Oglinda spartă

În urmă cu mai mulți ani, am făcut cunoștință cu un om bonav de schizofrenie, cu care m-am împrietenit. Își vindea ultimele 2-3 cărți de prin casă, ca să își cumpere țâgări. 
Nu m-am prins de la început de faptul că este bolnav, deși l-am simțit diferit de ceilalți. 
L-am susținut o perioadă cu cafea, țigări, și câte ceva de mâncare, din puținul pe care îl aveam, căci aveam puțin. L-am ajutat să își schimbe calculatorul cu unul ceva mai bun, să poată naviga pe internet, și să creeze materiale audio și video cu niște programe pe care l-am învățat să le folosească.  
Se bucura ca un copil, și eu mă bucuram de bucuria lui. 
Scria “poezii”, se înregistra recitându-le, și umbla prin oraș să vândă dvd-uri cu creațiile lui artistice. 
Imaginează-ți, însă, că tăia, cu un soft de prelucrare audio, toate pauzele pe care le vedea între versuri, propoziții, obținând un discurs lipsit de pauze, în care cuvintele turuiau la foc continuu…  Devenise activ, tonic, sub influența mea, și îmi plăcea să îl văd activ, productiv, că se bucură de viață. Începuse să se viseze producător de filme. 
Oamenii lipsiți de vise și idealuri sunt pe jumătate morți, dar încercam să îi temperez pe cât posibil desprinderea de realitate, care în cazul lui nu era prea recomandată...
Când intra în criză trebuia să o șterg repede, să îl las singur, să se culce sau să “creeze”.
Ce vreau să evidențiez ete faptul că :
1. avea “fugă de idei”, sărind brusc de la o idee la alta, aparent fără nici o legătură. Era greu de urmărit, îl pierdeai rapid.
2. nu aveam ce discuta cu el, în mod normal, deoarece avea idei (convingeri) destul de puține și foarte fixe, și de câte ori începeam să îi vorbesc ceva, orice, mă întrerupea rapid ca să îmi explice el ce și cum și de ce… “Știi de ce, hai că îți spun eu…”, și începea fuga de idei prin toată lumea… Lumea ideilor lui, pe care începusem să o cunosc tot mai bine…
Avea mania persecuției, obsesia că vecinii îl urmăresc, și poliția, și securitatea, că toți complotează împotriva lui, că cineva îi intră aproape zilnic în casă, nu se știe cum, și își face nevoile pe jos, și dădea masiv cu oțet pe covor să dezinfecteze și să scoată mirosul care îl obseda. 
Prima dată când am intrat în locuința sa, m-am curentat cu clanța pe care el o legase la curent, ca să își țină intrușii afară. Noroc că am inima și nervii rezistenți... Altă dată am crezut că mor asfixiat de aburii de acid acetic de la oțetul cu care își spăla covorul… El părea imun, cred că dobândise imunitate…
Crizele lui aveau cam mereu legătură cu mirosul, cu simțul olfactiv. “Vedea” în unele crize lucruri macabre, îngrozitoare, pe care, când mi le povestea, mi se făcea ”piele de găină‘’... Avea  halucinații. Îmi era milă, foarte milă, și mă simțeam foarte neplăcut că nu îl puteam ajuta în mod real, să scape de boală. 
Este chinuitor să trăiești lângă un astfel de condamnat la suferință, să te simți slab și neputincios în fața bolii și suferinței. 
Locuia singur, într-o garsonieră, și bănuia pe toată lumea că vrea să îi ia locuința, deși am înțeles că era pe numele surorii lui, ca nu cumva să o vândă. Trăia din pensia de boală și ajutorul dat de sora lui. În plus, mai încerca să vândă cduri și dvduri cu ‘’operele‘’ lui, bătând orașul în lung și în lat. În acea perioadă nu am întălnit pe nimeni altcineva care să îl ajute, și nici nu mi-a povestit de nimeni. Nu am cunoscut-o nici pe sora lui, dar îmi relata destul de des că merge pe la ea pe la servici.
A avut o tinerețe, normală, se pare. S-a îmbolnăvit undeva în jurul vârstei de 25-30 de ani, dn câte am înțeles eu. Se trata, își lua zilnic medicamentele, și își menținea starea psihică oarecum sub control. Dar, oricât de conștient părea uneori că este, în background lucrau anumite tipare (convingeri ilogice) de care mi se părea că nu poate scăpa deloc, niciodată. Debita, uneori foarte serios, alteori foarte detașat și glumeț, aceleași inepții. Demonii lui parcă nu îl slăbeau deloc. Evitam să discut în contradictoriu cu el, căci asta îl agita psihic, și nu doream să îi provoc eu o criză.
A scris pe vremuri o carte frumoasă, interesantă, deosebită, care mi-a plăcut mult : “Oglinda spartă”. Numele său e Marius Enea.
A trebuit să renunț la relația cu el, cu părere de rău, deoarece și eu, inevitabil, am început să fiu bănuit de faptul că fac parte din conspirația mondială care conspiră la atentate împotriva lui. După ce s-a manifestat mai violente de vreo două ori, în timpul declanșării unor crize de nervi, am înțeles că mă avertiza serios și în mod direct să nu mai calc pe la el. Ceea ce am și făcut...
Nu mai țin minte exact câte luni am ”rezistat‘’ fiecare, în acea relație, de prietenie aș putea spune, dar acel tipar de gândire și comportament schizofrenic mi s-a întipărit în memorie, și recunosc acum foarte ușor, la diferite persoane, prezența tipurilor de blocaje observate la el. 
Mulți oameni manifestă ceea ce se numește “predispoziție spre schizofrenie”. Oameni cu convingeri atât de puternice, atât de blocante, încât nu îi interesează nimic din ceea ce gândești, ceea ce spui, ceea ce argumentezi, când ei au o părere diferită. Sunt atât de centrați pe convingerile lor încât nimic nu îi poate descentra. Atenția lor este mai tot timpul îndreptată doar asupra lor înșiși, nereușind să și-o concentreze decât pentru foarte puțin timp asupra altora, a orice altceva. Ei știu totul, foarte bine, mai bine decât tine. Nu apuci să duci o argumentație logică la capăt în fața lor…
Mi-e oarecum dor de zâmbetul lui Marius. Îmi făcea deosebită plăcere să îl văd zâmbind… Cred că sunt un mare egoist… Sentimentul plăcut de împlinire pe care îl ai după ce reușești să ajuți pe cineva, creează dependență. 
Orice fel de plăcere creează dependență... 
E ca și cum egoismul compensează plăcerea produsă altuia, pe care, cu timpul, încerci să îl faci dependent de tine, deoarece el a devenit un instrument al dependenței tale de plăcerea pe care, prin el, ți-o oferi tu ție însuți…



Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

O SERIE DE CĂRȚI MINUNATE DESPRE SPIRIT, VIAȚA SPIRITUALĂ, VIEȚILE ANTERIOARE, LUMEA DE DINCOLO, EXISTENȚA DE DINAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA CORPULUI OMENESC

(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! ) Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.

Embed