Eroarea lui "Einstein" dezvăluită de Kato

 EROAREA LUI "EINSTEIN" DEZVĂLUITĂ DE KATO

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece.
Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- “Nu”
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.
Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.
- Crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie.
Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii!
Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii,
d-le profesor, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, d-le prof. Intunericul nu este "ceva"; este absenta a "ceva". Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric.
Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita. De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresita ? Poti explica in ce fel ?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care "a auzit" creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul?
Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina. Profesorul s-a asezat cu capul in maini, fara a mai scoate un cuvant ....
Studentul se numea ... Albert Einstein

O poveste are circulă pe net. Niște concluzii logice la care și eu am ajuns prin meditație, și pe care le-am regăsit cu oarecare surprindere aici...
Dar... rezonanța se oprește la ultimul paragraf. De ce ?
Să analizăm logic ultimul paragraf :
"- Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina. "

Ai sesizat eroarea logică ? Mai citește o dată. Mai ai o șansă... :)
Să te ajut puțin ? Concentrează-te atunci asupra acestei afirmații : " Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu."
:) Acum sesizezi eroarea ?
Nu este chiar simplu, nici eu nu am observat-o din prima, dar am "noroc" că recitesc textele de mai multe ori, mai ales cele care conțin idei care nu se potrivesc în puzzle-ul viziunii mele asupra realității. Revin la ele până mă lămuresc, până clarific natura nepotrivirilor.
"Absența lui Dumnezeu." Ce zici ?... :)
 Absența reprezintă tot un concept dual, făcând parte din perechea prezență-absență.... Nu poți argumenta inexistența dualității pe baza unor argumente bazate pe principii... duale ! Dacă explici inexistența dualității, nu te poți folosi chiar de... dualitatea... inexistentă ! :)
"Absența lui Dumnezeu" nu... există ! Dumnezeu nu poate fi nici prezent nici absent, El doar ...ESTE. EU SUNT...
CONCLUZIE :  " Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu." reprezintă o afirmație falsă, neadevărată, un neadevăr.
Cum poate fi Dumnezeu absent ? Cum poate fi Dumnezeu prezent ? EL ESTE NEMANIFESTAT, DECI  NU SE POATE MANIFESTA CA PREZENȚĂ !  NEPUTÂND FI PREZENȚĂ, NU POATE FI NICI ABSENȚĂ...
Poveștile astea cu Einstein sunt ele educative, dar sunt inventate de oameni care nu sunt ei chiar.... geniali. În fapt toți oamenii sunt imperfecți, chiar și geniile efectuează erori logice. Și nici un om nu poate fi genial în toate domeniile, nu-i așa ?
Rămâne așadar deschisă problematica originii răului, care, de fapt... nici nu există... :D

Ceea ce va urma va fi puțin șocant pentru unii, revoltător pentru alții, dar... amuzant pentru o anumită categorie de cititori. Este dialogul pe care l-am avut ca reacție la postarea textului de mai sus în cadrul unui grup ce are ca tematică paranormalul.
Pe mine nu mă interesează și nu mă influențează personalitățile, ci doar adevărul. Că a spus cu adevărat sau nu Einstein cele de mai sus, nu contează decât ca adevăr istoric, dar nu ar trebui să influențeze judecata "la rece" a vreunui cititor, acordând credit fără a înțelege, fără a analiza, preluând ideile ca pe ca alimentele nemestecate, care îi vor bloca sistemul digestiv, îl vor îmbolnăvi, distruge...
Einstein sau Ion, tot una, Unul... :)

NN  : sunt total in dezacord cu aceasta presupusa eroare, si sa explic de ce. Dumnezeu poate fi absent sau prezent. Cum, o sa ziceti voi???? Pai uite asa... Dumnezeu poate fi prezent sau absent in gandurile noastre, in inima noastra.... Si la asta se referea acel mic student datorita caruia domnule kato dumneavoastra puteti folosi internetul pentru a rastalmaci cuvintele lui.
Dar trebuie sa recunosc ca e nevoie de curaj pt a contrazice un geniu , nu mereu curajosii au sfarsituri bune insa .

Kato : Se pare că nu ai citit atent... :)
1. Inexistența dualității nu se poate argumenta printr-un principiu dualist.
2. în mintea ta nu este prezent sau absent Dumnezeu, ci doar imaginea reprezentativă pe care tu ți-ai făcut-o despre El, o REPREZENTARE SUBIECTIVĂ, PERSONALĂ, ABSTRACTĂ. Oamenii ÎL CREEAZĂ PE DUMNEZEU ÎN MINTEA LOR, CONFORM CREDINȚELOR ȘI CONVINGERILOR LOR PERSONALE, DAR ÎN REALITATE NU EXISTĂ NICI UN DUMNEZEU CARE SĂ CORESPUNDĂ HIMEREI IMAGINARE CREATE DE EI. Câte minți, atâția "Dumnezei"... Fiecare om își are propria reprezentare a sa despre Dumnezeu, creată în mintea sa prin influența educației sociale primită de el și deformată de convingerile sale proprii... Reprezentările EXISTĂ în mintea oamenilor, NU SUNT PREZENTE ȘI ABSENTE. În plus, ELE SE TRANSFORMĂ CONTINUU !

NN : Scuza-ma dar tu existi din moment ce scrii acum pe pagina asta si totusi nu esti prezent.....sa inteleg ca tu nu existi defapt ????? Atunci ce rost are sa continui conversatia asta???:)))) ar fi un monolog.
Se intelege foarte bine la ce se referea Einstein atunci.... Doar daca vrei tu sa nu intelegi pt a avea un subiect de dezbatere.
Si crede-ma in mintea mea Dumnezeu e prezent si exista ..

Kato : Te faci că nu înțelegi...  :)
1. Eu nu sunt Dumnezeu ! Dumnezeu este NEMANIFESTAT ! Deci nu poți să compari PREZENȚA și ABSENȚA mea cu cea a lui Dumnezeu.
2. Eu exist în spațiu și timp ca ființă umană. Dar, de fapt, după cum tu însuți ai spus, eu EXIST, dar nu sunt PREZENT pe internet, pe facebook, pe această pagină, ci DOAR MANIFESTAREA mea este observabilă, adică rezultatul acțiunilor mele, acțiunea de a scrie și posta pe internet. Eu RĂMÂN PREZENT CONTINUU DOAR ÎN LOCAȚIA SPAȚIO-TEMPORALĂ ÎN CARE EXIST CÂND SCRIU !
A afirma că EU SUNT PREZENT ÎN MINTEA TA CÂND CITEȘTI ARTICOLUL SCRIS DE MINE, este evident o... eroare. Este în fapt o exprimare metaforică, acceptată în exprimarea cotidiană ca figură de stil, deși este... incorectă dpdv logic.
Faptul că Dumnezeu EXISTĂ, dar este NEMANIFESTAT ÎN NATURĂ, ÎN LUMEA FIZICĂ, EXCLUDE POSIBILITATEA PREZENȚEI SALE FIZICE ORIUNDE ÎN ACEASTĂ LUME. DECI ȘI CEA A ABSENȚEI SALE. Este foarte... logic...
3. A afirma că Dumnezeu este prezent în mintea ta și în imima ta este o exprimare metaforică, dar incorectă. Această exprimare a devenit o obișnuință, deși este incorectă, deoarece nu exprimă realitatea, un adevăr. În mintea ta nu poate exista obiectul percepției, ci doar percepția și reprezentarea sa. A afirma că mărul este prezent în mintea ta, sau că iubitul tău este în mintea ta, în inima ta, nu exprimă o realitate, un adevăr. Obiectul nu poate exista în mintea ta, și nici să fie prezent sau absent în mintea ta. Doar imaginea lui perceptivă sau reprezentativă. El poate exista și să fie prezent într-o anumită locație spațio-temporală, și absent în altă locație, în care A FOST PREZENT ANTERIOR. Tu nu poți fi absentă pe Lună, deoarece nu ai fost prezentă niciodată acolo, și nici nu ar TREBUI SĂ FII PREZENTĂ ACOLO. ABSÉNȚĂ = Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle.
4. Dumnezeu NU ARE CORPORALITATE FIZICĂ, DECI EL EXISTĂ, UNDEVA, ÎNTR-UN ALT PLAN, DAR NEAVÂND CORPORALITATE FIZICĂ NU POATE FI PREZENT ȘI ABSENT ÎN PLAN FIZIC. Ca și cum programatorul unui joc de PC există în planul fizic terestru, dar nu și în planul manifestării creat de el prin acel joc. Oricâtă inteligență artificială ar pompa el prin programare în ființele create în cadrul acelui joc, acele ființe nu îi vor putea niciodată percepe prezența sau absența, nici NU SE VOR PUTEA CONVINGE OBIECTIV DE EXISTENȚA SA. Similar, oamenii CRED că există un Creator, un Programator al acestei lumi fizice, dar nu au nici o posibilitate obiectivă de a se convinge de existența sa, de a-i PERCEPE PREZENȚA. Așa cum programatorul NU EXISTĂ SIMULTAN în ambele planuri ale manifestării, cel fizic terestru și cel al jocului creat de el, nici Dumnezeu. Faptul că programatorul poate implementa idei, gânduri, personajelor din jocul său, referitoare la el, cel ce le-a programat, că le poate programa să poarte chiar un dialog cu El, programatorul, să le transmită "gânduri", intuiții, sau chiar imagini (fotografii) cu el însuși, nu va putea constitui niciodată o DOVADĂ OBIECTIVĂ a existenței sale, așa cum nici un om nu a putut dovedi existența lui Dumnezeu, deși mulți oameni au susținut de-a lungul timpului că L-au văzut, că au dialogat cu Dumnezeu, că li s-a arătat, etc. Nici un om nu va putea vreodată să spună altui om : "Uite, acesta este Dumnezeu", pentru că nu poate arăta nimănui ceva ce nu există în acest plan terestru al manifestării.
5. Dacă Dumnezeu ar exista în mintea ta, ar putea exista concomitent și în inima ta ? Și în mintea și inimile altor oameni ? Atunci când ar fi PREZENT în mintea sau inima ta, nu ar trebui să fie ABSENT în mintea și inimile celorlalți oameni ?
Dacă afirmi că Dumnezeu poate fi PREZENT PESTE TOT, CONCOMITENT, în toate mințile și inimile tuturor oamenilor, atunci nu ar fi o evidentă contradicție logică că El ar putea să... ABSENTEZE din mintea sai inima unora ? ORI ESTE PREZENT PESTE TOT, CONCOMITENT, CEEA CE IMPLICĂ AUTOMAT CĂ NU POATE ABSENTA DE NICĂIERI, ORI NU ESTE PREZENT ȘI NICI ABSENT NICĂIERI, ÎN NICI O MINTE ȘI NICI O INIMĂ OMENEASCĂ...
GM : Domnule niolae unde este totusi paranormalul in acest subiect? Cred ca ar trebui sa incercati pe alta pagina unde probabil lumea ar si crede teoria dumneavoastra.si as vrea sa va mai spun ca geniile nu au facut niciodata erori.

NN : Kato, bazandu-ma pe ceea ce afirmi tu..... Ei bine tu pt mine nu existi ... Nu am nici o dovada ca ceea ce scrii nu vone scris de Vasile si nu de Kato....deci nu exsisti :))))....nu pot crede ca existi doar pt ca imi zici tu asta.
O seara buna Kato , nu ma poti convinge...

Kato:
"Scuza-ma dar tu existi din moment ce scrii acum pe pagina asta si totusi nu esti prezent.....sa inteleg ca tu nu existi defapt ????? Atunci ce rost are sa continui conversatia asta???:)))) ar fi un monolog"

Prin prisma înțelegerii ideilor de mai sus, să analizăm raționamentul tău :
Da, eu EXIST, evidențiabil prin faptul că am postat (nu din moment ce scriu - exprimare incorectă, căci eu nu exist din acel moment ).
"Și totuși nu ești prezent" Ba, sunt prezent, dar doar într-un singur loc, o singură locație spațio-temporală. Acolo unde se află organismul meu omenesc. A spune că sunt prezent (cu mintea sau în alt mod) pe facebook este doar o exprimare metaforică, incorectă, deoarece nu exprimă un adevăr, realitatea.
"sa inteleg ca tu nu existi de fapt ?" De unde să înțelegi asta ? Cum ai putea formula o astfel de concluzie, pe ce bază ? Ar fi, evident, o concluzie eronată...

PREZÉNȚĂ = Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit.
ABSÉNȚĂ = Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle.
EXISTÉNȚĂ = Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. Viață considerată în durata și conținutul ei.

Recitește și meditează puțin la raționamentele expuse mai sus...


GM : Ati invatat bn la scoala domul nicolae dar asta nu inseamna ca va puteti crede mai inteligent ca si einstein.

NN : Ahahahaaaa te -ai chinuit mult vad sa ma contrazici... Ok ai dreptate tu ... E bine??? Einstein zicea ca totul e relativ.... Cred ca si teoria ta e si mai zicea ca doua lucruri sunt infinite dar de una inca nu era sigur asa ca .... Deocamdata tu scrii pe facebook nu te vad pe wikipedia ....

Kato : Nu încerc să te conving, nici pe tine nici pe alții, căci știu că nu pot, deoarece fiecare se poate convinge doar singur.
Încerc doar să sprijin și să ajut pe alții să își formeze convingeri corecte. Acest demers mă ajută implicit și pe mine să îmi depistez convingerile mele eronate, și să le corectez. Noapte bună.

GM : E diferenta mare intre un geniu si un om cu faculate.

NN : Si apropo inca nu cred ca tu existi :))))))))))))))) nu te vad, nu te simt , nu te miros..... Scrii probabil ca existi dar nu esti prezent , nu esti palpabil .... A fi scolit nu e sinonim cu inteligent ...si acum chiar nu te mai obosi sa scrii ca sincer nu isi are rostul. Noapte buna

Kato : G dragă, se pare că nu ai înțeles încă faptul că nu Einstein a afirmat cele din povestea de mai sus, și că este o simplă poveste imaginată de un povestitor, unul care scrie povești...

GM : Mda buna incercare. Tipic scolitului care stie sa intoarca totul inn favoarea lui

NN : Esti sigur????? Cum poti dovedi asta??? Eu de exemplu nu sunt sigura ca e real cum nu sunt sigura ca e fals.

GM : Ati sustinut chiar dvs ca este eroarea lui einsten. Acum ca va dati seama ca eroarea o faceti chiar dvs o intoarceti ca ar fi doar o poveste. Sper ca nu sunteti unil dintre acei psihologi care prosteac oamenii pt bani.
Si acum as dori sa ne prezentati un subiect ce tine de paranormal. Cu inteligenta de geniu cred ca e lamurit. Nu o aveti.
Aveti doar invataturile care le-ati memorat la scoala.

Kato : În titlu am pus numele lui Einstein între ghilimele, pentru a evidenția falsitatea. Probabil că nu toată lumea a remarcat...
Am verificat și eu și alții, și nu există nici o consemnare biografică că Einstein ar fi afirmat cele de mai sus. Este doar o poveste, un exercițiu de logică, destul de reușit, de altfel, deoarece pune puțin mintea oamenilor în mișcare. Dacă era întocmit de un profesor de logică, însă, cu siguranță ar fi fost și mai reușit...
Citez din NN : "Si apropo inca nu cred ca tu existi :))))))))))))))) nu te vad, nu te simt , nu te miros..... Scrii probabil ca existi dar nu esti prezent , nu esti palpabil .... A fi scolit nu e sinonim cu inteligent ...si acum chiar nu te mai obosi sa scrii ca sincer nu isi are rostul."
Dragă N, credințele tale te privesc, și nu vreau să ți le schimb. Sunt ale tale, fă ce vrei cu ele. Nu mă privesc. Din partea mea a fost doar o mână de ajutor întinsă celor care vor cu adevărat să evolueze, adică să schimbe, să își transforme modul de a gândi și a se comporta. Căci nu doar tu și G sunteți singurii cititori ai acestor postări. Au mai fost și vor mai fi și alții, căci esența o postez și în profilul meu.
Apropourile la inteligența mea nu pot decât să mă amuze, nu mă pot supăra, căci sunt conștient cine și pe ce bază le-a formulat.
Închei, atrăgând atenția că efortul meu ar fi meritat mai degrabă un mulțumesc, dar înțeleg faptul că ceea ce nu poate fi înțeles nu poate fi acceptat, și de aici provine.... nemulțumirea celor care nu pot să... mulțumească.
Deoarece eu sunt foarte... înțelegător, vă pot accepta așa cum sunteți, cu manifestările voastre existențiale, și vă mulțumesc frumos de participare la acest... dialog. 

NN : Nu as vrea sa par polemica, dar nu reusesc sa inteleg ce ai vrut sa ne inveti!!! Ai vrut sa demonstrezi poate, nu sa ne inveti ceva.... Pt ca sa imi fie cu iertare eu mari facultati nu am dar din ce scrii tu reies urmatoarele: ca einstein a facut o presupusa eroare si tu din miile de oameni de stiinta DOAR tu ai descoperit presupusa eroare si vrei cu toate fortele tale sa ne impui dreptatea ta. Ai scris chiar tu ca si geniile gresesc .... Apoi ai inceput sa intorci teoria cum cavde fapt cele scrise nu ar fi zise de einstein ci de un povestitor.... Acum eu in ignoranta mea aici ma intreb CE A VRUT sa ne INVETE kato????? Ca el e destept???
Esti constient cine si pe ce baza s-au formulat acuzele???? Acum ma amuzi tu esti convins si se zice ca doar mortii sau ....nu isi schimba ideea !!!! Alege tu daca sa fii asa sigur pe tine iti poate fi util..... Dar asta pe mine nu ma priveste! Oricum bafta mergi inainte cine stie poate chiar ai sa gasesti pe cineva care sa te aplaude pt ca tu de fapt aplauze cauti .
Errare humanum est!!! Einstein a comis multe erori pe care le-a si recunoscut el fiind o persoana extrem de modesta... Sper sa inveti si tu asta!!!! Modestia e la baza multor succese draga Kato.... Si sustind sus si tare ca ai dreptate in ceea ce zici treci de partea fanatismului.

Kato : Ce să mai spun ? Mulțumesc... încă o dată...
Adultul care ar împiedeca un copil să se joace, i-ar împiedeca evoluția.
Copiii trebuie încurajați să se joace, așa cum știu și cum pot.
Îmi plac jocurile, chiar și cele copilărești.
Lăsați copiii să... se joace. Jucați-vă cu ei...

C : In comentarii vad numai acuzatii! De ce nu prezentati ideea voastra despre subiect si sariti la gitul omului? Asta se intimpla datorita lipsei de intelegere si dorintei de afirmare.Pentru acest subiect nimeni nu are raspunsuri ci doar banuieli si acestea inoculate.Creierul uman este prea putin dezvoltat pentru a intelege complexitatea universului dar discutam despre cel care l-a creat.Este inafara puterii de intelegere umane,am ridicat cepul din tarina acum 150 de ani si deja ne credem stapinii galaxiei. Aroganta aceasta este de rau sau de bine?

GT : MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.
MODESTÍE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de \~.) 2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (\~ condițieicuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (\~ în îmbrăcăminte.)
„Modestia este calitatea celor care nu au calităţi.”- Napoleon Bonaparte
"Eu nu consider modestia o virtute. O invocă, în genere, indivizii cu însuşiri mediocre pentru a lăsa impresia că mediocritatea lor ţine loc de modestie, nu de lipsa lor de calităţi." – Octavian Paler
„Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane.” - Charles Haddon Spurgeon (predicator baptist)
Poate ar fi bine să definim ce înțelege fiecare prin modestie.
Prin ce afirmații nu a fost Kato modest? Prezentarea de argumente bazate pe raționamente logice poate deveni un motiv de a-l suspecta de lipsă de modestie=îngâmfare?
Dacă partenerii lui de dialog nu au înțeles raționamentele prezentate de el nu înseamnă că nu există alții care le înțeleg. Observ că explicațiile lui par pentru unii de domeniul... paranormalului... de neînțeles.
Nu este greu să urmărești firul logic al expunerii pentru a admite că are dreptate.
Însă, fiecare raționează mai mult sau mai puțin... emoțional, cu modestie aș zice. Vă doresc tuturor o zi frumoasă, liniștită și în... adevăr.
--------------------------------------------------------------------

:) Paranormalul există doar în mintea unora... Dar dacă îi rogi să-l definească, majoritatea lor se vor uita lung, blocați, zâmbind tâmp. Ceea ce este normal pentru unii, care înțeleg esența unor fenomene naturale, este paranormal pentru cei ce nu cunosc sau nu înțeleg determinismul cauzal. 
Paranormalul, deci, reprezintă ceva ce depășește limitele cunoașterii și înțelegerii unor anumiți oameni. De aceea, explicațiile mele, neînțelese de cei doi, și probabil și alții ca ei, pot fi socotite... paranormale pentru ei, din acest punct de vedere...
Uimitoare este consecvența cu care anumiți oameni resping ilogic orice fel de argumentație logică, care contravine credințelor și convingerilor lor proprii. Profesorul meu de psihologie cognitivă zicea ceva de genul : "Oamenii cu cele mai puține cunoștințe au cele mai multe convingeri iraționale." Așa și este...
Mândria și orgoliul par a fi în raport invers de proporționalitate (invers proporționale) cu inteligența, capacitatea de înțelegere și discernământ a adevărului...

Am postat dialogul ca o mostră a unui tipar de dialog cu care deja sunt obișnuit de mult, căci cu astfel de abordări ale postărilor mele, și cu astfel de atitudini, am avut de-a face din... cele mai vechi timpuri până astăzi... :) 
 Cel ce a trecut prin astfel de experiențe, în mod repetat, ajunge inevitabil, cu timpul, să-și tocească tăișul mândriei și orgoliului personal. Ajunge să înțeleagă și să învețe să se detașeze tot mai eficient de tendința de a lua totul la modul personal, să nu se implice emoțional, să nu se mai simtă atacat, să scape de teama de atacuri și sentimentul de vinovăție, să înțeleagă faptul că este inutil să încerci să schimbi lumea. Fiecare tentativă de a schimba lumea se va solda cu o reacție de aceeași forță și de sens opus, conform principiului acțiunii și reacțiunii. 
LUMEA RESPINGE AUTOMAT PE CEI CE VOR SĂ O SCHIMBE ÎN MOD FORȚAT.
Experiențele situate la polul opus, în care anumiți oameni rezonează cu ceea ce postez, și îmi mulțumesc pentru eforturile mele, pentru faptul că le împărtășesc în mod gratuit, ca un cadou, rezultatele muncii mele intelectuale, m-au făcut să înțeleg că, de fapt, nici o postare de-a mea nu este inutilă sau în plus, oricât de combătută ar fi ea, deoarece există mereu cel puțin o persoană care va beneficia cu ceva din ceea ce am postat, din dialogurile și polemicile la care am participat. Eu trebuie doar să le fac publice, să le împărtășesc cu cât mai mulți oameni. Chiar dacă cei doi nu au înțeles nimic din explicațiile mele, dialogul este util altora, care vor reuși să asimileze ceva util lor. Am înțeles că eu pentru ei scriu, de fapt, tot timpul. Pentru cei ce vor să înțeleagă, pentru cei ce fac eforturi de a înțelege, de a evolua. Provocatorii neînțelegători sunt doar instrumente inconștiente, care fac posibile astfel de experiențe, foarte utile altora.
CONCLUZIE : se dovedește astfel că, privind global, nimeni și nimic nu este inutil, în plus, totul și toți contribuind la evoluția globală, generală, mai mult sau mai puțin conștient...
Mulțumesc tuturor ! În mod conștient... :) ♥




Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Soartă, Destin, Karma

Acest articol are drept scop cunoașterea și înțelegerea 

- unor principii și legități care stau la baza conştientizării modului în care viaţa ta este condiţionată - factorii de destin (karma, soarta), 

- căilor şi mijloacelor de care te poţi folosi pentru a iniţia şi gestiona / controla schimbările pe care doreşti să le efectuezi în viaţa ta.

Atracție și RezonanțăAtracţia şi Rezonanţa reprezintă două concepte de bază cu care vom opera în continuare.
Atracţia este mereu legată de ceea ce tu faci să rezoneze în interior şi exterior, prin gândurile şi faptele tale, prin atenţia, intenţia, voinţa ta.
Prin fenomenul de rezonanţă se realizează un transfer de energie şi se iniţiază schimbări, tarnsformări de stare. 
Organismul omenesc este un sistem rezonant complex, pe toate cele patru mari sisteme funcţionale ale sale: 
1 - minte (gândire), 
2 - suflet (trăiri emoţionale, afectivitate) 
3 - corp (trupul fizic)
4 - corpurile energetice subtile - aura energo-informaţională cu cei şapte centri energetici principali (chakre).
Rezonanța reprezintă tendința unui sistem de a intra în vibraţie, de a oscila, cu o amplitudine mai mare la unele frecvențe decât la altele. 

Frecvențele pentru care amplitudinea devine maximă se numesc frecvențe rezonante sau frecvențe de rezonanță.

Fenomenul de rezonanță are loc la orice tip de unde, fiind mecanismul prin care toate undele sinusoidale sunt create.

Rezonanța are loc când un sistem poate stoca și transfera ușor energie între două sau mai multe stări, pierderile de energie la fiecare ciclu fiind numite amortizare.

Când amortizarea este redusă, frecvența rezonantă este aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului. 

Unele sisteme pot avea mai multe frecvențe de rezonanță, diferite.

Exemple: cazul aurei noastre energetice, cazul frecvenţei planetare terestre Schumann.

Energia acumulată de un sistem este maximă pentru frecvența sa de rezonanţă, în timp ce alte frecvențe vor scădea cantitatea sa de energie acumulată.

A fi atent la ceva, a te gândi la ceva, înseamnă a intra în rezonanţă cu acel ceva.
Tot ceea ce se întâmplă în lume se datorează fenomenului de rezonanţă, rezonanţa stând la baza manifestării.
Rezonanţa trebuie privită ca o activare pe care tu poţi să o iniţiezi şi controlezi în mod conştient.

Tot ceea ce este în manifestare, în permanentă transformare, are la bază fenomenul de rezonanţă. 
Energia este continuu emisă şi recepţionată, suferind felurite transformări, printr-un fenomen de transfer energetic de la sursele emiţătoare la o serie de elemente receptoare, care intră în rezonanţă, fiind activate şi încărcate energetic astfel. 

Tot ceea ce gândeşti şi înfăptuieşti este conform modului în care rezonezi cu anumite modele şi tipare de gânduri, raţionamente, teorii, şi modele de comportament. 

Starea şi Atitudinea ta de moment este determinată de un sistem complex rezonator ce contribuie la efectuarea fiecărei alegeri şi luarea fiecărei decizii de acţiune...

Există regulile cu caracter general, dar este uşor să faci confuzii : o lege a atracţiei determină faptul că ce se manifestează în viaţa ta, reprezintă efectul a ceea ce ai atras prin gândirea ta, în mod predominant, accentuat. 
Dacă te gândeşti la un lucru în mod repetat, tu îl atragi în plan fizic, indiferent că este bun sau rău pentru tine, deoarece se produce o rezonanţă, un transfer de energie.
Iar energia activării creşte cu fiecare repetare, fiecare reactualizare, evocare mentală şi afectivă.
A te gândi la un lucru înseamnă a iniţia o rezonanţă mentală cu acel lucru, iar a simţi şi o trăire emoţională privind acel lucru înseamnă a mări energia de legătură, prin rezonanţa afectivă, care se suprapune celei mentale.
Deci este o dublă rezonanţă, pe două planuri - domenii de frecvenţe.
De aceea Legea Atracţiei afirmă în mod clar că tu atragi lucrurile la care:
- te gândeşti în mod predominant
- îţi trezesc trăiri emoţionale când te gândeşti la ele.
Şi această atracţie rezonantă se realizează automat şi instant, cu orice lucru adus în atenţia ta, indiferent că tu vrei sau nu să "ai parte" de el în viaţa ta !
Tu atragi automat lucrurile şi aspectele la care te gândeşti în mod repetitiv, cu atât mai mult cu cât şi simţi ceva afectiv faţă de ele.
Aşa că... mare atenţie la ceea ce te gândeşti în mod predominant, repetat, atenţie la fixaţiile tale, la fobii, obsesii, prejudecăţi, la convingerile tale de nezdruncinat, la părerile şi opiniile tale despre tine, despre lume şi viaţă ! 
Exemplu: Dacă te gândeşti des la datorii, la cum să scapi de datorii, la câte datorii ai, la evoluţia datoriilor tale, etc., vei atrage... datorii tot mai multe ! 
Dacă te gândeşti la bogăţie şi prosperitate, la oameni prosperi si bogaţi, la căi şi metode de dobândire a bogăţiei şi prosperităţii, la bogăţia şi prosperitatea ta, la cum să devii mai bogat, mai prosper, vei atrage... bogăţia şi prosperitatea în viaţa ta ! 

Rezonanța Schumann (RS) este un set de vârfuri de spectru în frecvență extrem de redusă a spectrului de câmp electromagnetic a Pământului (CEP).
Rezonanțele Schumann sunt rezonanțele electromagentice globale, exercitate de descărcările fulgerelor în cavitatea formată de suprafața Pământului și ionosferă.Acest fenomen global este numit după fizicianul Winfried Otto Schumann, care a prezis-o matematic în 1952. 

Rezonanța Schumann apare datorită faptului că spațiul dintre suprafața Pământului și ionosferă acționează ca un spațiu închis, ca o cutie de rezonanţă.

Între scoarţa terestră şi stratul ionizat al atmosferei se formează o "cutie rezonantă", în care undele electromagnetice de frecvenţă foarte joasă rezonează la o serie de frecvenţe - 7,83 Hz, 14,3 Hz, 20,8 Hz, 27,3 Hz şi 33,8 Hz. 
Aceasta mai ales în timpul furtunilor tropicale din Asia, Africa sau America. 
Această rezonanţă este un fapt natural, prezis teoretic şi observat experimental. 
Nu s-a constatat nici o creştere în timp a acestor frecvenţe de rezonanţă.
Deoarece frecvenţa undelor cerebrale este de ordinul hertzilor, există o influenţă evidentă asupra psihicului uman cauzată de undele din aceeaşi gamă, produse natural sau artificial.
Frecvenţele rezonanţei Schumann influenţează toate organismele vii, căci fac parte din tiparul mediului natural ce condiţionează viaţa terestră.
De ce ne simţim energizaţi după ce medităm, ne relaxăm şi dormim ? 
Deoarece în relaxare, meditaţie, somn, intrăm într-o stare în care frecvenţele craniene ajung în zona de 7,83 Hz, şi atunci intrăm în... rezonanţă, preluând în mod natural energie din mediu.
Organismul nostru se încarcă energetic când rezonăm cu acest câmp energetic planetar în care ne desfăşurăm viaţa...
Pentru mai multe detalii privind rezonanţa consultă acest articol: Fenomenul de Rezonanţă. Rezonanţa Schumann

Destinul este definit în Dex ca: soartă, viitor; forţă sau voinţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte în mod fatal şi irevocabil tot ce se petrece în viaţa omului; ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voinţa unui om, şi care compun viaţa lui; fatalitate. Sinonime: soartă, ursită.
Destinul reprezintă o cale impusă, condiţionată, în care condiţionările determină genul de experienţe pe care le ai de experimentat în această viaţă.

Condiţionările sunt de 5 tipuri generale, între ele existând anumite legături operaţionale :1. date de Legile naturii - Legi divine, cosmice, universale (fizico-chimice, ce stau la baza desfăşurării determinismului cauzal)
2. date de entităţile ierarhiei spirituale, prin rolurile şi misiunile pe care le îndeplinesc în a "ajuta" să te conformezi destinului tău, în scop de a evolua,
3. date de "tiparele" tale de gândire și comportament, care reflectă, pe lângă personalitatea și nivelul tău evolutiv moral şi intelectual, o anumită conformaţie organică specifică şi individuală, care îşi pune amprenta asupra modului de gândire şi comportament (conformaţie genetică + influenţele mediului, inclusiv cele astrale )
4. influenţele spaţio-temporale ale locaţiei şi momentului în care te-ai născut şi îţi desfăşori existenţă (o anumită localitate, o anumită ţară, un anumit moment istoric, o anumită familie, o anumită stare materială a familiei, un anumit mediu social - părinţi, rude, vecini, etc.)
5. efectele faptelor tale din trecut care devin operante în prezent, printr-o serie de înlănțuiri cauzale.
Modul de manifestare a efectelor propriilor gânduri şi acţiuni reprezintă o consecinţă a legilor ce determină relaţia cauză - efect. 
Liberul arbitru, libertatea de a decide, de a alege, au şi ele condiţionările lor, căci totul este posibil, dar nu orice este... permis. 
Poţi alege, în aparență liber, însă în realitate doar în măsura în care conştientizezi că ai de ales și ce ai de ales, că ai opţiuni şi alternative. 
Când nu conştientizezi alegerile, efectele acţiunilor şi gândurilor tale anterioare vor determina calea pe care vei fi obligat să o urmezi datorită factorilor condiționali operanți în prezent - linia destinului.
Evoluţia continuă reprezintă o condiționare, o impunere, şi există o mulţime de factori ce colaborează la aceasta. 
Eşti obligat să acţionezi mereu, pentru a-ţi îndeplini condiţiile de existenţă, altfel vei suferi inevitabil, suferinţa constrângându-te să treci la acţiune. 
Nimeni nu poate evita acţiunea, fără să sufere, fără să se autodistrugă.
Întreaga viaţă este un joc pe care eşti obligat să-l joci, cu reguli stricte, cu miză, pedepse şi recompense, merite punctate, niveluri de dificultate, etc. 
Nu eşti liber să faci orice, ai nişte limite care-ţi îngrădesc posibilităţile, ai un traseu pe care eşti obligat să-l urmezi, cu libertăţi de abatere limitate.

Condiţionările acţionează ca şi Impulsuri asupra principiului conştient. Ele acţionează ca şi condiţii, limitări, delimitări, graniţe, impuneri, norme, normative, forme, formalisme, etc. 
De ce impulsuri? 
Pentru că le percepi ca venind din afară, şi deşi majoritatea lor par statice, nu sunt. 
Totul este viu, totul are o dinamică permanentă. 
Tot ceea ce organismul uman percepe ca fiind "stimuli", prin simţurile corporale, prin analizatori, din mediul extern şi intern, formează aceste impulsuri condiţionale. 
Principiul conştient, numit de unii şi "sine","sinele superior", este acelaşi, la toţi, şi acesta este de natură "divină", adică reprezintă o conştiinţă superioară, integratoare. 
El reprezintă principiul comun care ne uneşte pe toţi într-o singură Fiinţă. 
"One Love" - o singură Iubire. 
Acest principiu este "iluzionat" prin condiţionări, prin impulsuri, prin destin, pentru a putea trăi o experienţă a individualităţii, a unei personalităţi unice. 
Acest principiu este "înfăşurat" în mai multe corpuri, cauzal, mental, astral, eteric, pământesc-trupul material, prin intermediul cărora primeşte în permanenţă impulsuri, stimuli, care-l menţin constant şi permanent în cadrul iluziei unei anumite "realităţi". 
De aceea, eu susţin că nici o realitate nu este mai puţin importantă ca alta, sau că toate sunt la fel de... neimportante.
Totul este... relativ.
Este relativ deoarece depinde de pe ce poziţie priveşti, din ce sistem de referinţă, fiind relaţionat la acest sistem. 
Un pământean "obişnuit" este bine să gândească în modul că toate sunt importante, şi să le acorde fiecăruia importanţa cuvenită, deoarece el trebuie să se adapteze în permanenţă acestor realităţi, până vine momentui "iluminării" conştiinţei sale. 
A afirma faptul că viaţa terestră este o iluzie, că este iluzorie, este una, dar a susţine faptul că această iluzie nu are nici un sens, rost, scop, este o mare... eroare. 
Există, însă, şi "iluminaţi" care susţin asta. 
Fiecare cu părerea opiniei lui. 
Tu ai cap să gândeşti, şi să alegi, să accepţi sau să respingi ideile ce plutesc în atmosfera ta mentală. 
Aceste idei sunt tot... impulsuri. 
Natura ta te "împinge" să accepţi unele şi să refuzi altele, prin atracţii şi respingeri, şi tu poţi să simţi asta, chiar şi acum, în timp ce le... citeşti. 
Unele idei te atrag, simţi vibraţii, rezonanţe, altele... 
Ce importanţă reală are ? 
Îţi pune... neuronul în mişcare ! :)

Fiecare reacţionează ca de obicei, după personalitatea, caracterul şi temperamentul său. A reacţiona altfel, este perceput ca şi cum ai face un mare compromis, ca o trădare de sine! 
Dacă ţi se impune de altcineva să acţionezi împotriva principiilor tale morale, călăuzitoare, te simţi imediat în suferinţă, nefericit.
Eşti condiţionat, pe toate planurile, să acţionezi conform unei programări. 
Cei care nu cred, se comportă ca şi cum ar visa un vis adânc, şi cei în care se aprinde luminiţa ideii cum că "există o posibilitate ca..." , sau "s-ar putea ca...", asta reprezintă primul semn că au intrat în procesul de trezire, că în ei a fost iniţiat procesul. 
Altfel spus: când începi să îţi pui Întrebări, ai iniţiat Trezirea ta la Realitate! 
Asta ţi se întâmplă şi în vis, şi în... afara lui.
Control începi să ai doar din momentul în care începi să conştientizezi ceea ce se întâmplă, înţelegând determinismul cauzal. 
Şi întâi, începi să crezi cu convingere că poţi controla, că-ţi poţi dicta destinul, mersul şi desfăşurarea evenimentelor. 
După care te... Trezeşti !
Pentru oamenii normali, obişnuiţi, care formează majoritatea populaţiei, Calea Corectitudinii este cea a Gândirii, a Analizei în permanenţă a determinismului cauzal, a Alegerilor pe care sunt în curs să le facă, a Deciziilor pe care le iau în prezent.
Este Calea Conştientizării, a extinderii Conştienţei prin concluziile raţionamentelor logice, în modul cel mai simplu, uşor, şi firesc. Ea îţi poate releva ceea ce Trebuie să faci, şi ceea ce nu Trebuie să faci, ceea ce este bine să alegi, şi ceea ce nu este bine să alegi, ceea ce trebuie să Accepţi, şi cea ce trebuie să Respingi.
Nu toţi contribuie, în aceeaşi măsură, la modificarea şi influenţarea Destinului lor, căci nu toţi sunt la fel, la fel de evoluaţi, la fel de Conştienţi de cea ce li se întâmplă !Fiecare are atâta Libertate, pe câtă Libertate Conştientizează el că are, de a face Alegeri şi a lua Decizii în mod conştient, în cunoştinţă de cauză! 
Liberul Arbitru, din acest punct de vedere, este ceva foarte relativ. 
Unii îl au într-o măsură mai mare decât alţii, în măsura în care conştientizează că îl au, şi îl folosesc în mod conştient. 
Celor confuzi, doar li se pare că fac alegeri, că iau decizii, pe baza unei judecăţi personale, conştiente! 
Ei se lasă de fapt influenţaţi de alţii, şi adoptă alegeri conforme cu părerea altora, în care au încredere. 
Se lasă pe mâna altora, fără să-şi dea seama. 
Şi cum fiecare tinde să aibă încredere în anumite persoane, cu care rezonează mai bine, conform personalităţii, caracterului, şi temperamentului propriu, de fapt, îşi urmează cu inconştienţă un destin prestabilit, calculat, previzibil, pe care pur şi simplu nu şi-l poate schimba, că nu ştie cum, şi nu are cum.
Oamenii acţionează conform tiparelor în care se încadrează. 
Ei sunt previzibili. 
Destinul lor este, de asemenea, previzibil. 
Nimic nu-i poate schimba, nici pe ei, nici viaţa lor, deoarece ei sunt conduşi, neputându-se conduce, încă, în mod conştient. 
Căci nu ştiu, încă, unde trebuie să meargă, şi de ce. 
Ei nu ştiu nici de unde vin, nici cine şi ce sunt, ce caută aici, în plan terestru, unde vor merge după ce trupul lor va muri, etc. 
Sunt atât de confuzi, încât uneori par nişte copii neştiutori, alteori par a fi într-o transă din care nu se pot trezi la Realitate.
Cel ce nu poate percepe când şi cum poate face alegeri, şi nu conştientizează ce Trebuie să facă şi ce nu Trebuie să facă, spre binele său, acela este purtat de valurile Destinului său, fără a şi-l putea influenţa. 
Omul confuz este ca şi un marinar ce navighează pe ocean, într-un un vas fără vâsle, fără pânze, fără motor, fără cârmă, purtat de curenţi. 
El este lipsit de instrumentele prin care îşi poate modifica cursul său, traseul său.
Nu toţi oamenii sunt la fel, la fel de evoluaţi, la fel de dotaţi, la fel de conştienţi, la fel de capabili. 
Cum ar putea să-şi influenţeze destinul, în mod pozitiv, cel ce nu înţelege ce este destinul, şi care sunt Instrumentele sale prin care îl poate influenţa ?
Omul confuz datorită capacităţii sale limitate de înţelegere şi conştientizare, va învăţa din greşelile sale, mai mult decât din ale celor din jurul său, căci nu este capabil de a asimila învăţătura relevată de experienţa altora. 
El nu percepe în mod corect asemănările şi deosebirile existente între el şi ceilalţi, între viaţa sa şi a altora. 
El nu înţelege legile determinismului cauzal. 
El învaţă greu, puţin câte puţin, evoluând puţin într-o viaţă. 
Un astfel de om nu poate înţelege ideile prezentate aici, căci după câteva rânduri citite, îl va apuca căscatul, neputand ieşi din somnolenţa transei sale.
Cel ce începe să înţeleagă, nu are de la început şi Voinţa de a pune în practică ceea ce ştie prin gândire că trebuie să facă. 

Cu Voinţa problemele sunt de altă natură. Mulţi ştiu ce trebuie să facă, la un moment dat, dar nu vor şi nu pot, din diverse motive. 
Ţi s-a întâmplat şi ţie, de multe ori, nu-i aşa, să acţionezi în alt mod decât cel în care conştientizai că este bine să o faci. 
Există şi o manipulare mentală, telepatică, pe care aproape nimeni nu o conştientizează, la valoarea şi importanţa ei reală. 
Gândul bun şi gândul rău, corect şi incorect, există în fiecare, în atmosfera ideilor pe care le respiră în permanenţă. 
Fiecare alege, conform naturii sale, conform nivelului său Moral. 
Căci Evoluţia este în esenţă o evoluţie a Moralităţii. 
Moralitatea, nu Inteligenţa, reprezintă criteriul real de departajare a oamenilor, în cadrul Evoluţiei Spirituale.
Când întrebi "Dar ce înseamnă să fii Corect cu adevărat ?", nu te referi la inteligenţa unui om, ci la moralitatea sa, nu-i aşa ? 
Ce înseamnă să fii Corect, dpdv etic şi moral: A fi Corect cu adevărat, înseamnă să faci ceea ce trebuie să faci, şi să nu faci ceea nu trebuie să faci. 
Să faci ceea ce este bine pentru tine şi pentru binele general, şi să nu faci ceea ce va produce prejudicii cuiva, inclusiv ție! 
Şi pentru a putea acţiona în acest mod, tu trebuie să gândeşti, să analizezi, în permanenţă, tot ceea ce se desfăşoară în prezent, ca experienţă a vieţii tale. 
A fi corect presupune a depune un permanent efort de gândire, îndreptat spre conştientizarea legilor determinismului cauzal, a relaţiilor cauză-efect.
Doar când înţelegi ce efecte cauzează gândurile şi acţiunile tale, doar atunci poţi să fii, în mod conştient, corect, în gândire şi comportament !

Posibilitatea / capacitatea de a-ţi modifica şi transforma destinul, o ai la nivelul conştienţei momentului prezent, prin gândire, astfel :1. În măsura în care alegi conştient o cale de evoluţie spirituală într-un ritm mai accelerat decât cel normal. 
Poţi ajunge, astfel, la un moment dat, să-ţi „consumi”, să-ţi termini încercările, lecţiile, experienţele, pe care trebuia să le ai în această viaţă, îndeplindu-ţi misiunea pentru care te-ai încorporat.
2. "Rugăciunea" (exprimarea voinţei şi intenţiei în mod ferm, conştient) şi meditaţia conştientă, repetată, susţinută energetic-afectiv.
Condiţionările pot fi depăşite doar prin efort susţinut, mental, depus pentru înţelegerea şi conştientizarea realităţii. 
Ai un drum de urmat, un scop fixat, un target, o ţintă spirituală de atins. 
Dacă o faci mai repede decât era prevăzut, vei "sări" automat pe un alt nivel, vei fi recompensat, şi vei scăpa de corvoada unui drum şi a unor încercări penibile pe care ar fi trebuit să le ai. 
Făcând ceea ce trebuie să faci, scapi de suferinţele ce te pândesc ca ”pedeapsă” la neexecutare sau abatere. 
Destinul îl ghidează pe cel ce-l înțelege, şi-l târăşte după el pe cel ce nu îl înțelege.
Reține faptul că orice schimbare poate fi operată doar în momentul prezent, și că, din această cauză, trebuie să acorzi deosebită atenție și importanță prezentului.

Atitudinea ta este foarte importantă.
Înţeleptul ştie că nu se poate împotrivi, dar poate profita de valurile de energie ce-l înconjoară, prin adaptare, dar ignorantul, în neştiinţa şi orgoliul lui, crede că este în natura omului să dea piept cu valurile, să li se împotrivească, neînţelegând că nu ar avea nimic de câştigat din aceasta, doar...suferinţă. Reține că toate organismele vii rămân în viață doar dacă se pot adapta eficient la mediu.
A te bucura de viaţă, de reuşite, sau a trăi în tristeţe, în decepţia nereuşitelor, reprezintă o opţiune personală. 
Dar ceea ce gândeşti, acordându-i atenţie şi întărire energetică prin sentimente, se va manifesta ulterior în viaţa ta.
Dacă îţi accepţi şi îţi urmezi înţelegător drumul (conştient), vei fi "răsplătit", chiar dacă vei mai avea ceva de suferit pentru a-ţi desăvârşi învăţătura, iar dacă te opui, nu accepţi, nu vrei, sau nu înţelegi ceea ce eşti condiţionat să faci, vei fi "penalizat", "pedepsit", prin suferinţe fizice, psihice, morale. 
Orice formă de pedeapsă poate fi privită şi ca o autopedeapsă, deoarece tu te îndrepţi spre suferinţă datorită greşelilor şi erorilor tale de judecată, şi comportament, suferind consecinţele cauzale ale propriilor tale gânduri şi acţiuni.Anumite încercări, de anumite tipuri, îţi sunt înscrise în program, ca parte integrantă din încercările pe care le ai de trecut. 
Cele neînscrise, sunt rezultatul atitudinii tale, a alegerilor şi deciziilor efectuate - liberul arbitru.

Experienţa te învaţă, atât a ta cât şi a celorlalţi, dacă ştii să beneficiezi în mod util de ea.

Cel ce nu ştie să înveţe de la alţii, când îi este oferită posibilitatea, se autocondamnă la experienţe penibile şi neplăcute, pe propria piele.
Dacă nu vrei să gândeşti, vei fi obligat să o faci. 
O gândire corectă te îndrumă spre succese, una incorectă, spre eşecuri.

Rolul implicării: cei ce gândesc mai mult şi acţionează mai mult, sunt cei ce au succes mai mult, chiar dacă nu sunt mai inteligenţi decât alţii care însă sunt mai... leneşi. „Jocul” este corect, dând şanse mai mari celor care depun eforturi mai mari, aceştia fiind răsplătiţi conform implicaţiei lor, a meritului dobândit prin efort personal. 
Inteligentul care nu acţionează, nu se implică, nu depune nici un efort, nu va fi răsplătit pentru potenţialul său latent, căci nu ar fi corect, şi va fi chiar depunctat, pedepsit, conform binelui pe care putea să-l facă dar nu l-a făcut. 
Sunt pedepsiţi, deci, nu numai cei ce greşesc, cei ce fac în mod conştient rău, cât şi cei ce nu vor să facă binele pe care ar putea să-l facă, şi cei ce au închis ochii în faţa răului făcut de alţii - participare tacită.
Este bine, deci, să conştientizezi ceea ce trebuie să faci, ceea ce este bine de făcut, acum şi aici, în prezent, sarcinile şi responsabilităţile tale, şi să le execuţi hotărât, ferm, neabătut.

Binele și Răul. 
Nu există nimic în natură în mod absolut bun sau absolut rău. 
Totul este... relativ. 
Deoarece este în relaţie cu sistemul de referinţă la care ne raportăm, care este specific unei situaţii specifice, unice.
Categorizările dualiste sunt relative la anumite situaţii specifice concrete: focul poate fi considerat ceva bun când îţi încălzeşti mîinile îngheţate, sau ceva rău, când îţi arde casa. 
Binele şi răul, aşadar, nu există în mod obiectiv în natură, ci reprezintă constructe mentale, noţiuni abstracte cu care operează gândirea umană.
Dualitatea bine-rău nu există în realitate, în mod obiectiv. 
Nu există în mod obiectiv un Dumnezeu bun, şi nici un Diavol rău, undeva în afara ta, decât în mintea oamenilor. 
Confuzia şi suferinţa multor oameni îşi are originea în convingerea faptului că viaţa lor este dictată şi dirijată în întregime de anumite entităţi, în mod subiectiv, după bunul lor plac. 
Legile divine ale naturii (fizice, chimice, biochimice, biofizice, etc.) acţionează implacabil, atât asupra celor care se cred buni, cât şi asupra celor ce se cred răi. 
Cine este favorizat sau defavorizat de ele, în mod subiectiv? 
Lumea este condusă de legile naturii trasate de Creator, care acţionează la fel, în mod echitabil, asupra tuturor. 
Inclusiv acţiunile celor din jur asupra ta, acţiunea entităţilor ierarhiei, şi karma, totul este guvernat de aceste legi. 
Tradus altfel... fiecare se recompensează şi se pedepseşte singur... 
Ce poate fi mai echitabil, mai corect, mai bun?
Dumnezeu nu intervine în mod personal şi subiectiv în creaţie, pentru a te pedepsi şi recompensa, căci a lăsat Legi implacabile care operează în mod obiectiv, eliminând orice posibilitate de eroare subiectivă. 
Astfel te pedepseşti şi te recompensezi singur, Dumnezeu neavând amestec în viaţa ta.
Problema de credinţă se rezumă la a cere cu hotărâre şi convingere lucruri care sunt spre beneficiul şi bunăstarea tuturor, implicit şi a ta. 
Modul în care enunţi cererea către Dumnezeu şi Univers, are importanţă deosebită. 
Legea compensaţiei şi Legea rezonanţei acţionează implacabil în acest caz.
Tot ceea ce gândeşti şi faci spre binele tuturor, implicând deci şi binele tău, constituie un merit pozitiv real! 
Ceea ce gândeşti şi faci împotriva binelui general îţi conferă meritul de a fi pedepsit, sancţionat de Legi, implacabil. 
Atenţie: în "binele general", "binele tuturor", este inclus şi binele tău ! 
De aceea, a te sacrifica fără rost, pentru altul, va fi sancţionat prin suferinţă !
A te "sacrifica" pentru alţii, fără să-ţi fi cerut cineva acest "sacrificiu", va fi penalizat prin suferinţă, deoarece ai acţionat împotriva binelui general, provocându-ţi ţie un rău !
În rest... se mai adaugă o influenţă reglatoare a Spiritelor locale şi universale, a căror influenţă este acceptată sau respinsă de tine, de la caz la caz. 
Marile Spirite ale Ierarhiei, în frunte cu Heruvimii şi Serafimii, reprezintă marile forţe universale care susţin creaţia.
Munca îşi are importanţa sa, prin rolul ei modelator asupra fiinţei umane. 
Ea este absolut necesară, dar nu trebuie exagerat şi absolutizat rolul ei.
Dumnezeu a lăsat Legile care operează implacabil, pentru ca să existe o echitate universală, implacabilă, de fond şi conţinut, pentru toate fiinţele.
Liberul arbitru reprezintă principalul factor care face posibilă evoluţia fiinţelor, impunând efortul gândirii în toate situaţile de viaţă.
Rugăciunea adresată personal lui Dumnezeu are importanţa sa, putând conferi ca efect revelaţii interioare necesare înţelegerii mai corecte a realităţii. 
Ea poate conferi "înţelepciunea" pomenită de Iov, ca o revelaţie interioară. 
Dialogurile cu Dumnezeu, aşadar, îşi au rolul şi importanţa lor. 
Dumnezeu nu intervine în creaţie personal, ci influenţând mental, prin idei şi raţionamente, conferind "înţelepciunea" de a proceda în mod adecvat în situaţiile problematice ale vieţii.
Dumnezeu "lucrează" prin entităţile ierarhiei spirituale, de sus în jos, stimulând astfel evoluţia tuturor aceste entităţi, prin într-ajutorarea în beneficiul comun al tuturor.
Revelaţiile divine nu reprezintă neapărat revelaţii conferite de Dumnezeu ţie, ele fiind transmise de entităţile cele mai apropiate de spiritele încorporate în corpuri omeneşti : spiritele decorporate şi Îngerii, care au rolul de a veghea şi sprijini evoluţia civilizaţiei umane. 
Ele îţi cunosc gândurile. 
Ele primesc impulsul şi inspiraţia de a te ajuta de mai sus, de la Arhangheli, şi tot aşa...
Gândul adresat Divinităţii, sferei cele mai înalte, va produce un lanţ de reacţii (efecte) propagat de sus în jos, până la nivelul tău.
Nimic nu este inutil şi neimportant, fiecare lucru existent în acest plan îşi are rolul şi scopul său, doar oamenii tind să acorde în mod subiectiv aceste roluri şi importanţe...

Binele şi răul făcut
Oamenii trebuie să înveţe din experienţele lor de viaţă, să înveţe atât în ce constau succesele şi eşecurile, cât şi o lecţie de educare a voinţei. 
Un spirit elevat, evoluat, se recunoaşte în voinţa sa fermă de a sluji cauzei binelui, fără a fi extremist sau fanatic, în acest sens. 
Nu orice om are înscrisă în destinul său menirea de a fi un focar de răspândire a binelui printre semenii săi, căci nu se poate cere cuiva să dea ceea ce nu are, sau nu conştientizează că poate oferi. 

Ceea ce contează mai mult nu este cât bine şi cât rău ai făcut în viaţă, comparativ cu alţii, ci cât ai făcut practic, din ceea ce tu personal ai putut teoretic să faci, când ţi s-a dat ocazia să faci, şi ai avut posibilitatea de a înfăptui! 

Comparaţiile cu alţii şi raportarea la alţii nu-şi are rostul, căci nu putem măsura cantităţile de bine cu vreo unitate de măsură, şi în plus, aceste comparaţii ne conduc doar spre o manifestare a orgoliului şi mândriei. 
În comparaţie cu Isus te poţi considera mult inferior, în comparaţie cu un criminal în serie psihopat te poţi considera mult superior. 
Eşti bun în comparaţie cu cineva, şi eşti rău în comparaţie cu altcineva, conform unor anumite standarde sau etaloane, care, şi ele sunt subiective şi relative.
Totul este relativ. 
De exemplu, aş putea afirma cu siguranţă faptul că sunt mai bun, mult mai bun, decât Einstein. :)
Din ce punct de vedere ? 
Păi la... tenis de câmp, căci am fost sportiv de performanţă. 
Poate că şi la tenis de masă, fotbal, baschet, şi altele. 
La fizică... nu. :)
Însă, din punctul de vedere al binelui general, al societăţii, nu contează cine este mai bun decât altcineva, privind anumite criterii de comparaţie, ci cât a contribuit acel cineva la evoluţia şi bunăstarea generală. 
Nu interesează pe nimeni la ce ai fost sau eşti campion, dacă pe nimeni nu influenţează cu nimic (în bine sau rău) acest lucru. 
Dacă tu nu contribui cu nimic la binele general, orice diplomă şi medalie ai avea, reprezintă ceva inutil şi fără valoare pentru restul lumii.

Influenţa Spiritelor (entităţilor spirituale)Spiritele bune, binevoitoare, nu fac niciodată rău, ele lăsând să-l facă acelea care le iau locul, din cauză că oamenii au înclinaţii spre rău, atrăgând prin gândirea lor aceste spirite. 
Ignorantul acuză destinul şi spiritele rele de răul ce îl copleşeşte, neînţelegând faptul că el trăieşte efectul gândirii şi comportamentului său, şi că poate, prin gândirea şi comportamentul său, să influenţeze în bine sau în rău, experienţele sale de viaţă. 
Spiritele "rele" se pot reuni pentru a neutraliza acţiunea celor bune, dar dacă tu vrei, îţi poţi reda oricând toată forţa ta către spiritul (îngerul) tău bun.
Slăbiciunea, nepăsarea, sau orgoliul tău, te fac să-ţi dai forţa ta spiritelor rele, lăsându-te subjugat de ele. 
Puterea acestor spirite asupra ta vine doar când tu nu le opui rezistenţă.
Un spirit bun, ghidul sau îngerul tău păzitor, nu te pot ajuta împotriva voinţei tale. 
Tu, nevăzând sprijinul tău, te laşi pe propriile tale forţe, dar ghidul tău în acest timp veghează asupra ta, şi te avertizează la timp pentru a te feri de pericole. 
Tu eşti sortit prin destin pentru anumite încercări pentru perfectare şi instruire. 
Protectorul tău te asistă prin sfaturile sale, prin gândurile bune pe care ţi le sugerează, dar care, din nefericire nu sunt totdeauna ascultate şi urmate. A conta, însă, numai pe sprijin, şi a nu acţiona prin tine însuţi, ar însemna ca tu să nu poţi evolua. 
Pentru evoluţia ta este necesară o experienţă pe care o vei avea dacă vei cheltui eforturi pentru a o acumula. 
Acţiunea spiritelor protectoare este astfel reglată încât să-ţi lase ţie liberul arbitru, căci dacă nu l-ai avea, nu ai avea responsabilitate, şi nu ai putea avansa în direcţia ce trebuie să te conducă la Divinitate.  
Secretul constă în tentaţiile zilnice, ele reprezentând teste permanente ale modului în care evoluezi.
Conştientizând acestea, vei avea un autocontrol mai eficient.

Motivaţia personală
Fiecare îşi are drumul său unic, încercările sale, lecţiile sale de învăţat, ocaziile sale de a înfăptui binele, şi tentaţiile sale de a ceda la influenţe diverse, pentru a înăptui răul, de a greşi, de a înregistra insuccese, eşecuri, de a suferi sau a se bucura în urma efectelor acţiunilor sale.
Voinţa fiecăruia va fi "antrenată" prin trăirile afective ce însoţesc efectele acţiunilor sale, trăirile afective constituind legătura ce te leagă de experienţa acestei lumi, într-un mod aproape imperceptibil şi insesizabil, greu de conştientizat la nivelul planului cauzal. 
Majoritatea motivelor care te imping şi te mobilizează energetic spre acţiune ţin de latura ta afectiv-emoţională. La mulţi, aproape de 100%. 
Dacă le scădem pe acestea, ce mai rămâne ? 
Pentru unii... nimic. 
Şi totuşi ei nu conştientizează acest determinism, şi chiar neagă cu vehemenţă, dacă afirmi aşa ceva despre mobilele acţiunilor lor! 
De parcă ar fi ceva rău şi de condamnat.Este un lucru normal şi natural, pentru cei ce traversează anumite etape şi planuri evolutive, ca vârstă, experienţă, etc.
Este foarte important să poţi ajunge să conştientizezi adevăratele motive pentru care tu te laşi implicat în anumite acţiuni, în anumite experienţe, în anumite situaţii de viaţă. 
Căci, în mod normal, atât timp cât tu nu vei conştientiza aceasta, tu nu te vei implica în mod voit, în mod liber, ci te vei lăsa implicat, te vei lăsa condus de ceva ce acţionează dinafara ta, din afara voinţei şi conştienţei tale. Tu "îţi vei lua soarta în mîini" doar în momentul în care vei începe să influenţezi prin voinţa ta motivele, adică ceea ce constituie cauze generatoare de efecte ulterioare. 
Doar influenţând cauzele vei schimba efectele. 
Nu fiecare are puterea mentală de a-şi influența /schimba destinul, ci doar cei ce pot ajunge la stări de conştienţă mai extinse, mai cuprinzătoare, mai universale, pentru a putea percepe legile determinismului în mod global, în toată desfăşurarea lor. Afirmaţia repetată "eu îmi fac viitorul!", nesusţinută de conştienţa modului în care tu ai capacitatea de a influenţa în mod conştient acest viitor, în sensul dorit de tine, reprezintă o autosugestie copilarească cu efect confuzoriu şi chiar negativ. 
De ce ? 
Deoarece, vei constata că nu poţi modifica mersul evenimentelor după voinţa ta, oricât de mult şi bine ai repeta zilnic acest slogan optimist, decepţia îţi va cuprinde sufletul, şi te vei învinovăţi pe tine însuţi pentru incapacitatea şi incopetenţa ta.
Optimismul justificat este o caracteristică a înţelepciunii, cel nejustificat, a ignoranţei.

Meritul / meritele personale
Omul ignorant şi confuz crede că totul este un efect al meritului, că doar fapta atrage fapte, că nu contează ce gândeşti, că doar dacă face fapte bune în mod continuu are şanse să ajungă bogat. 
În mintea lui, el acţionează, astfel, tot timpul, din interes material, pentru că crede faptul că faptele lui bune îi vor aduce bogăţia. 
Pe de altă parte, el vede că majoritatea oamenilor bogaţi nu prea fac ei multe fapte bune, şi că au o obsesie în ceea ce priveşte îmbogăţirea lor, fără să îi mai intereseze altceva. 
Şi el nu mai ştie ce să mai creadă, şi se tot întreabă zadarnic unde-i dreptatea? 
El este bun, corect şi merituos, dar e pe pătura mai zdrenţuită, de jos, a societăţii. 
El se tot gândeşte că nu are bani cât ar fi trebuit să aibă, că are datorii, că nu are un serviciu bun, etc. 
Deci... înţelegi? 
"Merituosul" nu va ajunge niciodată la o prosperitate financiară, dacă el gândeşte în acest mod, ca şi cum s-ar plânge în mod frecvent de destinul său, de incorectitţdinea planului divin, fiind focusat predominant asupra a ceea nu are, ce-i lipseşte, asupra LIPSEI şi INSUFICIENŢEI.
Această focusare asupra lipsei şi insuficienţei îi atrage automat în viaţa sa lipsa şi insuficienţa, căci el "cheamă" în viaţa sa, adică EVOCĂ, acele aspecte. Cel ce trăieşte fără bucurie în suflet nu poate atrage bucuria în viaţa sa! 
Cel fără merite deosebite a ajuns bogat datorită faptului că el a gândit pozitiv, a fost pur şi simplu obsedat de ideea înbogăţirii, s-a gândit zilnic la prosperitatea sa financiară, şi a şi acţionat în consecinţă ! 

Cel ce pierde totul dpdv material, nu o face din cauza lipsei lui de merit, că a făcut cine ştie ce rău cine ştie cui, ci din 2 motive principale:

1. A fost destinul său, o încercare pe care se poate ca chiar el să o fi cerut, înainte de încorporare, pentru a evolua într-un mod mai rapid, prin încercări grele,
2. Omul gândeşte negativ, la un moment dat, în mod repetat, ca în cazul unei fobii, de exemplu temându-se ca nu cumva să rămână sărac lipit, să nu cumva să dea faliment, impresionat de vreun caz real, şi dacă insistă în a acorda atenţie excesivă fricii de a pierde,... normal că va atrage manifestarea pierderii în viaţa sa.
Şi cu cât gândurile sale vor fi mai încărcate de stări afective, de sentiment (frica, teama, bucurie, optimism, voiosie, etc.) cu atât ele vor avea mai multă energie, mai multă forţă, şi se vor manifesta mai rapid în planul material terestru.
De ce ţi-e frică nu scapi, dacă nu poţi scăpa de frică.

Iubirea - Din cele afirmate se desprinde ideea că la baza evoluţiei spirituale stă un proces de conştientizare a cauzelor şi efectelor, un proces de extindere a câmpului conştienţei. 
Cum poţi aduce iubirea în viaţa ta ? 
1. Prin efortul mental susţinut de a conştientiza ce este iubirea, ce îi determină apariţia, şi care sunt efectele perceptibile ale manifestării sale în viaţa ta. 
2. Prin simplul fapt de a da atenţie tot mai mare, tot mai multă, acestul subiect, cât de des posibil, căci legea atracţiei va manifesta iubirea în plan terestru, în viaţa ta, cu cât tu menţii mai mult în plan mental ideea de iubire. 
Ce gândeşti atragi, ce atragi cu putere se va materializa în viaţa ta ! 
Dacă tu, în gândurile tale ce "privesc" o anumită persoană, aduci şi sentimentul de iubire, acea persoană se va manifesta ...plină de iubire, în viaţa ta! 
Dacă îţi "încarci", însă, gândurile faţă de cineva, cu sentimente negative, în mod repetat, făcând această asociere mereu, atunci respectiva persoană se va manifesta în viaţa ta, vizibil influenţată de energiile negative emise de tine, mental ! 
Şi tu te vei mira, şi îţi vei spune, cu surprindere :

"- Oare ce are cu mine, căci eu nu i-am făcut nimic !" 

Înţelegând acest fenomen energo-informaţional natural, realizezi că ai o anumită responsabilitate privind energiile cu care îţi încarci gândurile tale referitoare la propria ta persoană. la ceilalţi, la Divinitate, la lume şi Univers, în general şi particular. 

Deci este bine, este un fapt pozitiv să te gândeşti mereu doar la latura bună şi pozitivă a tuturor lucrurilor şi fiinţelor, în toate cazurile! Este deosebit de important să nu asociezi NICIODATĂ sentimente negative gândurilor ce te privesc, când tu te gândeşti la tine sau la altul! 
Este ca o tentativă de sinucidere sau ucidere, fiecare idee de genul: "Sunt (eşti) un prost!", " Sunt (eşti) un incapabil!","Eu (tu) nu pot mai mult!" ,"Eu (Tu) nu merit mai mult! ", "Niciodată n-am (n-ai) să-mi găsesc iubirea vieţii mele!", etc. 
Ceea ce gândeşti în mod repetat şi convins, despre tine, vei atrage ca manifestare în viaţa ta! 

Gândeşte pozitiv, mai ales că, probabil, acum ai înţeles mai bine De Ce trebuie să faci asta - adică ai dobândit o motivaţie pozitivă, şi Cum poţi să faci asta - adică ai dobândit cunoaşterea metodei. Gândeşte-te, deci, în mod repetat la iubire, la faptul că tu meriţi să fii iubit, la faptul că toată lumea merită să fie iubită, la faptul că toată lumea va iubi şi va fi iubită, şi lumea ta se va umple de iubire, prin rezonanţă şi consonanţă! 
Nici să nu-ţi treacă prin cap că ceea ce gândeşti în mod ferm şi repetat nu se va materializa, căci atunci imposibilitatea existentă în incertitudinea şi îndoiala ta se va materializa !

Arta 
A scrie poezie pe teme spirituale, reprezintă o bună metodă de meditaţie, şi chiar o metodă de dezvoltare spirituală, prin artă. 
Arta adevărată are menirea de a trezi în suflet trăiri spirituale elevate, înălţătoare, purificatoare, de a stimula energiile creatoare ale fiinţei.
Ceea ce mulţi artişti se chinuie să producă în scopul de a şoca, prin exprimarea grotescului, nu este artă, reprezentând ceva distructiv, prin trăirile negative trezite în sufletele umane. 
Artiştii producători de astfel de forme, cât şi colecţionarii lor, nu ar trebui să se mire de stările lor sufleteşti predominant negative, morbide, pe care le au în locurile de expunere ale acestor "capodopere".
Ceea ce gândim, atragem în existenţa noastră. 
Ceea ce vedem, ne evocă anumite trăiri, anumite gânduri, anumite stări. 
Lucrurile de care ne înconjurăm, obiectele, programele TV preferate, lecturile preferate (ziare, carti, reviste, site-uri de internet), oamenii preferaţi, ne influenţează în mare măsura existenţa, prin rezonanţă.
Momentele pline de creativitate din timpul scrierii unei poezii sunt ocazii de a vibra în armonie cu Universul...

Acțiunea și Transformarea. 
Priveşte în jurul tău. 
Priveşte spre trecutul tău. 
Şi priveşte derularea clipei prezente. 
Totul se schimbă şi se transformă în mod neîncetat. 
Nu există absolut nimic aici care să nu fie supus transformării, în timp. 
Timpul este o succesiune de transformări succesive. 
Dacă totul s-ar opri în loc, rămânând exact la fel, timpul s-ar opri şi el, nu-i aşa ? 
La baza tuturor transformărilor stă mişcarea, acţiunea. 
Un impuls iniţial a declanşat mişcarea în Univers, a pornit timpul, şi succesiunea neîntreruptă de schimbări. 
Dar totul se supune unor legi universale. 
În esenţă este vorba de legi ale mişcării. 
Deci totul este previzibil, şi omul a sesizat asta, cu mult înainte de a formula legi ale probabilităţii. Ce înţeleg mai greu oamenii, este faptul că ei sunt condiţionaţi să gândească şi să se comporte în modul în care o fac. 
Ei sunt "programaţi" să execute anumite programe, conform anumitor instrucţiuni. 
Programul genetic este o realitate. 
Trăsăturile de personalitate, caracterul şi temperamentul, nu se schimbă, de-a lungul vieţii. 
Ceea ce numim "liber arbitru" nu este perceput în mod corect, căci, de fapt, nimeni nu este liber în mod... absolut. 
Toţi suntem condiţionaţi, şi viaţa nosatră este condiţionată.
Liberul nostru arbitru se rezumă, în esenţă, la o succesiunea continuă de acceptări şi refuzuri, atracţii şi respingeri. Ceea ce numim o "gândire creatoare", reprezintă de fapt o gândire care acceptă mult mai mult, adică mai des, decât refuză. 
Merită meditat puţin la asta. 
Nimeni nu descoperă nimic nou, ci de fapt acceptă ceva considerat de el nou, în viaţa sa. 
Tot mai mulţi oameni spun că "cifrele vorbesc", că totul se bazează pe legi, pe formule de calcul. 
Şi au dreptate. 

Tu ai libertatea de a alege orice vrei. Dar poţi tu, oare, să vrei... orice ? 
Aceasta-i întrebarea!
Privim deseori către trecut, către trecutul nostru, privim în jurul nostru clipa prezentă, şi ne gândim la viitor. 
Gândurile îndreptate spre viitor sunt ca nişte vise. 
Unele plăcute, altele neplăcute, chiar de groază. 
Uneori priveşti cu încredere, cu optimism, alteori cu neîncredere, cu pesimism, cu nesiguranţă, şi chiar teamă. 
Dacă viitorul nu ar previzibil, atunci totul ar fi un haos. 
Dar haosul nu poate exista în cadrul unei creaţii coerente, bazată pe anumite legi concrete şi clare, într-un Univers în evoluţie legică, decât în mintea unora. 
Şi... şi acolo este doar... aparent !

Important: faptul că tu eşti condiţionat, din naştere, să gândeşti şi să acţionezi conform anumitor condiţii impuse, conduce către ideea clară că viitorul tău este, şi el, condiţionat.
El este la fel de real, "palpabil" şi concret ca şi trecutul tău. 
Omul este "prins" în lanţul acestor nenumărate condiţionări, şi este "purtat" de ele printr-un "tunel" predefinit, către un viitor sigur. 
Dar omul obişnuit nu îşi poate schimba viitorul deoarece nu conştientizează legile condiţionale ale existenţei sale, deci cum poate să o facă prin influenţa sa conştientă.
El poate accepta sau nu, viitorul său, în mintea sa, şi de aceea, ce este cel mai important pentru el, în această viaţă, este Atitudinea cu care el priveşte experienţa sa de viaţă. 
Contează nivelul său moral, starea sa morală, gândurile sale. 
Acestea vor fi "cântărite şi judecate". 
Eşti "împins" de destin (cauzalitate) să faci ceva. 
Şi faci. 
Constaţi ulterior că ai făcut o... greşeală. 
Încerci să o repari sau nu ? 
Aici se relevă atitudinea ta. 
Nu o poţi repara. 
Răul a fost facut.
Te căieşti sau nu ? 
Îţi ceri iertare, pentru prejudiciul creat, sau nu ? 

Omul "normal" este oarecum orbit de evenimentele terestre, în sensul că este atât de captat de ele, atât de prins în cadrul lor, atât de legat, încât nu poate să-şi ridice privirea mai sus, să vadă şi altceva, şi nu poate să creadă că există o realitate ascunsă în spatele Universului de condiţionări perceptibil prin simţurile corporale. 

Deci omul obişnuit este purtat spre un viitor sigur, un destin sigur, din care nu poate... "scăpa".
Cine poate scăpa ? 
Este mai clar acum ? 
Doar cel ce poate să dobândească o conştiinţă superioară, să devină conştient de condiţii, de condiţionările sale, şi de faptul că aceste condiţionări ale lumii materiale terestre pot fi oarecum depăşite, evitate, controlate, şi că există un Mod de... decondiţionare a fiinţei umane! 

Puţini au înţeles, puţini înţeleg.

Şi mai puţini au putut, sau pot explica celorlalţi, pe înţelesul neînţelegătorilor.
Această învăţătură este, în mod clar, doar pentru unii. 
Pentru cei care sunt pe cale să înţeleagă. 
Ei au "intuiţii" (viziuni) în legătură cu aceste realităţi, pe care, însă, nu şi le pot explica, încă, în mod logic, detaliat, în toate aspectele lor. 

Dacă tu, cititorule, înţelegi despre ce vorbesc, sau ai cel puţin un fel de intuiţie, ca şi cum ai vedea mişcându-se prin ceaţă imaginile lucrurilor despre care povestesc, înseamnă că tu eşti "pe cale".Ceea ce am afirmat mai sus are o logică şi prin prisma faptului că o conştiinţă superioară, de o moralitate ridicată, ce va putea influenţa, în mod gradat, viitorul, conform evoluţiei sale, nu îl va afecta negativ, în mod distructiv!
Viaţa copiilor se desfăşoară sub supravegherea părinţilor. 
Este firesc şi normal să fie aşa? 
Aşa este! 
Oamenii ce se află în faza copilăriei moralităţii lor, îşi desfăşoară viaţa sub supravegherea părinţilor lor... morali! 
Este firesc şi normal să fie aşa? 
Aşa este! 
Există un control ierarhic în toate, în toate lumile, în toate dimensiunile existenţei. 
Şi această ierarhie este una a... moralităţii, a conştiinţei morale.

Teama și frica au o mare importanţă. 
Educaţia, la ora actuală, se bazează mai mult pe teama de pedeapsă, decât pe satisfacţia recompensării meritelor. 
Excepţiile întăresc regula. 
Însăşi educaţia religioasă se bazează pe teamă, pe inducerea sentimentului de frică faţă de o Divinitate Atotputernică, care pedepseşte păcatul şi păcătosul, judecând, condamnând şi executând, implacabil şi necruţător!
Marii răufăcători, de toate genurile, sunt persoane cărora nu le este... teamă! 
Educaţia nu dă roade, în cazul lor, tocmai din acest motiv ! 
Ei nu sunt motivaţi să nu facă ceva din teama de urmări. 
Pe ei îi motivează doar recompensele. 
Dar sistemul nu te recompensează pentru că eşti bun, nu te motivează în acest mod. 
Ci încearcă doar să-ţi demotiveze adoptarea anumitor comportamente, prin pedeapsă. 

Trăim, deci, într-o lume în care suntem mai mult demotivaţi să facem anumite lucruri, decât motivaţi să facem alte lucruri. Nu este stimulată creativitatea, ci este inhibată distructivitatea. 
Câte legi există, pentru a Recompensa oamenii, şi câte pentru a-i pedepsi, sancţiona?!
Aşadar, o mare parte a condiţionărilor, din categoria celor impuse de oameni oamenilor, au la bază teama şi frica. 
De o Pedeapsă exercitată prin Forţă de către Autorităţi! 
Poţi observa asta la toate nivelurile sociale. 
Părinţii îşi ameninţă copii, soţul îşi ameninţă nevasta, copii se ameniţă între ei, şeful îşi ameninţă subalternii, preotul îşi ameninţă enoriaşii cu pedeapsa divină, etc.
În general, cel Tare ameninţă cu utilizarea forţei, pe cel Slab, pentru a-şi menţine un anumit control asupra sa, statutul de superioritate, şi relaţia de subordonare.
Acesta este modul de abordare al relaţiilor pe verticală, de către marea majoritate a oamenilor! 
Aceasta din cauză că respectiva majoritate nu are un nivel al conştiinţei morale foarte dezvoltat.

Impunerea subordonării de pe poziţii de forţă, este un atavism animalic. 
Animalele au o ierarhie bazată pe forţă, adică pe teama de efectele exercitării forţei asupra lor. 
Dacă nu faci cum vreau eu Atunci... vei suferi ! 
Dacă nu înveţi, (atunci) îţi dau notă mică, nu te trec la examen,... 
Dacă nu mănânci tot, (atunci) nu te las afară la joacă. Etc. 
În rest... cod genetic, o anumită personalitate, un caracter, un temperament, anumite abilităţi şi aptitudini înnăscute, o anumită conformaţie corporală, un anumit sex, un anumit mediu familial, o anumită ţară, o anumită regiune geografică, un anumit popor, o anumită planetă, un anumit timp, o anumită genealogie, etc. 
Toate acestea sunt, în mod clar... CONDIŢIONĂRI operante.
Fiecare din cele "anumite", constituie câte un "dacă".
Şi, unde există un "dacă", este impus un... "atunci" ! "If → than", "Dacă → atunci", constituie baza limbajului de... programare!

Acceptarea - este o condiţie necesară a stării de bine, în toate formele ei. Dacă vorbim de fericirea personală, ca stare sufletească, vorbim de pacea şi liniştea interioară, şi sentimentul de împlinire. 
Cel ce nu se poate accepta pe el, şi pe ceilalţi, aşa cum sunt, nu are pace şi linişte sufletească, şi nu se simte deloc împlinit, cât timp el simte nevoia de a schimba ceva, în permanenţă, la el şi / sau la ceilalţi.
Evoluţie înseamnă schimbare, transformare. 
Dar a încerca forţarea schimbărilor, a încerca o impunere forţată, împotriva naturii fireşti, producând dezechilibre şi dizarmonii, nu este o cale evolutivă, ci involutivă, nu este o cale constructivă, ci distructivă! 
O educaţie impusă cu forţa, prin constrângere, nu poate face omul să evolueze, ci îl distruge din punct de vedere sufletesc. 
Degeaba ajunge un adolescent să fie un elev premiant, forţat de constrângerile părinţilor, dacă sufletul său este varză, pustiu şi gol. 
Părinţii nu ar trebui să se mândrească cu asta, ci să se roage pentru iertarea păcatului de a fi îngrădit în mod barbar libertatea copilului lor, de a-l fi privat de multe bucurii, de a-i fi produs multă suferinţă psihică, pentru satisfacerea orgoliului propriu: "- Copilul meu este premiant! Este cel mai bun, dragă !"
Cu ce îl încălzeşte pe tânăr faptul că este un elev model, dacă din punct de vedere social este un neadaptat, un alienat, este evitat tot mai mult de ceilalţi, şi simte că se adaptează tot mai greu lumii şi vieţii în continuă schimbare ? 
Ce satisfacţii poate să aibă un tocilar care a învăţat pentru părinţii lui, pentru că ei l-au forţat prin pedepse şi frică să fie "strălucit" ? Strălucirea părinţilor !

Acceptarea şi AprobareaMulţi confundă Acceptarea cu Aprobarea, şi această confuzie se manifestă în viaţa lor, făcându-le viaţa... confuză. 
A Accepta pe cineva în viaţa ta nu implică a-i Aproba, în mod automat şi necondiţionat, modul de gândire şi comportament!
Acceptarea vine din înţelegere, iar aprobarea din conştiinţa morală, care, însă, se bazează tot pe capacitatea de a înţelege, de a conştientiza adevărul, realitatea. 
Inteligenţa şi moralitatea nu sunt acelaşi lucru, şi nu evoluează în acelaşi ritm şi pas. 
Există oameni foarte inteligenţi, dar care sunt, în acelaşi timp, şi imorali, corupţi, folosindu-şi capacităţile intelectuale pentru a face rău altora.
A Accepta un om mai imoral decât tine, în viaţa ta, nu înseamnă şi nu presupune, în mod automat, şi a-i Aproba gândirea şi comportamentul imoral ! 
Dar nici a-l forţa să se schimbe, a-i impune normele şi standardele tale de moralitate. 
Nici tu nu eşti... perfect şi fără de greşeală... nu-i aşa? 
A-l ajuta şi sprijini să revină la calea moralităţii, ca urmare a unei decizii proprii şi personale, este cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci pentru el. 
Dar pentru asta trebuie să fii capabil să îi poţi arăta calea, să te constitui într-un model pozitiv, demn de urmat, util şi benefic pentru el. 
Cât timp tu nu eşti un model pozitiv, este mai bine să nu te implici, căci nu ai nici o "putere". 
Vezi-ţi de treaba ta, de viaţa ta, de conştiinţa ta morală, şi las-o pe a altora în pace, dacă vrei să ai, şi tu... pace...

Răbdarea
Bunăstarea și Fericirea sunt în strânsă legătură cu răbdarea. 
Cu capacitatea de a fi un om răbdător. 
Răbdarea este, şi ea, o condiţie a fericirii, pe lângă alte multe condiționări. 
Cine nu are răbdare, nu poate fi fericit, căci nerăbdarea îţi conferă o stare de... tensiune, agitaţie, stres ! 
Răbdarea constă în a aştepta calm şi liniştit ca efectele faptelor tale să se producă, să se manifesteze, să se materializeze.
Răbdarea vine din Înţelegere, din înţelegerea faptului că determinismul cauzal acţionează implacabil. 
Dacă ai făcut bine ceea ce ai făcut, spre binele general, atunci poţi să fi sigur că şi efectele vor fi spre binele general. 
Ai răbdare, căci efectele gândurilor şi acţiunilor tale se vor manifesta. 
Această răbdare este legată, prin înţelegere, de sentimentul unei stări de siguranţă, de certitudine ! Sunt sigur că binele făcut de mine, spre binele general, îmi va aduce, ca efect, tot un bine, prin rezonanţă. 
De aceea stau liniştit, calm, răbdător, şi fac bine în continuare, pentru că ştiu că ceea ce fac este spre binele meu. 
Nu am de ce să mă agit. 
Sunt calm şi liniştit, în suflet sunt împăcat, simt pacea interioară, şi mă simt împlinit.
Şi, ce este foarte important : mă GÂNDESC (focalizez) pe binele făcut, pe cel ce-l voi mai face, pe binele făcut de alţii, iar această focusare a atenţiei mele pe bine, nu pe rău,  va atrage binele, ca un magnet, în viaţa mea, în experienţele mele de viaţă care vor urma. 
Pentru omul de rând, acest fenomen de atracţie, această stare atitudinală mentală, pot părea... utopice, şi raţionamentul i se poate părea hilar şi amuzant, de... neînţeles. 
Dar pentru Înţelept, este o stare de fapt !

Destin şi Suferinţă - Vindecare 
Vindecătorul ştie că sufletul trebuie vindecat, deoarece suferinţa sufletească nevindecată constituie cauza unor noi suferinţe somatopsihice viitoare. 
Lecţia neasimilată a experienţei traumatizante se va repeta în noi manifestări, mai mult sau mai puţin asemănătoare. 
Vindecătorul trebuie să transforme înregistrările amprentate în conştiinţă, să le "rescrie" pentru a declanşa un nou program. 
Acea programare operantă trebuie rescrisă, modificată, transformată, schimbată...
Vindecătorul real deschide poarta celor mai bune posibilităţi pentru viitor, scanând liniile de destin, în căutarea celui mai bun destin pentru subiectul în cauză.
Destinul omului este "scris" prin determinismul cauzal al faptelor întreprinse până în prezent, dar puţini terapeuţi cunosc faptul că din prezent se deschid noi linii ale destinului, care pot fi urmate, dacă aduci anumite schimbări în prezent, în viaţa ta. Singura cale prin care poţi singur să îţi schimbi destinul, urmând o linie pe care ţi-o doreşti să se materializeze în realitate, este să îţi focalizezi toată atenţia şi voinţa spre a urma calea care te conduce într-acolo, prin gândirea şi acţiunile proprii. 
Cât timp nu ai iniţierea şi pregătirea de a putea scana liniile de destin, meditaţia, imaginaţia şi tehnicile de vizualizare constituie principalele instrumente pe care le poţi folosi.
Cel care "ia viaţa aşa cum este ea", fără a depune nici un efort îndreptat spre materializarea unor anumite intenţii privind viitorul său, acel om îşi va urma inevitabil linia de destin IMPUSĂ de determinismul cauzal al faptelor sale întreprinse în trecutul foarte îndepărtat, îndepărtat, şi apropiat. 
A îţi trăi viaţa la maximum de intensitate înseamnă a trăi aşa cum vrei tu, ce vrei tu, cum îţi imaginezi că ai vrea să trăieşti, transpunând intenţiile şi visele tale în realitate. 
"A te lăsa în voia destinului" te conduce inevitabil spre decepţii şi suferinţă, căci nimănui nu îi este permis să ...frece menta în acest plan (adică să nu îşi pună creierul la contribuţii creative), mai ales dacă nici nu este ...menta lui... :)
Când experienţa trăită este rezultatul unei decizii proprii, efectuată în mod CONŞTIENT, atunci face parte din trăirea conştientă a vieţii la maxim. 
Chiar dacă experienţa este traumatizantă, ea nu va lăsa urme adânci, răni sufleteşti, deoarece conştientizezi că întreaga răspundere privind consecinţele, îţi aparţine! 
RĂNILE SUFLETEŞTI RĂMÂN NEVINDECATE ATÂT TIMP CÂ TU CREZI CĂ SUFERINŢA TA SE POATE DATORA ALTUIA SAU ALTORA, ŞI CĂ SUFERINŢA ALTUIA SAU ALTORA ŢI SE POATE DATORA ŢIE ! 
Acestea sunt traumele care vor atrage noi şi noi suferinţe în viaţa ta, până vei asimila lecţia !
Vindecătorul nu se amestecă în viaţa ta, în poveştile tale de viaţă, ca un psiholog. 
El nu are nevoie de ele. 
Psihologul taie buruiana, lăsând rădăcina să dezvolte în timp noi buruieni, deoarece nu înţelege natura exactă a rădăcinii, şi cât de adânc este ea pătrunsă în fiinţa umană. 
Vindecătorul ştie sursa şi înţelege procesul. 
Toate suferinţele urmează acelaşi tipar. 
El scanează Câmpul de lumină, detectează înregistrările negative, ca nişte zone întunecate, şi le şterge (extrage şi arde), vindecând locul prin reînregistrarea cu lumină. 
El te reconectează la Sursă. 
Când eşti reconectat, realizezi că poveştile tale despre suferinţa ta, la fel ca şi ale celorlalţi, provin din neînţelegeri şi blocaje mental-afective faţă de oameni şi viaţă. 
Nu alţii te-au făcut să suferi, ci neînţelegerea şi neatenţia ta te-a condus spre implicarea ta în situaţiile din care ai ieşit şifonat. 
Analizează retroactiv şi vei observa că tu ai avut semnale destule, şi cunoaştere destulă, şi intuiţie, dar nu ai ţinut cont de ele, ci de... altceva, de fiecare dată când te-ai implicat în astfel de situaţii...
Acea "voce" internă, care se insinuează în mintea ta sub forma aparentă a gândurilor proprii, care te îndeamnă şi te împinge să te implici, emoţional-afectiv, profitând de o slăbiciune de-a ta, promiţându-ţi câştiguri şi beneficii ipotetice în viitor, sau manipulându-te prin inocularea fricii şi panicii, trebuie recunoscută şi monitorizată foarte atent! 
Ceea ce crezi tu că este "al tău"... nu este! 
În realitate, tot ceea ce tu crezi că este al tău şi îţi aparţine, reprezintă ceva ce există ca un bun comun al multor fiinţe, văzute şi nevăzute. 
Chiar şi ceea ce numeşti "mintea mea","gândurile mele", "corpul meu", ...
Cel ce nu caută soluţii, îşi lasă problemele nerezolvate să se acumuleze. 
La un moment dat, gogoaşa se umflă atât de tare, încât situaţia ajunge să îl depăşească, nemaiputând face faţă tensiunii. 
Şi atunci apare boala corpului, care este supapa de refulare pentru salvarea spiritului.
Cât timp vei arunca mereu vina pe alţii, fără să înţelegi că trebuie (şi de ce trebuie) să îţi asumi ÎNTREAGA responsabilitate a faptelor tale, vei continua să atragi suferinţa, ca un magnet.
Cea mai bună soluţie este, întotdeauna, să tratezi cauza, nu efectele, când vrei să schimbi ceva în viaţa ta.

Contradicţia conflictuală dintre principiile tale Morale şi Obligaţiile / Îndatoririle tale

Există situaţii, experienţe de viaţă, în care eşti confruntat cu contradicţia dintre principiile tale morale şi obligaţiile tale, care reprezintă efecte ale angajării tale în viaţa socială. 
În aceste situaţii, în tine se declanşează un conflict sufletesc, deoarece angajarea ta în acţiune, conform datoriei, prezintă un revers etic, o problemă de morală. 
De exemplu, cazul în care eşti în societate, şi copilul tău face o greşeală pentru care, în mod normal, orice copil ar trebui pedepsit. 
Mai clar, cazul unui judecător al cărui copil sau alt membru al familiei, a încălcat legea.
În general este vorba de a aplica în mod punitiv regulile, normele, principiile societăţii, de către tine, asupra unei persoane cu care ai o anumită relaţie personală, şi pe care simţi că ar trebui, totuşi, să o protejezi, din anumite motive. 
Eşti cel care trebuie să pedepsească şi să ocrotească o persoană, în acelaşi timp.
Într-o asemenea postură, unii oameni cedează psihic, simţind că nu pot pedepsi o persoană pe care ar trebui să o protejeze. 
Ei refuză să aplice normele societăţii, gândind că au libertatea de a alege între aplicarea legii şi legea morală care impune să protejeze aproapele (copilul) lor. 
Ei îşi asumă riscuri, preferând să fie criticaţi de cei din jur, şi chiar sancţionaţi, decât să facă pe cineva să sufere, prin aplicarea unei sancţiuni, a unei pedepse.
În astfel de cazuri, majoritatea oamenilor se simt pierduţi, foarte confuzi, datorită dilemei în care se află, a situaţiei în care, orice decizie ar lua, ar fi o decizie care le-ar crea anumite prejudicii.
Învăţătura spirituală afirmă faptul că opoziţiile sunt aparente. 
Binele şi răul reprezintă ceva relativ, subiectiv, ce depind de situaţia, poziţia şi optica celui implicat. 
Când este vorba de ei însăşi, majoritatea oamenilor reinterpretează sensurile şi semnificaţiile, într-un mod care să convină cât mai bine intereselor lor personale, uitând de interesele celorlalţi, de interesele de grup, de interesele societăţii.
Pe de altă parte, legile, normele, principiile impuse de societate tuturor indivizilor, nu sunt perfecte, şi nu sunt atât de fixe şi rigide încât să nu lase loc anumitor interpretări, unei maleabilităţi privind aplicarea lor, conform specificităţii fiecărui caz în parte. 
Se afirmă că nimeni nu este mai presus de lege, nici cei care o fac, nici care trebuie să o aplice. 
Dar legile trebuiesc elaborate şi aplicate în scopul de a asigura cea mai eficientă modalitate de evoluţie a indivizilor şi a societăţii, fără a face ca oamenii să sufere în mod inutil. 
Pedeapsa, la ora actuală, este percepută ca un rău necesar, ca un mijloc de corecţie a gândirii şi comportamentului persoanelor care greşesc. 
Nu prea interesează, în deosebită măsură, motivele greşelii, intenţia care a condus la manifestarea unui act comportamental greşit, şi măsura în care oamenii îşi conştientizează sau nu greşelile. 
Din această cauză, care reprezintă rezultatul lipsei unei educaţii adecvate, greşelile şi suferinţa sunt perpetuate încontinuu, generaţie de generaţie. 
Cât timp societatea nu acţionează în scopul eradicării condiţiilor care forţează membrii săi să efectueze variate forme de greşeli, oamenii vor continua să fie judecaţi şi condamnaţi la suferinţă, de ...oameni. 
De exemplu, sărăcia şi protecţia socială ineficientă, obligă un anumit număr de oameni să cerşească şi să fure de la alţii, pentru a putea supravieţui. 
Dar şi cerşetoria, şi furtul, sunt... pedepsite de lege. 
În acest caz, însă, pedeapsa cu închisoarea nu rezolvă nimic, ci chiar amplifică problema. 
Condamnatul va ieşi din închisoare stigmatizat pe viaţă, cu traume în plus, şi va fi pus într-o măsură şi mai mare de a nu putea face faţă reintegrării sale în societate.
Cât timp societatea nu va sprijini şi ajuta, cu adevărat, oamenii cu probleme, societatea va avea... probleme cu oamenii, cu membrii săi. 
Societatea suntem noi, noi toţi. 
Şi tu, şi eu, şi fiecare dintre ceilalţi, vom avea probleme, cât timp nu sprijinim şi nu ajutăm oamenii care au probleme. 
Nimeni nu este complet separat de ceilalţi. 
Nimeni nu se poate complet separa de ceilalţi. 
Între noi toţi există anumite conexiuni, de diverse tipuri. 
Nimeni nu se poate deconecta. 
Orice încercare este sortită eşecului, şi generează suferinţă.
Conştientizarea conexiunilor generează sentimentul unităţii şi solidarităţii. 
Oamenii care se simt uniţi şi solidari, colaborează mult mai eficient, împreună, la îndeplinirea scopului lor comun : obţinerea binelui comun, general...

Argumente
Am întâlnit oameni care aduceau următoarele afirmaţii ca argumente în sprijinul diferitelor teorii pe care le propagă diferiţi Învăţători spirituali, sau în legatură cu posibilitatea sau imposibilitatea de a efectua schimbări în viaţa lor :1."Ceea ce îmi doresc nu mi se îndeplineşte, deoarece viaţa mi-a demonstrat că atunci când mi-am dorit un anumit lucru cu putere, nu mi s-a împlinit"
2. "S-au împlinit lucruri pe care nu mi le doream, ceea ce demonstrează faptul că ceva din afara mea, şi nu eu, a provocat împlinirea acelor lucruri, contrar voinţei mele"
3. "Ceea ce îmi doresc se împlineşte, ca dovadă stând faptul că mi-am dorit lucrul X, şi mi s-a împlinit dorinţa"
4. "Nu tot ce îmi doresc se împlineşte, ci doar anumite dorinţe, ca dovadă faptul că numai unele dorinţe mi s-au împlinit"
5. "Nu este bine să îţi doreşti nimic niciodată, căci toate dorinţele reprezintă doar vise iluzorii"
6. "Tot ce îmi doresc mi se va împlini, mai devreme sau mai târziu, cu condiţia ca eu să continui să îmi doresc împlinirea acelor lucruri neîncetat"
7. "Doar Dumnezeu ştie ceea ce este bine pentru tine, tu nu ai de unde ştii, deci ce rost are să te agiţi în vise şi dorinţe personale, când mult mai simplu este să te laşi pe mâna şi voia Domnului de a te călăuzi ?"
8. "Totul este o manipulare şi o conspiraţie uriaşă, şi nu ai nici o şansă de a-ţi realiza vise şi dorinţe măreţe, căci Sistemul te influenţează în permanenţă şi te târăşte încotro vrea el"
9 . "Dacă vrei, poţi orice. Totul este să vrei. Totul este doar o problemă de voinţă. Cine crede că nu poate, de fapt nu vrea cu adevărat, neavând destulă voinţă"...
Toate aceste idei reprezintă nişte judecăţi şi raţionamente logice. Bineînţeles că nu toate sunt aplicabile, în orice situaţii, în orice condiții de viaţă, ci prezintă o anumită specificitate, privind situaţii specifice de viaţă. 
Ele nu au o aplicabilitate cu caracter general, în orice situaţie. 
Nu poţi generaliza o astfel de afirmaţie, la nivelul întregii tale vieţi, ca şi cum ea ţi-ar condiţiona absolut orice situaţie şi experienţă de viaţă. 
Condiţionările sunt multiple, şi ele nu acţionează toate în acelaşi timp, în toate cazurile, cu aceeaşi intensitate. 
Trebuie să priveşti fiecare om şi fiecare situaţie, în fiecare moment, surprinzând ceea ce fiecare are specific şi unic, cât şi ceea ce apare ca generalitate.
Lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par... oamenilor simpli... 
Ele nu trebuiesc complicate în mod gratuit şi inutil, însă complicaţiile pot fi evitate doar printr-o percepţie corectă a realităţii...

"TOT ce veţi CERE CU CREDINŢĂ, PRIN RUGĂCIUNE, veţi primi.” - Matei 21:22

"CEREŢI, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

Căci ORICINE CERE capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide." - Matei 7:7

„Adevărat vă spun că, DACĂ VA ZICE cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi DACĂ NU SE VA ÎNDOI în inima lui, ci VA CREDE CĂ CE ZICE SE VA FACE, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că ORICE lucru veţi CERE, CÂND VĂ RUGAŢI, SĂ CREDEŢI CĂ L-AŢI ŞI PRIMIT, şi-l veţi avea. " - Marcu 11:22„Dacă aţi avea CREDINŢĂ cât un grăunte de muştar, AŢI ZICE dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta." - Luca 17:6
"Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, S-O CEARĂ de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar S-O CEARĂ CU CREDINŢĂ, FĂRĂ SĂ SE ÎNDOIASCĂ DE LOC: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul , căci este un om NEHOTĂRÂT şi NESTATORNIC în toate căile sale." - Iacov 1:5 (HOTĂRÂRE şi STATORNICIE)
"Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că CEREŢI RĂU, CU GÂND SĂ RISIPIŢI ÎN PLĂCERILE VOASTRE."

Din cele prezentate mai sus rezultă clar faptul că există un mecanism al cererii și ofertei care nu se bazează pe vreun MERIT personal. Deci, cei ce cred că MERITĂ să primească tot felul de recompense, pot aştepta mult şi bine, dacă nu cer cu credinţă, hotărâre, statornicie, şi siguranţă, având convingerea faptului că cererea le-a fost îndeplinită pe loc.

Această cerere (rugăciune) se manifestă de fapt ca INTENȚIE FERMĂ, VOINȚĂ ORIENTATĂ într-o direcție clar stabilită prin focalizarea atentiei.

Există multe articole care explică în mod detaliat anumite aspecte prezentate mai sus. 

De aceea te invit să consulţi Cuprinsul blogurilor mele, şi să te Abonezi la blogurile mele - ai linkurile mai jos, cât şi la marea bibliotecă video prezentă pe canalul meu Youtube, cu mii de materiale interesante şi utile.

Playlistul meu youtube ”Destin, Karma, Soartă”  katona nicolae  294 videouri (apr 2019)

Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

Mulțumesc!

Vizitează Forumul Portal Spiritual Kato - forum de informare și discuții NOU creat: https://kato-portal-spiritual.ro/forum/

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

Mai multe despre Kato : | Facebook

Resurse utile - Dezvoltare Spirituală : Toate siteurile de mai jos sunt administrate de mine şi vei găsi informaţii utile aici 1. Profil Googl

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36

Viddipop https://pdctrk.com/a/76d4438c

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

 

Powered by JVZoo.com 

  

Nașterea spiritelor (după cercetările Dr Michael Newton)

Sinteza ce urmează este rezultatul afirmațiilor subiecților trimiși în transă hipnotică de către Dr Michael Newton să investigheze momentul creației lor, a nașterii lor ca spirite. Puțini subiecți au putut "coborâ" în timp atât de mult, iar relatările lor reprezintă ceva ce pare desprins dintr-un film științifico-fantastic.