Iniţierea Spirituală 1 (după Rudolf Steiner)

Iniţierea Spirituală 1

Am avut această "revelaţie" în timpul unei meditaţii, în care mi-a apărut faptul că FLUXUL urmează un tipar asemănător în cadrul fiinţei, în diferite aspecte, pe diferite planuri. 
Ce-i înăuntru e şi în afară, se spune, şi nu poate fi astfel decât dacă înăuntru şi în afară există tipare asemănătoare, ce au o natură comună, o identitate în esenţialitatea lor. 
Putem privi gândirea ca fiind ceva ce se află înăuntru fiinţei, mai aproape de esenţa ei, iar procesele fiziologice şi metabolismul ca fiind ceva ce se situează mai în afară decât găndirea. 
Nu este prea corect acest raport SPAŢIAL, dar este util, în prima fază, celor care nu au dobândit încă o anumită viziune privind holistica fiinţei. 
Putem raporta gândirea faţă de procesele fiziologice organice, aşa cum raportăm aceste procese organice faţă de mediul proceselor care se desfăşoară în natură.
http://loveblog4all.blogspot.com/2014/01/asemanarea-metabolismului-cu-gandirea.html
 
De reţinut însă aspectul că pentru un iniţiat "ceea ce este înăuntru este şi în afară" apare ca şi cum "înăuntru şi în afară una sunt", graniţele existând doar pentru profani, pentru neiniţiaţi. 
Pentru a exemplifica, prin analogie, meditează la acest aspect : când un om se joacă un joc pe PC, el percepe un mediu, percepe fiinţe care mişcă în acest mediu şi desfăşoară tot felul de activităţi. Dar programatorii, deşi percep şi ei în acelaşi mod această "realitate virtuală", au în plus capacitatea de a-şi imagina, cu puterea minţii, faptul că, în spatele acestor manifestări iluzorii există o lume energo-informaţională constituită din două tipuri de medii : 
1. un mediu energetic constituit din curentul electric, care susţine şi alimentează tot cea ce este perceput pe ecranul monitorului,
2. un mediu informaţional constituit din biţi de informaţie care sunt operaţi de programe - softuri elaborate de programatori.
3. mediul material - hardware-ul, joacă un rol ciudat. Omul normal şi programatorul percep amândoi faptul că jocul rulează pe un sistem complex (PC + monitor) construit în scopul de a permite desfăşurarea jocului. 
Dar, când jucătorul joacă, el "uită" cu totul asta, deoarece îşi concentrează întreaga sa atenţie asupra jocului, fiind absorbit cu totul de joc. 
În mod asemănător, noi, ca oameni, jucăm jocul vieţii, fiind total absorbiţi de el, şi din această cauză "uităm" că de fapt ne jucăm în cadrul unui sistem complex special construit în scopul de a permite ca noi să jucăm acest joc al vieţii terestre sub formă de fiinţe omeneşti. 
Iniţiatul, prin anumite metode iniţiatice, reuşeşte să redescopere acest adevăr, treptat, progresiv. Pentru un om normal, însă, redescoperirea aceasta poate fi traumatizantă, şocantă, putând conduce la serioase tulburări psihice, la tot felul de patologii. De aceea iniţierea nu trebuie efectuată brusc, brutal, din cauza existenţei acestor riscuri.   
De aceea, deci, iniţierea trebuie efectuată sub îndrumarea şi controlul unui Iniţiat care a parcurs acest drum al iniţierii, şi poate ghida pe alţii pe această cale a... redescoperirii de... sine.
În cărţile lui Michael Newton subiecţii săi aduşi în transă profundă povestesc multe despre "ecranele vieţii", numite în religie şi anumite sisteme iniţiatice străvechi şi "cărţile vieţii" , deoarece pe atunci nu aveau alt termen (concept, noţiune) mai corect de relaţionare. 
Există ecrane de mai multe dimensiuni, ce au diferite funcţii. Există ecrane în care subiectul "se cufundă", "intră" în el, şi experimentează anumite experienţe, în scopul de a învăţa ceva, de a asimila ceva. 
Este posibil, deci, în mod logic, ca tu, ca om, să fii "cufundat" într-un astfel de ecran al vieţii, trăind această experienţă de viaţă, fără a putea să realizezi în mod "corect" natura esenţială, substratul ascuns al acestei experienţe. Eşti cufundat în acest joc, la fel ca jucătorul ce se joacă foarte absorbit un joc pe PC. 
Atâta doar că acest sistem în care "trăim" ca oameni, este mai complex, mai performant, mai eficient. 
Nu ne permite să ne "decuplăm" aşa de uşor ca de un PC. 
Nu ne permite să percepem, în acelaşi timp, ambele "realităţi": 
1. mediul în care se află sistemul de joc (monitorul, ecranul, tastele, joystickul, mouseul), 
2. jocul jucat. 
Uneori poţi avea intuiţia faptului că eşti cufundat în această lume, şi atunci ai un sentiment ciudat, de alienare, de înstrăinare. Dar, în loc să te cufunzi în acest sentiment, să-l investighezi, preferi să te... eliberi de el, să te detaşezi, de teama faptului că ai putea descoperi ceva... şocant... 

"Iniţierea spirituală are ca scop 
1 - PERCEPEREA, 
2 - CUNOAŞTEREA şi 
3 - ÎNŢELEGEREA lumilor superioare. 
Este necesară întâi asimilarea unor cunoştinţe teoretice despre metoda iniţierii şi lumile superioare, deoarece discipolul nu poate percepe şi cunoaşte de la început aceste lumi. 
Chiar dacă ar putea, accidental, să le acceseze, s-ar pierde în aceste lumi, dezorientat, fiind într-o totală confuzie.
Discipolul trebuie întâi instruit privind ceea ce va avea de făcut şi ceea ce îl aşteaptă. 
El trebuie deci să dobândească anumite cunoştinţe despre cauze şi efecte.
Există două principii fundamentale ale întregii ştiinţe spirituale : 
1. În spatele şi în afara lumii ce poate fi percepută prin simţuri şi înţeleasă cu intelectul, mai există o altă lume, chiar o serie de alte lumi, suprasensibile, suprafizice. 
2. Lumile suprasensibile îi pot deveni accesibile omului, treptat, fiind posibil să le cunoască prin propria lui evoluţie.  
Ştiinţa spirituală afirmă că omul posedă facultăţi şi puteri de cunoaştere care există în el sub formă de germene şi care pot fi dezvoltate progresiv, pe trepte tot mai înalte. 
Omul este capabil de evoluţie în direcţii şi sensuri necunoscute tuturor. 
Organismul omenesc a evoluat în timp prin adaptarea sa la mediu. 
Ochiul a fost creat în contact cu lumina, pentru lumină. 
Iniţial a fost un organ insensibil al lumină. 
Lumina a făcut din el un organ care acum poate să recepţioneze radiaţia luminoasă şi obiectele care reflectă lumina de pe suprafaţa lor. 
În vremuri foarte îndepărtate fiinţa nu avea ochi cu care să poată percepe lumina, ochii au provenit din nişte organe de o altă natură. 
Lumina a realizat transformarea, a făcut să se transforme un organ în ochi sensibil la lumină. 
În om există şi alte facultăţi, necunoscute şi ignorate, care, dacă vor fi dezvoltate, vor deschide o nouă lume, la fel cum ochiul ne-a deschis percepţiei lumea luminii şi a culorilor. 
Dacă un văzător s-ar duce pe o planetă de orbi şi le-ar vorbi despre lumină şi culori, ei l-ar considera anormal, poate chiar nebun.
Este în mod logic posibil, deci, ca, prin dezvoltarea unor capacităţi latente în om, să facem să iasă la iveală nişte facultăţi cu care el să perceapă în lumea înconjurătoare forţe şi obiecte noi, care pot fi percepute numai de nişte facultăţi spirituale.
Cine se îndoieşte de existenţa lumilor spirituale este ca orbul din naştere care crede că nu există nici o lume a luminii şi culorilor, deoarece el nu o vede. 
Asupra posibilului, necunoscutului, putem emite tot felul de păreri. 
Dar asupra realului poate să emită afirmaţii corecte doar cel ce cunoaşte realitatea. 
Nu poate să decidă asupra unei probleme cel ce nu ştie nimic despre ea. 
Deci numai principiul experienţei, al trăirii, are voie să hotărască asupra a ceea ce numim iniţiere. 
Ceea ce afirmă neiniţiaţii despre iniţiere, trebuie privit ca părerile orbilor despre facultatea vederii şi lumea vizibilă.
 
Cel ce face comunicări despre lumile superioare vorbeşte despre ele ştiind că, prin aceste comunicări, pot fi trezite facultăţile şi puterile care dormitează în toţi oamenii şi prin care se poate ajunge în mod real în aceste lumi. 
Cel ce nu vrea să cunoască aceste realităţi este ca un orb din vechime care ar fi refuzat să treacă prin treapta evolutivă de dezvoltare a organizării umane care a făcut posibilă apariţia ochilor la următoarele generaţii.
Acel om s-ar fi putut întreba despre rostul acceptării ca în el să se dezvolte ceva ca să poată cunoaşte lumina sub altă formă decît cea calorică, a căldurii. 
Dacă el nu cunoştea Soarele şi lumina, şi putea trăi aşa, ce rost avea să dobândească nişte ochi, care, probabil i se puteau părea a fi inutili, în plus, etc. 
El şi-ar fi putut pune astfel de întrebări doar deoarece nu putea concepe în imaginaţia lui această facultate, şi ce este în realitate acea lume luminoasă necunoscută lui. 
Doar printr-o putere exterioară care se apropie de om, în om se poate dezvolta premisa germenului lăuntric. 
Numai dacă îţi deschizi sufletul în mod liber comunicărilor despre lumile superioare, vei putea primi primul imbold de a dezvolta puterile superioare care vor face din tine un clarvăzător, un extrasenzorial, un iniţiat.

Despre principiul iniţierii s-a vorbit în toate epocile evoluţiei umane. 
Şi în fiecare epocă oamenii dintr-o anumită locaţie s-au raportat în moduri diferite faţă de ea. 
În ultima perioadă şi în ziua de azi orientul s-a raportat în mod diferit faţă de occident. 
Şi asta în special datorită credinţelor religioase inoculate local de cultele religioase. 
Dar întotdeauna au existat, la nivel mondial, iniţiaţi şi discipoli ai iniţiaţilor. 
Chiar şi în cadrul cultelor religioase au existat mereu anumite ramuri care au urmat căi în acest sens, şi pe care nu le-au popularizat, deoarece se abăteau de la dogma generală. 
Despre metodele iniţiatice nu s-a vorbit niciodată în mod deschis, în public. 
Asta deoarece oamenii de rând nu au putut niciodată să înţeleagă ce sunt cu adevărat aceste căi iniţiatice, şi ce capacităţi se pot dezvolta pe această cale, şi nici autorităţile nu au avut vreodată vreun interes pentru popularizarea acestei cunoaşteri. 
Cazul clasic : Isus.

Clarvăzător este cel ce poate privi în lumile suprasensibile, pentru care lumile ascunse omului obişnuit sunt lumi deschise, perceptibile. 
Introducerea în aceste lumi superioare era practicată în taină, în vremurile trecute nu se vorbea în mod public despre ele.
La graniţa dintre lumea senzorial-vizibilă şi lumea invizibil-suprasensibilă, pe om îl pândeşte cu adevărat un anumit pericol.
Cel ce urmează să devină un iniţiat trebuie să depăşească mai întâi acest pericol. 
Pericolul constă în faptul că la graniţa dintre lumea fizică şi cea suprafizică este foarte greu să distingi iluzia de realitate, visele de realitate, viziunea de percepţia spirituală reală. 
E foarte uşor să confunzi formaţiunile fantasmagorice din propriul suflet cu ceea ce există în mod real, obiectiv. 
Sunt necesare diferite însuşiri, pentru ca la graniţa dintre cele două lumi să îţi păstrezi calmul, sângele rece, siguranţa, curajul, perseverenţa şi energia. 
Căci, dacă ţi-ai pierde claritatea cu privire la diferenţa dintre aparenţă şi realitate, ţi-ai pierde minţile, şi ai deveni un nebun, în loc să devii un iniţiat. 
La majoritatea oamenilor există o curiozitate mare faţă de lumile superioare, dar nu există în aceeaşi măsură şi perseverenţa, voinţa, şi puterea de a învinge piedicile. 
De aceea, în toate epocile a fost necesar ca iniţiaţii să cerceteze pe cei ce urmau să aibă acces la iniţiere, în privinţa intelectului, a facultăţilor spirituale şi morale, şi a sentimentelor lor. 
Doar cei ce puteau rezista examenului erau admişi la iniţiere. 
Ei trebuiau să fie în stare să se supună probelor care îi făceau capabili să deosebească aparenţa de adevăr, viziunea de realitate.
 
De ce nu se păstrează şi astăzi tăcerea, de ce nu se mai aplică şi acum principiul izolării severe, în ceea ce priveşte introducerea în lumile superioare ? 
Omenirea progresează. Istoria e mult mai diferită, în modelarea ei şi în treptele ei de evoluţie, decât îşi imaginează omul profan. 
Oamenii de astăzi nu sunt la fel ca cei de acum câteva secole. 
Deşi anatomic şi fiziologic sunt la fel, de fapt sunt foarte diferiţi. 
În epoca noastră am ajuns la o formă a spiritului şi a sufletului uman când e nevoie, pentru binele general şi progresul omenirii, de adevărurile despre misterele lumii, de concepţiile, noţiunile şi ideile care ne conduc în adâncul lucrurilor, care până acum au fost păstrate acunse în şcolile oculte.
 
Iniţiat este cel ce poate arunca o privire în lumile superioare. 
Educaţia spirituală ce duce la iniţiere constă în faptul că omului i se dau mijloacele şi indicaţiile cu ajutorul cărora el îşi poate dezvolta ochii spirituali şi urechile spirituale, pentru a putea să vadă în această lume spirituală, aşa cum vede în lumea fizică prin organele sale fizice. 
Şi acestea sunt numai o pregătire în vederea iniţierii propriu-zise. 
Cel ce devine un discipol al iniţierii, primeşte de la maestrul lui anumite indicaţii despre felul cum poate dezvolta facultăţile sale latente. 
Toate acestea ţintesc spre un punct care îl conduce pe dicipol într-un adânc preliminar al lumii, într-un centru din care pornesc razele activităţii creatoare a lumii şi ale legităţii lumii.
Discipolul e pregătit pentru ca să primească misterul lumilor, care ar putea fi exprimat, dacă ar fi voie să fie exprimat. 
Iniţiatul este acela care ştie un anumit mister, important în cel mai înalt grad pentru viaţa oamenilor. 
Un mister, pentru că, dacă ar fi rostit în faţa vieţii cotidiene, el ar părea nebunesc, prostesc, paradoxal. 
Şi încă asta n-ar fi nimic, dar există şi alte motive care îl fac pe cel ce ar putea exprima misterul să nu aibă voie, totuşi, să-l exprime. 
Motivul este atât de profund, încât acest mister, care constituie încheierea unei anumite serii de trepte iniţiatice, să nu poată fi smuls cu forţa nimănui, chiar dacă ar fi chinuit şi schingiuit. 
E un mister pe care el nu-l poate lăsa niciodată să-i fie smuls cu forţa. 
Fiindcă acest mister nu e transmis de la un om la altul prin intermediul cuvintelor, esenţialul constă în faptul că discipolul e condus atât de departe încât, prin dezvoltarea propriilor sale puteri şi facultăţi, ajunge să dezlege el însuşi enigma aflată în dosul lucrului respectiv.

Educaţia spirituală constă în a-l conduce pe discipol spre găsirea de sine. 
O mare parte din ceea ce trebuie să-şi cucerească omul pentru a pătrunde în lumile superioare constă tocmai în acel sentiment puternic, grandios, care prinde rădăcini în suflet când, după ce a fost condus sus, spre facultăţile şi treptele superioare ale iniţierii, sufletul se trezeşte, se simte ca nou născut. 
Raportul iniţiat-discipol e clădit pe lucrul suprem care poate exista între oameni: libertatea. 
Raportul acesta face să nu intre nimic dintr-o influenţă neîndreptăţită exercitată de maestru, pentru că tot ce urmează să fie dezvoltat, e scos din fiinţa discipolului însuşi, nimic de la maestru.

Pentru observaţia obişnuită, există trei facultăţi: gândire, simţire şi voinţă, gând, sentiment şi impuls de voinţă. 
Pe acestea le găsim în sufletul omului. 
Aşa arată treapta pe care e situat omul de condiţie mijlocie. Toate aceste trei facultăţi pot fi dezvoltate. 
Gândirea: oricât de subtil, de intim ar fi dezvoltată, gândirea nu îl poate duce pe om dincolo de lumea fizică (singură). 
Totuşi, gândirea este prima treaptă a evoluţiei, dacă vrem să ajungem dincolo de lumea fizică. 
E o contradicţie aparentă. 
Ceea ce trebuie să dezvolte discipolul mai întâi este o gândire liberă de senzorial. 
Când omul priveşte lumea cu ajutorul simţurilor sale, el îşi formează în lăuntricul său, în reprezentările sale, imagini despre lume, idei despre lume. 
Aceste reprezentări şi idei îl fac să înţeleagă lumea. 
Dar acestea nu sunt gândire liberă de senzorial. 
Există o gândire care îşi are izvorul numai în lăuntricul omului, în sufletul uman. 
Doar că din sfera cea mai largă a acestei gândiri libere de senzorial omul de astăzi cunoaşte încă foarte puţin, şi când ceva din aceasta ajunge până la el, el o respinge, nu vrea să o accepte.
Omul poate avea şi gânduri care izvorăsc dintr-o putere lăuntrică, care nu pot fi incitate niciodată prin ceva exterior. 
Dovada ne-o poate furniza matematica şi geometria. 
Nimeni nu poate vedea în realitatea exterioară un cerc real, nimeni nu poate vedea în exterior ceea ce îi spune legitatea: 2 x 2 = 4. 
Dar, printr-o meditaţie pură, fără să ne punem în faţă boabe de fasole, putem constata că 2 x 2 = 4, sau ne putem construi cercul prin contemplare lăuntrică, în aşa fel încât linia care descrie cercul să fie mereu la aceeaşi distanţă de centru.
Dacă doar am copia sub formă de noţiuni cercul exterior, noi nu am putea să formăm niciodată un cerc adevărat. 
Dar noi putem să construim în spirit un cerc şi să ne elaborăm astfel legile cercului. 
Aşadar, noi trebuie să ne elaborăm cercul din propriul nostru spirit. 
Aceasta este ceea ce era numit în şcolile oculte gândire liberă de senzorial. 
Matematica e singura gândire liberă de senzorial practicată în şcoli. 
Mai există şi alte noţiuni, care pot fi găsite pe cale pur spirituală, în afară de cele referitoare la spaţiu, număr şi figuri geometrice. 
Omul poate să construiască un edificiu de gânduri care să fie în concordanţă cu lumea.
Afară sunt diferite plante, dar în noi trăieşte o putere spiritual-lăuntrică prin care suntem în stare să găsim, pe baza unei creativităţi lăuntrice, conceptul de plantă originară. 
Planta văzută în mod spiritual. 
Planta originară conţine toate plantele posibile, animalul originar conţine toate animalele posibile. 
Aceasta este o ştiinţă spirituală a lumii organice. 
Ea ne dă posibilitatea de a crea în spirit ceea ce nu poate să apară simţurilor. 
Elementul creator este existent în toate plantele. 
Animalul originar este elementul creator existent în orice animal. 
Poate exista un mod de a privi, prin care vezi elementul comun, liantul spiritual care le menţine pe toate împreună. 
Oamenii pot vedea ideile. 
În plantă se află puterea creatoare de viaţă. 
Datorită privirii profunde este posibil ca în spirit să fie trezit elementul care creează în toate animalele şi plantele. 
Există o legătură tainică între fiinţa lăuntrică umană şi ceea ce e răspândit în întreaga lume animală şi vegetală. 
Când omul face să apară în el planta originară, el face să apară acea formă după care au fost create plantele. 
Şi noi simţim că în acest fel participăm în mod spiritual la crearea entităţilor din natură. 
Aceasta este o cufundare în lucruri şi o scoatere la iveală a spiritului care trăieşte în lucruri.
Omul care vrea să treacă treptat din sfera senzorialului în lumea suprasensibilului trebuie să-şi cultive gândirea. 
Astăzi există mijloace mai uşoare, cele comunicate de ştiinţa spirituală. 
Ceea ce putem citi în lucrările de ştiinţa spirituală despre diferitele părţi constitutive ale fiinţei umane, despre reîncarnare şi karmă, despre viaţa de după moarte, despre evoluţia raselor şi civilizaţiilor umane, sunt lucruri pe care nu le puteţi vedea cu organele de simţ, ci pe care le puteţi concepe dacă vă bazaţi, în principal, pe capacitatea de înţelegere pe care o are omul. 
Ceea ce oferă ştiinţa spirituală este pentru oameni gândire liberă de senzorial, aşa cum era ea dată odinioară, în şcolile oculte, şi cum trebuie s-o aibă omul înainte de a putea privi în lumile spirituale. 
Clarvederea şi iniţierea ţin de cercetarea a ceea ce există în lumile spirituale. 
Cel care şi-a creat, într-un anumit fel, posibilitatea de a face comunicări, acela poate clădi o punte de legătură. 
Şi apoi, oricine se poate convinge, printr-o gândire logică cuprinzătoare şi printr-o putere de judecată sănătoasă, că ceea ce spune el e adevărat. 
Pentru căutarea acestor lucruri e necesară clarvederea, pentru înţelegerea comorilor superioare de înţelepciune sunt necesare numai mintea sănătoasă şi logica.
 
Despre lumile inaccesibile simţurilor poate fi comunicat ceva numai pe baza unei gândiri libere de senzorial. 
1. Prima fază a căii spirituale constă în educarea gândirii. Această educare ne dă posibilitatea de a ne dezvolta gândirea şi de a ajunge să privim cu adevărat în lumile spirituale.
2. A doua treaptă constă în dezvoltarea simţirii. 
Nimeni nu ar trebui să-şi dezvolte simţirea, dacă nu a adus gândirea liberă de senzorial până într-un anumit punct. 
Cel ce ştie cum arată lucrurile în lumile superioare, afirmă : Când intraţi în lumile superioare, situate deasupra lumii noastre fizice, ajungeţi în lumea astrală şi apoi în lumea spirituală sau devahanică.  
Acolo, impresiile sunt cu totul altfel decât îşi poate reprezenta omul care cunoaşte numai lumea fizică. 
Dar, chiar dacă toate trăirile, toate experienţele, sunt altfel, un lucru rămâne: logica, gândirea sănătoasă. 
Omul care îşi dezvoltă gândirea logică, şi care este un om cu mintea sănătoasă, stând ferm cu amândouă picioarele pe Pământ, acela nu se va putea rătăci când se înalţă în lumile situate în dosul celei fizice, care îi oferă surprize peste surprize. 
Cine dezvoltă în el această gândire ce creează din izvorul lăuntric al sufletului, această gândire sigură pe ea însăşi, acela are o călăuză sigură când trece de acea graniţă dincolo de care e greu să deosebeşti între fizic şi suprafizic. 
În lumile superioare nu suntem corectaţi de lumea exterioară, și trebuie să avem călăuza în noi înşine, pentru a nu rătăci pe căi greşite.
În iniţiere, dezvoltarea simţirii se face cu ajutorul imaginaţiei.  
Discipolul îşi creează mai întâi o reprezentare în imagini a lumii, apoi, el trebuie să exerseze în cea mai mare tăcere contemplarea asupra lumii.  
Tot ce-i vremelnic e numai simbol.
Dacă vrei să sesizezi doar cu gândirea ta dezvoltarea vieţuitoarelor, şi te opreşti la gândire, nu vei putea face niciodată un pas just dincolo de această lume senzorială. 
Îţi poţi însuşi cele mai diverse noţiuni despre felul cum evoluează fiinţele inferioare tot mai sus, până la om, poţi apela chiar la învăţătura spiritual-ştiinţifică despre evoluţie, la felul cum Logosul s-a revărsat în lume şi a plăsmuit forme şi lumi din ce în ce mai complexe: plante, animale, oameni şi regnuri umane, felul cum au apărut toate diferenţierile, evoluţiile şi involuţiile etc. 
Acestea sunt nişte învăţături pe care le găseşti în cărţile de teosofie, concepte frumoase şi interesante. 
Dar în lumile superioare nu vei ajunge pe această cale. 
Prin aceasta îţi poţi forma reprezentări care sunt nişte analogii ale lumilor superioare, dar cu ele nu vei putea ajunge niciodată în aceste lumi. 
Pentru aşa ceva ai nevoie de imaginaţie. 
E ceva produs cu ajutorul unei puteri creatoare, şi care nu ia doar forma unor concepte, astfel încât aceste concepte, cum sunt planta originară şi animalul originar, să corespundă realităţilor exterioare, ci sunt plăsmuite nişte imagini care corespund unei realităţi mult mai profunde, care corespund spiritului ce desfăşoară o activitate creatoare în dosul acestor lucruri.  
Priveşte planta, cu rădăcinile ei, ce arată spre Pământ, şi care face să-i crească tulpina, frunzele şi florile în sus, şi compar-o cu omul. 
Tu ai face o comparaţie greşită dacă ai vrea să compari capul cu floarea şi piciorul cu rădăcina. 
Rădăcina e capul, pe care planta îl întinde spre centrul Pământului, la fel cum omul îşi poate întinde capul, pe care îl ţine în direcţia opusă, spre Soare sau spre puterile cereşti ale Universului. 
Planta roteşte ceea ce posedă ea drept organ de reproducere, adică floarea, din care iese germenul unei noi plante, spre raza solară, numită în şcolile iniţiatice medievale “sfânta lance a iubirii”, care atinge receptacolul şi, după fecundare, face să apară germenul cel nou, raza solară care face ca planta să crească în această direcţie. 
Exact invers e omul. El îşi îndreaptă spre centrul Pământului organele de reproducere, iar capul afară, în spaţiu. 
Între acestea două e situat animalul, care face o jumătate de întoarcere, astfel încât coloana vertebrală are poziţia orizontală. 
Priveşte planta, animalul şi omul, şi vei înţelege că sufletul lumii e răstignit pe crucea lumii. 
Prin lume înţelegem planta, animalul şi omul. 
Planta este aceea care stă vertical, invers faţă de ea e omul, care îşi îndreaptă privirile, o dată cu capul, în afară, spre eterul cosmic liber, iar braţul orizontal al crucii este animalul. 
Aceasta e forma originară a crucii, cunoscută în vremurile vechi şi în toate şcolile oculte. 
Imaginează-ţi planta în substanţa ei pură, castă. 
Omul e situat pe o treaptă mai înaltă decât planta. 
Planta seamănă cu omul adormit. Ea are un trup fizic şi un trup eteric sau corp al vieţii. 
La omul adormit, în pat se află numai trupul fizic şi trupul eteric sau trupul vieţii. 
Omul, când doarme, se află, de fapt, în afara corpurilor fizic şi eteric. 
Ceea ce gândeşte şi simte în el, ceea ce simte plăcere şi durere, în timpul somnului este decuplat. 
Aşadar, planta are o conştienţă pe care o cunoaştem drept conştienţă de somn.
Ce înseamnă dezvoltarea care trece prin linia orizontală şi duce până la inversarea totală : că omul şi-a dobândit conştienţa lui actuală, de zi, luminoasă. 
Trecând prin animalitate, omul a devenit o fiinţă înzestrată cu o conştienţă luminoasă de zi. 
În schimb, a trebuit să piardă altceva.  
Priviţi planta: Ea nu e străbătută de trupul poftelor, de trupul astral. 
Substanţa plantei posedă un trup fizic şi un trup eteric. 
Omul trebuie să treacă prin animalitate şi să-şi integreze instincte, pofte şi pasiuni. 
Omul a urcat mai sus, prin faptul că a integrat naturii vegetale natura instinctuală a poftelor.
Acum, ştiinţa spirituală pune în faţa lui un ideal mare, real. Îi arată că el poate să dezvolte treptat în lăuntricul lui puterea care îl conduce din nou spre curăţirea şi purificarea naturii instinctuale, care îl duce pe treapta pe care, păstrându-şi starea de conştienţă actuală, va trăi din nou, pe nişte trepte de evoluţie superioare, într-un trup curat, cast, pe nişte trepte viitoare de evoluţie, când va fi biruit ceea ce a fost necesar să preia în fiinţa lui, trecând spre nişte trepte mai înalte. 
Ceea ce maestrul punea în faţa discipolului era, aşadar, un ideal de viitor real: Tu vei avea din nou natura de plantă ! 
Şi i se indicau mijloacele prin care poate fi cucerită natura de plantă. 
I se spunea că întreaga omenire va ajunge cândva iarăşi pe această treaptă, când omul va fi dezvoltat din el însuşi puterea pur spirituală. 
Atunci, el nu va mai fi legat de natura instinctuală a poftelor, el nu va mai îndrepta spre raza de soare spirituală un organ de reproducere plin de pofte. 
Acest organ, pe care omul îl va fi dobândit cândva şi care era prezentat drept organ real, cu toate că e un organ spiritual, care în viitor va fi îndreptat spre raza de soare spirituală, era numit în şcolile iniţiatice Sfântul Graal.
Dacă punem în faţa sufletului o asemenea imagine de viitor, atunci, dacă suntem capabili nu doar să gândim spiritul, ci şi să îl simţim, vom însoţi această imaginaţiune cu sentimentele noastre. 
Vom vedea această evoluţie nu numai în spirit, ci o vom şi simţi. 
Mare şi grandioasă ne va apărea evoluţia din Univers, când o vom sesiza astfel sub formă de imagine, nu de noţiune abstractă. 
Aşa le era prezentat discipolilor întregul Univers existent de jur împrejurul nostru, cu toate enigmele lumii. 
Toate acestea îi solicitau nu numai gândirea, ci şi simţirea, sentimentul. 
Discipolului i se părea că întregul său suflet iese afară din el şi se transpune în tot ceea ce există de jur împrejurul lui. 
La fel cum, în cazul tipului originar, în noi se creează ceva, ceva care trăieşte în toate plantele şi animalele, tot astfel este şi atunci când simţirea evoluată iese afară din noi, este ca şi cum am simţi sufletul lumii, curgând, ca putere, prin toate fiinţele.
În felul acesta, tot ceea ce exista de jur împrejurul discipolului devenea viu pentru el, devenea imaginaţiune. 
Oriunde umbla, pretutindeni imaginile lucrau în sufletul lui. 
Aceasta declanşa în el puterea lăuntrică şi el ajungea treptat să privească în dosul fiinţelor şi lucrurilor. 
Când, sub îndrumarea maestrului, discipolul era condus în sfera imaginativă a lumii, el nu era condus numai spre gândire, ci el era introdus şi în sentimentul şi impulsurile care au izvorât din sufletul creatorului lumilor. 
El era condus într-o lume reală. 
3. De la dezvoltarea sentimentului se trece la dezvoltarea voinţei.
Dacă simţirea e dezvoltată cu ajutorul imaginilor, voinţa e dezvoltată prin semnele scrierii oculte. 
Această voinţă e partea cea mai adâncă a puterii ascunse. 
Ea devine un fel de schelet, pe care, prin această voinţă, omul îl împinge afară, în lumea exterioară. 
Imaginile de coloane şi peceţi există pentru a educa voinţa. 
Principiul acestor peceţi şi coloane oculte şi importanţa pe care o au ele pentru iniţiere : fiecare pecete reprezintă ceea ce puteţi găsi în “Apocalipsa” sau “Revelaţia ascunsă a lui Ioan”. 
Fiecare semn are o putere extraordinară de influenţare a omului, o putere dătătoare de mari impulsuri. 
Pe prima pecete găsiţi o figură umană, picioarele par făcute din cositor lichid, din gură iese o sabie de foc. 
Cine se cufundă în această pecete, acela va vedea că ea îi dă, prin acest contrast, ceva minunat. 
Ştiinţa spirituală ne conduce şi spre nişte stadii ale Pământului în care Pământul era într-o stare lichidă incandescentă, în care omul exista deja. 
Pe atunci, omul însuşi era constituit dintr-o masă lichidă aflată în stare de incandescenţă. 
O stare ulterioară, de viitor, ne este înfăţişată prin sabia de foc ce iese din gură, ce apare în toate miturile. 
Cum are loc comunicarea : ceea ce rosteşti tu, sunt, în primă instanţă, gândurile tale. 
Ele iau forma unor sunete care pun aerul în vibraţie. 
Şi, astfel, aerul este pus în mişcare. 
Vibraţiile aerului ajung la urechea altora, la sufletul lor, se transmit sufletului lor. 
Cuvintele trăiesc aici, în spaţiu, în anumite forme vibratorii. 
Dacă ai putea să le vezi, atunci, când cineva rosteşte un anumit cuvânt tu ai putea vedea nişte vibraţii anume. 
După cum omul de astăzi e în stare să modeleze aerul şi să facă să învie în aerul ce vibrează trăirile din sufletul lui, în viitor el va fi capabil să plăsmuiască organe. 
În om există organe aflate la începutul evoluţiei lor şi organe care sunt pe punctul de a-şi încheia evoluţia. 
La începutul evoluţiei sunt laringele şi inima omului. 
Teoriile referitoare la inimă şi circulaţia sângelui vor suferi nişte modificări corespunzătoare într-un viitor nu prea îndepărtat. 
Se va constata că circulaţia sângelui provine de la cu totul altceva decât de la inimă şi că inima se mişcă numai datorită circulaţiei sanguine. 
În viitor, inima va fi un muşchi voluntar şi ea se pregăteşte să fie un muşchi voluntar. 
Pentru anatomia şi fizica de astăzi, inima este o piatră de încercare. Configuraţia ei este aceea de muşchi voluntar, dar astăzi ea încă nu este un muşchi voluntar.
Un muşchi voluntar are fibre cu striaţii transversale. 
Inima are asemenea fibre cu striaţii transversale, cu toate că astăzi încă nu e un organ voluntar. 
Dar ea este pe cale de a deveni un muşchi voluntar.
Şi laringele va avea în viitor o altă funcţie. 
El va fi organul de reproducere al omului. 
Laringele, care astăzi produce cuvinte ale sufletului, mai târziu va lua asupra sa funcţia de reproducere. 
Principiul focului este vorbirea, şi principiul de foc al vorbirii va fi un principiu creator. 
De aici, sabia din gură.  
Această sabie de foc este în strânsă legătură cu puterile cosmice. 
Când omul se adânceşte în imaginea ei, aceasta îi fortifică forţa voinţei. 
Cine va transpune în practică, va cunoaşte prin proprie experienţă. 
Atunci, el nu numai că va presimţi, va gândi şi va avea sentimente, ci va pătrunde cu puterile sale de voinţă în lucruri. 
Aceasta e calea care trece prin scrierea ocultă.

Putem indica, aşadar, în mod absolut concret, în ce fel trebuie să dezvoltăm gândirea, simţirea şi voinţa. 
Dacă au fost trezite puterile ce dormitează în om, atunci gândirea, simţirea şi voinţa devin nişte organe absolut precise, acele organe care astăzi sunt numite ochii lui Dumnezeu, ochii spiritului. 
Din ele se vor dezvolta ochii spirituali, care ne arată lumea luminii spirituale şi a culorilor ei şi puterile spirituale din dosul lumii noastre fizice. 
Puterile de voinţă educate pe cale spirituală devin urechile spirituale.
Când omul e introdus în lumea spirituală, el e introdus pe calea urechii. 
Principiul iniţierii are la bază faptul că sunt scoase la lumină anumite puteri care dormitează în lăuntricul omului, în aşa fel încât aceste puteri îl conduc pe om în lumea spirituală din jurul lui. 
Ce scot aceste puteri din lăuntricul omului : 
Odinioară, în trupul fizic al omului a existat un organ senzorial, un organ indiferent, scăldat în valurile de lumină. Lumina l-a transformat în ochi, astfel încât prin ochi omul a putut să vadă culorile şi formele existente de jur împrejurul lui. Aşa a apărut ochiul. 
În om dormitează organe necunoscute şi nerecunoscute, pe care oamenii nu vor să le admită. 
Dar de jur împrejurul nostru mai sunt şi alte lumi, pe lângă lumea luminii şi a culorilor. 
La fel cum, la un orb, ochiul a fost trezit ca să vadă, în cazul clarvederii şi claraudiţiei se formează urechile spirituale şi ochii spirituali, astfel încât omul să poată vedea în lumea spirituală din jur.
Astăzi, omul şi-a cucerit în el însuşi conştienţa de sine. 
El a devenit o fiinţă capabilă să raporteze totul la sine însăşi.  
Dar, prin faptul că îşi dezvoltă ochii spirituali şi urechile spirituale, prin faptul că urmează principiul iniţierii, el se cufundă iarăşi în lumea exterioară. 
Sinea lui superioară o găseşte în această lume. 
Nu avem voie să spunem că găsim divinul şi spiritualul în noi, aceasta fiind o exprimare incorectă. 
“Cunoaşte-te pe tine însuţi!” este o expresie veche. 
Dar noi trebuie să-l înţelegem în sensul în care vechiul Adam a cunoscut-o pe femeia sa. El a fecundat-o. Aşa este şi cu organele. 
Fecundează-te pe tine însuţi, lasă-te fecundat de lume. 
Astfel, ceea ce trebuie să realizeze omul este dezvoltarea puterilor ce dormitează în el." 
- sinteză din Rudolf Steiner, cu unele adăugiri şi interpretări personale

Deoarece am primit de-a lungul timpului tot felul de întrebări şi cereri de opinie privind diverse manifestări extrasenzoriale, de la oameni care nu prea au nimic în comun cu spiritualitatea, sistemele spirituale şi metodele iniţiatice, oameni la care manifestările au apărut "accidental", şi sunt debusolaţi şi confuzi din această cauză, am creat grupul Facebook "Kato - Grup de Împărtăşire a Experienţelor Extrasenzoriale Personale" , la adresa https://www.facebook.com/groups/949300938442752/
Este un grup închis, restrâns, adresat DOAR persoanelor care au experimentat experienţe extrasenzoriale şi care doresc să le împărtăşească cu ceilalţi membri, în scop de sprijin şi ajutor reciproc.
Pentru persoanele care doresc să comunice cu alţi oameni interesaţi, DOAR pe tematica Iniţierii Spirituale, am creat şi grupul facebook "Kato - Iniţierea Spirituală" la adresa https://www.facebook.com/groups/598891923581509/ 
Se poate înscrie orice doritor care are un interes real privind această tematică.  

Despre Rudolf Steiner : http://ro.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Steiner

Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ;
http://bit.ly/1e5MqXf ;  
http://bit.ly/1Kb4SuF ;
http://bit.ly/1Ea0Fzb ;





Al doilea material al seriei "Iniţierea Spirituală" îl găseşti aici :  Iniţierea Spirituală 2 - Aspecte psihologice de cunoscut de către Discipol : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/06/initierea-spirituala-2-aspecte.html


CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Ai aici Cuprinsul blogului, cu toate articolele postate, pe care le poţi accesa de aici : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

DESPRE DETAŞAREA CONŞTIENTĂ DE AICI ŞI ACUM, DE SPAŢIO-TEMPORALITATE

Motto : dacă nu vezi cu un ochi, întoarce capul şi priveşte cu celălalt, iar dacă nu vezi cu nici unul, atunci ciuleşte urechile şi ascultă.

Iniţierea Spirituală 2 - Aspecte psihologice de cunoscut de către Discipol

În viaţa şi lumea spirituală există legi şi principii, ca în cea terestră, materială. Este foarte utilă cunoaşterea acestor legi şi principii, care guvernează faţa nevăzută a realităţii, şi însăşi viaţa în ansamblul ei.Cel ce doreşte să păşească pe Calea Iniţierii, trebuie să înceapă prin a-şi forma o anumită dispoziţie sufletească, o anumită atitudine mentală şi afectivă specială, specifică acestui scop.

Sexele în lumina Ştiinţei Spirituale (după Rudolf Steiner)

Rudolf Steiner - BĂRBAT ŞI FEMEIE ÎN LUMINA ŞTIINŢEI SPIRITUALE  München, 18 martie 1908
 
Ştiinţa spirituală porneşte de la concepţia fundamentală că în dosul tuturor lucrurilor şi fenomenelor vizibil-senzoriale se află ceva de natură sufletesc-spirituală. 
Astfel, noi trebuie să ne întrebăm: Ce fel de realitate spirituală se află în dosul celor două sexe ?
Nu ar trebui să privim doar exteriorul, ci întreaga fiinţă. 
Constrâns de faptele înseşi, în câte un cercetător s-a ridicat la suprafaţa conştienţei o presimţire, dar ea a fost cufundată într-o gândire materialistă. 
Fiinţa omului poate fi privită în aşa fel încât în omul individual să nu vedem în mod unilateral doar masculinul sau femininul, ci să observăm că în masculin e amestecat femininul şi invers. 
Această idee s-a comprimat, prin puterea de sugestie a epocii, devenind o idee materialistă. Ajungem să credem că găsim într-un anumit amestec de substanţe interacţiunea masculin-feminin, astfel încât în fiecare bărbat trebuie să găsim un element feminin ascuns, şi în fiecare femeie un element masculin ascuns. 
Dar de aici rezultă nişte consecinţe bizare. Şi, dat fiind faptul că în concepţia aceasta e vorba de un amestec pur material, cantitativ, de însuşiri masculine şi feminine, bărbatul are în el toate acestea. Dar, în mod evident, ele sunt distruse de însuşirile lui masculine. 
Dacă abordăm lucrurile în mod absolut direct, dăm de o concepţie care se autodistruge. Dar, după cum vom vedea, la bază se află o presimţire justă.

Va fi necesar să pătrundem, în ceea ce priveşte aceste lucruri, în concepţia spiritual-ştiinţifică fundamentală. Ştiinţei spirituale nu-i este la fel de uşor să studieze fiinţa omului, cum e cazul cu ştiinţa de orientare materialistă. Fiindcă ceea ce vedem la om din punct de vedere fizic-senzorial, pentru ştiinţa spirituală e doar o parte a entităţii întregi, trupul fizic. 
Dincolo de acesta, ştiinţa spirituală distinge trupul eteric sau trupul puterilor plăsmuitoare, pe care omul îl are în comun cu plantele şi cu animalele. 
Ca o a treia parte a entităţii umane, ea recunoaşte ceea ce este purtătorul plăcerii şi al suferinţei, ceea ce trăieşte în senzaţiile şi sentimentele noastre, trupul astral sau trupul sufletului, pe care omul îl are în comun cu animalele. 
Şi, drept o a patra parte, ştiinţa spirituală recunoaşte ceea ce îl face pe om să fie, de-abia acum om, conştienţa de sine, Eul. 
Aşa descrie ştiinţa spirituală omul, ca fiinţă alcătuită din patru părţi constitutive.

În primă instanţă, pe noi ne ating trupul fizic şi trupul eteric. Şi aici zace ascunsă dezlegarea enigmei privitoare la raportul dintre sexe.  Omul este, conform cu entitatea sa, un organism ciudat, fiindcă numai parţial trupul eteric este un fel de replică a trupului fizic. 
În ceea ce priveşte sexualitatea, lucrurile stau altfel. La omul de sex masculin, trupul eteric este feminin, iar la omul de sex feminin, trupul eteric este masculin. 
Oricât de ciudat ar părea, o observaţie mai profundă trebuie să ne conducă la înţelegerea acestui fapt extraordinar de important: În ascuns, în fiecare om zace ceva din celălalt sex. 
Având în vedere acest fapt, dispare posibilitatea de a vorbi de bărbat şi femeie în sensul strict al cuvântului, şi va trebui să vorbim de însuşiri masculine şi feminine. 
Femeia orientează spre exterior anumite însuşiri, iar pe altele, diametral opuse acestora, spre interior. 
Femeia are în lăuntric însuşiri masculine, iar bărbatul, însuşiri feminine. 
Aşadar, pe când bărbatul devine, de exemplu, un războinic, datorită corporalităţii sale, vitejia sa exterioară fiind legată de organizarea exterioară a corporalităţii sale, femeia posedă vitejia lăuntrică, facultatea de jertfă, puterea dăruirii de sine. 
Dacă se ridică la nivelul unei activităţi, bărbatul se cufundă cu totul în realitatea exterioară. 
Femeia acţionează în lume cu o pasivitate plină de dăruire. 
Vor deveni clare nenumărate fenomene ale vieţii dacă vom concepe entitatea umană drept conlucrare a doi poli :
- la bărbat :  polul masculin îndreptat spre exterior, polul feminin îndreptat spre interior,
- la femeie, polul feminin îndreptat spre exterior, cel masculin spre interior.
Ştiinţa spirituală arată şi cauzele mai adânci ale faptului că în masculin se găseşte un element feminin, iar în feminin un element masculin. 
Omul trece prin multe vieţi, pentru a se înălţa spre o desăvârşire din ce în ce mai mare. 
Viaţa actuală este întotdeauna consecinţa celor precedente. 
Şi, prin faptul că omul străbate astfel multe vieţi, el străbate multe încarnări masculine şi feminine.
În ceea ce ia naştere astfel se exprimă efectul experienţelor şi trăirilor pe care le putem avea în ambele direcţii, ca oameni pământeşti. 
Trăirile mai intime ale fiecăruia dintre cele două sexe sunt cu totul diferite, ele trebuie să fie cu totul diferite. 
Întreaga noastră viaţă pământească este o acumulare de trăiri şi experienţe dintre cele mai variate. 
Dar aceste trăiri şi experienţe pot deveni multilaterale numai dacă omul trece prin aceste experienţe din perspectiva ambelor sexe. 
Astfel, privind omul chiar şi numai din punctul de vedere al celor două părţi constitutive inferioare, vedem că el este o fiinţă duală. Dar cât timp nu recunoaştem decât existenţa unui trup fizic, nu putem ajunge la o concluzie rezonabilă. Trebuie să recunoaştem spiritul aflat în dosul acestui fenomen. 
Transpărând prin elementul masculin, în bărbat ni se arată feminitatea lui lăuntrică, iar în femeie, transpărând prin elementul feminin, ni se arată masculinitatea ei lăuntrică. 
Pentru a cunoaşte adevărul întreg, trebuie să-l privim şi noi pe omul întreg.
  
Trebuie să studiem omul şi în stările lui alternative de veghe şi somn. 
În timpul somnului, trupul astral şi Eul au ieşit din organizarea fizic-eterică a omului. 
La adormire, omul îşi pierde conştienţa obişnuită de zi; prin somn, el intră într-o altă conştienţă, conştienţa de somn. 
Percepţiile şi trăirile prin care trec Eul şi trupul astral în lumea spirituală, în timpul somnului, rămân ascunse conştienţei obişnuite. În stadiul actual al evoluţiei sale, omul este organizat în aşa fel încât Eul şi trupul astral trebuie să se folosească, în starea de veghe, de organele de simţ fizice, pentru a dobândi o conştienţă a lumii fizice. 
Nu urechea aude, ci eu aud. Orice percepţie senzorială porneşte din Eu, adevărata entitate lăuntrică a omului. 
În fiecare dimineaţă, când omul se scoală, Eul şi trupul astral devin conştiente, prin organele de simţ, de ambianţa lor fizică. 
Altfel stau lucrurile în perioadele de somn: Eul şi trupul astral se află în lumea spirituală. 
Dar omul nu şi-a dezvoltat, de obicei, în trupul său astral, organele senzoriale corespunzătoare prin care să poată vedea în spaţiul astral. 
Lumea spirituală şi lumea fizică sunt legate între ele într-un mod special, fiindcă orice realitate a lumii fizice nu e decât un fel de stare de densificare a spiritualului. 
La fel cum gheaţa e apă densificată, trupul fizic şi trupul eteric sunt nişte densificări ale trupului astral. 
Materialismul actual nu va admite că spiritul este creatorul tuturor realităţilor materiale, dar problema materialismului constă tocmai în faptul că materialismul nu înţelege tocmai... materia. 
Astfel, se ajunge la nişte lucruri foarte ciudate, dacă se neagă faptul că orice realitate materială nu e altceva decât spirit densificat. Exemplu : Trupul este baza sufletescului propriu-zis, întregul aşa-numit spiritual trebuie dedus din corporalitate. Omul nu plânge pentru că e trist, ci el e trist pentru că plânge.
Nu e perceput faptul că o dispoziţie sufletească acţionează asupra fizicului, ci se crede că nişte cauze exterioare oarecare fac să ţâşnească lacrimi din ochi şi că pe urmă omul devine trist. 
Aceasta este o consecinţă a materialismului dusă până la absurd.

Ştiinţa spirituală ştie că în timpul nopţii cele două părţi constitutive superioare ale omului, Eul şi trupul astral, se află afară, şi că ele au lăsat jos trupul eteric şi trupul fizic. 
Astfel, omul îşi lasă jos, în timpul somnului, organizarea sa masculină şi feminină, şi el trăieşte într-o lume spirituală, ca fiinţă care nu mai posedă nici o însuşire masculină sau feminină, ca fiinţă nediferenţiată ca sex. 
Astfel, fiecare om îşi împarte viaţa în perioade când e sexuat şi altele, când este asexuat.  
Originea celor două sexe o găsim în lumea astrală. 
La fel cum gheaţa e formată din apă, ceea ce în lumea fizică ne întâmpină drept masculin şi feminin e format din opoziţia unor principii superioare. 
Această opoziţie ni se înfăţişează cel mai bine dacă o caracterizăm drept opoziţia dintre viaţă şi formă. 
Această polaritate o întâlnim exprimată şi în natură. 
Pomul prezintă o putere de viaţă ce vrea să înmugurească şi, totodată, ceea ce sileşte viaţa să intre în forma solidă, ceea ce opreşte creşterea, ceea ce face ca puterea de proliferare a vieţii să formeze trunchiul solid. 
Aşa trebuie să conlucreze, în orice viaţă şi existenţă, viaţa şi forma. Şi dacă studiem din acest punct de vedere esenţa sexelor, putem spune: Copia vieţii este elementul masculin, iar ceea ce transpune viaţa într-o anumită formă se exprimă în elementul feminin. 
Când, de exemplu, artistul modelează materialul, se întâmplă următorul lucru: Ceea ce ciopleşte în marmură artistul, drept formă, nu se găseşte în natura senzorială; numai fiinţa artistului, care îşi are rădăcinile în lumea spirituală şi îşi ia de acolo fecundarea, poate desfăşura o activitate de creaţie artistică, poate modela forme artistice. 
Şi tot aşa este situaţia cu trupul astral şi cu Eul, în care se revarsă neîncetat puterile şi fiinţele lumii spirituale. 
Ceea ce creează artistul în material, ceea ce imprimă el materiei, este amintirea a ceea ce a fost incitat în el în lumea spirituală. 
Dacă omul nu s-ar întoarce mereu, în perioadele de somn, în lumea sa originară, dacă n-ar zăbovi în lumea spirituală, atunci el nu ar aduce în existenţa fizică germenii de fecundare pentru toate activităţile mari şi nobile. 
Este deci foarte rău ca omul să se sustragă somnului un timp îndelungat !
Ceea ce şi-a asimilat artistul din lumea spirituală şi a transpus în mod inconştient în opera sa, apare drept viaţă şi formă. 
Dacă am trece cu simţirea noastră, pipăind parcă, peste o anumită operă artistică, am putea spune: aici este o imagine despre care nu ne putem reprezenta deloc că ea a rămas drept ceva spiritual, în acest chip vedem suflet şi spirit închise cu totul în formă. Această formă poate să rămână aşa pentru eternitate. Aici, viaţa lăuntrică a devenit în întregime formă, a încremenit în formă, aici avem suflet şi spirit devenite formă. 
Dar apoi privind alt tip de operă, în care se află, de asemenea, spirit şi suflet, avem sentimentul că această formă ar trebui să se schimbe în orice moment. Dintr-o inspiraţie profundă a artistului, aici a fost reţinută viaţă şi formă, în toată realitatea lor. La fel cum, în marile momente, artistul creează, într-adevăr, în asemenea lucruri, o copie a vieţii şi a formei, şi întreaga noastră fiinţă este, de fapt, viaţă şi formă. 
Prin aceasta se vede cu adevărat că entitatea omului e formată din sânul lumii spirituale, din viaţa care e în permanentă devenire şi din ceea ce păstrează viaţa, îi conferă durată. 
Omul are parte de viaţă şi de moarte, ca expresie a acestor polarităţi superioare ale vieţii. 
Viaţa găseşte o formă, nu pentru o viaţă unilaterală, nu pentru o moarte unilaterală, ci pentru ceea ce face din viaţă şi moarte un tot superior armonios. 
În felul acesta conlucrează spiritualul şi fizicul, prin mediile elementului masculin şi feminin, viaţa în veşnică devenire din elementul masculin şi viaţa reţinută în formă din elementul feminin.
Nu putem rezolva problema sexelor prin dogme, ci căutând un teren comun, găsind sentimente care conduc dincolo de sexualitate. În relaţiile sociale nemijlocite, problema sexelor va putea fi rezolvată într-un mod adecvat unei omeniri avansate. 
Dacă omul găseşte elementul suprasexual, atunci această problemă a epocii e rezolvată pentru el.
Trebuie să separăm entitatea de aparenţa senzorială. 
Trebuie să-l privim pe omul întreg, pe omul care ne apare din direcţia simţurilor, pe omul care ne apare din direcţia spiritului, dacă vrem să dezlegăm enigmele vieţii. 
Mai presus de opoziţia senzorială se arată că a fi bărbat şi a fi femeie sunt numai nişte învelişuri, care ascund entitatea adevărată a omului. 
Noi trebuie să căutăm dincolo de învelişuri. Acolo se află spiritul. Nu avem voie, aşadar, să ne ocupăm numai de latura exterioară a spiritului, ci şi de spiritul însuşi.
Acelaşi lucru ar putea fi exprimat şi aşa: Bunul suprem este o iubire saturată de înţelepciune, o înţelepciune saturată de iubire. Femininul este acel element din lume care tinde să se înalţe, pentru a se lăsa fecundat de realităţile veşnice ale vieţii. 

CĂRŢI utile :
- Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ; http://bit.ly/1e5MqXf ; http://bit.ly/1Kb4SuF ; http://bit.ly/1Ea0Fzb ;
- Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Ai mai jos o serie de materiale video interesante despre Rudolf Steiner grupate în cadrul playlistului meu "Spiritualitatea". Vizionare plăcută !  



Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com

Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner

Organizarea tripartită a fiinţei umane : Fiecare dintre cele trei elemente : trup, suflet, spirit se compun la rândul lor din câte trei elemente. Astfel, omul apare alcătuit din nouă elemente.

Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner

Devino Patronul meu :)
Aici poti da o cafea :)  

TRUP, SUFLET, SPIRIT şi Iniţierea
(după Rudolf Steiner)


De n-ar fi ochiul plăsmuit solar,
Lumina s-o zărim cum am putea ?
De n-am avea în noi dumnezeiescul har,
Cum ne-ar putea divinul încânta ?  
                                       Goethe

"Nimeni nu are voie să spere că ar putea să-şi însuşească în cursul unei singure conferinţe lumea de noţiuni care ţine de ştiinţa spirituală." - R Steiner

Cine a fost Rudolf Steiner : http://ro.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Steiner 

Lecturarea acestui articol în playlistul Youtube ”Creații Kato”

Lecturarea acestui articol în variantă audio - Mixcloud:

Organizarea tripartită a fiinţei umane:Fiecare dintre cele trei elemente : trup, suflet, spirit se compun la rândul lor din câte trei elemente. 
Astfel, omul apare alcătuit din nouă elemente.
 Trupul se compune din: 
1. trupul ca atare; 
2. trupul vieţii (eteric); 
3. trupul senzaţiei.
 Sufletul se compune din: 
4. sufletul senzaţiei; 
5. sufletul înţelegerii; 
6. sufletul conştienţei.
 Spiritul se compune din: 
7. sine spirituală; 
8. spiritul vieţii; 
9. omul spirit.
 În omul întrupat, 3 cu 4 şi 6 cu 7 se unesc (se întrepătrund). 

Prin aceasta, cele 9 elemente se reduc la 7, şi se ajunge la împărţirea teosofică obişnuită a omului:
1. trupul propriu-zis (sthula sharira) ;
2. trupul vieţii (prana);
3. trupul senzaţiei pătruns de sufletul senzaţiei (corp astral, kama rupa);
4. sufletul înţelegerii (kama manas);
5. sufletul conştienţei pătruns de sinea spirituală (budhi manas);
6. spiritul vieţii (budhi);
7. omul spirit (atma).

Sinteză din Rudolf Steiner  "CUNOAŞTEREA SUFLETULUI ŞI A SPIRITULUI" Berlin, 24 octombrie 1907 :
Pentru cei ce se ocupă de ştiinţa spirituală este foarte deranjant faptul că în epoca prezentă, când se studiază fiinţa umană, nu se face nici o deosebire între cele două concepte : spirit şi suflet. 
Psihologia înseamnă, textual, ştiinţa, învăţătura despre suflet. 
Dar nici unul dintre cei care vorbesc despre psihologie sau ştiinţa despre suflet nu au conştienţa clară a faptului că la om trebuie să se vorbească despre suflet şi spirit. 
Tot ceea ce e pus în legătură cu viaţa lăuntrică a omului, cu gândirea, simţirea şi voinţa omului, e privit ca şi cum s-ar încadra în conceptul de suflet. 
Sufletul e considerat, pur şi simplu, opusul trupului şi corporalului uman şi se spune că omul e format din trup şi suflet. 
Sufletul este o entitate reală. Cine spune că omul e format din trup şi suflet, în general, nu e conştient deloc de faptul că se află astfel în prada unui dogmatism apărut relativ recent, în cursul evoluţiei creştine. 
Chiar creştinismul mai vechi, care mai pornea de la învăţăturile înţelepciunii, distingea în entitatea umană, cum distingeau toate învăţăturile înţelepciunii din diferitele epoci şi a diferitelor popoare, trupul sau corpul, sufletul şi spiritul. 
Abia deciziile luate mai recent cu ocazia unor concilii bisericeşti au abolit spiritul, şi abia după Conciliul de la Constantinopol se vorbeşte numai despre trup şi suflet.
Psihologia a avut cel mai mult de suferit şi cel mai puternic, din cauza modului de a gândi materialist. 
Nu numai că ştiinţa exterioară, care se ocupă de fenomenele senzoriale, a pierdut treptat noţiunea de spirit, ci chiar psihologia a pierdut noţiunea de suflet, adică propriul ei obiect de cercetare.
Materialismul, ca şi concepţie despre lume, poate fi comparat cu un om care se trage în sus prin propria sa forţă, ţinându-se de propriul său păr. 
Friedrich Albert Lange a spus în privinţa psihologiei un lucru care poate fi sintetizat în trei cuvinte: “psihologie fără suflet.” 
Alţi cercetători nu au avut curajul de a exprima această concluzie, dar ei acţionează şi cercetează în psihologie ca şi cum nu i-ar privi deloc conceptul despre suflet. 
Veţi găsi tot soiul de noţiuni despre suflet, dar dacă vreţi să aflaţi şi să cunoaşteţi, într-adevăr, ceva despre suflet, nu veți afla. Indiferent că veţi căuta să vă informaţi la Wundt sau la alţii, nicăieri nu veţi găsi lămuriri cu privire la natura și viaţa sufletului. 
Acolo găsiţi răspuns la tot felul de întrebări legate de modul în care percep oamenii obiectele din jurul lor, tot felul de speculaţii despre modul în care se raportează percepţia la conştienţă. 
Găsiţi tratate probleme referitoare la atenţie, la felul cum omul emite judecăţi, cum compară lucrurile între ele, cum şi le aminteşte, etc. 
Dar care este esenţa sufletului tău? 
Oare are aceeaşi soartă cu corporalitatea, de a se dezintegra şi a înceta să existe, după ce a survenit moartea? 
Ia parte numai la viaţa mediului senzorial din jurul tău, sau ia parte la o viaţă mult superioară, suprasensibilă, care nu se epuizează în lumea fizică? 
Astfel de întrebări și răspunsuri la ele, de o importanţă vitală, zadarnic le vei căuta în psihologie. 
Totul în viaţa umană trimite la ele, dar când intră în discuţie fiinţa reală a sufletului, atunci această problemă depăşeşte limitele cunoaşterii umane, cea numită științifică. 
Dacă te uiţi printr-o carte de psihologie, vei constata că exact aceleaşi metode şi procedee de cercetare care sunt aplicate la studierea naturii fizice, a vieţii din jurul nostru, şi pe care ne-am obişnuit să le numim metode naturalist-ştiinţifice, sunt folosite şi la studierea sufletului. Dar dacă sunt folosite aceste metode, nu poate rezulta altceva decât ceea ce ne întâmpină în literatura psihologică. 
Mai mult decât în orice alt domeniu, în cercetarea psihologică e important cine face aceste cercetări. 
Acolo unde domneşte gândirea materialistă, s-a ajuns tot mai mult la convingerea că rezultatele cercetării pot fi numai dintre cele care ne vin din exterior.
În lumea exterioară nu ne vine în întâmpinare nimic, dacă nu suntem înrudiţi cu lucrul respectiv, sau cu fiinţa respectivă, sau cu forţa respectivă din lumea exterioară, dacă nu purtăm în noi înşine ceva înrudit cu ele. 
Tot astfel, poate cerceta sufletul numai acela care caută în afara sinei sale ceva ce a trăit, ce a aflat în el însuşi. 
Nu oricine (mai ales în privinţa cercetării sufletului) poate fi psiholog, fiindcă omul observă din misterele celorlalte suflete numai atât cât a devenit realitate în el însuşi.

Ştiinţa spirituală se ocupă de spiritul ca atare. 
Ştiinţa spirituală are sarcina de a arăta că în dosul a tot ceea ce ne întâmpină în lume trăieşte spirit şi acţionează spirit.
Ce este pentru ştiinţa spirituală materia? 
Doar o altă formă a spiritului! 
Când ştiinţa spirituală vorbeşte despre materie, substanţă şi corp, ea vorbeşte despre ele cum vorbeşte despre gheaţă în raport cu apa.  
Gheaţa este apă sub o altă formă. 
Ştiinţa spirituală nu neagă materia şi corporalitatea, dacă afirmă că totul e spirit. 
Chiar dacă cineva spune că gheaţa e apă sub o altă formă, influenţele apei sunt, totuşi, altele decât acelea ale gheţii, aşa cum oricine poate observa.
Materia există, numai că este spirit sub o altă formă. 
Sub o formă care permite ca, dacă e observată din exterior, prin simţuri, să poată fi văzută. 
Acesta este esenţialul, în cazul materiei. 
Ceea ce acum câteva zeci de ani mai era un concept sigur, de exemplu eterul, materia, se pulverizează astăzi în faţa cercetărilor făcute ulterior. 
Şi ce rămâne din ceea ce se apropie de noi în lumea exterioară ? Ceea ce vedem şi auzim, sunet, culoare, căldură, etc.: ceea ce percepem. 

Să pătrundem până la concepţia că în dosul căldurii, în dosul sunetului, în dosul luminii, nu se află nimic din aceste vârtejuri de atomi care, în lunga epocă a materialismului, au fost considerate singura realitate. Real este în acest sens, ceea ce noi vedem, auzim, percepem drept căldură. Şi dacă privim în dosul culorii, în dosul sunetului, în dosul căldurii, aşa cum le simţim, cum le vedem, în dosul lor găsim, dacă luăm sunetul, cât timp el rămâne în lumea senzorială, aer în mişcare. 
Dar noi nu avem voie să mergem în dosul lumii senzoriale cu speculaţiile noastre. Trebuie să rămânem în lumea senzorială.
Dacă mergem în dosul sunetului, în dosul luminii, nu găsim nişte atomi de natură materială, care se cufundă în retina noastră, o impresionează şi produc în acest fel reprezentarea culorii şi a luminii. 
Dacă privim cu adevărat în dosul lor, găsim acolo Spirit! 
Culoarea se raportează la spirit precum gheaţa la apă. 
Sunetul se raportează la spirit precum gheaţa la apă. 
În dosul a ceea ce vede şi aude, în locul acelei lumi fantasmagorice de atomi ce trec unii printre alţii, adevăratul gânditor şi cercetător spiritual găseşte spiritul, realitatea spirituală, astfel încât întrebarea despre esenţa materiei îşi pierde orice sens. 
Fiindcă, în ce fel găseşte cercetătorul spiritual răspuns la întrebarea despre esenţa materiei? 
Ce este, în esenţa sa, ceea ce ne înconjoară afară, în lume, şi care ne apare drept materie? E spirit! Şi spiritul îl cunoaştem! 
Trebuie să găsim esenţa lui în noi înşine. 
Ceea ce suntem noi, în fiinţa noastră cea mai intimă, sunt şi toate lucrurile din lumea de afară, numai că sub o altă formă. 
Într-o formă care permite să fie văzute din exterior, când spiritul îşi dă o suprafaţă.
Când spiritul merge spre exterior, el apare drept culoare, drept sunet. 
Culoarea şi sunetul nu sunt altceva decât spirit, acelaşi pe care îl găsim în noi înşine, dacă ne înţelegem pe noi în mod just. 
Astfel, în ştiinţa spirituală, fiecare mineral este pentru noi spirit. 
Nici partea constitutivă a entităţii umane, pe care o numim trup fizic, nu este pentru noi, în entitatea sa adevărată, nimic altceva decât spirit, sub forma în care el există şi în natura aparent lipsită de viaţă. 
Dar ceea ce numim spirit uman se deosebeşte de spiritul care ne întâmpină în lumea de afară drept mineral şi plantă, drept munte, drept fulger şi tunet, drept copaci şi ape etc. prin faptul că acest spirit în sens restrâns se arată ca spirit sub forma lui cea mai originar-proprie, sub forma care îi revine lui însuşi, ca spirit. Ceea ce numim de obicei natură este, ce-i drept, spirit, dar spirit care îşi îndreaptă latura exterioară spre simţuri, şi ceea ce numim spirit în sens restrâns, este, în esenţa sa, exact acelaşi. 
Natura este, în privinţa formei, ceea ce, conform cu înfăţişarea sa cea mai originar-proprie, se îndreaptă spre sâmburele cel mai lăuntric al fiinţei noastre. 
Dacă vom căuta spiritul afară, în natură, îl vom găsi lipsit de viaţă în minerale, plin de viaţă în plante şi înzestrat cu simţire în animale. 
Omul reuneşte în sine această formă întreită a spiritului în cele trei părţi constitutive ale fiinţei sale, aşa cum le cunoaştem din punctul de vedere al ştiinţei spirituale. 

Putem ajunge la o cunoaştere reală a omului, doar dacă studiem natura complicată a fiinţei umane, şi nu ne mulţumim cu distincţia abstractă care se face între trup şi suflet, ci ne întrebăm: Cum e construit omul ?
Prin ştiinţa spirituală, noi distingem mai întâi trupul fizic, ceea ce are omul în comun, drept substanţe şi forţe, cu întreaga aşa-numita natură lipsită de viaţă. În trupul fizic al omului există aceleaşi substanţe şi forţe pe care le întâlnim afară, în lumea minerală.
Dar omul mai are, pe lângă acestea, o a doua parte constitutivă, pe care o numim trup eteric sau al vieţii. 
Când vorbim despre eter, acesta nu are nimic comun cu eterul fantasmagoric care a jucat atâta timp un rol important în ştiinţă şi la care în viitorul apropiat ar putea să se renunţe cu totul. 
În ceea ce priveşte trupul eteric, nu ne vom putea ocupa de metodele clarvederii superioare, dar vom înţelege trupul eteric cel mai bine dacă vom concepe lucrurile în felul următor: în trupul fizic sunt conţinute aceleaşi substanţe, aceleaşi forţe, dar într-un amestec şi o diversitate infinit de complicate, astfel că aceste substanţe nu pot forma ele înseşi trupul fizic. Nici un corp de plantă nu poate fi ceea ce este el, numai datorită forţelor fizice, şi, tot astfel, nici un corp de animal, nici un corp uman. 
Complexitatea, diversitatea amestecului şi dozajului ar face ca trupul să se descompună, dacă ar fi lăsat în voia propriilor sale forţe fizice şi chimice. 
În fiecare moment al vieţii, împotriva descompunerii corpurilor fizice lucrează trupul lor eteric, trupul vieţii. 
În momentul morţii, când trupul eteric /al vieţii se desparte de trupul fizic, substanţele şi forţele trupului fizic se supun propriilor lor legi. 
De aceea, în ştiinţa spirituală spunem: din punct de vedere fizic şi chimic, trupul fizic este un amestec ce nu se poate menţine în sine însuşi, dar trupul eteric se opune descompunerii trupului fizic, menține integritatea sa. 

Cea de-a treia parte constitutivă a entităţii umane este purtătorul plăcerii şi durerii, al bucuriei şi suferinţei, al instinctelor şi pasiunilor. Când viaţa începe să se interiorizeze, începem să vorbim în ştiinţa spirituală de un aşa-numit trup astral. 
Aceasta este a treia parte constitutivă a entităţii umane şi a treia parte constitutivă a entităţii animale.

Astăzi, oamenii au o noţiune foarte neclară despre ceea ce constituie entitatea individuală, încât anumiţi cercetători nu mai pot face deloc distincţie între un animal şi o plantă. Puteţi citi în cărţile de popularizare a ştiinţei că planta are aceleaşi manifestări ca un animal sau ca un om şi, de aceea se vorbeşte despre un “suflet al plantei”, în sensul obişnuit al cuvântului. 
Sufletul animal şi sufletul uman sunt confundate cu ceea ce sunt, la plantă, nişte manifestări de viaţă simple. 
Vorbim de un suflet animal sau uman, sau de un trup astral, când la forma de manifestare exterioară se adaugă viaţă lăuntrică, trăire lăuntrică, lăuntricul, interiorizarea vieții, fiind esenţialul. 
Dacă vedeţi o plantă, dacă o atingeţi, iar această plantă îşi strânge frunzele, înseamnă că asupra plantei a fost exercitată o excitaţie şi ea dă un anumit răspuns la această excitaţie. 
A spune că acest răspuns este o manifestare sufletească e dovadă de diletantism. 
Nu putem vorbi de suflet sau trup astral de îndată ce apare o reacţie de răspuns, căci atunci ar trebui să atribuiţi şi hârtiei de turnesol un suflet, atunci când se înroşeşte, dacă e cufundată într-un acid. 
Nu este esenţială o reacţie exterioară oarecare, ci faptul că în lăuntricul unei asemenea fiinţe are loc ceva. 
Dacă lovești o fiinţă, şi ea va prezenta o schimbare a formei sale, sau o altă reacţie exterioară, poţi numi asta un fenomen al vieţii, dar a vorbi aici de simţire sau de suflet, e o eroare. 
Se poate vorbi de un suflet sau de un trup astral abia atunci când fenomenului care are loc din punct de vedere exterior i se asociază în interior un eveniment nou, un fapt nou, când unei loviri sau presiuni i se alătură senzaţia de durere sau o altă reacţie, ceva care e trăit drept bucurie. 
Ceea ce face ca o fiinţă să fie o fiinţă sufletească, nu sunt manifestările pe care le are ea în exterior, ci procesele pe care le trăieşte în lăuntricul ei. 
Abia acolo unde apare senzaţia, acolo unde viaţa se transformă lăuntric în plăcere şi suferinţă, acolo unde un anumit obiect exterior nu exercită doar o atracţie asupra unei fiinţe, ci acolo unde în lăuntricul fiinţei apare o trăire în raport cu obiectul exterior, abia acolo se poate vorbi de suflet sau de trup astral. 
De un proces lăuntric poate fi vorba abia atunci când în interiorul fiinţei se mişcă un imbold, şi când fiinţa respectivă răspunde excitaţiei prin intermediul acestui imbold. 
Cine nu face o distincţie riguroasă între aceste lucruri, acela e incapabil să se ridice la conceptul de suflet, de trup astral. 
Suflet, trupul astral, omul îl are în comun cu animalele, dar nu şi cu plantele.  

A patra parte constitutivă, prin care omul trăieşte în lăuntricul lui ceva care face din el coroana creaţiunii de pe Pământ este ceea ce numim Eul uman. 
A cunoaşte acest Eu în entitatea lui proprie este o problemă extraordinar de importantă pentru întreaga cunoaştere.
În întreaga sferă a vorbirii noastre există un singur cuvânt, un singur nume care se deosebeşte de toate celelalte nume. Orice alt obiect îl puteţi desemna prin numele său, dar nu puteţi desemna la fel, cu numele său, ceea ce este Eul. 
Nu puteţi spune “eu” decât referindu-vă la dumneavoastră înşivă. 
Orice fiinţă este pentru o alta un “tu”, şi pentru fiecare fiinţă celălalt este un “tu”. 
Dacă e să fie rostit numele Eului, acest nume trebuie să răsune din sâmburele cel mai lăuntric al fiinţei. Au simţit-o şi religiile întemeiate pe ştiinţă spirituală şi, de aceea, ele au spus, în mod just: Aici, Dumnezeu rosteşte un prim sunet, un prim cuvânt, în sufletul uman, în forma lui cea mai originar-proprie, şi astfel expresia folosită pentru a desemna Eul le părea ceva sfânt. 
Din cauză că nimeni altul nu-l poate rosti, din cauză că numai sufletul însuşi îl poate rosti, ei l-au numit “numele inexprimabil al lui Dumnezeu”.
Ceea ce doctrina iudaică mai târzie a desemnat prin numele Jahve, nu e altceva decât expresia folosită pentru Eul care se desemnează pe sine însuşi în sine.

Şi acum, când privim această entitate formată din patru părţi (trup fizic, trup eteric, trup astral şi Eu), trebuie să spunem: Cu aceste patru părţi constitutive, pe care nu le posedă nici o altă fiinţă de pe Pământ în afară de om, stă în faţa noastră orice om, sălbaticul necultivat şi omul spiritual cel mai evoluat. 
Dar oamenii de pe Pământ se deosebesc prin faptul că unul a lucrat mai mult, cu Eul său, asupra celorlalte trei părţi constitutive, altul mai puţin. 
Omul spiritual, de înaltă gândire, a lucrat din direcţia Eului asupra corpului său astral. 
Sălbaticul necultivat a lucrat prea puţin asupra corpului său astral, îl are încă aproape aşa cum l-a primit de la natură, de la puterile divine. 
Moralistul şi idealistul cu gândire înaltă, l-au transformat, l-au curăţit şi purificat.

Un trup astral e format din două părţi: o parte pe care omul o are fără contribuţia sa, şi o alta, pe care el a prelucrat-o, care este munca Eului său. 
Oamenii aflaţi la o mare înălţime şi-au adus aproape întregul trup astral sub stăpânirea Eului, astfel încât în trupul lor astral nu se petrece nimic care să nu se afle sub stăpânirea Eului. 
În omul sălbatic, totul se petrece în virtutea unor lucruri care nu au legătură cu Eul, în omul cu gândire înaltă, totul se petrece în virtutea a ceea ce el a făcut din trupul său astral. 
Atâta cât a fost transformat de către Eu din trupul astral, atâta sine spirituală sau manas există în om.

Avem acum cinci părţi constitutive ale entităţii umane: trup fizic, trup eteric, trup astral, Eu şi Sine spirituală. 
Oamenii au capacitatea de a transforma, de a purifica şi înnobila, nu numai trupul lor astral, nu numai suma poftelor, pornirilor şi instinctelor lor, ci au şi capacitatea mai înaltă de a-şi transforma trupul eteric. 
În viaţa obişnuită, oamenii care parcurg o cale spirituală lucrează la înnobilarea treptată a corpului lor astral deja, prin impulsurile obişnuite ale vieţii, prin noţiunile lor morale, prin reprezentările intelectuale. 
Tot ceea ce învăţăm noi, transformă trupul astral. 
Dacă vrem să ne facem o idee despre opoziţia dintre transformarea trupului astral şi transformarea trupului eteric, prin munca Eului, trebuie să ne amintim cum eram la opt ani. 
Pe atunci nu ştiam multe dintre lucrurile pe care le ştim astăzi. Am învăţat multe. 
Sub influenţa sentimentelor pe care le-am asimilat, trupul astral s-a transformat, şi-a integrat sinea spirituală sau manasul. 
Dar tot ceea ce constituia, pe vremea când aveam opt ani, temperamentul nostru, înclinaţiile noastre, etc, nu s-a transformat în acelaşi fel. 
Dacă la opt ani erai un copil mânios, încăpăţânat, atunci probabil că mai ești uneori şi astăzi mânios ori încăpăţânat. 
Transformarea temperamentului şi a înclinaţiilor înaintează mult mai încet.  
Progresele făcute de trupul astral le putem compara cu minutarul unui ceas, iar progresele făcute de trupul eteric cu înaintarea acului orar. 
Înclinaţiile se schimbă numai dacă se transformă trupul eteric, şi pentru aceasta e nevoie de impulsuri mai puternice decât pentru transformarea trupului astral. 
Astfel de impulsuri puternice are omul axat pe ştiinţa spirituală, şi el le poate deja avea, când este expus impresiilor unei opere de artă dincolo de care omul vede un sens infinit.
Aceste impulsuri nu sunt active numai asupra trupului astral, ci ele sunt atât de puternice încât şi trupul eteric al omului este purificat şi transformat. 
Tot aşa este când omul se află în faţa unui tablou, şi când prin culoare îl pătrunde un impuls al veşniciei. 
Dar cele mai puternice sunt, totuşi, impulsurile religioase ale omenirii. 
Impulsurile religioase care au străbătut epocile i-au transformat pe oameni într-o măsură atât de largă, încât le-au cuprins trupul eteric, astfel că, în ceea ce priveşte trupul eteric, oamenii au în ei două părţi, partea netransformată, primită de la natură, şi partea transformată. 
Partea transformată se numeşte spiritul vieţii sau budhi.
Iniţierea constă în faptul că omului i se pun la îndemână mijloacele prin care poate să-şi transforme tot mai mult trupul eteric. 
De aceea este valabil pentru discipol faptul că orice învăţare intelectuală, tot ceea ce el îşi poate însuşi ca la şcoală, nu e decât pregătire. 
Pentru cel ce se supune unei căi spiritual-ştiinţifice de educaţie, e mult mai important decât întreaga asimilare de conţinuturi intelectuale, ca el să transforme, în mod voit şi conştient, fie şi o singură înclinaţie a sa în alta, chiar dacă nu e vorba decât de un gest al mâinii. 
Transformarea unui asemenea gest poate avea mai multă valoare decât o cantitate oricât de mare de cunoştinţe teoretice însuşite. 
Iniţierea constă din impulsuri care purifică şi curăţă trupul eteric uman. 
Pe urmă, în acei oameni care se înalţă la curăţirea şi purificarea trupului fizic, aceste impulsuri merg mai departe, şi acesta e lucrul suprem pe care îl poate realiza omul în actuala sa viaţă. 

Deşi trupul fizic e partea constitutivă cea "mai de jos", este ceva deosebit în faptul că omul acţionează asupra trupului fizic, căci fiind partea cea mai de jos, trebuie folosite forţele cele mai puternice pentru a-l transforma pe acesta în forma sa originară, în forma spiritului pur. 
Purificarea acestui trup fizic începe prin anumite metode de reglare a procesului respirator. 
De aceea, partea astfel transformată e numită atma sau omul-spirit propriu-zis - atma nu înseamnă nimic altceva decât respiraţie. 
De aceea, când e transformat trupul, atunci are loc autoeducarea spiritual-ştiinţifică pe treapta cea mai înaltă. 
Prin aceasta, omul dobândeşte nu numai facultatea de a trăi în mod conştient în trupul său fizic, de a cunoaşte fiecare globulă a sângelui său, fiecare curent nervos, ci el ajunge să acţioneze afară, în natura cea mare, el ajunge să devină, dintr-un om care înainte era închis în pielea sa, un om capabil să acţioneze asupra forţelor Universului şi ale Cosmosului. 
Aşa trece omul în acea stare prin care devine una cu Cosmosul. 
Tot ceea ce se spune despre o unire cu Cosmosul, care nu se face pe calea unei adevărate autoeducaţii şi evoluţii, e doar vorbărie goală.
Omul devine una cu Cosmosul prin faptul că el îşi transformă mai întâi trupul astral, pe urmă trupul eteric şi, în sfârşit, trupul fizic.  
Prin aceasta, el devine una cu Cosmosul, aşa cum degetul mic e una cu trupul fizic, de care aparţine. 
Aceasta este o cale absolut normală şi legică a evoluţiei umane, pe care au mers mulţi oameni, pe care, până la un anumit punct, mergem cu toţii deja acum şi pe care vom merge toţi în viitor.
 
Ce este corpul astral : suma poftelor, pornirilor şi pasiunilor, a plăcerii şi suferinţei, bucuriei şi durerii. 
Tot ceea ce conlucrează astfel în om este manifestare a spiritului, spirit într-o anumită formă; pentru că totul e spirit. 
Eul său lucrează asupra trupului astral prin faptul că spiritul se deschide Eului, în forma lui cea mai originar-proprie. 
În pasiuni, porniri şi pofte, spiritul e ascuns, aici el apare în manifestările sale. 
În Eu, el se revarsă în forma lui cea mai originar-proprie şi Eul îl lasă, la rândul său, să se reverse cu totul în trupul astral, astfel că Eul mijloceşte între forma originar-proprie a spiritului şi aceea a manifestării sale. 
Aşa stau lucrurile cu trupul eteric şi, în cele din urmă, şi cu trupul fizic, şi aşa are loc o spiritualizare permanentă, în timpul transformării celor trei corpuri sau părţi constitutive ale entităţii umane. 
Pe cât e de adevărat că tot ceea ce ne întâmpină sub formă de minerale e spirit (spirit în efectul său exterior), tot atât de adevărat este că ceea ce ne întâmpină în om se află pe calea spiritualizării prin ceea ce Eul însuşi toarnă în entitatea inferioară. 
Dar numai dacă între această manifestare exterioară, partea materială a omului (trupul său fizic, trupul eteric şi trupul astral), şi părţile constitutive ale spiritului (sinea spirituală sau manasul, spiritul vieţii sau budi, omul-sprit sau atma), care îşi trimit lumina în cele trei corpuri, numai dacă între acestea se află Eul, este posibilă această transformare a spiritului în cele trei corpuri. 
Eul trebuie să stea între ele, și atunci părţile constitutive superioare le pot prelucra pe cele inferioare.
 
Am cunoscut esenţa Eu-lui prin numele lui. Niciodată, dacă ne desemnează pe noi înşine, acest nume, acest Eu, nu poate să răsune din exterior la urechea noastră. 
Prin aceasta am spus mai mult decât prin toate frazele ce stau scrise în cărţile de psihologie. 
Dacă oamenii ar înţelege cum trebuie ce este Eul, prin faptul că acest nume nu poate răsuna niciodată spre noi din exterior, atunci s-ar realiza mai mult decât a realizat întreaga psihologie. 

Animalul are şi el un Eu, dar nu în lumea fizică. 
Omul se deosebeşte de animal prin faptul că el îşi are Eul în lumea fizică.  
Eul este acela care face ca spiritul să se reverse dinspre lăuntric în afară, intrând în ceea ce este altă formă a spiritului, în diferitele materii, chiar în sufletul însuşi, în ceea ce numim trup astral. 
De aceea, putem desemna, pur şi simplu, esenţa Eului drept interiorizare. 
La animal, această interiorizare e abia pregătită. 
Şi animalul are un Eu, dar nu animalul individual, ci o întreagă specie de animale.
Toţi leii împreună, toţi tigrii împreună, au un Eu, şi acest Eu se află în lumea suprasensibilă. 
E ca şi cum de la un animal care aparţine unei specii s-ar întinde nişte fire invizibile, spre sufletul-grup sau sufletul speciei, acelaşi pentru toţi. 
Un asemenea suflet-grup a devenit suflet uman individual.  
Ceea ce are o întreagă grupă de animale, are fiecare om individual. 
De aceea, la animal abia se pregăteşte interiorizarea care duce la formarea sufletului. 
Vedem acest lucru dacă studiem aşa-numitul suflet al animalului, trupul astral. Interiorizarea propriu-zisă a acestui suflet, prima pătrundere a luminii spiritului, e posibilă în lumea noastră acolo unde Eul se află el însuşi în această lume, ca suflet individual. 
Sufletul care are în el Eul, este în stare, datorită acestui lucru, să lase spiritul să se reverse în materie. 
Vedem, aşadar, că spiritul şi trupul, spiritul şi materia, sunt două entităţi, dacă putem spune astfel, una fiind, de fapt, aceeaşi ca şi cealaltă, numai că sub o altă formă. 
Materia şi trupul sunt spirit sub o altă formă. 
În lume, ele diferă una de alta numai aşa cum diferă între ele gheaţa şi apa. Ele sunt diferite, cu toate că sunt unul şi acelaşi lucru. 
Şi la mijloc e situat sufletul. El este elementul de unire între spirit şi trup.
 
Putem înţelege omul numai dacă îl concepem sub forma alcătuirii tripartite, constând din :
1. trup (trupul tripartit - trup fizic, trup eteric şi trup astral),
2. spirit în devenire: manas, budi, atma sau sine spirituală, spirit al vieţii şi om-spirit, 
3. suflet, drept entitatea care le transformă pe unele într-altele, care participă la viaţa trupului şi la viaţa spiritului. Putem înţelege sufletul numai dacă îl vedem lucrând astfel din direcţia spiritului asupra trupului. 
Dacă îl studiem din acest din punct de vedere, vom găsi răspuns, prin ştiinţa spirituală, tocmai la acele întrebări pe care sufletul uman trebuie să şi le pună în raport cu entitatea reală a sufletului. Vedem că, la om, sufletul e situat între trup şi spirit. 
La omul sălbatic sufletul nu va putea aspira în trup decât o mică picătură de spirit. Acesta se află încă în întregime sub influenţa factorilor exteriori, foamea şi setea, sub influenţa a ceea ce trupul eteric sau trupul vieţii îi imprimă, drept fenomen de viaţă, sub influenţa instinctelor şi poftelor ce merg până la animalitate. 
Sufletul unui idealist foarte evoluat înclină spre spirit, îşi cucereşte o conştienţă superioară şi se eliberează de existenţa materială. 
Ştiinţa spirituală ne arată că transformarea constă din forme. Aceasta e ceea ce noi numim materie. 

Dacă privim de pe această poziţie spiritual-ştiinţifică lumea care se află de jur împrejurul nostru, atunci ni se arată că ea este într-o permanentă transformare, aşa cum şi din punct de vedere exterior natura ni se arată într-o permanentă transformare. 
Vedem cum primăvara floarea iese din sămânţă. Toamna, o vedem ofilindu-se iarăşi, dar esenţa e păstrată în sămânţă – ca să reînvie în anul următor. 
Tot astfel, ştiinţa spirituală ne va arăta că trupul e construit de către spirit şi că esenţa acestui spirit, când trupul se descompune, se păstrează ca sămânţă spirituală, ce reapare mereu şi mereu. 
Putem transforma gheaţa în apă şi apa în gheaţă. Tot aşa se transformă spiritul în trup. 
Trupul se descompune, dar spiritul din el se păstrează şi reapare în forme mereu noi. 
Suntem conduşi astfel spre legea pe care o numim legea stărilor alternative din viaţa umană. 
Aici, omul trăieşte în trupul fizic, în trupul eteric şi în trupul astral. 
Dar el mai are şi o altă viaţă, care a existat înainte de această viaţă şi va exista după această viaţă. 
La fel cum aici trăieşte în aceste trei corpuri, atunci el trăieşte în lumea spirituală. 
Şi de acolo el îşi aduce cu sine puterile care îi construiesc trupurile, care îi dau forma pe care el o are, chiar dacă în spirit viaţa e altfel.  
Acesta e lucrul care ni se arată, dacă înţelegem ştiinţa spirituală în mod just. Ni se arată atunci că omul duce o viaţă care alternează între naştere şi moarte: viaţa în trup, pe de o parte, şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere, până când el păşeşte spre o nouă încarnare – viaţa în spiritual, pe de altă parte. 
Şi cel care trăieşte aici în trup şi acolo în spirit, şi alternează între viaţa în trup şi viaţa în spirit, e sufletul. 
Dar, de fiecare dată când a trecut printr-o încarnare, omul a lucrat asupra trupului său şi, ca suflet, el ajunge, îmbogăţit cu roadele vieţii pământeşti, înapoi, în ţara spiritelor. 
Sufletul evoluează mereu mai departe, urcă mereu mai sus.
Astfel, el este şi mijlocitorul între spirit şi trup. 
Şi astfel suntem conduşi până la graniţa care ne arată, dacă privim în mod just spiritul, sufletul şi trupul, care e raportul lor reciproc. Ajungem să ştim că ceea ce se descompune, ceea ce se preface în praf şi pulbere, este o metamorfoză a ceea ce constituie fiinţa cea mai lăuntrică a sufletului, după cum ştim că toate cele temporale sunt forme a ceea ce e veşnic. 
O asemenea ştiinţă spirituală conduce spre o ştiinţă care dă cu adevărat răspuns la întrebările referitoare la soarta omului după moarte, la întrebările pe care le are de pus inima umană, în general, dacă vrea să ştie de o asemenea ştiinţă. 
O ştiinţă care îşi pune în faţă nişte limite nu vede ceea ce este mai important. De aceea e atât de limitată psihologia oficială. Într-un anumit sens, e important să învăţăm ceea ce ne oferă ea. Ştiinţa spirituală nu o dispreţuieşte, dar o consideră insuficientă, atâta timp cât nu se merge spre esenţa spiritului şi a sufletului. 
Aceasta e calea justă spre cunoaşterea spiritului şi a sufletului: Prin faptul că duce o existenţă în timp, sufletul e legat de corpurile lui, dacă putem spune astfel, e împletit în aceste corpuri, şi ceea ce îl atrage spre aceste corpuri e acea parte care constituie o piedică pentru viaţa curată, purificată, pe care omul o duce în spirit, între moarte şi o nouă naştere. 
Ajungem să înţelegem treptat unde sunt piedicile sufletului, când el se pregăteşte pentru noua naştere, că după moarte sufletul trebuie să se elibereze nu numai de trup (fiindcă acest lucru îl face deja moartea) ci de înclinaţia spre trup. 
Cu ajutorul conceptelor juste despre spirit, suflet şi trup, aflăm şi care este soarta sufletului în pelerinajul din timpul vieţii trupeşti şi din timpul vieţii spirituale.
 
Prezentarea de mai sus nu a ţinut seama de ceea ce se dobândeşte prin metodele clarvederii şi ale iniţierii, apelând numai la înţelepciunea intelectuală umană obişnuită, arătând că şi în acest fel se poate ajunge la concepte juste despre suflet şi spirit. 
Realităţile pot fi înţelese prin logica obişnuită şi printr-o gândire temeinică. 
Cel ce respinge ştiinţa spirituală, deoarece nu este un clarvăzător, o face nu din cauză că îi lipseşte clarvederea, ci pentru că nu îşi aplică gândirea într-un mod temeinic şi cuprinzător. 
Ştiinţa despre suflet a suferit mult în epoca materialismului. Cel mai mult au suferit din cauza materialismului conceptele de suflet şi spirit. 
Ştiinţa spirituală va trebui să facă în aşa fel încât să-şi asume misiunea de a readuce omenirii nişte concepte pure şi purificate despre suflet şi spirit. În acest fel, ea va fi cea care va sluji cel mai bine înaltelor tradiţii religioase, care ştiu să facă deosebire între spiritul uman şi cuprinzătorul spirit al lumii, pe care tradiţiile religioase îl numesc Spiritul Sfânt.
Putem înţelege cu ajutorul ştiinţei spirituale şi multe alte lucruri pe care omenirea le va şti în viitor, şi pe care în vremurile timpurii ale evoluţiei doar le-a presimţit, prin spiritele ei cele mai evoluate. 
Sufletul poate fi fericit şi plin de pace dacă lasă spiritul să se reverse în el şi, din spirit, să plăsmuiască, să modeleze corpurile. 
Ceea ce ne vine în întâmpinare din exterior este spirit modelat, şi ceea ce face ca materia să ia formă se revarsă în jos, spre noi, din lumea spirituală. 
Ceea ce vede ochiul nostru la o formă drept culoare este spirit "densificat", iar puterea care pătrunde în materie şi face să apară forma provine din ceea ce e veşnic.
În toate trebuie să vedem spirit condensat şi plăsmuit într-o formă. Materia nu există (în sensul în care cred oamenii că există). Ceea ce este materia se raportează la spirit precum gheaţa la apă. Dacă dizolvaţi gheaţa, rezultă apă. 
Dacă dizolvaţi materie, ea dispare ca materie şi devine spirit. Tot ceea ce e materie, e spirit, e forma exterioară de manifestare a spiritului.
Ceea ce trăieşti ca fiind exterior poate să-ţi apară în aşa fel încât să-ţi spui: tot ceea ce este aici îmi pare ca modelat din lumea spirituală. 
Forma îmi apare drept ceva sfânt, care a pătruns ca un fulger în simpla materie, şi când văd forma însăşi, ea pare că se cufundă în materie şi iarăşi se retrage din aceasta...
Nu se află nimic în dosul a ceea ce noi percepem, ci numai spiritul şi lumea spirituală în care pătrundem.
Acesta e lucrul pe care îl căutăm în dosul fenomenelor. În lumea fenomenelor materiale noi nu căutăm o lume de atomi care se tălăzuiesc unii printre alţii, ci lumea spiritului. 
Se află pe o cale sterilă acela care crede că găseşte în dosul fenomenelor exterioare o altă lume materială. 
Va veni vremea în care această superstiţie va fi recunoscută ca atare şi în care multe dintre lucrurile considerate astăzi superstiţie se vor dovedi juste.
Ceea ce vrem noi, este certitudinea, şi pe aceasta o putem dobândi numai dacă percepem în noi spiritul. 
Ştiinţa despre natură se va transforma în ştiinţă spirituală. 
Astăzi, ea se află la răscruce. Unii încă nu recunosc acest lucru, alţii pot să-l vadă. Va veni vremea în care va exista o armonie minunată între cunoaşterea faptelor furnizate de ştiinţele naturii şi ceea ce afirmă ştiinţa spirituală. 
Ea nu va face niciodată o afirmaţie care să contrazică o constatare a ştiinţelor naturii. 
Ştiinţa spirituală admiră şi astăzi lucrările spiritului în materialism. 
Ştiinţa spirituală vrea să înţeleagă lumea, pentru a acţiona în ea.
Într-un viitor nu prea îndepărtat vom vedea apărând acea frumoasă alianţă dintre concepţia despre lume naturalist-ştiinţifică şi cea spiritual-ştiinţifică. 
Vom vedea că faptele furnizate de ştiinţele naturii vor fi de folos concepţiei spirituale şi că, de asemenea, concepţia spirituală va fi folos ştiinţelor naturii. De aceea va fi clădită puntea de legătură. 
Spiritul uman poate să prospere numai dacă modalităţile sale de a acţiona sunt în armonie unele cu altele.

Câţi nu duc astăzi dorul păcii exterioare, al armoniei exterioare şi al fericirii exterioare a omului. 
Dar toate cele exterioare sunt o formă de manifestare a celor interioare, iar viaţa umană exterioară nu poate fi decât o consecinţă a celei lăuntrice. 
Se va naşte o viaţă umană exterioară fericită dacă există suflete pline de bucuria speranţei, de încredere în viitor. Ele vor şti să întemeieze pacea socială justă, iar din pacea lăuntrică va lua naştere pacea exterioară. 
De aceea se pare că nu e lipsit de importanţă să privim această ştiinţă despre natură aflată la răscruce şi să arătăm cum unul dintre drumuri va ajunge într-o fundătură, dar celălalt trebuie să ducă în mod absolut clar pe tărâmurile care sunt şi acelea ale ştiinţei spirituale. 
Aşa vor conlucra ele în viitor şi edificiul lumii va fi îmbogăţit din două direcţii. Va fi o armonie mare, desăvârşită, şi ea va fi în om armonia lăuntrică a sufletului, care este ţelul final al ştiinţei spirituale.  
R Steiner

CĂRŢI utile :
- Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ; http://bit.ly/1e5MqXf ; http://bit.ly/1Kb4SuF ; http://bit.ly/1Ea0Fzb ;
- Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Playlistul meu youtube ”Rudolf Steiner Antroposofia” - 38 materiale video. Vizionare plăcută !

Cursuri Online Dezvoltare Personală - LINK

Distribuie dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 

Toate blogurile, conturile, paginile și grupurile mele Facebook:

https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE/kato-resurse-utile-dezvoltare-spirituala

Poți susține activitatea mea prin sponsorizare pe platforma  Patreon sau Buy Me A Coffe, și vei beneficia de bonusuri (articole și materiale video destinate sponsorilor): 

https://www.patreon.com/KatoKatonaNicolae

https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

CONTUL MEU PE PLATFORMA BUY ME A COFFE unde cine vrea poate sponsoriza activitatea mea, iar cei ce vor deveni Membri cu sponsorizare lunară au acces la articole și videouri bonus Mulțumesc

Publicată de Katona Nicolae pe Vineri, 11 decembrie 2020

Mulțumesc!

Vizitează Forumul Portal Spiritual Kato - forum de informare și discuții NOU creat: https://kato-portal-spiritual.ro/forum/

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole!http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun (dă click pe titluri)
StopMotionCreator
Storyxy 
Promoyze
AscendPages 
Offeo - creezi videoclipuri uimitoare pentru social media
Designrr - Creare ebook-uri
VOOPLAYER - Video Hosting and Marketing Platform for Business
StreamYard - studio emisie live

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

 

Powered by JVZoo.com 

Mediul lumii spirituale

Mediul este descris de subiecți în termenii unor structuri fizice terestre, care acolo pot fi reproduse mental, prin voință, unele de către ghizi sau cu ajutorul ghizilor, altele de spiritele subiecților, conform dorinței și voinței lor. Personal am senzația că acea lume este ca un mediu gol de elemente, în care mintea poate crea orice, umplând acel gol cu creații mentale.

Entitățile elementale (după Rudolf Steiner)

Entitățile elementale - sunt entităţi care există în cadrul realităţii noastre ca fiinţe spirituale, care, însă, într-un anume fel s-au abătut de la mersul regulat al evoluţiei şi a căror însemnătate constă tocmai în faptul că ele se abat de la curentul normal de evoluţie. Tocmai prin poziţia pe care ele o ocupă în cosmos vor juca un rol însemnat în evoluţia noastră spirituală într-un viitor nu prea îndepărtat. Asemenea entităţi elementale sunt ca un fel de părţi neregulate, desprinse din nişte suflete-grup.

ELEMENTELE / PRINCIPIILE UNIVERSALE (Akasha, Aer, Foc, Apă, Pământ)

Elementele : Toată creaţia, macrocosmică şi microcosmosmică, se bazează pe elemente. Hinduşii le-au denumit "Tattwas". Persoana care cunoaşte şi stapâneşte elementele este numită magician. Elementele trebuiesc privite ca reprezentând calităţi universale, nu doar ca manifestări fizice, ce prezintă doar aspectele inferioare, materiale.

Spirit, spirite. Ce este Spiritul

Încep o serie de sinteze efectuate pe baza unor materiale studiate de mine cu mare atenție. Postările mele vor suferi modificări, adăugiri, cu timpul. Este vorba de o muncă de analiză și sinteză a unor teorii care au multe lucruri în comun, și cu care eu personal rezonez.

Nașterea spiritelor (după cercetările Dr Michael Newton)

Sinteza ce urmează este rezultatul afirmațiilor subiecților trimiși în transă hipnotică de către Dr Michael Newton să investigheze momentul creației lor, a nașterii lor ca spirite. Puțini subiecți au putut "coborâ" în timp atât de mult, iar relatările lor reprezintă ceva ce pare desprins dintr-un film științifico-fantastic.

O SERIE DE CĂRȚI MINUNATE DESPRE SPIRIT, VIAȚA SPIRITUALĂ, VIEȚILE ANTERIOARE, LUMEA DE DINCOLO, EXISTENȚA DE DINAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA CORPULUI OMENESC

(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! ) Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.