Eliberarea, transcenderea, decondiționarea, și Trăirile emoționale (sufletești)

Kato :  Sărbători fericite tuturor !

CP : imi este ingrozitor de greu sa asociez imaginea lui Iisus răstignit, și să urez "sărbători fericite".

GT : Se sărbătorește Învierea Lui, și după părerea mea nu văd nimic forțat în această asociere, decât dacă s-ar fi dorit acest lucru.

CP : Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asocia imaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite", de parcă ar veni Revelionul. În fine.....

Kato : Orice sărbătoare este un prilej de bucurie, și orice bucurie contribuie la starea de fericire personală. 
După cum spun îmțelepții : " FERICIREA ESTE O STARE DE SPIRIT !", deci de tine însuți depinde starea ta de fericire.
Pentru mine orice sărbătoare este un prilej de bucurie, în egală măsură, indiferent că este Revelion, ziua mea, a altuia, Paștele, Crăciunul, sau un parastas.
Hristos a înviat, și nu pot decât să mă bucur pentru asta ! :) 
Cine privește mereu partea pozitivă a lucrurilor, partea plină a paharului, reușește să își întrețină permanent optimismul, starea de veselie, și găsește permanent prilejuri de bucurie, în fiecare eveniment.
Bucurați-vă. Hristos a înviat.

Totul este în mintea ta... 
Starea ta depinde de asocierile mentale pe care le efectuezi, în permenență, şi interpretările subiective conferite obiectelor, evenimentelor, fenomenelor... 
Starea ta depinde de lucrurile și evenimentele asupra cărora îți îndrepți atenția, interesul. 
Cine se fixează și se blochează psihic pe imaginea Hristosului însângerat, va resimți sufletește suferință, prin rezonanță afectivă, iar cine își fixează atenția pe imaginea Hristosului înviat, ce a transcens suferința și planul vieții terestre, poate simți detașare față de suferință, chiar bucurie privind această înviere, intrând în rezonanță cu o stare superioară de conștiință, o stare de iubire, bucurie și fericire, de un nivel superior.
"Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asocia imaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite" "

Această contradicție, care denotă existenţa unui conflict interior, arată existența unui blocaj logico-afectiv care împiedecă manifestarea liberă a fericirii tale.
Este o incongruenţă în trăirile contradictorii pe care le ai faţă de această sărbătoare. 
Te fac să fluctuezi emoţional, şi să nu te poţi păstra într-o stare emoţională pozitivă, de echilibru, stabilă.
Te bucuri de sărbătoare, dar nu te poți simți fericită din cauza asocierii mentale a sărbătorii cu suferința. 
Rezonezi la suferința asupra căreia îți îndrepți atenția, cu suferință interioară, producându-ți astfel, inconștient, tu, ție însuți, suferință, în mod... inutil, fără rost... 
La fel, prin același mecanism inhibitor, dacă te gândești zilnic, foarte des, la faptul că în spitalele lumii există mii și mii de oameni care suferă, agonizează, mulți fiind chiar în pragul morții, nu ai nici o șansă să poți trăi fericit, ci chiar din contră, profund nefericit, rezonând afectiv cu durerea

 

și suferința tuturor oamenilor aflați în suferință. 

În același timp, există o altă mare mulțime de oameni care se bucură de viață, de plăcerile vieții, voioși și sănătoși. 
Ai putea intra în rezonanță cu starea lor, bucurându-te și veselindu-te în armonie cu ei ?

În imaginea postată este vorba de un Crist luat de pe cruce, de mine, care mai păstrează poziția crucificării, a răstignirii. 
Într-un fel, este o imagină simbolică pentru condiția umană a SUFERINȚEI ACCEPTATE de fiecare om ca făcând parte din destinul vieții terestre. 
Această suferință inerentă, însă, nu exclude posibilitatea existenței momentelor de veselie și bucurie, ci chiar le impune, ca o condiție a existenței dualității și complementarității. 

Altfel privind lucrurile, din prisma ambivalenței, afirm că în orice lucru, proces și eveniment, există ceva ce poate fi considerat bun și ceva rău, ceva pozitiv și ceva negativ, ceva plăcut și ceva neplăcut, deci și bucurie și suferință, în comuniune.
Condiția eliberării de suferință ? 
Simplu, conform raționamentului de mai sus : depășirea, eliberarea, transcenderea dualității ! 
Când nu va mai exista suferință, nu va ma exista nici bucurie, veselie ! 
Transcenderea, eliberarea totală, te ELIBEREAZĂ DE ORICE TRĂIRE EMOȚIONALĂ !
De neînțeles omului obișnuit, o astfel de stare... 
Iar neînțelegere înseamnnă neacceptare, căci nu poți accepta ceva neînțeles ție. 
Respingi instinctiv ceea ce nu cunoști și nu înțelegi...
Concluzie : oamenii resping instinctiv starea de eliberare totală, de decondiționare totală, de... mântuire.

Astfel vei recunoaște Eliberatul : el nu manifestă trăiri emoționale sufletești, afecte, emoții, sentimente. 
El este liniștit, împăcat, împlinit, fericit. 
Nu râde, doar surâde, înțelegător.

Astfel vei (re)cunoaște manifestarea stării de Eliberare : liniștea și pacea minții vor anula (anihila) manifestarea perturbatoare a oricărui fel de trăire emoțională. 
Nu te vei mai întrista, dar nici nu te vei mai bucura, în mod exploziv, ca înainte. 
Și această liniștire neobișnuită te va...neliniști, la început, când îi vei sesiza prezența, căci (dacă) nu o vei înțelege. 
Neînțelegerea va cauza neacceptarea, și te vei forța să alungi această stare, care simți că îți pătrunde sufletul, și pe care vei tinde să o consideri ceva... patologic, o îmbolnăvire...

Cei ce practică meditația, care fac astfel cunoștință cu starea de echilibru și armonie, o vor înțelege, accepta, și considera ceva normal. 
Pentru ei, nefiresc li se va părea modul exploziv și spumos de manifestare a oamenilor obișnuiți, care își trăiesc viața sub imperiul influențelor trăirilor afectiv-sufletești, mânați de plăceri și neplăceri senzoriale, trupești, continuu...

Ce este dincolo de bucurie și suferință ? 
Starea indescriptibilă de ÎMPLINIRE, care nu este propriu zis o stare sufletească, ci o stare de echilibru și armonie, în care trăirile emoționale perturbatoare pur și simplu nu se mai pot manifesta, nu mai pot deteriora echilibrul profund instaurat. 
În starea de Eliberare mintea nu mai este păcălită de stările afective fluctuante, și poate reflecta, astfel, în mod fidel realitatea, adevărul, netulburată fiind de nimic această reflectare...

Starea de Eliberare nu este o stare comună, obișnuită, pentru ființele omenești. 
Nu o recomand oamenilor obișnuiți ca scop în această viață. 
Nu este ceva potrivit lor, necesar lor, acum și aici. 
Ea este o stare evolutivă care va fi obținută de fiecare, într-un viitor mai mai mult sau mai puțin îndepărtat, în cursul unor alte viitoare încorporări. 
Dar se poate afirma faptul că această stare poate fi experimentată, pentru foarte scurt timp, prin anumite metode și tehnici speciale, pe care le putem numi spirituale. 
Bineînțeles, însă, că nu oricine este dispus să efectueze astfel de experimente, și nu oricine poate experimenta oricând această stare, ci doar, repet, în anumite condiții speciale.
Pe de altă parte, se poate afirma și faptul că oamenii sunt spirite care au intrat în planul terestru pentru a experimenta acest fel de viață, pentru a se bucura de acest mod de viață pământesc, corporal, limitativ, ca de un joc inedit. 
Privind din acest punct de vedere, nu consider că este necesar să se "trezească" oamenii din această experiență pe care putem spune că ei și-au dorit-o și o vor, ca pe ceva necesar, acum, lor... 
Nu cred că oamenii vor cu adevărat să se trezească, în majoritatea lor, deoarece peste tot în jur observ o adevărată și puternică rezistență, mai mult sau mai puțin conștientă, manifestată față de fenomenul trezirii. 
Este ca și cum omul ce doarme și visează liniștit la o lume a lui, nu prea are motiv să se trezească la o realitate pe care simte că nu o.poate controla, care îi scapă de sub control, ce pare nesigură și primejdioasă pentru ființa lui.
Privind mai în profunzime, se poate observa că teama și frica stau la baza majorității actelor comportamentale. 
Dar teama de această lume cunoscută, devenită familiară, este mai mică decât teama de o lume necunoscută, neînțeleasă. 
Este greu să îți creezi scenarii pozitive despre ceva necunoscut, dar foarte ușor să creezi scenarii negative. 
Omul a uitat ce se află "dincolo", fiind împiedecat să acceseze acele informații, datorită unei amnezii de tip special, conferită de fenomenul încorporării în trupul omenesc.
Privind lucrurile foarte detașat, putem observa că, de fapt, cine vrea cu adevărat să se trezească, are instrumentele necesare, și persoane, în jurul lui, care îl pot sprijini și ajuta în acest sens. 
De altfel, internetul a devenit o sursă deosebită de informații, la îndemâna tuturor. 
Cine nu vrea, se înconjoară automat de persoane care îl sprijină în demersul de a se bucura de viață așa cum este ea, cu plăcerile și neplăcerile ei inerente, duale și complementare....

Am dorit să evidențiez, pe scurt, faptul că tu, cititorule, decizi de fapt ceea ce vrei să faci în continuare, mai mult sau mai puțin conștient. 
Fiecare își urmează drumul său personal. 
De aceea, degeaba sunt criticile și condamnările altora, care aleg altfel, conform drumului lor, poziției lor evolutive, voinței lor. 
Nu toți oamenii au nevoie de exact aceleași experimente, lecţii şi învăţături, în același moment dat. 
Dar toți vor trece prin aceleași experiențe, cu timpul. 
Să nu crezi că cineva va fi scutit. 
Cei ce au trecut și au asimilat învățătura nu vor mai repeta aceleași greșeli. 
Ei vor avea parte de alte și alte experiențe, conform greșelilor pe care încă le tot repetă. 
Privind din acest punct de vedere, trăiești ceea ce trăiești, acum și aici, datorită greșelilor tale, pe care le efectuezi în mod repetat. 
Când nu vei mai efectua greșeli de un anumit gen, nu vei mai reveni aici, în acest plan. 
Când nu vei mai rezona cu modul de gândire al ființelor omenești, nu te va mai atrage nimic aici, între oameni. 
Vei fi atras, prin rezonanță, în altă lume, printre alte specii de ființe umanoide.
 A afirma faptul că "oamenii se selectează singuri", este același lucru,  privit însă din altă perspectivă...

Nu afirm că este greșit să rezonezi de Paști, de Crăciun, sau în oricare altă zi, cu suferințele lui Isus, dacă tu asta vrei, în mod conștient. 
Această rezonanță realizează un fel de empatie cu el și experiența trăită de el acum 2.000 de ani. 
Funcționează ca un canal informațional de legătură. 
Dar, dacă hotărăști că asta vrei, ar trebui să înțelegi fenomenul în mod global, privind consecințele și implicațiile sale. 
De exemplu, dacă autosugestiile vor prima și vor fi foarte puternice, atunci tu vei putea fi impresionat senzorial, în sensul de a simți impresii senzitiv-senzoriale care sunt în acord și legătură cu modul în care tu personal îți reprezinți mental și afectiv fenomenul crucificării. 
Vei putea percepe imagini legate de crucificare, mai mult sau mai puțin simbolice, vei putea simți dureri în regiunea capului, conform durerii resimțite de Isus de la spini, dureri în palme și picioare conform durerii pricinuite de cuie, etc. 
De-a lungul istoriei au existat mulți oameni la care s-au manifestat chiar fizic rănile crucificării (stigmatismele) ca o consecință a rezonanței. 
Printre cei mai cunoscuți sunt țăranca bavareză Therese Neuman, la care s-a manifestat și fenomenul inediei, legat de postire, ea nemâncând nimic ani în șir. Padre Pio este alt exemplu. 
Puterea minții, a autosugestiei, a imaginației, intenției și voinței, este mare, și în mare încă necunoscută. 
A considera drept "sfinți" astfel de oameni, sau persoane a căror putere mentală a fost scăpată de sub control, reprezintă două modalități de catalogare diferite, care de fapt se completează reciproc. 
Cineva mi-a relatat cum, în stare de transă, prin hipnoză, o persoană a suferit o rană reală, realizată prin simpla sugestie a hipnotizatorului privind faptul că moneda ținută în palmă devine foarte fierbinte. Arsura a persistat exact ca o arsură normală, efectuată cu o monedă încălzită în foc. 
Deci, dacă tu reușești să îți induci transa, prin rugăciune și meditație, și, în această stare de transă îți dorești și te sugestionezi că trăiești experiența crucificării, este posibil să te trezești că vei simți durerile și vei manifesta fizic rănile, așa cum ți le imaginezi că le-a trăit Isus.
Însă observațiile critice au relevat că ele nu apar conform adevărului istoric, ci conform credinței persoanei care s-a... autosugestionat că acele răni trebuie să fi fost în anumite locuri, la mîini și la picioare.
Faptul de a rezona cu suferința, a lui Isus, sau a oricărui alt om, sau a rezona cu bucuria sa, este o chestiune de opțiune personală, la care este bine să meditezi înainte. 
Mintea poate fi păcălită, şi se lasă păcălită, căci ea procesează ceea ce tu sau altcineva îi dați să proceseze, prin sugestii și autosugestii. 
Practic orice sugestie acceptată de tine devine o autosugestie, și doar sugestiile acceptate declanșează efecte de tipul celor descrise mai sus. 
Așadar, discernământul și atitudinea ta sunt hotărâtoare, căci ele orientează natura experiențelor și efectelor de care vei avea parte în viața ta. 
Nu accepta orice informație drept realitate și adevăr, fără să o treci înainte prin filtrul rațiunii. 
Mai bine să fii puțin sceptic, precaut, decât puțin... prea credul (naiv). 
Credulii suferă mai mult...

Da click pe imaginea de mai jos pentru a asculta textul de mai sus in format audio.

CINE ȘTIE CE URMEAZĂ DUPĂ MOMENTUL MORȚII ? VIZIUNEA RELIGIEI ORTODOXE ESTE SINTETIZATĂ ASTFEL DE PĂRINTELE CLEOPA

http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm De ce postez acest link ? Nu pentru că aș fi un adept al acestei viziuni, ci pentru că am remarcat anumite elemente comune cu alte religii, cât și cu anumite informații oferite de cei întorși din moarte clinică, și de cei intervievați în stare de hipnoză profundă. Există anumite elemente comune, dar și multe deosebiri... Ca în toate cazurile în care există viziuni diferite din cauza unor puncte de vedere diferite, înclin să cred că adevărul, ca întotdeauna, se află undeva la... mijloc...

Bucuria experimentării

Îți prezint mai jos o scurtă poveste care circulă pe internet, puțin adaptată de mine stilului meu de a relata povești :)  :
Într-un compartiment de tren, un băiat privea foarte absorbit pe fereastră. Dintr-o dată a început să strige:
-Tată, tată, privește copacii ăștia frumoși cum se duc în spatele nostru !
Tatăl a privit pe geam, i-a zâmbit, și nu a zis nimic.
Însă în același compartiment se mai afla și un cuplu de tineri, care au fost vizibil deranjați de strigătele băiatului, și îl priveau cu milă și dispreț.
Dintr-o dată, băiatul a izbucnit din nou :
-Tată, tată, privește norii ăștia frumoși cum aleargă cu noi !
Cuplul, deranjat de strigăte, a cedat nervos, şi unul dintre ei s-a adresat tatălui :
-De ce nu îți duci fiul la un medic bun ?
Tatăl l-a privit lung, a zâmbit, şi a răspuns :
-Chiar asta am și făcut. Acum l-am externat din spital, unde a stat sub observație după o operație complicată... Această operație l-a ajutat să își recapete, după mult timp,… vederea…
Mi-a plăcut povestea, datorită încărcăturii emoționale, a răsturnării de situație surprinzătoare, și a moralei care poate fi desprinsă destul de ușor de oricine o citește : este bine să nu judeci pripit și în ne cunoștință de cauză, în lipsă de informații. Te poți înșela în acest mod foarte mult, construind mental un scenariu ipotetic care este rupt de realitate.
Pe de altă parte, cred că oamenii care se bucură de experiențele lor de viață ar trebui încurajați să o facă în continuare, cu îngăduință și înțelegere, chiar dacă asta poate fi oarecum deranjant, iritant, sau poate trezi o oarecare invidie. Adevărul este că oamenii care nu se știu (pot) bucura de experiențele lor de viață, de frumusețea vieții, nu se pot bucura nici de bucuriile altora. Ei sunt de compătimit, și ar trebui sprijiniți și ajutați să se relaxeze, să se detensioneze, să se liniștească, și să (re) învețe cum pot ajunge în acele condiții cauzale care pot declanșa în mod automat bucuria de viață…
De când nu ai mai… zâmbit ? :)
Genna Tomescu: Da, am mai citit povestea, e plină de înțelepciune. De altfel, sunt nenumărate astfel de istorioare pline de tâlc și de care poți ține cont in dezvoltarea armonioasă personală, și chiar într-un moment de răscruce din viață care să producă iluminare.
Ideea principală a acestei povești este să nu judecăm nimic, pe nimeni după aparențe, in grabă, conduși de primul impuls. Ceea ce este extrem de important în cunoașterea corectă, de orice fel. Prea mult entuziasm afișat în grabă denotă tot o superficialitate în aprecierea unor idei, calități, fenomene etc.
Morala poveștii este ca fiecare dintre noi să se "vadă" întâi pe sine, să se evalueze corect, înainte de a face aprecieri eronate la adresa altora, etc.
Și, până la urmă, nu strică nimănui puțină compasiune. Nu doare...
Dacă ți-a plăcut articolul, dă te rog un click pe Like și Share (Distribuie) pentru Facebook, și pe G+ (Google plus), Twitter, dacă ai cont, pentru a se bucura și prietenii tăi de această plăcere și de ofertele promoționale. Mulțumesc.
Abonează-te pe email sau Atom la acest blog (in dreapta sus), să nu uiți de el sau adresa de internet, și să primești pe viitor următoarele postări, confortabil, fără nici un efort suplimentar din partea ta. În plus, vei beneficia de oferte promoționale actualizate la zi, posibilitate de realizare a unor economii substanțiale.

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

O analiză a fericirii efectuată de cercetătorul în ştiinţele cognitive Nancy Etcoff

Cercetătorul în ştiinţele cognitive Nancy Etcoff analizează fericirea, modurile în care încercăm să o atingem şi să o sporim, felul în care nu este îngrădită de circumstanţele reale şi efectul ei surprinzător asupra corpurilor noastre.