Stuart Brown - jocul nu e numai distracție, e vital

Stuart Brown - jocul nu e numai distracție, e vital

Conferinţă TED 

Filmed May 2008 at Serious Play 2008 

https://www.ted.com/talks/stuart_brown_says_play_is_more_than_fun_it_s_vital?language=ro 
 

Deschizător de drumuri în domeniul jocului, Stuart Brown spune că umorul, jocurile, tachinările, flirtul și fanteziile sunt mai mult decât distracție. 
Multă joacă în copilărie duce la adulți fericiți și deștepți - și, continuând joaca, ne poate face mai deștepți la orice vârsta. 

Transcrierea conferinţei : 

0:11 Așadar: introducere despre joacă.

0:15 Trebuie să fie ceva serios dacă New York Times pune pe coperta ediției lor de duminica, 17 februarie, o poveste despre joacă. In josul acesteia scrie: "E dincolo de sex. Distractiv într-un mod serios dar și periculos. Și o cutie cu nisip pentru noile idei despre evoluție." Nu e rău, în afara faptului că, daca te uiți la coperta aceea, ce lipsește? Vezi vreun adult?

0:46 Să ne întoarcem in secolul al XV-lea. Aceasta este o curte în Europa, și un amestec de 124 de feluri diferite de joacă. Toate vârstele, joacă solo, joacă corp la corp, jocuri, tachinare. Asta e. Cred că aceasta este o imagine tipică a ceea ce era atunci într-o curte. Trebuie să fi pierdut ceva în cultura noastră.

1:16 Așadar o să vă conduc prin ceva ce cred eu că e o secvenţă remarcabilă. La nord de Churchill, Manitoba, în octombrie şi noiembrie, nu e gheţă pe Hudson Bay. Iar acest urs polar, mascul de 550 de kg, e sălbatic şi destul de flămând. Şi Norbert Rosing, un fotograf german, este la faţa locului, făcând o serie de fotografii acestor huskies, care sunt priponiţi. Iar din afara cadrului, din stânga, vine acest urs polar sălbatic, cu o privire fixă de prădător Cei dintre voi care au fost in Africa sau au fost atacaţi de un câine vagabond, e un fel de privire fixă de prădător când ştii că eşti în pericol. Dar de cealaltă parte a privirii de prădător e o femelă husky într-o postură de joacă, dând din coadă. Şi ceva foarte neobişnuit se întâmplă. Acel comportament fix -- care este rigid şi stereotip şi care se termină cu o masă -- se schimbă. Acest urs polar stă deasupra husky-ului. Fără gheare scoase, fără colţi în afară, aruncând o privire. Iar ei încep un balet incredibil.

2:36 Un balet în joacă. Asta se întâmplă în natură: trece peste o natură carnivoră si ceea ce altfel ar fi putut fi o luptă scurtă până la moarte. Dacă vei începe să priveşti atent la husky care îşi aduce gâtul spre ursul polar, şi să priveşti un pic mai atent, ei sunt într-o stare schimbată. Sunt într-o stare de joacă. Şi e acea stare care le permite acestor două animale să exploreze posibilul. Încep să facă ceva ce nici unul din ei n-ar fi făcut fără semnalele de joacă. Şi e un exemplu minunat despre cum peste o diferenţă de putere se poate trece printr-un proces al naturii care este în noi toţi.

3:22 Acum, cum de m-am implicat eu în asta? John a menţionat că am lucrat cu criminali, şi aşa este. Ucigaşul din Texas Tower mi-a deschis ochii -- în retrospectivă, când i-am studiat tragicele crime în masă -- către importanţa jocului, pentru că despre acest individ, după un studiu amănunţit, s-a descoperit că a avut o lipsă severă de joacă. Numele lui era Charles Whitman. Iar comisia noastră, care era compusă dintr-un număr mare de oameni de ştiinţă serioşi, a simţit la sfârşitul studiului că absenţa jocului şi o suprimare progresivă de joacă normală care duce la dezvoltare l-a făcut să fie mai vulnerabil către tragedia pe care a comis-o. Şi aceasta descoperire a trecut testul timpului -- din păcate, până în timpuri mai recente la Virginia Tech.

4:09 Şi alte studii ale populaţiilor care au acest risc m-au sensibilizat către importanţa jocului, dar nu am înţeles cu adevărat ce era. Şi au trecut mulţi ani în care am adunat poveşti legate de joacă de la diferiţi indivizi până am început să îmi dau seama că nu înţelesesem complet acest fenomen. Şi nu cred că oricare din noi înţelege acest lucru complet, în orice caz. Dar cred că sunt modalităţi de a privi asta care cred că îţi pot da -- ne pot da tuturor o taxonomie, un mod de gândire în legătură cu acest lucru.

4:40 Iar această imagine este, pentru oameni, punctul de începere al jocului. Când mamei şi copilului li se intersectează privirile, iar copilul e destul de mare să aibă un zâmbet de socializare, ce se întâmplă -- spontan -- e bucuria din partea mamei. Iar ea începe să-i gângurească si să-i zâmbească, şi aşa face şi bebeluşul. Dacă i-am înconjura de fire cu o electroencefalogramă, partea dreaptă a creierelor celor doi se pun în acord, iar această manifestare veselă a unei scene timpurii a jocului şi psihologia acesteia sunt lucruri pe care începem să le înţelegem.

5:18 Şi mi-ar plăcea să vă gândiţi că fiecare parte de joacă mai complexă construieşte pe această bază pentru noi, oamenii. Acum o să vă prezint un mod de a privi joaca, dar nu e niciodată doar un singur lucru.

5:34 Ne vom uita la joaca corp la corp, care e o dorinţă spontană de a ne lipsi de gravitaţie. Aceasta este o capră de munte. Dacă ai o zi proastă, încearcă asta: sări în sus, mişcă-te -- şi te vei simţi mai bine. Şi s-ar putea să te simţi ca acest personaj, care face asta tot spre binele lui. Nu are un scop bine stabilit şi acesta este un lucru grozav în legătura cu joaca. Dacă scopul este mai important decât actul în sine, probabil nu e joacă.

6:04 Şi mai există un alt tip de joacă, jocul cu obiecte. Această maimuţă macac japoneză a făcut un bulgare de zăpadă, iar aici îl rostogoleşte pe un deal. Şi -- n-o aruncă unul spre celălalt, dar asta e o parte fundamentală în a fi deschis spre joacă. Mâna umană, in utilizarea obiectelor, este mâna în căutare de creier. Creierul este în căutarea unei mâini, şi joaca este mediul prin care cele două sunt legate în cel mai bun mod.

6:32 Am auzit azi dimineaţă că JPL -- JPL e un loc incredibil. Ei au localizat doi consultanţi, Frank Wilson şi Nate Johnson. Care sunt -- Frank Wilson este neurologist, Nate Johnson este mecanic. El predă mecanică într-un liceu din Long Beach, şi a realizat că elevii nu mai erau capabili să rezolve probleme. A încercat să îşi dea seama de ce. Şi a ajuns la concluzia, cam de capul lui, că elevii care nu mai puteau rezolva probleme, cum ar fi să repari o maşină, nu lucraseră cu mâinile. Frank Wilson a scris o carte numită "Mâna". Şi ei s-au întâlnit -- JPL i-a angajat. Acum JPL, NASA şi Boeing, înainte de a angaja pe cineva care să rezolve probleme de cercetare şi dezvoltare -- chiar dacă au terminat Harvard sau Cal Tech cu summa cum laude -- dacă n-au reparat maşini, n-au lucrat cu mâinile când erau tineri, nu s-au jucat cu mâinile, nu pot să rezolve nici ei probleme. Aşadar joaca este practică şi este foarte importantă.

7:32 Un lucru despre joacă este că se naşte din curiozitate şi explorare. (Râsete) Dar trebuie să fie explorare în condiţii de siguranţă. Asta se pare că e OK -- el e un băiat interesat de anatomie iar aceea e mama lui. Alte situaţii nu ar fi atât de OK. Dar curiozitatea, explorarea, fac parte din scena jocului. Dacă vrei să aparţii de ceva, ai nevoie de joc social. Iar jocul social e parte din ce vom discuta astăzi aici, şi este un produs secundar al scenei jocului.

8:01 Joacă dură cu rostogoliri. Leoaicele astea, văzute de la distanţă, păreau că se luptă. Dar dacă priveşti cu atenţie, sunt ca şi ursul polar şi husky-ul: fără gheare, blana nezburlită, ochi blânzi, gura deschisă fără colţi, mişcări de balet, mişcări curbate -- toate specifice jocului. Iar joaca dură care implică rostogoliri este un mediu de învăţare foarte bun pentru noi toţi. Copiii de grădiniţă, de exemplu, ar trebui lăsaţi să se arunce, să lovească, să fluiere, să ţipe, să fie haotici, şi să îşi dezvolte prin asta o modalitate de reglare a emoţiilor şi multe din produsele sociale secundare -- cognitive, emoţionale şi fizice -- care vin ca o parte din această joacă.

8:42 Joaca de a fi spectator, jocul ritual -- toţi suntem implicaţi în asta. Cei dintre voi care sunteţi din Boston ştiţi că acesta a fost momentul -- rar -- când Red Sox a învins în World Series. Dar uitaţi-vă la faţa şi limbajul corpului fiecăruia în această poză nu tocmai clară, şi o să vă daţi seama că toţi sunt puşi pe joacă.

9:01 Joaca imaginativă. Îmi place poza asta pentru că fata mea, care are aproape 40 de ani, este în ea, dar îmi aduce aminte de modul ei de a spune poveşti şi de imaginaţia ei; abilitatea ei de a povesti la vârsta aceasta -- de grădiniţă. O parte foarte importantă în a fi jucător este joaca imaginativă de unul singur.

9:22 Şi îmi place acest gen pentru că toţi o folosim. Toţi avem o naraţiune interioară care este propria noastră poveste. Unitatea de inteligibilitate a majorităţii creierelor noastre este povestea. Vă spun astăzi o poveste despre joacă. Aşadar, acest boşiman, cred, vorbeşte despre peştele care i-a scăpat şi care era atât de lung, dar e o parte fundamentală a scenei jocului.

9:47 Aşadar, ce face joaca pentru creier? Păi, multe.

9:53 Nu ştim multe despre ce face pentru creierul uman, deoarece fondurile n-au fost tocmai mari pentru cercetările în domeniul jocului. Am mers la Carnegie cerând o finanţare. Îmi dăduseră una destul de substanţiala când eram academician pentru studiul şoferilor beţi delicvenţi, şi credeam că am o istorie destul de bună cu ei. Şi după ce am terminat de vorbit timp de o jumătate de oră despre joacă, era clar că ei nu erau -- nu credeau că joaca era ceva serios. Cred că -- asta s-a întâmplat acum câţiva ani -- cred că acel val a trecut, iar valul jocului se ridică, pentru că este susţinut de ştiinţă.

10:31 Nimic nu luminează mai mult creierul ca joaca. Joaca tridimensională aprinde cerebelul, împinge multe impulsuri în lobul frontal -- porţiunea executivă -- ajută memoria contextuală să se dezvolte, şi ... şi, şi, şi.

10:46 Pentru mine a fost o aventură ştiinţifică deosebit de bogată să privesc neuroştiinţa care este asociată cu joaca şi să aduc oameni împreună care în disciplinile lor individuale nu s-ar fi gândit în modul acesta. Şi asta este parte din ceea ce face Institutul Naţional pentru Joacă. Iar asta e una din metodele prin care poţi studia joaca -- să iei o electorencefalogramă cu 256 de senzori. Îmi pare rău că nu am un subiect care să arate jucăuş, dar aceasta permite mobilitatea care a limitat studiul despre joacă. Şi am găsit un scenariu de joacă dintre mama şi bebeluş pe care sperăm să-l completăm.

11:25 Motivul pentru care am pus asta aici este şi pentru a înşira gândurile mele în legătură cu ceea ce face joaca. Lumea animală a arătat-o. În lumea animală, daca iei şobolanii care au -- sunt programaţi să se joace într-o perioadă anume din primii lor ani şi le opreşti joaca -- chiţcăie, se luptă, se înţeapă, asta face parte din joaca lor. Dacă opreşti acest comportament la unul din grupurile cu care faci experimente, şi permiţi acest comportament în alt grup cu care experimentezi, şi apoi le prezinţi acestor şobolani o zgardă saturată de miros de pisică, ei sunt programaţi să fugă şi să se ascundă. Inteligent -- nu vor să fie omorâţi de pisică. Şi ce se întâmplă? Ambii se ascund. Cei care nu s-au jucat nu mai ies -- şi mor. Jucătorii explorează încet mediul, şi încep din nou să testeze terenul. Asta îmi spune, cel puţin în cazul şobolanilor -- şi cred că au acelaşi tip de neurotransmiţători ca şi noi şi o arhitectură corticală asemănătoare -- că joaca poate fi destul de importantă pentru supravieţuirea noastră.

12:37 Şi, şi, şi -- sunt mai multe studii pe animale despre care aş putea vorbi.

12:42 Acum, aceasta este o consecinţă a lipsei de joacă. (Râsete) Asta a luat mult timp -- A trebuit să-l pun pe Homer prin aparate de analiză fMRI si SPECT şi mai multe EEG-uri, dar ca la un leneş, creierul lui s-a micşorat. Dar ştim că la animale domestice şi la celelalte, când sunt lipsiţi de joacă, ei -- ca şi şobolanii -- nu îşi dezvoltă un creier normal.

13:07 Programul spune că opusul jocului nu este munca, ci depresia. Şi cred că dacă te gândeşti la o viaţă fără joacă -- fără umor, fără flirt, fără filme, fără jocuri, fără fantezii -- şi, şi, şi. Incearcă să-ţi imaginezi o cultură, sau o viaţă, un adult fără joacă. Şi ceea ce este atât de unic la specia noastră e că suntem făcuţi să ne jucăm de-a lungul întregii vieţi.

13:41 Şi toţi avem capacitatea de a transmite semnale de joacă. Nimănui nu îi este dor de câinele acela căruia i-am făcut poza pe o plajă din Carmel acum câteva săptămâni. Ceea ce va urma din acel comportament este joaca. Şi poţi avea încredere în asta. Bazele încrederii umane sunt stabilite prin semnale de joacă. Şi începem să pierdem din aceste semnale, cultural sau nu, ca şi adulţi. E păcat. Cred că avem multe de învăţat.

14:08 Jane Goodall are aici o expresie de joacă împreuna cu unul din cimpanzeii ei preferaţi. Aşadar, o parte din sistemul de semnale pentru joacă are de-a face cu elemente vocale, faciale, corporale, gesturale. Îţi poti da seama -- când ne implicăm în joaca colectivă, este foarte important pentru grupuri să câştige un sentiment de siguranţă prin schimbul lor propriu de semnale de joacă.

14:32 S-ar putea să nu ştiţi cuvântul acesta. Dar ar trebui să fie numele şi prenumele vostru biologic. Pentru că neotenia înseamnă retenţia unor calităţi ale imaturităţii la adulţi. Şi noi suntem, după antropologiştii fizicieni, după multe, multe studii, cei mai neotenişti, cei mai tineri, cei mai flexibili, cei mai plastici din toate creaturile. Şi prin urmare, cei mai jucăuşi. Şi asta ne conferă un avantaj în adaptabilitate.

15:01 Mai există o modalitate de a privi joaca pe care am vrut să o pun în evidenţă aici, şi aceea este istoria jocului. Istoria jocului pentru fiecare persoană este unică, şi de multe ori nu e ceva la care să ne gândim anume.

15:17 Aceasta este o carte scrisă de un excelent jucător cu numele de Kevin Carroll. Kevin Carroll s-a aflat în circumstanţe deosebit de limitative: mama alcoolică, tatăl absent, în centrul Philadelphiei, negru, trebuind să poarte de grijă unui frate mai mic. A descoperit că atunci când se uită la un teren de joacă prin fereastra în spatele căreia era închis, simţea ceva diferit. Aşadar s-a lăsat purtat de asta. Iar viaţa lui -- transformarea vieţii lui de la limitări şi de la ceea ce s-ar aştepta oricine -- o potenţială condamnare sau moarte -- a devenit lingvist, un trainer pentru 76ers iar acum un speaker motivational. Şi numeşte joaca forţa transformativă a vieţii lui.

16:07 Mai este o istorie a jocului care cred că este o lucrare în curs. Cei dintre voi care îşi mai aduc aminte de Al Gore, în timpul primului său mandat iar apoi în timpul candidaturii de succes dar fără alegerea sa la preşedenţie, vă puteţi aminti de el ca fiind de piatră şi nu chiar o persoană sigură de ea. Cel puţin în public. Şi privind istoria lui, care este des întâlnită în presă, mi se pare, cel puţin mie, uitându-mă din punctul de vedere al unui psiholog că mare parte din viaţa lui era programată. Verile însemnau muncă grea, în căldura verilor din Tennessee. Avea aşteptările tatălui lui senator si de la Washington, D.C. Şi chiar dacă avea în mod sigur capacitatea pentru joacă -- pentru că nu ştiu ceva despre asta -- nu era atât de împuternicit, aşa cum e acum de a direcţiona atenţia către propria lui pasiune şi propriei sale determinări, care cred că îşi are bazele pentru noi toţi în istoria jocului fiecăruia din noi.

17:20 Aşadar ceea ce aş încuraja la un nivel personal, este să exploraţi înapoi cît mai departe puteţi până la cea mai clară, veselă, jucăuşă imagine pe care o aveţi. Indiferent că este cu o jucărie, cu o zi de naştere sau într-o vacanţă. Şi începeţi să construiţi şi să construiţi de la emoţia aceea până la cum se conectează cu viaţa voastră de acum. Şi vă veţi da seama, aţi putea să vă schimbaţi serviciul -- lucru care li s-a întâmplat mai multor oameni când i-am pus să facă asta în scopul de a fi mult mai împuterniciţi de propria joaca. Sau veţi fi capabili să vă îmbogăţiţi viaţa prin a o prioritiza şi a fi atenţi la ea.

17:56 Mulţi dintre noi lucrează cu grupuri, şi aduc asta în discuţie pentru că şcoala d., şcoala de design de la Stanford, mulţumită lui David Kelley şi multor altora care au fost vizionari în legătura cu înfiinţarea, au permis câtorva dintre noi să ne întâlnim şi să creem un curs numit "De la joacă la inovaţie" Şi o să vedeţi că acest curs este pentru a investiga starea umană de joacă, similară stării ursului polar şi husky-ului şi importanţa acesteia la gândirea creativă. Pentru a explora comportamentul de joacă, dezvoltarea acestuia şi baza lui biologică. A aplica aceste principii, prin gândirea în design, pentru a promova inovaţia în lumea corporatistă. Iar studenţii vor lucra cu parteneri reali la proiecte de design cu aplicaţii extinse.

18:37 Acesta este călătoria noastră de debut. Suntem de 2 luni şi jumătate, 3 luni în asta şi a fost foarte distractiv. Acesta este elevul nostru vedetă, acest Labrador, care a învăţat multe de la noi despre ce este o stare de joacă, şi un profesor extrem de bătrân la conducere. Şi Brendan Boyle, Rich Crandall -- şi la dreapta e o persoană care cred că va fi în cârdăşie cu George Smoot pentru un Premiu Nobel -- Stuart Thompson, în neuroştiinţă. L-am avut pe Brendan, care e de la IDEO, şi restul stând deoparte şi uitându-ne la aceşti studenţi cum aplică în practică aceste principii ale jocului în clasă. Unul din proiectele lor era să vadă ce e acel lucru care face şedinţele plictisitoare, şi să încerce să facă ceva în legătură cu asta. Şi ceea ce urmează este un film făcut de un student despre asta.

19:34 Narator: Flow este starea mentala a aparitiei in care o persoana este complet implicata in ceea ce face. Caracterizata de un sentiment de concentrare energizata, implicare totala si succes in procesul activitatii.

19:51 Un lucru important pe care l-am invatat despre aceste sedinte este ca oamenii se inchid in ei unul dupa altul, intrerupand cursul zilei. Prezentii la sedinte nu stiu cand se vor intoarce la treburile pe care le-au lasat la birou. Dar nu ar trebui sa fie asa.

20:07 (Muzica)

21:00 Cativa calugari intelepti si in mod repetat imblaniti in acest loc numit d.school s-au gandit la o sedinta din care poti sa pasesti afara cand se termina. Iti poti da jos sedinta de pe tine si avea o linistea sufleteasca de a te putea intoarce. Pentru ca, atunci cand vei avea nevoie inca o data de ea, sedinta sta agatata la propriu in dulapul tau.

21:23 Sedinta pe care o poti purta. Pentru ca atunci cand te imbraci cu ea, imediat capeti tot ce ai nevoie pentru a avea o sedinta distractiva, productiva si folositoare. Dar atunci cand o scoti... atunci incepe adevarata actiune.

21:37 (Muzica)

21:43 (Rasete)(Aplauze)

21:46 Stuart Brown: Asa ca v-as incuraja pe toti sa va angajati nu in distinctia munca-joaca -- cand lasi totul la o parte pentru a te juca -- dar atunci cand viata iti devine invadata minut cu minut, ora de ora, cu joaca corporala, joaca cu obiecte, joaca sociala, joaca ce implica fantezii. Cred ca vei avea o mai buna si mai bogata viata. Multumesc.

22:22 (Aplauze)

22:29 John Hockenberry: Mi se pare ca ceea ce spui e faptul ca ar putea fi cateva tentatii din parte oameniilor sa se uite la munca ta si sa -- Cred ca am auzit asta, in intelegerea mea psihologica a jocului cumva, ca in modul cum in care animalele si oamenii se relationeaza la joaca, asta e un fel de repetitie pentru activitatea de adult. Lucrarea ta pare sa sugereze ca asta e gresit.

22:54 SB: Nu cred ca e corect, si poate pentru ca animalele ne-au invatat asta. Daca opresti o pisica din joaca -- lucru pe care il poti face, si toti am vazut cum pisicile se invart printre lucruri -- ele sunt la fel de buni pradatori ca si in cazul in care nu s-ar fi jucat. Si daca iti imaginezi un copil pretinzand sa fie King Kong, sau un sofer de curse, sau un pompier, nu devin cu totii soferi de curse sau pompieri. Astfel, e o rupere intre pregatirea pentru viitor -- modul in care oamenii se simt cel mai confortabili sa se gandeasca la joaca -- si a te gandi la ea ca la o entitate separata biologic.

23:37 Iar aici e punctul in care goana mea dupa animale de 4-5 ani mi-a schimbat intr-adevar perspectiva de la un cadru medical la ce sunt acum, si aceea e ca joaca are un loc biologic ca si somnul sau visele. Iar daca te uiti la somn si la vise din punct de vedere biologic, animalele dorm si viseaza, si fac repetitii si fac alte lucruri care ajuta memoria si care sunt o parte foarte importanta din somn si visat.

24:07 Urmatorul pas in evolutia mamiferelor si a creaturilor cu neuroni divin de inutili va fi joaca. Si faptul ca ursul polar si husky sau cotofana si ursul sau tu si eu si cainii nostru pot sa treaca de cealalta parte si sa aiba experienta asta pune joaca intr-un loc separat. E deosebit de important in invatare si in modelarea creierului. Nu e doar ceva ce faci in timpul tau liber.

24:36 JH: Cum eviti -- si stiu ca faci parte din comunitatea de cercetari stiintifice, si trebuie sa te justifici cu finantari si propuneri ca toti ceilalti -- cum previi -- si parte din datele pe care le-ai produs, si stiinta despre care vorbesti si pe care ai dezvoltat-o, e destul de periculoasa de utilizat. Cum previi ca mass media sa-ti interpreteze munca sau sa faca asta comunitatea stiintifica asupra implicatiilor muncii tale, ca si metafora Mozart, unde, "Oh, MRI arata ca... joaca iti mareste inteligenta. Asa ca hai sa-i adunam pe acesti copii, sa le dam creioane si sa ii lasam sa se joace pentru luni la rand. Vor fi toti genii si se vor duce la Harvard." Cum ii impiedici pe oameni sa actioneze in modul asta pe baza datelor pe care le produci?

25:22 SB: Pai, cred ca singurul mod in care stiu sa fac asta este sa acumulez consultanti ca cei pe care ii am: dintre practicanti -- care pot construi de la joaca improvizata si a fi clovn sau orice alt fel -- o stare de joaca. In felul asta oamenii stiu ca exista. Apoi ai un specialist in fMRI, il ai pe Frank Wilson, ai alt fel de oameni de stiinta, incluzand neuroendocrinologisti. Si ii aduni intr-un grup, focusati pe joaca, si e destul de greu sa nu o iei in serios.

25:57 Din pacate, pana cum nu am facut asta suficient ca Fundatia Nationala de Stiinta, Institutul National de Sanatate Mentala sau oricine altcineva sa se uite cu atentie in aceasta directie -- serios. Ma refer la faptul ca nu auzi nimic de genul cancerului sau a bolilor de inima asociate cu joaca. Si totusi eu vad asta ca ceva la fel de important pentru supravietuire -- pe termen lung -- ca a invata cateva lucruri de baza despre sanatatea publica.

26:23 JH: Stuart Brown, iti multumesc foarte mult.

26:25 (Aplauze)

Despre Stuart Brown - Play researcher, psychiatrist : Stuart Brown's research shows play is not just joyful and energizing - it's deeply involved with human development and intelligence. Through the National Institute for Play, he's working to better understand its significance - https://www.ted.com/speakers/stuart_brown

CĂRŢI UTILE domeniul Psihologie : 
-PSIHOLOGIE : http://bit.ly/14LgsLs : http://bit.ly/1ybXri6 ;
-PSIHOLOGIE ŞI PSIHOTERAPIE : http://bit.ly/1DPneLN ; http://bit.ly/1C73VvY
-PSIHOLOGIE PRACTICĂ : http://bit.ly/1ybNPnN
-PARENTING - EDUCAŢIE PSIHOLOGIE : http://bit.ly/1ybN7GQ
-TESTE PSIHOLOGICE (PSIHOMETRICE) : http://bit.ly/1C0Gir7
-COMUNICARE : http://bit.ly/1524kp8 ; http://bit.ly/1ybYwqc

Love in the animal kingdom!www.artFido.com/popular-art
Posted by artFido - fetching art on 2 Iunie 2015

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Psihologul Dan Gilbert - cercetări şi date despre fericire şi așteptările eronate

Psihologul Dan Gilbert prezintă cercetări și date despre explorările sale despre fericire - împărtășind câteva teste și experimente uimitoare pe care oricine le poate încerca. Urmăriți până la sfârșit pentru o sesiune spumoasă de întrebări și răspunsuri cu câteva figuri TED familiare.

O analiză a fericirii efectuată de cercetătorul în ştiinţele cognitive Nancy Etcoff

Cercetătorul în ştiinţele cognitive Nancy Etcoff analizează fericirea, modurile în care încercăm să o atingem şi să o sporim, felul în care nu este îngrădită de circumstanţele reale şi efectul ei surprinzător asupra corpurilor noastre.

"Stratul de jocuri" al lumii - o reţea generalizată care va schimba comportamentul oamenilor

Deja suntem obișnuiți cu faptul că Facebook și Twitter ne-au captivat viețile sociale pe web — constituind un "strat comunicativ" deasupra lumiii reale. La TEDxBoston, Seth Priebatsch discută următorul strat în dezvoltare: "stratul de jocuri", o rețea generalizată de dinamica jocurilor care schimbă comportamentul și va modifica învățământul și comerțul.