Un blog despre iubire,prietenie, acceptare,intelegere, cunoastere, armonie, echilibru sufletesc,vindecare spirituala...
Un loc magic,spiritual,un loc ce se va extinde,cu timpul,...
Cineva a spus : "Dumnezeu îi iubeşte pe cei cu mânecile suflecate." Hmmm... şi pe cei ce nu au mînecile suflecate ? Nu îi... iubeşte ? Dar pe cei ce nu au ce... sufleca ? Pe cei fără mâini... Pe cei dezbrăcaţi, ce nu au nici măcar o cămaşă ?... Sunt întrebări retorice, desigur. Căci Dumnezeu nu este... părtinitor. Nu poate fi... Nu poate iubi pe unii mai mult decât pe alţii, sau pe unii deloc...
În viziunea mea, Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii la fel. Dar este doar viziunea mea, personală. A Dumnezeului... meu, cuprinzător, universal, iubitor... Un Dumnezeu... interior, nu exterior... Un Dumnezeu cu care eu mă simt aflat în legătură, în conexiune, nu separat de el... Un Spirit Suprem la care care spiritul meu este interconectat în permanenţă... Faptul că, după faptă şi răsplată, fiecare primeşte ceea ce merită, nu afectează iubirea divină. Dumnezeu este just şi drept : a fixat legile imuabile ale naturii care acţionează asupra tuturor oamenilor la fel, fără discriminări şi favoritisme. Fiecare om primeşte ceea ce merită ca efect al faptelor sale, în mod automat, datorită legilor naturale ale determinismului cauzal. În viziunea mea, şi tu cel cu mânecile suflecate, şi tu, cel cu mânecile nesuflecate, şi tu cel fără de mâneci, sunteţi iubiţi la fel de Dumnezeu. Fără discriminare şi favoritisme. Hoţul şi omul cinstit sunt iubiţi la fel. Şi ucigaşul şi cel ucis. Şi ştiţi de ce cred eu asta ? Pentru că eu cred că suntem cu toţii actori pe scena vieţii, care interpretează succesiv tot felul de roluri. Şi tu ai fost sau vei juca cândva rolul hoţului, al criminalului, al psihopatului, al celui ucis, al celui desperat, al celui bogat, al celui sărac, etc. Fiecare experienţă vine la timpul ei, pentru fiecare, pentru a putea asimila întreaga învăţătură a acestei şcoli a vieţii terestre. Viaţă după viaţă, rol după rol, până la terminarea studiilor, la absolvire. Absolvirea este adevărata mântuire, adevărata eliberare de necesitatea vreunei reîntoarceri în acest plan pentru a mai asimila ceva neasimilat încă. Absolventul eliberat va pleca mai departe... Alt plan, alt gen de şcoală a vieţii, de un nivel superior. Până atunci, fiecare îşi joacă rolul său, fiecare învaţă câte ceva, asimilează câte ceva, şi fiecare este testat, examinat, continuu... Nu îi blamez şi nu îi învinovăţesc pe cei ce nu au mânecile suflecate, acum. Fiecare are dreptul la o pauză, şi să îşi aleagă cea mai potrivită muncă pentru el, acum. Fiecare este liber să aleagă şi să decidă pentru el însuşi, cum vrea să îşi trăiască viaţa, cum să îşi joace rolul. Această viziune îmi permite să respect oamenii, indiferent de ceea ce gândesc şi fac. Chiar şi tăcerea lor, şi inactivitatea lor. Respect şi admir iubirea acordată tuturor, fără deosebire. Şi mă bucur de fiecare dată când întâlnesc astfel de oameni echilibraţi, armonioşi, care emană iubire şi înţelegere în jurul lor. Ei radiază ca nişte surse de lumină sferice, ca Soarele care împrăştie lumina sa în mod egal, în toate părţile şi direcţiile. Aceşti oameni sunt o adevărată binefacere pentru toţi cei din jurul lor. Radiaţia lor energetică este binefăcătoare. Chiar când nu zic şi nu fac nimic, ei îşi exercită influenţa lor binefăcătoare în jur, continuu... Aşadar, nu admir şi nu respect pe cel cu mînecile suflecate mai mult decât pe cel cu mânecile nesuflecate. Nici pe cel activ mai mult decât pe cel pasiv. Nici pe cel vorbăreţ mai mult decât pe cel tăcut. Dar, asta este o chestiune de... libertate şi opţiune personală... Fiecare îşi are preferinţele sale, conform personalităţii sale. Tu eşti liber să alegi ce sistem de referinţă vrei, privind priorităţile şi preferinţele tale. Vorbesc la modul general, pentru oricare cititor... Aleluia !
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Fragmente din răspunsuri personale la întrebările altora :
-Totul se plăteşte. Legea compensaţiei acţionează, implacabil.
-Dacă totul se plăteşte, iertarea nu mai are nicio valoare ?
-Iertarea are întotdeauna o valoare, în orice situaţie de viaţă. Legea Naturală a Compensaţiei nu exclude valoarea iertării. Efectele iertării se supun şi ele Legii Compensării, căci există o "plată compensatorie" pentru manifestarea iertării, inevitabilă, datorită acţiunii legilor naturale ale creaţiei.
Kato : Sărbători fericite tuturor ! CP : imi este ingrozitor de greu sa asociez imaginea lui Iisus răstignit, și să urez "sărbători fericite". GT : Se sărbătorește Învierea Lui, și după părerea mea nu văd nimic forțat în această asociere, decât dacă s-ar fi dorit acest lucru. CP : Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asocia imaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite", de parcă ar veni Revelionul. În fine..... Kato : Orice sărbătoare este un prilej de bucurie, și orice bucurie contribuie la starea de fericire personală. După cum spun îmțelepții : " FERICIREA ESTE O STARE DE SPIRIT !", deci de tine însuți depinde starea ta de fericire. Pentru mine orice sărbătoare este un prilej de bucurie, în egală măsură, indiferent că este Revelion, ziua mea, a altuia, Paștele, Crăciunul, sau un parastas. Hristos a înviat, și nu pot decât să mă bucur pentru asta ! :) Cine privește mereu partea pozitivă a lucrurilor, partea plină a paharului, reușește să își întrețină permanent optimismul, starea de veselie, și găsește permanent prilejuri de bucurie, în fiecare eveniment. Bucurați-vă. Hristos a înviat. Totul este în mintea ta... Starea ta depinde de asocierile mentale pe care le efectuezi, în permenență, şi interpretările subiective conferite obiectelor, evenimentelor, fenomenelor... Starea ta depinde de lucrurile și evenimentele asupra cărora îți îndrepți atenția, interesul. Cine se fixează și se blochează psihic pe imaginea Hristosului însângerat, va resimți sufletește suferință, prin rezonanță afectivă, iar cine își fixează atenția pe imaginea Hristosului înviat, ce a transcens suferința și planul vieții terestre, poate simți detașare față de suferință, chiar bucurie privind această înviere, intrând în rezonanță cu o stare superioară de conștiință, o stare de iubire, bucurie și fericire, de un nivel superior. "Serbez cu bucurie în fiecare an Învierea Lui, dar tot nu pot asociaimaginea unei atât de mari suferințe cu o urare de "sărbători fericite" "
Această contradicție, care denotă existenţa unui conflict interior, arată existența unui blocaj logico-afectiv care împiedecă manifestarea liberă a fericirii tale. Este o incongruenţă în trăirile contradictorii pe care le ai faţă de această sărbătoare. Te fac să fluctuezi emoţional, şi să nu te poţi păstra într-o stare emoţională pozitivă, de echilibru, stabilă. Te bucuri de sărbătoare, dar nu te poți simți fericită din cauza asocierii mentale a sărbătorii cu suferința. Rezonezi la suferința asupra căreia îți îndrepți atenția, cu suferință interioară, producându-ți astfel, inconștient, tu, ție însuți, suferință, în mod... inutil, fără rost... La fel, prin același mecanism inhibitor, dacă te gândești zilnic, foarte des, la faptul că în spitalele lumii există mii și mii de oameni care suferă, agonizează, mulți fiind chiar în pragul morții, nu ai nici o șansă să poți trăi fericit, ci chiar din contră, profund nefericit, rezonând afectiv cu durerea
și suferința tuturor oamenilor aflați în suferință.
În același timp, există o altă mare mulțime de oameni care se bucură de viață, de plăcerile vieții, voioși și sănătoși. Ai putea intra în rezonanță cu starea lor, bucurându-te și veselindu-te în armonie cu ei ? În imaginea postată este vorba de un Crist luat de pe cruce, de mine, care mai păstrează poziția crucificării, a răstignirii. Într-un fel, este o imagină simbolică pentru condiția umană a SUFERINȚEI ACCEPTATE de fiecare om ca făcând parte din destinul vieții terestre. Această suferință inerentă, însă, nu exclude posibilitatea existenței momentelor de veselie și bucurie, ci chiar le impune, ca o condiție a existenței dualității și complementarității.
Altfel privind lucrurile, din prisma ambivalenței, afirm că în orice lucru, proces și eveniment, există ceva ce poate fi considerat bun și ceva rău, ceva pozitiv și ceva negativ, ceva plăcut și ceva neplăcut, deci și bucurie și suferință, în comuniune. Condiția eliberării de suferință ? Simplu, conform raționamentului de mai sus : depășirea, eliberarea, transcenderea dualității ! Când nu va mai exista suferință, nu va ma exista nici bucurie, veselie ! Transcenderea, eliberarea totală, te ELIBEREAZĂ DE ORICE TRĂIRE EMOȚIONALĂ ! De neînțeles omului obișnuit, o astfel de stare... Iar neînțelegere înseamnnă neacceptare, căci nu poți accepta ceva neînțeles ție. Respingi instinctiv ceea ce nu cunoști și nu înțelegi... Concluzie:oamenii resping instinctiv starea de eliberare totală, de decondiționare totală, de... mântuire. Astfel vei recunoaște Eliberatul : el nu manifestă trăiri emoționale sufletești, afecte, emoții, sentimente. El este liniștit, împăcat, împlinit, fericit. Nu râde, doar surâde, înțelegător.
Astfel vei (re)cunoaște manifestarea stării de Eliberare : liniștea și pacea minții vor anula (anihila) manifestarea perturbatoare a oricărui fel de trăire emoțională. Nu te vei mai întrista, dar nici nu te vei mai bucura, în mod exploziv, ca înainte. Și această liniștire neobișnuită te va...neliniști, la început, când îi vei sesiza prezența, căci (dacă) nu o vei înțelege. Neînțelegerea va cauza neacceptarea, și te vei forța să alungi această stare, care simți că îți pătrunde sufletul, și pe care vei tinde să o consideri ceva... patologic, o îmbolnăvire...
Cei ce practică meditația, care fac astfel cunoștință cu starea de echilibru și armonie, o vor înțelege, accepta, și considera ceva normal. Pentru ei, nefiresc li se va părea modul exploziv și spumos de manifestare a oamenilor obișnuiți, care își trăiesc viața sub imperiul influențelor trăirilor afectiv-sufletești, mânați de plăceri și neplăceri senzoriale, trupești, continuu...
Ce este dincolo de bucurie și suferință ? Starea indescriptibilă de ÎMPLINIRE, care nu este propriu zis o stare sufletească, ci o stare de echilibru și armonie, în care trăirile emoționale perturbatoare pur și simplu nu se mai pot manifesta, nu mai pot deteriora echilibrul profund instaurat. În starea de Eliberare mintea nu mai este păcălită de stările afective fluctuante, și poate reflecta, astfel, în mod fidel realitatea, adevărul, netulburată fiind de nimic această reflectare... Starea de Eliberare nu este o stare comună, obișnuită, pentru ființele omenești. Nu o recomand oamenilor obișnuiți ca scop în această viață. Nu este ceva potrivit lor, necesar lor, acum și aici. Ea este o stare evolutivă care va fi obținută de fiecare, într-un viitor mai mai mult sau mai puțin îndepărtat, în cursul unor alte viitoare încorporări. Dar se poate afirma faptul că această stare poate fi experimentată, pentru foarte scurt timp, prin anumite metode și tehnici speciale, pe care le putem numi spirituale. Bineînțeles, însă, că nu oricine este dispus să efectueze astfel de experimente, și nu oricine poate experimenta oricând această stare, ci doar, repet, în anumite condiții speciale. Pe de altă parte, se poate afirma și faptul că oamenii sunt spirite care au intrat în planul terestru pentru a experimenta acest fel de viață, pentru a se bucura de acest mod de viață pământesc, corporal, limitativ, ca de un joc inedit. Privind din acest punct de vedere, nu consider că este necesar să se "trezească" oamenii din această experiență pe care putem spune că ei și-au dorit-o și o vor, ca pe ceva necesar, acum, lor... Nu cred că oamenii vor cu adevărat să se trezească, în majoritatea lor, deoarece peste tot în jur observ o adevărată și puternică rezistență, mai mult sau mai puțin conștientă, manifestată față de fenomenul trezirii. Este ca și cum omul ce doarme și visează liniștit la o lume a lui, nu prea are motiv să se trezească la o realitate pe care simte că nu o.poate controla, care îi scapă de sub control, ce pare nesigură și primejdioasă pentru ființa lui. Privind mai în profunzime, se poate observa că teama și frica stau la baza majorității actelor comportamentale. Dar teama de această lume cunoscută, devenită familiară, este mai mică decât teama de o lume necunoscută, neînțeleasă. Este greu să îți creezi scenarii pozitive despre ceva necunoscut, dar foarte ușor să creezi scenarii negative. Omul a uitat ce se află "dincolo", fiind împiedecat să acceseze acele informații, datorită unei amnezii de tip special, conferită de fenomenul încorporării în trupul omenesc. Privind lucrurile foarte detașat, putem observa că, de fapt, cine vrea cu adevărat să se trezească, are instrumentele necesare, și persoane, în jurul lui, care îl pot sprijini și ajuta în acest sens. De altfel, internetul a devenit o sursă deosebită de informații, la îndemâna tuturor. Cine nu vrea, se înconjoară automat de persoane care îl sprijină în demersul de a se bucura de viață așa cum este ea, cu plăcerile și neplăcerile ei inerente, duale și complementare.... Am dorit să evidențiez, pe scurt, faptul că tu, cititorule, decizi de fapt ceea ce vrei să faci în continuare, mai mult sau mai puțin conștient. Fiecare își urmează drumul său personal. De aceea, degeaba sunt criticile și condamnările altora, care aleg altfel, conform drumului lor, poziției lor evolutive, voinței lor. Nu toți oamenii au nevoie de exact aceleași experimente, lecţii şi învăţături, în același moment dat. Dar toți vor trece prin aceleași experiențe, cu timpul. Să nu crezi că cineva va fi scutit. Cei ce au trecut și au asimilat învățătura nu vor mai repeta aceleași greșeli. Ei vor avea parte de alte și alte experiențe, conform greșelilor pe care încă le tot repetă. Privind din acest punct de vedere, trăiești ceea ce trăiești, acum și aici, datorită greșelilor tale, pe care le efectuezi în mod repetat. Când nu vei mai efectua greșeli de un anumit gen, nu vei mai reveni aici, în acest plan. Când nu vei mai rezona cu modul de gândire al ființelor omenești, nu te va mai atrage nimic aici, între oameni. Vei fi atras, prin rezonanță, în altă lume, printre alte specii de ființe umanoide. A afirma faptul că "oamenii se selectează singuri", este același lucru, privit însă din altă perspectivă... Nu afirm că este greșit să rezonezi de Paști, de Crăciun, sau în oricare altă zi, cu suferințele lui Isus, dacă tu asta vrei, în mod conștient. Această rezonanță realizează un fel de empatie cu el și experiența trăită de el acum 2.000 de ani. Funcționează ca un canal informațional de legătură. Dar, dacă hotărăști că asta vrei, ar trebui să înțelegi fenomenul în mod global, privind consecințele și implicațiile sale. De exemplu, dacă autosugestiile vor prima și vor fi foarte puternice, atunci tu vei putea fi impresionat senzorial, în sensul de a simți impresii senzitiv-senzoriale care sunt în acord și legătură cu modul în care tu personal îți reprezinți mental și afectiv fenomenul crucificării. Vei putea percepe imagini legate de crucificare, mai mult sau mai puțin simbolice, vei putea simți dureri în regiunea capului, conform durerii resimțite de Isus de la spini, dureri în palme și picioare conform durerii pricinuite de cuie, etc. De-a lungul istoriei au existat mulți oameni la care s-au manifestat chiar fizic rănile crucificării (stigmatismele) ca o consecință a rezonanței. Printre cei mai cunoscuți sunt țăranca bavareză Therese Neuman, la care s-a manifestat și fenomenul inediei, legat de postire, ea nemâncând nimic ani în șir. Padre Pio este alt exemplu. Puterea minții, a autosugestiei, a imaginației, intenției și voinței, este mare, și în mare încă necunoscută. A considera drept "sfinți" astfel de oameni, sau persoane a căror putere mentală a fost scăpată de sub control, reprezintă două modalități de catalogare diferite, care de fapt se completează reciproc. Cineva mi-a relatat cum, în stare de transă, prin hipnoză, o persoană a suferit o rană reală, realizată prin simpla sugestie a hipnotizatorului privind faptul că moneda ținută în palmă devine foarte fierbinte. Arsura a persistat exact ca o arsură normală, efectuată cu o monedă încălzită în foc. Deci, dacă tu reușești să îți induci transa, prin rugăciune și meditație, și, în această stare de transă îți dorești și te sugestionezi că trăiești experiența crucificării, este posibil să te trezești că vei simți durerile și vei manifesta fizic rănile, așa cum ți le imaginezi că le-a trăit Isus. Însă observațiile critice au relevat că ele nu apar conform adevărului istoric, ci conform credinței persoanei care s-a... autosugestionat că acele răni trebuie să fi fost în anumite locuri, la mîini și la picioare. Faptul de a rezona cu suferința, a lui Isus, sau a oricărui alt om, sau a rezona cu bucuria sa, este o chestiune de opțiune personală, la care este bine să meditezi înainte. Mintea poate fi păcălită, şi se lasă păcălită, căci ea procesează ceea ce tu sau altcineva îi dați să proceseze, prin sugestii și autosugestii. Practic orice sugestie acceptată de tine devine o autosugestie, și doar sugestiile acceptate declanșează efecte de tipul celor descrise mai sus. Așadar, discernământul și atitudinea ta sunt hotărâtoare, căci ele orientează natura experiențelor și efectelor de care vei avea parte în viața ta. Nu accepta orice informație drept realitate și adevăr, fără să o treci înainte prin filtrul rațiunii. Mai bine să fii puțin sceptic, precaut, decât puțin... prea credul (naiv). Credulii suferă mai mult... Da click pe imaginea de mai jos pentru a asculta textul de mai sus in format audio.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm
De ce postez acest link ? Nu pentru că aș fi un adept al acestei viziuni, ci pentru că am remarcat anumite elemente comune cu alte religii, cât și cu anumite informații oferite de cei întorși din moarte clinică, și de cei intervievați în stare de hipnoză profundă.
Există anumite elemente comune, dar și multe deosebiri...
Ca în toate cazurile în care există viziuni diferite din cauza unor puncte de vedere diferite, înclin să cred că adevărul, ca întotdeauna, se află undeva la... mijloc...
Genna Tomescu : "Nimeni nu are vreo şansă să se elibereze de suferinţă altfel decât acceptând-o. Sună paradoxal, dar e un paradox minunat şi eficient: acceptarea suferinţei te eliberează de ea, nonacceptarea îţi amplifică suferinţa. Poţi înţelege foarte uşor această lege dacă intri într-un pârâu şi îl tulburi. Toată mizeria de la fund se va ridica la suprafaţă. Trebuie să fii curajos pentru a bea din acea apă. Dar trebuie să fi un adevărat nebun pentru a intra în pârâu şi a încerca să-l linişteşti. Vei produce şi mai multă tulburare. Acţiunea cea mai înţeleaptă la care te poţi deda este să stai cuminte pe margine şi să aştepţi. Materiile în suspensie vor fi antrenate de curent sau, dacă sunt mai grele, se vor depune. Pârâul se va limpezi de la sine. Pentru că nu intervine nimeni, prin chiar curgerea lui, se purifică şi se limpezeşte. Ceva asemănător se întâmplă cu fluxul mintal. Dacă nu interferezi se va ordona singur. Natura iubeşte armonia. Provoacă în orice punct din sânul naturii dizarmonie şi ea va începe imediat să creeze armonie." Osho Kato : Analogia nu este foarte nimerită, deoarece fluxul mental reprezintă ceva oferit omului pentru a se cupla la el și a se lăsa purtat, folosindu-se (beneficiind) totodata de el. Viața terestră reprezintă un flux de informații la care suntem cuplați prin intermediul corpului fizic, de la nivelul căruia ne provin informațiile, prin simțurile corporale.
Genna Tomescu : Zice sa nu reactionezi, sa fii natural, ca se aseaza ce e de asezat. Sa nu te opui, sa nu fortezi. Armonie ! Kato : Zice că : “Nimeni nu are vreo şansă să se elibereze de suferinţă altfel decât acceptând-o. Sună paradoxal, dar e un paradox minunat şi eficient: acceptarea suferinţei te eliberează de ea, nonacceptarea îţi amplifică suferinţa. ” Dar acceptarea vine numai din înțelegere, căci ce nu poate fi înțeles nu poate fi acceptat. Deci, rezultă în mod logic faptul că DOAR ÎNȚELEGEREA NATURII SUFERINȚEI TE POATE ELIBERA DE EA. Iar această înțelegere nu o poți căpăta decât prin cunoasterea conferita de experiență, intrând în fluxul vieții și folosindu-ți totodata mintea pentru a înțelege ce se întâmplă cu tine și lumea înconjurătoare în care ai intrat. Analiza este la fel de importanta ca si cunoasterea perceptiva a realitatii. Sunt inseparabile. Psihologii spun ca : "Tot ce este in minte a trecut intai prin simturi (perceptie senzoriala)." Deci sunt foarte importante, atat cunoasterea perceptiva, cat si acțiunea (experimentarea) și gândirea. De fapt EȘTI FORȚAT SĂ GÂNDEȘTI, să te descurci în diferite și variate situații și condiții de viață. A NU REACTIONA se situează chiar la polul opus, căci fuga de reacție nu te ajută cu nimic să experimentezi, să înțelegi și să accepți realitatea, așa cum este ea, nu cum ai dori să fie. Din contra, te blocheaza ! ADAPTAREA ESTE CUVANTUL-CHEIE, CACI NU POTI SCHIMBA LUMEA, DAR TE POTI ADAPTA LA EA, GASIND IN CADRUL CONDITIILOR EI VARIATE PE CELE MAI CONVENABILE TIE. A te lăsa purtat de flux, fără nici o reacție, înseamnă a-ți urma destinul, karma, așa cum este ea, ca suma de efecte a tuturor gândurilor și faptelor tale din trecut. În plus, însă, vei acumula o karmă negativă, căci lipsa ta de reacție va atrage tot mai mult abuzuri din partea celor din jurul tău, care vor profita de tine în interesul lor personal.
"nonacceptarea îţi amplifică suferinţa."
Dacă nu accepți starea de boală ca fiind normală, și faci ceea ce trebuie să faci pentru vindecarea ta, te vei vindeca. Dar dacă în situația în care ești bolnav nu reacționezi, acționând în sensul schimbării tiparelor care te-au condus spre acea stare, te vei autodistruge. Deci rămâne discutabil ceea ce trebuie să înțelegem exact prin "acceptare" și "neacceptare", și prin "reacție". “Nimeni nu are vreo şansă să se elibereze de suferinţă altfel decât acceptând-o.” Acceptarea faptului că ai o durere de la un dinte cariat nu te scutește de suferință, de acea durere, și nici de cauză, de carie. Nu-i așa ? Înțelegerea naturii suferinței și acceptarea ei nu sunt de ajuns, fiind nevoie și de reacția ta adaptativă, de actiune, de a merge la un stomatolog să rezolve problema.
Faptul că NU TREBUIE SĂ TE OPUI FLUXULUI VIEȚII, este cu totul altceva, căci asta NU IMPLICĂ ÎN MOD AUTOMAT SĂ TE LAȘI CU TOTUL ÎN VOIA LUI, LA NIMEREALĂ, FĂRĂ SĂ INFLUENȚEZI DELOC CURSUL EVENIMENTELOR. A te opune fluxului este ceva autodistructiv, ca și cum ai încerca să oprești un fluviu cu corpul tău. Nu poți înota nici împotriva curentului, căci vei fi rapid epuizat. Deci, trebuie să te lași purtat la vale, dar să dai din mîini și din picioare, în mod conștient, pentru a ajunge pe malul care vrei, în locul în care vrei. Dar dacă nu știi ce vrei, unde vrei să ajungi, atunci se complică problema... Dacă te pași cu totul în voia fluviului, aproape sigur te vei îneca, și chiar dacă te va scoate undeva la mal, este posibil să nu îți convină deloc acel loc în care ai fost scos si modul in care ai... esuat. De aceea, profit de ocazie să subliniez din nou rolul important al gândirii și voinței proprii, al autodeterminării. Cuvântul-cheie, repet, este ADAPTARE, adaptare conștientă la condițiile de viață, în sensul împlinirii nevoilor și trebuințelor personale.
Genna Tomescu Adaptarea este un proces permanent care ajuta, conduce la obtinerea armoniei. Mesajele lui Osho, ca si ale altor intelepti, maestrii spirituali necesita traducere, sub aparenta evidenta a exprimarii.
In procesul de adaptare ce conduce la evolutie si armonie se ajunge si la iubirea constienta.
In procesul de adaptare consider necesara cunoasterea celor mai importante Frici si modalitatea de intelegere si acceptare in mod constient si din sfaturile unui specialist si recomandarile acestora. Recunoasterea fricilor, controlul si indepartarea lor fac parte din acest proces de adaptare care va permite accesul la succes in viata personala si profesionala intr-un timp mai scurt, dezvoltand calitatile : curaj, incredere, stima de sine crescuta, perseverenta, tenacitate, empatie, compasiune, iubire pentru dreptate, loialitate, fidelitate, iubire fata de semeni, daruire.
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanico Te
poţi Abona
şi la siteul meu SPIRIT,
să primeşti notificări pt postările
noi, pe email,
aici :Subscribe
to Spirit by Email Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" -http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/ Fă economie de timp şi bani,
efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame,
susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta
completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
Trăirile emoționale nu se nasc în minte, nici în spirit, ci în suflet, care este un instrument ce asigură a doua cale de cunoaștere a realității terestre. Prima este gândirea logică, intelectul. Așadar trăirile emoționale nu sunt în plus, inutile, ci chiar foarte utile, ca instrument al cunoașterii realității terestre. Insuficiența și excesul lor constituie însă ceva dăunător. În ce situații "renunță" maeștrii la trăirile sufletești : când vor să sondeze sau să experimenteze altceva decât realitatea vieții zilnice, alte realități, alte lumi, alte planuri, alte niveluri de conștiință, adevăruri abstracte. Nu renunță propriu-zis, nu blochează ceva, ci canalizează conștient, prin voință, energiile. Cine caută permanent emoții și senzații extreme, este de înțeles că are o viață sufletească dezechilibrată, destabilizată, deoarece excesele sunt întotdeauna dăunătoare. Dar și cei ce se feresc de trăirile emoționale, căutând mereu să le suprime, să le înăbușe, cad în aceeași plasă a extremelor dăunătoare sănătății... Emoțiile nu au cum să se nască în minte, după cum gândurile nu se pot naște în suflet, dar energia lor poate fi perfect controlată mental, prin antrenament mental. Asta încearcă să facă de fapt și psihologii ! Este o problemă de structuri energetice, de canalizare și control al energiilor și a informației. Mintea produce gânduri iar sufletul produce trăiri sufletești (emoționale). Fiecare structură își are funcțiile sale bine stabilite. Prin sugestie și autosugestie se exercită un control mai mult sau mai puțin conștientizat asupra vieții sufletești. Viața sufletească are directă legătură cu percepția senzorială, având rolul principal de a ‘’traduce‘’ senzațiile în trăiri emoționale (sufletești). Sufletul îndeplinește un rol de instrument intermediar între corpul material și spirit. Dar spiritul conține Principiul Conștient, ca facultate proprie. Asta nu pot să înțeleagă deloc cei care tot blamează și își învinovățesc mintea de erorile pe care le fac din cauza limitărilor impuse de instrumentul corporal care filtrează perceptiv stimulii din mediu, care are și o capacitate redusă de procesare a informației. Corporalitatea impune limitări, aceste limitări fiind cauza erorilor diverse, de care este acuzată mintea, de către ignoranți...
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Viața ta este constituită dintr-o succesiune continuă de stări afective, trăiri emoționale, care ‘’te țin în viață‘’, LEGAT de acest plan existențial, de viața terestră, de experiențele de viață, de amintiri (trecut), de speranțe (viitor), de corpul fizic omenesc... Toate emoțiile, afectele, dispozițiile afective, sentimentele care îți “colorează‘’ viața, au rolul de a-ți CAPTA atenția și interesul, menținându-te în CAPTIVITATE, în cadrul acestui plan existențial. Concluzie : Anularea fluctuațiilor emoționale, cu intrarea conștientă într-o stare afectivă NEUTRĂ, calmă, liniștită, perfect echilibrată, determină, inevitabil și automat, ca efect, ruperea legăturilor care te țin legat de această “lume” și ELIBERAREA din captivitate ! Această stare de echilibru stabil psiho-afectiv se poate obține și menține doar prin exercițiu, prin antrenament zilnic, urmând anumite metode și tehnici de RELAXARE fizică și mentală. Ele nu sunt recomandate persoanelor care suferă de diverse afecțiuni psihice, trebuind să consulte întîi un specialist psiholog sau psihiatru. De asemenea, nu sunt recomandate tinerilor, adolescenților, care trebuie să dobândească întîi experiența de “a se bucura de viață” într-un mod cât mai complet și diversificat, pentru a putea asimila învățătura acestei experiențe, a plăcerii și neplăcerii, bucuriei și tristeții, fericirii și suferinței, înainte de a experimenta… eliberarea. Eliberarea de dualitate, de fluctuație, de legături, de atașamente, de victimizare, de suferință, de starea de captivitate... Fiecare om trebuie să aleagă în mod conștient începerea efectuării acestui gen de exerciții, a acestui tip de antrenament, care reprezintă, în sine, o “spălare a creierului”, “brain-wash”, în sens pozitiv, de curățare, de purificare, de eliminare a unor impurități, a unor paraziți. Dacă vrei să experimentezi așa ceva, începe cu exerciții simple de relaxare, cu exerciții de coordonare și prelungire a respirației, prin încetinirea ritmului respirator. De ce ? Deoarece un alt mare secret bine păstrat de-a lungul timpului a fost descoperirea faptului că gândirea este direct corelată cu respirația, încetinirea ritmului respirator dederminând încetinirea fluxului de idei care inundă mintea similar inspirației și expirației aerului din plămâni. Natura și calitatea respirației influențează natura și calitatea gândurilor care ajung în câmpul conștienței. Relaxarea respirației determină automat relaxarea psihomentală, dar și afectiv-sufletească. În cadrul sistemului Yoga vei găsi multe metode și tehnici respiratorii utile, grupate sub denumirea Pranayama - controlul suflurilor (fluxurilor) corporale. Dă un search pe Google, citește, documentează-te și apoi apelează, în cunoștință de cauză, la un specialist. Unul după altul, până dai de cel potrivit ție... Pe acest blog vei găsi diverse articole care te vor ajuta în mod real privind demersul de a realiza eliberarea, dacă ai intenția și voința de a experimenta o astfel de stare. De ce este cel mai mare secret ? 1. Nici un fel de autoritate socială nu are și nu a avut vreun interes în dezvăluirea, explicarea și aplicarea sa în practică. De aceea chiar au obstrucționat răspândirea sa. Eliberarea generalizată a indivizilor ar determina un salt alt conștiinței umanității, iar oamenii nu ar mai putea fi manipulați emoțional de către diferitele elite care acționează în interese de grup, meschine și ascunse ! 2. Majoritatea oamenilor resimt o teamă instinctivă față de Eliberare, datorită faptului că este ceva cu totul nou și necunoscut lor. Chiar dacă foarte mulți sunt interesați de teorie, extrem de puțini au curajul necesar pentru a începe exerciții regulate desfășurate sub forma unui antrenament practic. Oamenii renunță extrem de greu la obișnuințele lor, la tabieturile lor, la stilul lor de viață cu care s-au obișnuit, deși știu că ar putea aborda oricând altul, mai bun, mai eficient. Inerția este foarte mare. Este nevoie de un factor motivațional foarte puternic pentru a determina pe cineva să își schimbe ceva din stilul său de viață, la care s-a… adaptat. 3. Deși au existat diverse persoane de-a lungul istoriei care au încercat răspândirea acestei învățături, în variate forme, personalizate, ea s-a dovedit foarte greu de asimilat de către populație. Un exemplu elocvent îl constituie învățătura lui Isus din Nazaret, care, deși a ajuns foarte răspândită și cunoscută de mult timp, este neînțeleasă chiar și în ziua de azi. În acest caz este valabilă ideea potrivit căreia cele mai bine păstrate și transmise secrete sunt cele care sunt cele mai la… vedere. Un secret rămâne un secret, chiar dacă este cunoscut formal, dar rămâne neînțeles în ceea ce privește… conținutul ! Cine nu își pune întrebări nu va afla răspunsuri. Detașează-te, observă-te pe tine și lumea, detașat, cu atenție, și vei descoperi multe aspecte ascunse percepției și gândirii, în mod normal. Ceea ce nu cunoști și nu înțelegi nu poți accepta. De aceea este necesar să experimentezi singur, pentru a te convinge de adevăr. Nimeni nu te poate convinge, pe baza experienței, exercițiilor, antrenamentului său propriu. Nici eu nu voi încerca, căci știu că mi-aș pierde timp și energie degeaba. Tu te vei convinge pe tine, aplicând în practică, exersând, antrenându-te. Mulți oameni cer răspunsuri la probleme pe care ei încă nu le înțeleg, deoarece nu au încă toate datele problemei cunoscute și înțelese. De aceea, lor degeaba le dai răspunsul corect, mură în gură, căci nu pot să îl înțeleagă, și de aceea nici nu îl vor putea accepta ca pe un adevăr. Ei nu sunt pregătiți. Mai au nevoie de experiențe, de exerciții, de antrenament. Postările mele, răspunsurile și explicațiile date, constituie o testare a nivelului tău de înțelegere și al tuturor ce vor citi. Dintr-un anumit text fiecare înțelege doar atât cât îi permite nivelul său personal de înțelegere. Dar toți evoluați în timp, în ritmuri diferite. Ideile postate de mine vor fi înțelese de unii complet, dar alții vor înțelege anumite idei doar după câteva luni, câțiva ani, sau deloc, în această viață. Așa am pățit și eu, și vorbesc din proprie experiență. Eu nu scriu, deci numai pentru prezent, ci și pentru… viitor. Cine va reciti aceste texte, după diferite intervale de timp, va avea surpriza de a constata că va înțelege anumite aspecte pe care nu le-a înțeles înainte, dar și că va înțelege aspecte pe care înainte nici nu le-a observat, sau nu le-a dat nici o importanță. De ce ? Deoarece erau nesemnificative pentru ei, adică LIPSITE DE SEMNIFICAȚIE, deoarece nu au înțeles sensul și semnificația lor…
Dacă
ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi
Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin
email, serviciul Feedburner, dând click aici :Subscribe
to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
La toate nivelurile s-a discutat în mod agitat şi controvers despre cazul Bruno Groening. Preoţi, medici, jurnalişti, jurişti, politicieni şi psihologi discutau despre el, iar vindecările lui minunate erau pentru unii cadouri milostive ale unei puteri supreme, pentru alţii şarlatanerie. Realitatea vindecărilor a fost adeverită de consultaţiile medicale efectuate.
Ştirile despre vindecările lui magice s-au răspândit în toată lumea, și din toate ţările veneau bolnavi, scrisori de rugăminţi şi oferte. Zeci de mii de oameni suferinzi s-au perindat spre locurile lui de activitate. Părea începutul unei revoluţii în medicină.
(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! )
Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.
Iluminarea, arderea karmei şi eliberarea. Lumea nu se mai leagă de tine, după ce tu nu te mai legi de ea. Ne mai legându-te cu nimic, începi să desfaci astfel legăturile cu care erai legat. Unii numesc acest proces “renunțarea la atașamente‘’. Este o denumire oarecum improprie, deoarece nu este vorba aici de o simplă renunțare, acest proces fiind dinamic, și se bazează pe determinismul cauză-efect. Legăturile se vor desface tot mai mult, dacă nu mai creezi efecte, pe măsură ce efectele acţiunilor tale din trecut se vor stinge. Vei înceta să mai creezi karmă (determinism cauzal), din momentul în care îți vei elibera mintea de legătura cu efectele faptelor tale. Tehnica străveche yoghină constă în cedarea ‘’fructelor‘’ faptelor tale Divinităţii, eliberându-te astfel de legăturile mentale care te ţin legat de trecut şi viitor, de ceilalţi oameni, de lume și viață, în plan material. Se eliberează, așadar, doar cel ce îşi eliberează mintea ! Lumea nu te bagă în seamă, dacă nu are de ce, dacă nu oferi motive, cauze. Observă gândirea și comportamentul celor care nu sunt băgați în seamă de cei din jurul lor. Ei gândesc și se comportă în mod neutru, natural. Par oarecum mai apatici, mai liniștiți, nu reacționează energic și nu stimulează pe ceilalți să reacționeze energic. De la acești oameni “șterși”, aproape invizibili, ai multe de învățat. Când oamenii au de ce, adică motive şi motivaţie, atunci se leagă de tine, datorită tuturor motivelor pe care le oferi. Dacă nu oferi motive, intenţionat, nu vei avea treabă cu lumea, cu reacțiile altora îndreptate asupra ta. Principiul acțiunii și reacțiunii newtonian trebuie aprofundat, pentru o mai bună înțelegere a fenomenului. Cedează fructele faptelor tale, Divinităţii. Nu oamenilor. Nu te supune nimănui, mental, şi nu supune pe nimeni ţie. Fii liber, şi acordă libertate tuturor. Nu bate pe nimeni la cap, şi nu te va bate nimeni la cap. Nu fă program nimănui, şi nimeni nu îţi va face program. Nu încerca să obţii nimic de la nimeni, şi nimeni nu va încerca să obţină ceva de la tine. Nu emite nici o pretenţie faţă de alţii, şi alţii nu vor emite pretenţii faţă de tine. Aceste efecte nu vor înceta spontan, ci vor dispărea treptat, încetând după un timp scurs de la momentul în care tu vei începe să nu le mai cauzezi, căci durează o perioadă în care efectele cauzate de tine în trecut se vor stinge treptat. Un discipol care urmează o cale spirituală, trebuie să întrerupă legăturile inutile, negative, care îl menţin blocat în stări care îl dezechilibrează mental şi sufleteşte, în permanenţă. Urmând metoda descrisă mai sus, se va elibera de balastul inutil, în mod progresiv, fără forţări şi suferinţă. Urmând Calea, vei ajunge să empatizezi tot mai mult cu ceilalţi, şi să poţi pătrunde "în pielea lor". Va veni o fază în care vei simţi, concomitent, în toate experienţele tale, în aceeaşi clipă, atât comicul, cât şi tragicul fiecărei situaţii. Vei avea momente în care vei simţi toată veselia şi toată tristeţea lumii, toată bucuria şi tot necazul tuturor, toată plăcerea şi toată suferinţa, şi îţi va veni să râzi în hohote şi să plângi cu lacrimi în acelaşi timp, de unul singur. Umorul sarcastic şi oarecum ironic, mă ţine pe mine în viaţă, în echilibru. Este un balans între tragic şi comic, executat cu o anumită detaşare (neimplicare) afectiv-sufletească. Poţi să îţi păstrezi echilibrul în faza asta, doar găsind şi folosind un instrument care să te ajute să îţi păstrezi echilibrul între tragedia şi comedia lumii în care trăieşti, şi în tot ceea ce are legătură cu tine însuţi. Când începi să trăieşti şi tregedia şi comedia lumii în acelaşi timp, simţi că eşti sfâşiat în două, simţi că înebuneşti, deoarece nu mai ai nici un punct de sprijin stabil în această lume. Lumea îți apare, în același timp, minunată și plină de suferință. În fiecare eveniment vei percepe atât ceva plăcut cât și ceva neplăcut, atât creația cât și distrugerea ce însoțesc orice transformare, atât ceva bun cât și ceva rău. Adevărul nu are nimic material şi stabil în el, pentru a te putea sprijini. Relevarea Adevărului distruge dualitatea din tine, din mintea şi sufletul tău, te sfâşie, deoarece simţi că nu poţi trăi în acelaşi timp şi tragedia şi comedia ta şi a lumii. Adevărul distruge iluzia, dar când iluzia începe să fie distrusă, te simţi sfâşiat în două, o parte tinzând să rămână în lumea fizică și o parte tinzând să se despartă de ea. Pentru a putea trăi în continuare viaţa corporală, trebuie să aplici o anumită tehnică, care să te ţină ancorat într-un punct de echilibru între tragedie şi comedie, între plăcere și neplăcere, bine și rău, căci tu le trăieşti afectiv / sufletește pe amândouă, şi ai tendinţa naturală de a fi absorbit când de una, când de alta, pe măsura atenţiei acordate fiecărui aspect. Dacă te-ai lăsa absorbit de tragedia lumii, ai simţi o durere tot mai sfâşietoare, şi te-ai putea sinucide. Dacă te-ai lăsa absorbit de comedie, ai deveni insensibil, ai lua în derâdere totul, şi, ne mai acordând nici o importanţă, la nimeni şi nimic, nici chiar ţie, ţi-ai putea pierde minţile, şi te-ai putea chiar sinucide. Când iluzia va tinde să se destrame, atunci te vei simţi pierdut, scindat, sfâşiat, ca şi cum o parte din tine vrea să rămână în corporalitatea fizică, şi alta vrea să expandeze în Univers. Pentru a-ţi păstra în continuare mintea şi sufletul întregi, unitare, şi în echilibru, eşti nevoit să aplici anumite "şmecherii". Va trebui să manifeşti un anumit nivel de ego-ism, în mod foarte conştient, pentru a-ţi putea menţine spiritul în corp, pentru a menţine această unitate spirit-corp. Ăsta este rolul ego-ismului în viaţa omenească terestră : să ţină spiritul legat de trup, de materialitate. Dacă nu aplici "şmecherii", decorporalizarea tinde să îşi urmeze cursul, spiritul se disociază de trup, şi atunci rişti să devii "un mort viu", o legumă, un bolnav mintal care şi-a pierdut conştiinţa de sine. Mai există şi alte instrumente, alte tehnici şi metode. Poate că ceea ce am încercat să explic nu are nici un sens pentru tine, acum. Poate pe... viitor...
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube(dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici :Subscribe to Spirit by Email Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" -http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/ Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
O problema esenţială, în spiritualitate, a fost şi este aceasta : ce este ILUZIA de care vorbesc mulţi Maeştri, multe cărţi sacre, multe tratate, şi mulţi oameni din ziua de azi ? Majoritatea oamenilor confundă noţiunile "iluzie" şi "halucinaţie" între ele, crezând că iluzia desemnează ceva ce nu ar fi real.
Iluzia reprezintă însă o percepţie deformată, mai mult sau mai puţin, a Realităţii, a ceea ce EXISTĂ. Deci, orice spun oamenii că este "iluzie", se referă de fapt la realitate, nu la ceva imaginar, inexistent, ireal ! Faptul că "trăim în iluzie" nu înseamnă că nu este obiectiv şi real ceea ce trăim ! Unii cred că "iluzie" înseamnă "vis", dar se înşeală. Ei nu cunosc semnificaţiile corecte ale termenilor, nu înţeleg corect ce este realitatea şi irealitatea, ce este obiectiv şi subiectiv în viaţa lor, cu adevărat.
Marii Maeştri au spus "iluzie", întotdeauna, nu "halucinaţie". Iluzia = o percepție falsă (denaturată, neadevărată) a unui obiect PREZENT (deci EXISTENT) înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor, sau de anumite stări psihice sau nervoase.
Atenţie, deci : obiectul perceput EXISTĂ în mod real şi obiectiv ! Dacă afirmi că viaţa ta este o iluzie, nu înseamnă că ea nu există în mod real, ci doar că accepţi faptul că tu o percepi în mod denaturat, deformat.
Judecând prin prisma celor expuse de mine mai sus, o afirmaţie de genul : "viaţa este o ILUZIE, un VIS..." este incorectă, adică falsă, neadevărată. Ceea ce percepi în visul obişnuit este o halucinaţie, nu o iluzie. Halucinaţie = tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. (INEXISTENT !) Produs al acestei stări; nălucire, vedenie.
Nici un mare Maestru, religie, sau sistem spiritual consacrat, nu a susţinut IREALITATEA vieţii terestre şi a fiinţei umane, a faptului că toţi oamenii trăiesc o halucinaţe colectivă, fiind cu toţii şi cu totul rupţi de Realitate. A afirma că ceea ce percepem este supus iluziei, nu este echivalent cu a afirma că trăim un vis ! Altfel privind: înţelepţii care au susţinut irealitatea, au afirmat că TOTUL, de fapt, are o natură MENTALĂ, în ideea în care "Totul este Spirit, universul este Mental". Este o problemă de... interpretare aici, dacă creaţiile mentale sunt "reale" sau nu, conform definiţiilor: REALITÁTE, realități = Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr.
În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr.
Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ.Realität. Sursa: DEX '09 (2009)
În DEX '98 (1998) mai era inclus şi: "Materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea."
Această frază a fost eliminată în versiunea mai recentă, deci... se pune un semn de întrebare sau poate este chiar negat faptul că realitatea poate fi "materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea."
Poate exista oare materia în afara conștiinței omenești și independent de ea." ?
Dacă tot ceea ce există este Spirit iar Universul este Mental, un "câmp mental", atunci conştiinţa omenească, de fapt, conştientizează ceva ce este... Spirit dar este structurat de mental...
Desigur, se pune şi problema definiţiei conştienţei, ceea ce este destul de... problematic, încă...
În DEX nici nu există o definişie a conştienţei!
Există doar a conştiinţei:
CONȘTIÍNȚĂ, conștiințe, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.
2. Faptul de a-și da seama; înțelegere.
3. (În opoziție cuexistența, materia) Gândire, spirit.
4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită.
Caz (sau proces) de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conștiință = remușcare, regret.
Expr. A fi cu conștiința împăcatăsau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau juridice.
A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule.
Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea.
5. (În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc. [Pr.: -ști-in-] – Din fr. conscience, lat. conscientia (după ști). Sursa: DEX '09 (2009)
În psihologie, mai nou, se afirmă că nu există... conştiinţa, ci doar conştienţa...
În plus : spiritul încorporat în trupul material omenesc, nu poate fi "liber şi fără limite", deoarece el este în mod evident încătuşat şi legat de materia corpului fizic omenesc. Rezultă, în mod evident, faptul că, pentru a se elibera de limitările impuse de încătuşarea în trup fizic, spiritul trebuie să se decorporeze (extracorporalizeze), în mod conştient, proces în urma căruia îşi va redobândi libertatea sa de mişcare, cât şi percepţia sa spirituală, nemediată de simţurile corporale. (numită şi "percepţie extrasenzorială").
Toate religiile, sistemele spirituale consacrate, şi marii Maeştrii, vorbesc, din timpuri străvechi, despre acest fenomen...
ELIBERAREA REPREZINTĂ PROCESUL DE EXTRACORPORALIZARE.
PERCEPŢIA EXTRASENZORIALĂ REPREZINTĂ PERCEPŢIA SPIRITUALĂ NORMALĂ A SPIRITULUI EXTRACORPORALIZAT.
Rezultă faptul că, a ieşi din iluzie este posibil, în timpul vieţii terestre, utilizând o tehnică de extracorporalizare, în mod conştient... Dar... asta nu înseamnă că vei intra într-o stare în care ORICE fel de iluzie va fi... abolită, anulată, ci doar că vei trece la un alt... nivel... Metode şi tehnici am prezentat şi voi mai prezenta în alte articole pe blog...
Invitaţie la lectură:
"Constiinta este mult mai dornica de a cunoaste, vrea sa mearga mai departe, aceasta noua dimensiune nu-i ajunge, ea cauta sa patrunda într-un alt mod de organizare cosmica, mai înalt.
Într-adevar, spiritul uman este într-o continuă căutare.
Astfel, din dimensiune în dimensiune, n-am fost satisfacut atâta vreme cât nu am atins aceasta stare aproape indescriptibila, în care nu esti decât o singura Unitate-Multiplicitate cu Energia superioara a Naturii. Evident, obstacole sunt destule, dar pot fi trecute.
Mi-au trebuit exact 12 ani pentru a-mi dezvolta constiinta si pentru a patrunde cu ea în dimensiunile cele mai înalte ale Universului nostru.
A trebuit sa efectuez o serie de operatiuni asupra fiintei mele psihologice.
Aceasta s-a petrecut, de altfel, pe nesimtite.
La fiecare etapa, care se poate compara cu o noua moarte, pentru ca duce cu sine o parte din atasamentele noastre, trebuie sa te obisnuiesti cu noul regim mental, pâna la acest mare salt în necunoscut prin care spiritul se debaraseaza de ultimele ramasite ale personalitatii sale.
Într-un viitor volum va voi povesti detaliile acestei curioase evolutii, accesibila tuturor.
Abundenta observatiilor culese în celelalte dimensiuni ale spatiului îmi permit, deci, sa va dau amanunte absolut precise asupra subiectului existentei fiintei umane în afara formei fizice.
Aceste Lumi asupra carora s-au construit atâtea ipoteze, aceste Universuri care au interesat în cel mai înalt grad imaginatia omeneasca, depasesc în simplitatea lor tot ceea ce oamenii pot inventa mai minunat si mai complex.
Universul invizibil este fara forma. El se reduce la o atmosfera îmbibata de energie, sub o presiune variabila.
Aici fiinta umana este fara forma si ea de asemenea nu reprezinta decât o atmosfera electronica înzestrata cu energie oscilanta.
Singura deosebire care exista între om si Univers este ansamblul facultatilor psihologice reprezentate de constiinta.
În invizibil Fiinta umana este un Gând constient, înzestrat cu vointa de a actiona.
Discernamântul multiplu al efectelor si al cauzelor se realizeaza cu ajutorul senzatiilor corespunzatoare într-o unitate de timp.
Relatiile dintre aceste doua Toturi reprezentate de Om si Univers nu sunt decât o problema de acord.
Parasindu-si forma materiala, fiinta umana nu duce cu sine anumite lucruri în mai mare masura decât altele.
Ea pastreaza numai acordurile, expresiile, ritmul experientelor sale pamântesti si aceasta ajunge pentru a o atrage si a o retine prizoniera într-o substanta în care îsi va putea desfasura actiunile sale obisnuite.
Vibratiile armonioase între substanta oscilanta a lumilor subtile si substanta utilizata ca suport, de catre constiinta, se traduc printr-o multime nenumarata de nuante atractive, care îngaduie sa se deosebeasca efectele de cauzele ce le genereaza.
Substanta Universului nostru variaza de la o stare de densitate extrema, pe care o putem califica „materie”, pâna ia esenta radioactiva careia îi putem da numele de „forta”.
Starea „materie” reprezinta energia fragmentata de catre Timp si Spatiu pâna la un minim de activitate, pe când starea de „forta” constituie un maximum de activitate instantanee.
Nenumarate sunt treptele scarii cosmice cuprinsa între aceste doua extreme si este usor sa ne închipuim sumedenia de stari particulare pe care ea o reprezinta.
De partea materiei domina forta centripeta centralizatoare, înspre partea fortei, curentul centrifug are un maximum de activitate.
Evolutia fiintei umane apare astfel într-o lumina extrem de clara, în concordanta cu traditiile antice.
Ea consta în a stabili în sine acordurile necesare pentru a vibra la unison cu starea de forta a substantei si a evada astfel din sistemul planetar în care o retin toate celelalte forme de atractie.
Daca ramânem egoisti, raul nu sta în aceasta atractie egocentrica, de altfel necesara manifestarilor vietii primitive, ci în „calitatea” atractiilor carora le ramânem prizonieri.
Acest mecanism ne da cheia asupra necesitatii iubirii altruiste, preconizata de toti marii gânditori.
Desprinzând fiinta umana de toate atractiile inferioare, suprimând acordurile sale cu formele substantei, învatând-o sa traiasca în Lumea Principiilor, o obisnuim cu manipularea Energiei formidabile la care va avea acces.
Eu am utilizat aceasta metoda pentru a atinge Unitatea de legatura cu Constiinta Cosmica si oricât de necrezut ar parea, acest rezultat este în perfecta armonie cu constitutia Universului nostru.
Substanta celorlalte lumi se prezinta observatiilor noastre ca o atmosfera de densitate, de luminozitate si de reactiune vibratorie variabila.
Presupunând ca experimentam cu un dublu, compus dintr-o substanta de densitate mijlocie, iata caracteristicile pe care le observam si senzatiile pe care le simtim: câmpul de energie în care se misca materia-forta se caracterizeaza printr-o crestere si o descrestere a fortei centrifuge.
Pentru a te mentine în echilibru perfect în toate gradele eterului, trebuie deci sa te debarasezi de toate atractiile, astfel încât sistemul de unde întretinute utilizat de Constiinta sa se reduca la cea mai simpla expresie a sa.
Până sa fi ajuns la acest rezultat, care este finalul evolutiei umane, constatam în Invizibil existenta unui câmp de energie deosebit de favorabil atractiilor, afinitatilor, simpatiilor de moment.
Calitatea, ritmul vibrator al oscilatiilor se echivaleaza cu o stare radioactiva corespunzatoare, si aseaza fiecare fiinta umana într-o substanta a carei densitate determina automat puterile care-i sunt accesibile.
Puterea de actiune în lumile invizibile este deci limitata de calitatea, de natura, de modul de concentratie al acordurilor înregistrate de constiinta.
Strângând aceste acorduri spre o Unitate cosmica, adica raportându-ne motivele de actiune, gândurile dorintele, afectiunile spre un Ideal înalt, atingem regiunile unde domina forta centrifuga.
Cu o cheltuiala mai mica de energie, avem acces la puteri considerabile, mult mai rapid.
Din contra, legându-ne de placerile inferioare, consacrându-ne
viata aspiratiilor si dorintelor legate de materie si de formele sale iluzorii, ne limitam câmpul de actiune într-o substanta în care timpul îsi mareste volumul.
Substanta acestor vaste unde în miscare reprezinta aparenta unei
atmosfere mergând de la întunericul complet pâna la o claritate radioasa,
trecând prin toate tonurile cenusii intermediare.
Nu se vede nici sus nici jos,
nici dreapta nici stânga.
Coborând spre materie, care este limita inferioara a fortei, atmosfera cenusie devine mai închisa, se întuneca progresiv, avem senzatia unei substante care se îngroasa; aceasta senzatie este aproape insuportabila.
Impresiile urmeaza aceeasi gradatie. Simtim ca respiram din ce în ce mai greu.
Ne cuprinde o apasare generala, constiinta devine nelinistita si impresia devine curând penibila.
In starile întunecate se remarca un fel de puncte fosforescente care se misca în toate directiile.
Când ne îndreptam spre limita superioara a fortei, opacitatea scade.
Patrundem într-un fel de ceata cenusie, comparabila cu un timp închis.
Pe masura ce ne înaltam, aceasta ceata se limpezeste si, în curând, o înlocuieste o claritate luminoasa.
Un soare stralucitor, asemenea celui de amiaza, lumineaza atmosfera.
Observând cu atentie se remarca, în toate punctele, o aceeasi intensitate luminoasa, ceea ce dovedeste ca aceasta lumina este produsa de activitatea progresiva a atomilor.
Senzatiile corespunzatoare acestui stadiu sunt: o caldura gingasa
care invadeaza corpul nostru subtil, o mare multumire care îi cuprinde toate moleculele, însasi constiinta simte o fericire crescânda.
Ea se lasa dusa spre o dulce liniste, într-un calm progresiv.
O încredere mai vibranta, mai duioasa o invadeaza.
Continuând sa ne concentram, acest calm creste uimitor, devine religios.
Pentru a nu tulbura reculegerea atmosferei, nu îndraznim nici sa gândim. Împrejurimile par mai usoare.
Umbra unui gând dezlantuie o lume de fenomene.
În sfârsit, daca continuam aceasta stranie ascensiune, o supra-activitate magnetica impregneaza atmosfera.
Curând avem senzatia ca suntem ametiti; pare ca suportul nostru energetic tinde sa se disocieze sub actiunea unui dezechilibru inexplicabil.
S-ar crede ca toate particulele fiintei noastre sunt smulse cu violenta si aceasta explozie insuportabila obliga experimentatorul sa coboare în regiuni mai favorabile radiatiei sale proprii.
În regiunile intermediare, impresia este mai buna, senzatiile sunt
mai stabile.
Limpezimea atmosferica poate fi comparata cu zorii zilei.
În general, avem o senzatie de repaos, de încredere, de calm.
Simultan,
constiinta simte impresii variabile. În anumite regiuni ea rataceste tara
bucurie, dar si fara tristete.
Altele îi comunica o mai mare activitate.
Ne
simtim mai „acasa”. Gândim, actionam, fara un efort considerabil.
Singurul fapt al gândirii ne transporta la locul dorit.
Uneori, atmosfera pare catifelata.
Aceste observatii au fost facute în primii ani de studii.
Când, prin antrenament si ca urmare a evolutiei constiintei se patrunde în starile centrifuge unde domina aspectul forta al substantei, aceste senzatii se transforma.
Efortul este întotdeauna mai mare în partile întunecate si dense ale
substantei, însa constiinta nu mai simte nici o teama.
Ea a dobândit o anumita stabilitate care îi permite sa patrunda în starile inferioare si în cele superioare ale substantei, fara sa se îndeparteze de la un minim de calm si de seninatate încrezatoare.
Constiinta actioneaza fara tristete, fara piedica, cu o pace încrezatoare si cu o fericire speciala care o însoteste." din Yram - Secretele lumilor astrale http://bit.ly/1TLoUjN
-De AICI(click aici)POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato:
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click peLike şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici:Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
-De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube(dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici: Subscribe to Spirit by Email
