru o scurta perioada de timp, mai bine, dar aceasta doar datorita faptului ca au fost atenuate niște simptome, si nicidecum pentru ca a fost eradicata o boala. Cantitatea de medicamente de pe piata creste anual în proportie geometrica. Sunt în prezent atât de multe, încât rareori se poate întâlni un medic care sa cunoasca toate aceste medicamente împreuna cu efectele lor secundare si pericolele pe care le pot aduce pacientului. 
Cea de a treia concluzie la care am ajuns este ca bolile pot fi vindecate printr-o nutritie corecta. Aceasta afirmatie poate parea simplista, dar este întru totul adevarata. Si nu aduce desigur nici un beneficiu financiar concernelor farmaceutice. 
Concluziile mele se bazeaza pe rezultatele experientelor si observatiilor facute de-a lungul acestor cincizeci de ani, precum si a numarului de pacienti pe care am reusit sa-i tratez cu succes. Ocazional am apelat la medicamentatie chimica doar în cazuri de urgenta, dar astfel de situatii au fost foarte rare. 
În rest am recomandat întotdeauna pacientilor mei antidoturi pe care Natura ni le-a pus la dispozitie."
Henry Bieler, M.D. "Food is your best Medicine" 1965


"Aceste microorganisme se hrănesc cu materialul toxic (otrăvitor) pe care îl găsesc în organismul bolnav, pregătindu-l pentru eliminare. 
Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte organisme și mai mici denumite microzime
Aceste microzime sunt prezente în țesuturile și sângele tuturor organismelor vii, unde ramân "în adormire" și inofensive. 
În momentul în care sănătatea organismului este afectată de un material dăunător, are loc o transformare a acestor microzime. 
Ele se transformă în bacterii sau virusuri care se pun de îndată pe lucru și încep munca de eliminare a acestui material dăunător. 
După care, în momentul în care misiunea a fost îndeplinită, respectivii "sanitari" revin automat la starea anterioară, de microzime."
Antoine Bechamp

"Există o singură cauză care provoacă bolile, și anume toxemia, mare parte a ei provocată în organism de către condiții necorespunzătoare de viață și de o eliminare deficitară a toxinelor din organism".
Sir A. Lane.  

"Am tratat cu ajutorul igienei naturale timp de peste 16 ani o multime de pacienti bolnavi de tot felul de forme de tifos, febra tifoida, pneumonie, variola si dezinterie, si nu am pierdut nici macar un singur pacient. 
Acelasi lucru este valabil pentru scarlatina si alte forme de febra. 
Si nu am recomandat niciodată medicamente. "
Dr. Trall, 1860
.





Lecturarea articolului - Partea 1 și 2




http://www.portal-spiritual.eu/article89


Distribuie dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 



Poți susține activitatea mea prin sponsorizare pe platforma  Patreon sau Buy Me A Coffe, și vei beneficia de bonusuri (articole și materiale video destinate sponsorilor): 
https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 


Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

CONTUL MEU PE PLATFORMA BUY ME A COFFE unde cine vrea poate sponsoriza activitatea mea, iar cei ce vor deveni Membri cu sponsorizare lunară au acces la articole și videouri bonus Mulțumesc

Publicată de Katona Nicolae pe Vineri, 11 decembrie 2020

Mulțumesc!

Vizitează Forumul Portal Spiritual Kato - forum de informare și discuții NOU creat: https://kato-portal-spiritual.ro/forum/

eJobs



APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Mind Synergy -
Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă


-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/


-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole!http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun (dă click pe titluri)
StopMotionCreator
Storyxy 
Promoyze
AscendPages 

Offeo - creezi videoclipuri uimitoare pentru social media
Designrr - Creare ebook-uri
VOOPLAYER - Video Hosting and Marketing Platform for Business
StreamYard - studio emisie live


SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

 
software-deals.rosoftware-deals.ro




Embed

Niciun comentariu:

(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');