Ştiinţa spirituală porneşte de la concepţia fundamentală că în dosul tuturor lucrurilor şi fenomenelor vizibil-senzoriale se află ceva de natură sufletesc-spirituală.
Astfel, noi trebuie să ne întrebăm: Ce fel de realitate spirituală se află în dosul celor două sexe ?
Nu ar trebui să privim doar exteriorul, ci întreaga fiinţă.
Constrâns de faptele înseşi, în câte un cercetător s-a ridicat la suprafaţa conştienţei o presimţire, dar ea a fost cufundată într-o gândire materialistă.
Fiinţa omului poate fi privită în aşa fel încât în omul individual să nu vedem în mod unilateral doar masculinul sau femininul, ci să observăm că în masculin e amestecat femininul şi invers.
Această idee s-a comprimat, prin puterea de sugestie a epocii, devenind o idee materialistă. Ajungem să credem că găsim într-un anumit amestec de substanţe interacţiunea masculin-feminin, astfel încât în fiecare bărbat trebuie să găsim un element feminin ascuns, şi în fiecare femeie un element masculin ascuns.
Dar de aici rezultă nişte consecinţe bizare. Şi, dat fiind faptul că în concepţia aceasta e vorba de un amestec pur material, cantitativ, de însuşiri masculine şi feminine, bărbatul are în el toate acestea. Dar, în mod evident, ele sunt distruse de însuşirile lui masculine.
Dacă abordăm lucrurile în mod absolut direct, dăm de o concepţie care se autodistruge. Dar, după cum vom vedea, la bază se află o presimţire justă.
Va fi necesar să pătrundem, în ceea ce priveşte aceste lucruri, în concepţia spiritual-ştiinţifică fundamentală. Ştiinţei spirituale nu-i este la fel de uşor să studieze fiinţa omului, cum e cazul cu ştiinţa de orientare materialistă. Fiindcă ceea ce vedem la om din punct de vedere fizic-senzorial, pentru ştiinţa spirituală e doar o parte a entităţii întregi, trupul fizic.
Dincolo de acesta, ştiinţa spirituală distinge trupul eteric sau trupul puterilor plăsmuitoare, pe care omul îl are în comun cu plantele şi cu animalele.
Ca o a treia parte a entităţii umane, ea recunoaşte ceea ce este purtătorul plăcerii şi al suferinţei, ceea ce trăieşte în senzaţiile şi sentimentele noastre, trupul astral sau trupul sufletului, pe care omul îl are în comun cu animalele.
Şi, drept o a patra parte, ştiinţa spirituală recunoaşte ceea ce îl face pe om să fie, de-abia acum om, conştienţa de sine, Eul.
Aşa descrie ştiinţa spirituală omul, ca fiinţă alcătuită din patru părţi constitutive.
În primă instanţă, pe noi ne ating trupul fizic şi trupul eteric. Şi aici zace ascunsă dezlegarea enigmei privitoare la raportul dintre sexe. Omul este, conform cu entitatea sa, un organism ciudat, fiindcă numai parţial trupul eteric este un fel de replică a trupului fizic.
În ceea ce priveşte sexualitatea, lucrurile stau altfel. La omul de sex masculin, trupul eteric este feminin, iar la omul de sex feminin, trupul eteric este masculin.
Oricât de ciudat ar părea, o observaţie mai profundă trebuie să ne conducă la înţelegerea acestui fapt extraordinar de important: În ascuns, în fiecare om zace ceva din celălalt sex.
Având în vedere acest fapt, dispare posibilitatea de a vorbi de bărbat şi femeie în sensul strict al cuvântului, şi va trebui să vorbim de însuşiri masculine şi feminine.
Femeia orientează spre exterior anumite însuşiri, iar pe altele, diametral opuse acestora, spre interior.
Femeia are în lăuntric însuşiri masculine, iar bărbatul, însuşiri feminine.
Aşadar, pe când bărbatul devine, de exemplu, un războinic, datorită corporalităţii sale, vitejia sa exterioară fiind legată de organizarea exterioară a corporalităţii sale, femeia posedă vitejia lăuntrică, facultatea de jertfă, puterea dăruirii de sine.
Dacă se ridică la nivelul unei activităţi, bărbatul se cufundă cu totul în realitatea exterioară.
Femeia acţionează în lume cu o pasivitate plină de dăruire.
Vor deveni clare nenumărate fenomene ale vieţii dacă vom concepe entitatea umană drept conlucrare a doi poli :
- la bărbat : polul masculin îndreptat spre exterior, polul feminin îndreptat spre interior,
- la femeie, polul feminin îndreptat spre exterior, cel masculin spre interior.
Ştiinţa spirituală arată şi cauzele mai adânci ale faptului că în masculin se găseşte un element feminin, iar în feminin un element masculin.
Omul trece prin multe vieţi, pentru a se înălţa spre o desăvârşire din ce în ce mai mare.
Viaţa actuală este întotdeauna consecinţa celor precedente.
Şi, prin faptul că omul străbate astfel multe vieţi, el străbate multe încarnări masculine şi feminine.
În ceea ce ia naştere astfel se exprimă efectul experienţelor şi trăirilor pe care le putem avea în ambele direcţii, ca oameni pământeşti.
Trăirile mai intime ale fiecăruia dintre cele două sexe sunt cu totul diferite, ele trebuie să fie cu totul diferite.
Întreaga noastră viaţă pământească este o acumulare de trăiri şi experienţe dintre cele mai variate.
Dar aceste trăiri şi experienţe pot deveni multilaterale numai dacă omul trece prin aceste experienţe din perspectiva ambelor sexe.
Astfel, privind omul chiar şi numai din punctul de vedere al celor două părţi constitutive inferioare, vedem că el este o fiinţă duală. Dar cât timp nu recunoaştem decât existenţa unui trup fizic, nu putem ajunge la o concluzie rezonabilă. Trebuie să recunoaştem spiritul aflat în dosul acestui fenomen.
Transpărând prin elementul masculin, în bărbat ni se arată feminitatea lui lăuntrică, iar în femeie, transpărând prin elementul feminin, ni se arată masculinitatea ei lăuntrică.
Pentru a cunoaşte adevărul întreg, trebuie să-l privim şi noi pe omul întreg.
Trebuie să studiem omul şi în stările lui alternative de veghe şi somn.
În timpul somnului, trupul astral şi Eul au ieşit din organizarea fizic-eterică a omului.
La adormire, omul îşi pierde conştienţa obişnuită de zi; prin somn, el intră într-o altă conştienţă, conştienţa de somn.
Percepţiile şi trăirile prin care trec Eul şi trupul astral în lumea spirituală, în timpul somnului, rămân ascunse conştienţei obişnuite. În stadiul actual al evoluţiei sale, omul este organizat în aşa fel încât Eul şi trupul astral trebuie să se folosească, în starea de veghe, de organele de simţ fizice, pentru a dobândi o conştienţă a lumii fizice.
Nu urechea aude, ci eu aud. Orice percepţie senzorială porneşte din Eu, adevărata entitate lăuntrică a omului.
În fiecare dimineaţă, când omul se scoală, Eul şi trupul astral devin conştiente, prin organele de simţ, de ambianţa lor fizică.
Altfel stau lucrurile în perioadele de somn: Eul şi trupul astral se află în lumea spirituală.
Dar omul nu şi-a dezvoltat, de obicei, în trupul său astral, organele senzoriale corespunzătoare prin care să poată vedea în spaţiul astral.
Lumea spirituală şi lumea fizică sunt legate între ele într-un mod special, fiindcă orice realitate a lumii fizice nu e decât un fel de stare de densificare a spiritualului.
La fel cum gheaţa e apă densificată, trupul fizic şi trupul eteric sunt nişte densificări ale trupului astral.
Materialismul actual nu va admite că spiritul este creatorul tuturor realităţilor materiale, dar problema materialismului constă tocmai în faptul că materialismul nu înţelege tocmai... materia.
Astfel, se ajunge la nişte lucruri foarte ciudate, dacă se neagă faptul că orice realitate materială nu e altceva decât spirit densificat. Exemplu : Trupul este baza sufletescului propriu-zis, întregul aşa-numit spiritual trebuie dedus din corporalitate. Omul nu plânge pentru că e trist, ci el e trist pentru că plânge.
Nu e perceput faptul că o dispoziţie sufletească acţionează asupra fizicului, ci se crede că nişte cauze exterioare oarecare fac să ţâşnească lacrimi din ochi şi că pe urmă omul devine trist.
Aceasta este o consecinţă a materialismului dusă până la absurd.
Ştiinţa spirituală ştie că în timpul nopţii cele două părţi constitutive superioare ale omului, Eul şi trupul astral, se află afară, şi că ele au lăsat jos trupul eteric şi trupul fizic.
Astfel, omul îşi lasă jos, în timpul somnului, organizarea sa masculină şi feminină, şi el trăieşte într-o lume spirituală, ca fiinţă care nu mai posedă nici o însuşire masculină sau feminină, ca fiinţă nediferenţiată ca sex.
Astfel, fiecare om îşi împarte viaţa în perioade când e sexuat şi altele, când este asexuat.
Originea celor două sexe o găsim în lumea astrală.
La fel cum gheaţa e formată din apă, ceea ce în lumea fizică ne întâmpină drept masculin şi feminin e format din opoziţia unor principii superioare.
Această opoziţie ni se înfăţişează cel mai bine dacă o caracterizăm drept opoziţia dintre viaţă şi formă.
Această polaritate o întâlnim exprimată şi în natură.
Pomul prezintă o putere de viaţă ce vrea să înmugurească şi, totodată, ceea ce sileşte viaţa să intre în forma solidă, ceea ce opreşte creşterea, ceea ce face ca puterea de proliferare a vieţii să formeze trunchiul solid.
Aşa trebuie să conlucreze, în orice viaţă şi existenţă, viaţa şi forma. Şi dacă studiem din acest punct de vedere esenţa sexelor, putem spune: Copia vieţii este elementul masculin, iar ceea ce transpune viaţa într-o anumită formă se exprimă în elementul feminin.
Când, de exemplu, artistul modelează materialul, se întâmplă următorul lucru: Ceea ce ciopleşte în marmură artistul, drept formă, nu se găseşte în natura senzorială; numai fiinţa artistului, care îşi are rădăcinile în lumea spirituală şi îşi ia de acolo fecundarea, poate desfăşura o activitate de creaţie artistică, poate modela forme artistice.
Şi tot aşa este situaţia cu trupul astral şi cu Eul, în care se revarsă neîncetat puterile şi fiinţele lumii spirituale.
Ceea ce creează artistul în material, ceea ce imprimă el materiei, este amintirea a ceea ce a fost incitat în el în lumea spirituală.
Dacă omul nu s-ar întoarce mereu, în perioadele de somn, în lumea sa originară, dacă n-ar zăbovi în lumea spirituală, atunci el nu ar aduce în existenţa fizică germenii de fecundare pentru toate activităţile mari şi nobile.
Este deci foarte rău ca omul să se sustragă somnului un timp îndelungat !
Ceea ce şi-a asimilat artistul din lumea spirituală şi a transpus în mod inconştient în opera sa, apare drept viaţă şi formă.
Dacă am trece cu simţirea noastră, pipăind parcă, peste o anumită operă artistică, am putea spune: aici este o imagine despre care nu ne putem reprezenta deloc că ea a rămas drept ceva spiritual, în acest chip vedem suflet şi spirit închise cu totul în formă. Această formă poate să rămână aşa pentru eternitate. Aici, viaţa lăuntrică a devenit în întregime formă, a încremenit în formă, aici avem suflet şi spirit devenite formă.
Dar apoi privind alt tip de operă, în care se află, de asemenea, spirit şi suflet, avem sentimentul că această formă ar trebui să se schimbe în orice moment. Dintr-o inspiraţie profundă a artistului, aici a fost reţinută viaţă şi formă, în toată realitatea lor. La fel cum, în marile momente, artistul creează, într-adevăr, în asemenea lucruri, o copie a vieţii şi a formei, şi întreaga noastră fiinţă este, de fapt, viaţă şi formă.
Prin aceasta se vede cu adevărat că entitatea omului e formată din sânul lumii spirituale, din viaţa care e în permanentă devenire şi din ceea ce păstrează viaţa, îi conferă durată.
Omul are parte de viaţă şi de moarte, ca expresie a acestor polarităţi superioare ale vieţii.
Viaţa găseşte o formă, nu pentru o viaţă unilaterală, nu pentru o moarte unilaterală, ci pentru ceea ce face din viaţă şi moarte un tot superior armonios.
În felul acesta conlucrează spiritualul şi fizicul, prin mediile elementului masculin şi feminin, viaţa în veşnică devenire din elementul masculin şi viaţa reţinută în formă din elementul feminin.
Nu putem rezolva problema sexelor prin dogme, ci căutând un teren comun, găsind sentimente care conduc dincolo de sexualitate. În relaţiile sociale nemijlocite, problema sexelor va putea fi rezolvată într-un mod adecvat unei omeniri avansate.
Dacă omul găseşte elementul suprasexual, atunci această problemă a epocii e rezolvată pentru el.
Trebuie să separăm entitatea de aparenţa senzorială.
Trebuie să-l privim pe omul întreg, pe omul care ne apare din direcţia simţurilor, pe omul care ne apare din direcţia spiritului, dacă vrem să dezlegăm enigmele vieţii.
Mai presus de opoziţia senzorială se arată că a fi bărbat şi a fi femeie sunt numai nişte învelişuri, care ascund entitatea adevărată a omului.
Noi trebuie să căutăm dincolo de învelişuri. Acolo se află spiritul. Nu avem voie, aşadar, să ne ocupăm numai de latura exterioară a spiritului, ci şi de spiritul însuşi.
Acelaşi lucru ar putea fi exprimat şi aşa: Bunul suprem este o iubire saturată de înţelepciune, o înţelepciune saturată de iubire. Femininul este acel element din lume care tinde să se înalţe, pentru a se lăsa fecundat de realităţile veşnice ale vieţii.
CĂRŢI utile :
- Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ; http://bit.ly/1e5MqXf ; http://bit.ly/1Kb4SuF ; http://bit.ly/1Ea0Fzb ;
- Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Ai mai jos o serie de materiale video interesante despre Rudolf Steiner grupate în cadrul playlistului meu "Spiritualitatea". Vizionare plăcută !
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com
Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
Organizarea tripartită a fiinţei umane : Fiecare dintre cele trei elemente : trup, suflet, spirit se compun la rândul lor din câte trei elemente. Astfel, omul apare alcătuit din nouă elemente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu