Mulţi oameni vorbesc despre intuiţia lor, despre intuiţia altora, mulţi se laudă cu intuiţia lor.
Dar... dacă întrebi câţiva oameni ce consideră ei că reprezintă intuiţia, şi cum funcţionează ea, vei observa faptul că aproape toţi se vor cam... bâlbâi... :)
Fiecare va încerca să dea un răspuns, şi acest răspuns va fi foarte... subiectiv, desigur.
Asta deoarece nu există în momentul de faţă un CONSENS general privind acest concept : intuiţia.
Dacă vrei să testezi un Maestru spiritual sau chiar un psiholog, întreabă-l ce crede el că este intuiţia, cum ar defini-o el, şi cum crede el că funcţionează ea.
Apoi cere-i nişte exemplificări practice din viaţa de zi cu zi, care să argumenteze teoria sa.
Pentru a înţelege mai bine ce complex este subiectul, testează-te şi pe tine însuţi :
Pune-ţi acum întrebarea: ce crezi tu că este intuiţia?
Încearcă să exprimi în cuvintele tale ce crezi tu că reprezintă intuiţia ta, înainte de a citi mai departe.
Noteză-ţi, eventual, şi în scris, ca să poţi confrunta ulterior părerea ta cu viziunea mea asupra intuiţiei.
Apoi încearcă să formulezi mecanismul intuiţiei, cum funcţionează intuiţia, şi, în final, încearcă nişte exemplificări practice din viaţa ta de zi cu zi, să vezi dacă teoria ta rezistă sau nu în practică.
Întrebări ajutătoare :
1. Are legătură intuiţia cu logica ?
2. Are legătură cu experienţa ta de viaţă anterioară?
3. Are legătură cu memoria şi amintirile tale ?
4. Are legătură cu starea te de conştiinţă / conştienţă ?
5. Sunt femeile mai intuitive decât bărbaţii, au ele o intuiţie mai bună?
6. Poate fi dezvoltată intuiţia prin exerciţii, prin antrenament?
7. Are legătură intuiţia cu starea ta emoţională - este perturbată, influenţată pozitiv- negativ de ea?
8. Are legătură intuiţia cu profesia, există profesii care dezvoltă intuiţia şi profesii care o... inhibă, o blochează, limitează, etc?
9. Are legătură intuiţia cu inteligenţa - intelectul?
10. Care din aceste concepte au legătură cu intuiţia: inspiraţia, empatia, simpatie, rezonanţa afectivă, consonanţa, presimţirea, presentimentul, previziunea, instinctul, premoniţia, telepatia?
11. Te consideri o persoană intuitivă, cu o bună intuiţie? De ce ?
12. Au oamenii, în general, o intuiţie bună? Dacă nu ai putut răspunde adecvat la prima întrebare: ce este intuiţia, atunci celelalte întrebări îţi vor veni în ajutor privind definirea mai clară de către tine a conceptului.
Meditează puţin la fiecare întrebare, înainte de a răspunde.
Încearcă să găseşti EXEMPLE PRACTICE, din viaţa ta de zi cu zi, care să argumenteze răspunsurile tale, în mod logic.
Asta este foarte important, să cauţi să argumentezi prin exemple cunoscute, simple, viabile, din experienţa ta...
Ce spun dicţionarele :
Intuiţie - "Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect.
Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții, etc.
Descoperire bruscă, revelatorie, în aparență nepregătită, a unui adevăr, a soluției unei probleme, etc. Inspirație, presentiment.
Pătrundere instinctivă în esența unui lucru.
Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior, fără raționamente logice preliminare. Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; instinct.
(FILOZ., PSIHOL.) Cunoaștere sau înțelegere nemijlocită, neprecedată de nici un fel de inferență, a adevărului unor propoziții, a realității exterioare, a valorilor, considerată a oferi o certitudine absolută în cunoaștere.
(La Descartes) Cunoaștere imediată a noțiunilor și adevărurilor fundamentale, simple și ireductibile, ce nu mai pot fi supuse îndoielii și care constituie punctul de plecare al deducției.
(La Bergson) Formă de cunoaștere sui-generis, superioară cunoașterii intelectuale, de aceeași natură cu instinctul și simțul artistic, înțeleasă ca un fel de simpatie prin care conștiința umană surprinde lucrurile în ele însele.
(La Kant) Intuiţie pură = formă a priori a sensibilității, condiționând orice intuiţie a lucrurilor.
(La Schelling, Bergson ș.a.) Cunoaștere sui-generis, de natură în esență irațională, opusă și superioară cunoașterii discursive și analitice, care ar face posibilă sesizarea nemijlocită, fără o elaborare logică prealabilă, a esenței.
După cum clar se vede, conceptul îmbracă o paletă largă de sensuri şi semnificaţii, unele chiar... contradictorii!
În fapt, lumea amestecă în mod confuzoriu înţelesul conceptului intuiţie, cu altele, cum ar fi : presentiment, presimţire, instinct, previziune, premoniţie, empatie, simpatie, rezonanţa afectivă, consonanţă, telepatie, şi altele...
De ce, oare ? Tocmai deoarece aceste concepte au ceva în comun privind achiziţia (recepţionarea) şi interpretarea informaţiei, şi sunt, din această cauză, greu de delimitat.
Altfel privind, conceptul de intuiţie este unul abstract, artificial, mai ales în sensul comun în care este privit la ora actuală.
Am putea spune că de fapt nici nu există vreo intuiţie, în realitate, ci doar în mintea omului, în mod abstract, conceptual, ci doar achiziţie de informaţie şi procesare a ei, în diferite forme, pe diferite căi.
Dar, deoarece acest termen există, şi este utilizat pe scară largă, voi analiza mai pe larg ce stă de fapt în spatele lui, în realitate.
12. Au oamenii, în general, o intuiţie bună? Dacă nu ai putut răspunde adecvat la prima întrebare: ce este intuiţia, atunci celelalte întrebări îţi vor veni în ajutor privind definirea mai clară de către tine a conceptului.
Meditează puţin la fiecare întrebare, înainte de a răspunde.
Încearcă să găseşti EXEMPLE PRACTICE, din viaţa ta de zi cu zi, care să argumenteze răspunsurile tale, în mod logic.
Asta este foarte important, să cauţi să argumentezi prin exemple cunoscute, simple, viabile, din experienţa ta...
Intuiţie - "Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect.
Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții, etc.
Descoperire bruscă, revelatorie, în aparență nepregătită, a unui adevăr, a soluției unei probleme, etc. Inspirație, presentiment.
Pătrundere instinctivă în esența unui lucru.
Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior, fără raționamente logice preliminare. Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; instinct.
(FILOZ., PSIHOL.) Cunoaștere sau înțelegere nemijlocită, neprecedată de nici un fel de inferență, a adevărului unor propoziții, a realității exterioare, a valorilor, considerată a oferi o certitudine absolută în cunoaștere.
(La Descartes) Cunoaștere imediată a noțiunilor și adevărurilor fundamentale, simple și ireductibile, ce nu mai pot fi supuse îndoielii și care constituie punctul de plecare al deducției.
(La Bergson) Formă de cunoaștere sui-generis, superioară cunoașterii intelectuale, de aceeași natură cu instinctul și simțul artistic, înțeleasă ca un fel de simpatie prin care conștiința umană surprinde lucrurile în ele însele.
(La Kant) Intuiţie pură = formă a priori a sensibilității, condiționând orice intuiţie a lucrurilor.
(La Schelling, Bergson ș.a.) Cunoaștere sui-generis, de natură în esență irațională, opusă și superioară cunoașterii discursive și analitice, care ar face posibilă sesizarea nemijlocită, fără o elaborare logică prealabilă, a esenței.
După cum clar se vede, conceptul îmbracă o paletă largă de sensuri şi semnificaţii, unele chiar... contradictorii!
În fapt, lumea amestecă în mod confuzoriu înţelesul conceptului intuiţie, cu altele, cum ar fi : presentiment, presimţire, instinct, previziune, premoniţie, empatie, simpatie, rezonanţa afectivă, consonanţă, telepatie, şi altele...
De ce, oare ? Tocmai deoarece aceste concepte au ceva în comun privind achiziţia (recepţionarea) şi interpretarea informaţiei, şi sunt, din această cauză, greu de delimitat.
Altfel privind, conceptul de intuiţie este unul abstract, artificial, mai ales în sensul comun în care este privit la ora actuală.
Am putea spune că de fapt nici nu există vreo intuiţie, în realitate, ci doar în mintea omului, în mod abstract, conceptual, ci doar achiziţie de informaţie şi procesare a ei, în diferite forme, pe diferite căi.
Dar, deoarece acest termen există, şi este utilizat pe scară largă, voi analiza mai pe larg ce stă de fapt în spatele lui, în realitate.
Eu susţin faptul că există două feluri de "intuiţie", care au în comun achiziţia şi procesarea informaţiei, dar care diferă fundamental în privinţa modului de achiziţie - senzorial şi extrasenzorial, cât şi privind decodarea informaţiei (decodarea simbolică este frecvent întâlnită în al doilea caz):
1. O formă de intuiţie bazată pe logică, în care achiziţia s-a efectuat prin simţurile senzoriale, conform definiţiei :
"Intuiţie = Capacitatea conştiinţei de a descoperi, pe cale raţională (în mod spontan), esenţa, sensul unei probleme, al unui obiect". Consider această formă de intuiţie a fi rezultatul unui raţionament automatizat desfăşurat în gândirea proprie, extrem de rapid, de aceea imposibil de conştientizat în desfăşurarea sa procesuală secvenţială.
Aceasta are la bază tipare de gândire preformate, trasee programate, algoritmi ce automatizează procesualitatea.
Am întâlnit mulţi oameni, majoritatea lor fiind femei, care susţineau cu convingere faptul că intuiţia lor nu i-a înşelat niciodată, după care, şi înainte de care, susţineau tot felul de... "adevăruri", unul mai... aberant ca altul ! :)
Omul fiind imperfect, neavând o gândire perfectă, nu există nici un om pe care "să nu îl înşele intuiţia" niciodată !
Şi aici trebuie luat în calcul nu doar achiziţia informaţiei, ci mai ales interpretarea ei.
Căci majoritatea oamenilor efectuează erori de interpretare a informaţiilor, atunci când de fapt ei analizează şi interpretează informaţiile primite prin "intuiţie" !
Poţi constata uşor faptul că oamenii foarte inteligenţi şi specialiştii au şi o "intuiţie" foarte bună în domeniul în care excelează, iar cei foarte proşti şi nespecialiştii, una foarte... proastă, ceea ce demonstrează în mod clar legătura dintre gândirea proprie şi propria "intuiţie" - forma 1 bazată pe logică !
Exemplu : un mecanic auto îţi va spune "intuitiv", doar ascultând cum sună motorul, unde este localizată o defecţiune.
Un nespecialist, însă, nu are nici o şansă, nici o... "intuiţie" în această privinţă.
Din această cauză, deşi informaţia achiziţionată senzorial sau extrasenzorial poate fi bună, corectă, interpretarea ei poate fi eronată, inadecvată, greşită, din punct de vedere logic, raţional.
Asta se evidenţiază la nivelul iluziilor senzoriale, a simbolisticii viziunilor, a atribuirii de sens, etc.
Analizele efectuate de mine asupra modurilor în care extrasenzorialii clarvăzători achiziţionează informaţiile şi interpretează semnificaţiile informaţiei recepţionate (fac sens), susţin ideea conform căreia erorile sunt în general datorate interpretărilor eronate, nu recepţionării defectuoase, incorecte.
Expresia "intuiţie divină", eu o încadrez ca recepţie a unor informaţii achiziţionate în mod telepatic, în domeniul percepţiei extrasenzoriale deci.
Dr Calligaris afirmă că telepatia este o lege universală, şi că facultatea de comunicare telepatică trebuie considerată ca fiind comună tuturor fiinţelor umane, chiar tuturor fiinţelor vii, căci ea există și la animale.
Toţi oamenii sunt supuşi permanent unor numeroase proiecţii psihice, adică infinite iradieri telepatice care le vin din toate părţile, fără să fie conştienţi de acest lucru.
Influenţele mutuale nu se produc numai între organismele vii, între două inteligenţe, ci ele pot avea multiple combinaţii.
Orice element din Univers, însufleţit său neînsufleţit, este un emiţător, adică un iradiant, şi în acelaşi timp şi un receptor, adică un iradiat.
Telepatia umană reprezintă un caz particular, o modalitate a telepatiei universale.
După Calligaris, mesajele se repercutează pe suprafaţa corpului, prin căi preparate şi predestinate, şi printr-o excitaţie a uneia din aceste zone de repercusiune, corespunzând mesajului transmis, este posibil să ducă la suprafaţa conştiinţei imaginea latentă şi înmagazinată de subconştient.
După cum razele cosmice ne pătrund şi ne traversează, ca şi alte radiaţii pe care nu le percepem, noi suntem atinşi de raze vitale provenind de la lumea exterioară, provenind de asemenea de la alţi indivizi, iar unele ating numai conştiinţa noastră şi evocă un loc, o persoană, un gând îndepărtat, şi acest şoc provoacă senzaţii vizuale şi auditive.
Altele ating zone cutanate care nu se leagă cu conştiinţa decât ca urmare a unei uşoare excitaţii la suprafaţa lor.
Toate aceste fenomene fac parte din personalitatea umană, în grade mai mult sau mai puţin pronunţate.
Sistemele cutanate, linii, zone, plăci, etc, studiate şi semnalate de dr. Calligaris, ar fi, după el, linii de trecere (intrare şi ieşire, emisie şi recepţie) de iradieri.
Ele sunt reprezentări geometrice potrivit cărora se face transmiterea de raze vitale, ferestre prin care intră şi ies radiaţiile vitale.
Fiecare rază specifică are fereastra sa specială când iese din corp (rezonanţă), şi fereastra sa particulară, când, provenind de la un element animat său neînsufleţit, din lumea exterioară, se reflectă sau intră în acesta (consonanţă).
Liniile lui Calligaris au puncte comune cu zonele lui Fitzgerald şi Bowers pe care aceşti autori le-au indicat în 1917, având în vedere tratamentul care se face în acupunctura chineză.
Fiecare din aceste linii, axiale, digitale şi interdigitale, este în relaţie, pe de o parte cu o stare mentală specifică, şi pe de altă parte cu un organ, în aşa fel că un lanţ de trei inele stabileşte contactul cu pielea, organul intern şi creierul, după o lege fixă şi prestabilită.
Fiecare din aceste 3 inele ale lanţului reprezintă o staţie de sosire şi plecare, fiind rând pe rând, un centru de recepţie, de reflectare şi de emisie.
Detalii deosebit de interesante şi utile despre cercetările Dr-ului Caligaris ai aici :
- Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată
Aruncă o privire, acum, şi pe definiţiile următoarelor concepte, ca să observi asemănările :
Presentiment - Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presimțire.
Presimţire - Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ.
Previziune - Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent.
Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune; ceea ce prevede cineva.
Premoniţie - Nume dat fenomenului de presimțire a unor fapte viitoare, în general fără motivare rațională.
Empatie - "Formă de intuire a realității prin identificare afectivă.
Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție.
Interpretare a eului altora după propriul nostru eu.
Transpunere simpatetică în obiectele exterioare.
Intuiție simpatetică, identificare afectivă, transpunere.
În psihologie, desemnează un proces complex (perceptiv, intelectual, afectiv) constând în identificarea subiectului cu obiectul cunoașterii (îndeosebi o persoană) și în proiectarea stărilor proprii asupra acesteia din urmă, subiectul trăind în sine viața altuia."
Inspiraţie - Stare de tensiune creatoare, forță creatoare. Gând, idee spontană.
Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare.
Idee, soluție apărută pe neașteptate (spontan) în conștiință.
Stare psihică ce contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forță lăuntrică creatoare; avânt.
Idee apărută spontan în conștiință.
Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane.
Simpatie - Atracție, înclinare, afinitate (morală sau de altă natură) pe care cineva o simte față de o persoană, sau pe care o inspiră cuiva. Afecțiune. Obiectul acestui sentiment.
Sentiment de atracție între două sau mai multe persoane.Aprobare; atașament; devotament.
Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste.
Medical : Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt.
Corespondență presupusă între calitățile unor corpuri.
Sentiment spontan de bunăvoință față de o ființă.
Potrivire de inclinațiuni, pornire instinctivă ce atrage două persoane una către alta.
Facultatea de a participa la durerile și plăcerile altora.
Rezonanţa - Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului.
Efect produs de un eveniment, fapt, etc., asupra cuiva. Deci rezonanţa este fenomenul de oscilație a unui sistem fizic datorită energiei primite din exterior de la un alt sistem, cu care se află în legătură directă sau mijlocită prin intermediul undelor, și care oscilează cu o frecvență egală sau apropiată de una dintre frecvențele cu care este capabil să oscileze primul sistem.
Cu cât frecvența celui de-al doilea sistem este mai apropiată de frecvența primului sistem, cu atât amplitudinea oscilațiilor acestui sistem este mai mare.
Şi, dacă transpunem acest fenomen în domeniul... undelor cerebrale, al emiterii de gânduri, ajungem inevitabil la... telepatie.
Mitul intuiţiei feminine :
Unele studii au demonstrat că "intuiţia feminină" este un mit, nu o realitate.
Dr. William Ickes a ajuns la această concluzie după numeroase studii realizate împreună cu colegii săi, pe subiecţi din ambele sexe.
Potrivit lui Ickes, femeile sunt mai intuitive pentru că au mai multă motivaţie, nu pentru că ar fi altfel dotate nativ, cu o abilitate specială în acest sens.
În studiile în care şi bărbaţilor li s-a oferit o motivaţie (şi a fost preferată cea materială) pentru a da dovadă de intuiţie, rezultatele lor au fost la fel de bune cu ale subiecţilor de sex feminin.
Teoria lui Ickes întăreşte ideea că putem avea o intuiţie bună dacă ne propunem acest lucru şi că aceasta nu vine de la sine, ci prin implicare şi efort personal.
Intuiţia noastră ne păcăleşte într-un mod repetabil, predictibil, consistent.
Iluziile ne dovedesc asta în mod constant.
Şi nu putem face mare lucru în această privinţă. Dacă te bazezi pe intuiția ta, în privința iluziilor optice, de exemplu, constaţi că ea dă greş mereu, că nu îţi foloseşte în aceste cazuri.
Dar adu-ţi aminte, totuşi, că erorile sunt în general localizate la nivelul interpretării informaţiilor, nu al achiziţiei lor.
Fiecare om efectuează zilnic o mulţime de greşeli, privind interpretarea comportamentului altora, a evenimentelor, în luarea deciziilor sale.
În realitate oamenii fac multe greşeli, multe erori.
Şi, mai rău, nu au un mijloc simplu de a le vedea, de a le detecta.
În cazul iluziilor vizuale putem demonstra uşor greşelile, dar în iluziile cognitive este mult mai greu să demonstrezi oamenilor greşelile lor. Oamenii cred că ei iau multe decizii, dar în realitate ei decid în mod automat, în majoritatea cazurilor.
Iar în cazul deciziilor grele, complexe, majoritatea oamenilor aleg ceva ce a fost deja decis pentru ei.
Lasă lucrurile să curgă, deoarece nu ştiu cum să decidă de fapt.
Cei mai mulţi oameni cred că sunt cinstiţi, dar, în realitate, cu toţii trişează.
Presupunem că înşelăciunea, la fel ca şi majoritatea celorlalte decizii, se bazează pe o analiză raţională de costuri-beneficii.
Dar în realitate forţele iraţionale, pe care nu le avem în vedere, determină adeseori dacă ne comportăm etic sau nu.
De exemplu, oamenii preferă să ignore realitatea neconvenabilă, neplăcută, pe care o au în faţă.
Manifestările iraţionale (tiparele de gândire şi comportament, obişnuinţele, automatismele) de care oamenii dau dovadă nu sunt nici întâmplătoare, nici absurde.
Ele sunt sistematice şi, din moment ce le repetă iar şi iar, sunt... previzibile.
Exemplu: fenomenul placebo, nocebo,...
Metode de dezvoltare a intuiţiei :
Cu siguranţă asta interesează pe toată lumea.
În privinţa primei forme descrise mai sus, este clar că există diferenţe interindividuale destul de mari privind anumite domenii în care ne manifestăm intuiţia, deoarece ea se bazează pe experienţa anterioară, pe exerciţii practice, şi pe capacitatea intelectuală personală.
Deci ea poate fi antrenată prin :
- meditaţie asupra experienţelor anterioare,
- exersarea continuă a gândirii, a intelectului, prin întrebări pe care ţi le pui tu ţie însuţi, în legătură cu tot ce ţi se întâmplă, şi la care cauţi răspunsuri logice, raţionale, conform determinismului cauzal, al legilor şi principiilor ştiinţifice cunoscute.
- menţinerea unei gândiri flexibile, maleabile, deschise mereu spre nou, cunoaştere, înţelegere, conştientizare.
- menţinerea unei atitudini pozitive, a calmului mental şi afectiv, căci se ştie bine că agitaţia şi stresul perturbă în mod serios capacitatea intelectuală de procesare corectă şi eficientă a informaţiilor.
În privinţa celei de a doua forme de intuiţie, trebuie înţeles faptul că stimulii primiţi pe cale extrasenzorială sunt subliminali, nu sunt conştientizaţi, şi nu poate fi conştientizată sursa lor.
În plus, în mod evident, când atenţia ta este puternic focalizată asupra unei sarcini fizice, recepţia acestor stimuli este defectuoasă, perturbată, blocată.
Deci metodele vizează :
- aplicarea unor metode de relaxare,
- obţinerea stării de detaşare senzorială,
- focalizarea atenţiei spre interior, spre ceea ce simţi sufleteşte, ca stare emoţională, şi asupra ideilor şi imaginilor care "îţi trec prin minte", căci stimularea extrasenzorială este decodată de intelect, în general, în mod simbolic, prin simboluri arhetipale, la fel ca în vis.
În general se spune că ar trebui să te orientezi spre ceea ce îţi trezeşte o stare pozitivă, plăcută, dar există multe capcane în privinţa urmării acestei recomandări, privind luarea deciziilor corecte, conform intuiţiei tale adevărate.
Căci există aici o interferenţă cu dorinţele şi pasiunile tale, cu temerile tale, cu fricile tale, cu toate tiparele tale de reacţie de tip emoţional.
De aceea trebuie să fii detaşat emoţional, să-ţi cultivi calmul, seninătatea și buna dispoziţie, adică să aplici metode de autocontrol mental, psiho-afectiv.
Deci forma a doua se manifestă cu atât mai plenar şi corect cu cât eşti mai relaxat, calm și detașat de mediu.
Exerciţiile de relaxare, detaşare, menţinerea a calmului interior şi focusare asupra vieţii interioare (meditaţie), te vor ajuta să-ţi dezvolţi capacitatea ta de a discrimina stimulii extrasenzoriali de cei senzoriali şi de producţiile imaginare mentale.
- exerciţiile efectuate în mod conştient, ca mici experimente, constituie o bună formă de dezvoltare.
De exemplu, exerciţiile telepatice, în care rogi un membru al familiei să se gândească la ceva, iar tu, relaxat şi detaşat, să sondezi mintea şi sufletul tău (trările tale emoţionale), pentru a încerca să percepi o formă de recepţionare a gândului emis de emiţătorul aflat lângă tine.
Unii vor percepe mai uşor vizual - imagini interioare, alţii auditiv - sunete ce sunt în legătură cu ceea ce este emis, alţii tactil - senzaţii la nivelul diferitelor porţiuni ale pielii corpului sau chiar subcutanate, musculare, alţii pot simţi gusturi sau mirosuri ce au legătură cu gândul emis...
Indiferent de ceea ce simţi, să nu consideri niciodată că ceva din ce simţi nu este adecvat, că nu are importanţă, utilitate, că ar fi semnale false, etc, ci concentrează-te asupra senzaţiilor pe care le simţi, menţinând în minte întrebarea : ce legătură poate avea asta, ce informaţie poate conţine, ce informaţie a decodificat sub această formă intelectul meu ?
Nu uita că la baza decodării există un complex simbolism, şi că nu toate informaţiile sunt decodate exact în forma în care au fost transmise.
Căci una este să transmiţi o poză (imagine) neutră din punct de vedere afectiv, şi cu totul alta o stare afectivă, sau imaginea unui obiect care-ţi trezeşte şi o anumită emoţie.
În cazul din urmă receptorul poate simţi pregnant emoţia, să rezoneze cu acea stare afectivă, dar ea să trezească o altă imagine în mintea lui, care se află într-o puternică legătură cu acea stare afectivă, din cauza unei experienţe personale anterioare.
Revenind puţin la cercetările Dr-ului Calligaris, există o legătură între creier, organele interne şi anumite zone şi puncte ale pielii, denumite "plăci psihocutanate".
Altele ating zone cutanate care nu se leagă cu conştiinţa decât ca urmare a unei uşoare excitaţii la suprafaţa lor.
Toate aceste fenomene fac parte din personalitatea umană, în grade mai mult sau mai puţin pronunţate.
Sistemele cutanate, linii, zone, plăci, etc, studiate şi semnalate de dr. Calligaris, ar fi, după el, linii de trecere (intrare şi ieşire, emisie şi recepţie) de iradieri.
Ele sunt reprezentări geometrice potrivit cărora se face transmiterea de raze vitale, ferestre prin care intră şi ies radiaţiile vitale.
Fiecare rază specifică are fereastra sa specială când iese din corp (rezonanţă), şi fereastra sa particulară, când, provenind de la un element animat său neînsufleţit, din lumea exterioară, se reflectă sau intră în acesta (consonanţă).
Liniile lui Calligaris au puncte comune cu zonele lui Fitzgerald şi Bowers pe care aceşti autori le-au indicat în 1917, având în vedere tratamentul care se face în acupunctura chineză.
Fiecare din aceste linii, axiale, digitale şi interdigitale, este în relaţie, pe de o parte cu o stare mentală specifică, şi pe de altă parte cu un organ, în aşa fel că un lanţ de trei inele stabileşte contactul cu pielea, organul intern şi creierul, după o lege fixă şi prestabilită.
Fiecare din aceste 3 inele ale lanţului reprezintă o staţie de sosire şi plecare, fiind rând pe rând, un centru de recepţie, de reflectare şi de emisie.
Detalii deosebit de interesante şi utile despre cercetările Dr-ului Caligaris ai aici :
- Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată
Aruncă o privire, acum, şi pe definiţiile următoarelor concepte, ca să observi asemănările :
Presentiment - Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presimțire.
Presimţire - Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ.
Previziune - Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent.
Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune; ceea ce prevede cineva.
Premoniţie - Nume dat fenomenului de presimțire a unor fapte viitoare, în general fără motivare rațională.
Empatie - "Formă de intuire a realității prin identificare afectivă.
Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție.
Interpretare a eului altora după propriul nostru eu.
Transpunere simpatetică în obiectele exterioare.
Intuiție simpatetică, identificare afectivă, transpunere.
În psihologie, desemnează un proces complex (perceptiv, intelectual, afectiv) constând în identificarea subiectului cu obiectul cunoașterii (îndeosebi o persoană) și în proiectarea stărilor proprii asupra acesteia din urmă, subiectul trăind în sine viața altuia."
Inspiraţie - Stare de tensiune creatoare, forță creatoare. Gând, idee spontană.
Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare.
Idee, soluție apărută pe neașteptate (spontan) în conștiință.
Stare psihică ce contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forță lăuntrică creatoare; avânt.
Idee apărută spontan în conștiință.
Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane.
Simpatie - Atracție, înclinare, afinitate (morală sau de altă natură) pe care cineva o simte față de o persoană, sau pe care o inspiră cuiva. Afecțiune. Obiectul acestui sentiment.
Sentiment de atracție între două sau mai multe persoane.Aprobare; atașament; devotament.
Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste.
Medical : Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt.
Corespondență presupusă între calitățile unor corpuri.
Sentiment spontan de bunăvoință față de o ființă.
Potrivire de inclinațiuni, pornire instinctivă ce atrage două persoane una către alta.
Facultatea de a participa la durerile și plăcerile altora.
Rezonanţa - Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului.
Efect produs de un eveniment, fapt, etc., asupra cuiva. Deci rezonanţa este fenomenul de oscilație a unui sistem fizic datorită energiei primite din exterior de la un alt sistem, cu care se află în legătură directă sau mijlocită prin intermediul undelor, și care oscilează cu o frecvență egală sau apropiată de una dintre frecvențele cu care este capabil să oscileze primul sistem.
Cu cât frecvența celui de-al doilea sistem este mai apropiată de frecvența primului sistem, cu atât amplitudinea oscilațiilor acestui sistem este mai mare.
Şi, dacă transpunem acest fenomen în domeniul... undelor cerebrale, al emiterii de gânduri, ajungem inevitabil la... telepatie.
Mitul intuiţiei feminine :
Unele studii au demonstrat că "intuiţia feminină" este un mit, nu o realitate.
Dr. William Ickes a ajuns la această concluzie după numeroase studii realizate împreună cu colegii săi, pe subiecţi din ambele sexe.
Potrivit lui Ickes, femeile sunt mai intuitive pentru că au mai multă motivaţie, nu pentru că ar fi altfel dotate nativ, cu o abilitate specială în acest sens.
În studiile în care şi bărbaţilor li s-a oferit o motivaţie (şi a fost preferată cea materială) pentru a da dovadă de intuiţie, rezultatele lor au fost la fel de bune cu ale subiecţilor de sex feminin.
Teoria lui Ickes întăreşte ideea că putem avea o intuiţie bună dacă ne propunem acest lucru şi că aceasta nu vine de la sine, ci prin implicare şi efort personal.
Intuiţia noastră ne păcăleşte într-un mod repetabil, predictibil, consistent.
Iluziile ne dovedesc asta în mod constant.
Şi nu putem face mare lucru în această privinţă. Dacă te bazezi pe intuiția ta, în privința iluziilor optice, de exemplu, constaţi că ea dă greş mereu, că nu îţi foloseşte în aceste cazuri.
Dar adu-ţi aminte, totuşi, că erorile sunt în general localizate la nivelul interpretării informaţiilor, nu al achiziţiei lor.
Fiecare om efectuează zilnic o mulţime de greşeli, privind interpretarea comportamentului altora, a evenimentelor, în luarea deciziilor sale.
În realitate oamenii fac multe greşeli, multe erori.
Şi, mai rău, nu au un mijloc simplu de a le vedea, de a le detecta.
În cazul iluziilor vizuale putem demonstra uşor greşelile, dar în iluziile cognitive este mult mai greu să demonstrezi oamenilor greşelile lor. Oamenii cred că ei iau multe decizii, dar în realitate ei decid în mod automat, în majoritatea cazurilor.
Iar în cazul deciziilor grele, complexe, majoritatea oamenilor aleg ceva ce a fost deja decis pentru ei.
Lasă lucrurile să curgă, deoarece nu ştiu cum să decidă de fapt.
Cei mai mulţi oameni cred că sunt cinstiţi, dar, în realitate, cu toţii trişează.
Presupunem că înşelăciunea, la fel ca şi majoritatea celorlalte decizii, se bazează pe o analiză raţională de costuri-beneficii.
Dar în realitate forţele iraţionale, pe care nu le avem în vedere, determină adeseori dacă ne comportăm etic sau nu.
De exemplu, oamenii preferă să ignore realitatea neconvenabilă, neplăcută, pe care o au în faţă.
Manifestările iraţionale (tiparele de gândire şi comportament, obişnuinţele, automatismele) de care oamenii dau dovadă nu sunt nici întâmplătoare, nici absurde.
Ele sunt sistematice şi, din moment ce le repetă iar şi iar, sunt... previzibile.
Exemplu: fenomenul placebo, nocebo,...
Metode de dezvoltare a intuiţiei :
Cu siguranţă asta interesează pe toată lumea.
În privinţa primei forme descrise mai sus, este clar că există diferenţe interindividuale destul de mari privind anumite domenii în care ne manifestăm intuiţia, deoarece ea se bazează pe experienţa anterioară, pe exerciţii practice, şi pe capacitatea intelectuală personală.
Deci ea poate fi antrenată prin :
- meditaţie asupra experienţelor anterioare,
- exersarea continuă a gândirii, a intelectului, prin întrebări pe care ţi le pui tu ţie însuţi, în legătură cu tot ce ţi se întâmplă, şi la care cauţi răspunsuri logice, raţionale, conform determinismului cauzal, al legilor şi principiilor ştiinţifice cunoscute.
- menţinerea unei gândiri flexibile, maleabile, deschise mereu spre nou, cunoaştere, înţelegere, conştientizare.
- menţinerea unei atitudini pozitive, a calmului mental şi afectiv, căci se ştie bine că agitaţia şi stresul perturbă în mod serios capacitatea intelectuală de procesare corectă şi eficientă a informaţiilor.
În privinţa celei de a doua forme de intuiţie, trebuie înţeles faptul că stimulii primiţi pe cale extrasenzorială sunt subliminali, nu sunt conştientizaţi, şi nu poate fi conştientizată sursa lor.
În plus, în mod evident, când atenţia ta este puternic focalizată asupra unei sarcini fizice, recepţia acestor stimuli este defectuoasă, perturbată, blocată.
Deci metodele vizează :
- aplicarea unor metode de relaxare,
- obţinerea stării de detaşare senzorială,
- focalizarea atenţiei spre interior, spre ceea ce simţi sufleteşte, ca stare emoţională, şi asupra ideilor şi imaginilor care "îţi trec prin minte", căci stimularea extrasenzorială este decodată de intelect, în general, în mod simbolic, prin simboluri arhetipale, la fel ca în vis.
În general se spune că ar trebui să te orientezi spre ceea ce îţi trezeşte o stare pozitivă, plăcută, dar există multe capcane în privinţa urmării acestei recomandări, privind luarea deciziilor corecte, conform intuiţiei tale adevărate.
Căci există aici o interferenţă cu dorinţele şi pasiunile tale, cu temerile tale, cu fricile tale, cu toate tiparele tale de reacţie de tip emoţional.
De aceea trebuie să fii detaşat emoţional, să-ţi cultivi calmul, seninătatea și buna dispoziţie, adică să aplici metode de autocontrol mental, psiho-afectiv.
Deci forma a doua se manifestă cu atât mai plenar şi corect cu cât eşti mai relaxat, calm și detașat de mediu.
Exerciţiile de relaxare, detaşare, menţinerea a calmului interior şi focusare asupra vieţii interioare (meditaţie), te vor ajuta să-ţi dezvolţi capacitatea ta de a discrimina stimulii extrasenzoriali de cei senzoriali şi de producţiile imaginare mentale.
- exerciţiile efectuate în mod conştient, ca mici experimente, constituie o bună formă de dezvoltare.
De exemplu, exerciţiile telepatice, în care rogi un membru al familiei să se gândească la ceva, iar tu, relaxat şi detaşat, să sondezi mintea şi sufletul tău (trările tale emoţionale), pentru a încerca să percepi o formă de recepţionare a gândului emis de emiţătorul aflat lângă tine.
Unii vor percepe mai uşor vizual - imagini interioare, alţii auditiv - sunete ce sunt în legătură cu ceea ce este emis, alţii tactil - senzaţii la nivelul diferitelor porţiuni ale pielii corpului sau chiar subcutanate, musculare, alţii pot simţi gusturi sau mirosuri ce au legătură cu gândul emis...
Indiferent de ceea ce simţi, să nu consideri niciodată că ceva din ce simţi nu este adecvat, că nu are importanţă, utilitate, că ar fi semnale false, etc, ci concentrează-te asupra senzaţiilor pe care le simţi, menţinând în minte întrebarea : ce legătură poate avea asta, ce informaţie poate conţine, ce informaţie a decodificat sub această formă intelectul meu ?
Nu uita că la baza decodării există un complex simbolism, şi că nu toate informaţiile sunt decodate exact în forma în care au fost transmise.
Căci una este să transmiţi o poză (imagine) neutră din punct de vedere afectiv, şi cu totul alta o stare afectivă, sau imaginea unui obiect care-ţi trezeşte şi o anumită emoţie.
În cazul din urmă receptorul poate simţi pregnant emoţia, să rezoneze cu acea stare afectivă, dar ea să trezească o altă imagine în mintea lui, care se află într-o puternică legătură cu acea stare afectivă, din cauza unei experienţe personale anterioare.
Există o legătură între trăirile afective, gânduri şi vise specifice, organele interne şi plăcile respective.
Prin anumite "tratamente" efectuate asupra plăcilor, omul obişnuit poate ajunge la nivelul mediumilor şi clarvăzătorilor, fiind capabil de televedere şi teleaudiție, de citire a gândurilor unui subiect, telepatie, premoniţie, cunoaşterea trecutului unei persoane, vederea aurelor, telediagnosticul bolii (diagnosticul bolii indiferent de distanţă), etc.
Iar aceste fenomene provocate la omul obişnuit dau erori mai mici decât în cazurile mediumilor şi clarvăzătorilor naturali (spontani).
Telepatia provocată, poate fi provocată oricui, ea nu necesită o transă, dar provoacă, prin procedee de excitaţie cutanată lejere, reflexe psihice şi senzoriale care corespund "cuplării" clarvăzătorilor.
Fenomenele de telepatie, de telestezie, adică de transmitere de sentimente sau senzaţii de la un individ la altul, se pot produce la orice distanţă. Există pe suprafaţa corpului puncte, plăci şi zone a căror excitare uşoară sau o slabă presiune este susceptibilă de a provoca reflexe asupra organelor interne şi de a provoca sentimente, gânduri sau emoţii, fie asupra subiectului însuşi, fie asupra unui individ care se află în faţa acestui subiect.
Există fenomene de rezonanţă între anumite gânduri, amintiri, emoţii, etc. şi puncte bine determinate ale pielii.
Pot fi localizate puncte simetrice la un individ care se află în faţa ta, când te concentrezi asupra unui subiect sau gând - consonanţă.
Există pe suprafaţa corpului linii, puncte, plăci cutanate hiperstezice care sunt în relaţie, fie cu organele noastre interne (rezonanţă), fie cu acelea ale altor indivizi (consonanţă), fie cu gândurile noastre sau ale persoanelor prezente sau îndepărtate.
Exemplu: Un subiect A vede un obiect sau fotografia obiectului.
În acel moment, o undă pleacă din creierul său şi ajunge la o zonă cutanată a propriului său corp, şi o sensibilizează.
Există deci o legătură stabilită între luarea la cunoştinţă a obiectului de către creier şi placa situată pe piele, într-un anumit loc al corpului. Calligaris a denumit asta rezonanţă.
O altă persoană B, aflată în faţa lui, primeşte pe nesimţite pe locul simetric al corpului său un fel de reflex, nişte unde care emană de la placa făcută sensibilă de pe corpul lui A.
Corpul lui B este ca o oglindă pe care s-ar reflecta imaginea punctului sau a plăcii devenită sensibilă la A.
Oglindirea este reală, căci dacă placa lui A este pe mâna dreaptă, reflectarea ei asupra lui B va fi pe mâna stângă.
Dacă, cu ajutorul ciocănelului rece sau al unui fascicol faradic, se excită această placă reflectată pe subiectul B, el va vedea instantaneu imaginea obiectului văzut sau gândit de A! Calligaris denumeşte asta consonanţă.
Sistemele cutanate, linii, zone, plăci, etc, studiate şi semnalate de dr. Calligaris, ar fi, după el, linii de trecere (intrare şi ieşire, emisie şi recepţie) de iradieri.
Ele sunt reprezentări geometrice potrivit cărora se face transmiterea de raze vitale, ferestre prin care intră şi ies radiaţiile vitale.
Fiecare rază specifică are fereastra sa specială când iese din corp (rezonanţă), şi fereastra sa particulară, când, provenind de la un element animat său neînsufleţit, din lumea exterioară, se reflectă sau intră în acesta (consonanţă).
Fiecare din liniile axiale, digitale şi înterdigitale, este în relaţie, pe de o parte cu o stare mentală specifică, şi pe de altă parte cu un organ, în aşa fel că un lanţ de trei inele stabileşte contactul cu pielea, organul intern şi creierul, după o lege fixă şi prestabilită.
Fiecare din aceste 3 inele ale lanţului reprezintă o staţie de sosire şi plecare, fiind rând pe rând, un centru de recepţie, de reflectare şi de emisie.
Când un organ intern este comprimat sau stimulat fiziologic, el trimite două emisii: una este primită de creier, cealaltă de o linie axială a mâinii corespunzând acestui organ. Să presupunem că se exercită o presiune puternică pe axa inimii : se va provoca o emoţie cerebrală, şi în acelaşi timp o sensibilizare a liniei axiale a degetului mic.
Dacă se acţionează pe zona splenică (splina), se va provoca o stare melancolică, şi se va sensibiliza a 3-a linie interdigitală.
Pentru ficat se va provoca un gând coleric şi o hiperestezie a celei de-a 2-a linii interdigitale.
Există raporturi între gânduri, liniile mâinii (axiale ale degetelor sau interdigitale) şi organe.
Comprimarea sau evocarea unui organ, excitarea liniei corespondente a mâinii, provoacă în stare de veghe, un sentiment particular, şi evocarea a două organe interne, stimularea simultană a două linii ale mâinii, provoacă idei asociate.
Printr-un astfel de procedeu dr Calligaris a provocat la peste 200 de subiecţi vise bine definite şi corespunzând unor stări psihice determinate.
Dacă timp de 15 la 20 minute înaintea somnului se excită cu un curent faradic slab liniile axiale degetelor sau spaţiilor interdigitale, se vor obţine vise de iubire (policele), de dezorientare mentală (prima linie înterdigitală), de amintiri, mai ales amintiri din copilărie (indexul), vise de ură (a 2-a linie interdigitală), vise confuze (Medius), vise dureroase (a 3-a linie înterdigitală) vise cu frică (inelarul), vise cu imagini liliputane (a 4-a linie interdigitală) şi vise emoţionante sau producând (provocând) frica (auricularul)
Aceleaşi vise sunt provocate prin compresia organelor corespondente, intestine, stomac, ficat, etc, sau prin reprezentarea mentală înaintea somnului a acestor organe.
Dacă se asociază, fie două linii axiale ale degetelor sau două organe interne, luând totuşi precauţia ca să nu existe antagonisme între cele două, cum ar fi dragoste (intestin) şi ură (ficat), se vor obţine visuri diferenţiate, amintiri de plăceri ale dragostei, frică de durere, etc.
Astfel în somn se reproduc aceleaşi fenomene ca în stare de veghe.
Compresia organelor dă de asemenea rezultate analoage pentru vise.
Această compresie se face fie cu mâna, fie cu pumnii, cu o cărămidă, cu o scândurică, cu greutăţi sau bile de metal, timp de 15 - 20 de minute înainte de culcare.
Subiectul care doreşte să obţină un vis determinat, va putea să-şi comprime el însuşi organul corespondent visului respectiv.
Se ştie și că bolnavii cu :- afecţiuni cardiace sunt subiecţi supuşi unor vise emoţionante, cu senzaţii de frică, de teroare nocturnă şi de coşmar;
- afecţiuni pulmonare au viziuni liliputane,
- afecţiuni splenice visează episoade dureroase,
- afecțiuni pancreatice au vise fericite şi vesele,
- afecțiuni ale stomacului au vise dezordonate,
- afecțiuni ale intestinelor au vise anxioase,
- afecţiuni renale au vise confuze.
În toate aceste cazuri patologice leziunea (afecțiunea) organului înlocuieşte compresiunea (stimularea) artificială!
Am inclus aceste informaţii pentru a înţelege mai bine modul în care sunt codate şi decodate anumite informaţii emise şi recepţionate, acest lucru fiind foarte util în privinţa interpretării stimulilor resimţiţi în cazul "intuiţiei", a înţelegerii semnificaţiilor lor.
Intuiţia în Psihologie:
- intuitivi extravertiţi - intuiţia este valorificată în exterior, în scopul acţiunii şi al executării.
Prin anumite "tratamente" efectuate asupra plăcilor, omul obişnuit poate ajunge la nivelul mediumilor şi clarvăzătorilor, fiind capabil de televedere şi teleaudiție, de citire a gândurilor unui subiect, telepatie, premoniţie, cunoaşterea trecutului unei persoane, vederea aurelor, telediagnosticul bolii (diagnosticul bolii indiferent de distanţă), etc.
Iar aceste fenomene provocate la omul obişnuit dau erori mai mici decât în cazurile mediumilor şi clarvăzătorilor naturali (spontani).
Telepatia provocată, poate fi provocată oricui, ea nu necesită o transă, dar provoacă, prin procedee de excitaţie cutanată lejere, reflexe psihice şi senzoriale care corespund "cuplării" clarvăzătorilor.
Fenomenele de telepatie, de telestezie, adică de transmitere de sentimente sau senzaţii de la un individ la altul, se pot produce la orice distanţă. Există pe suprafaţa corpului puncte, plăci şi zone a căror excitare uşoară sau o slabă presiune este susceptibilă de a provoca reflexe asupra organelor interne şi de a provoca sentimente, gânduri sau emoţii, fie asupra subiectului însuşi, fie asupra unui individ care se află în faţa acestui subiect.
Există fenomene de rezonanţă între anumite gânduri, amintiri, emoţii, etc. şi puncte bine determinate ale pielii.
Pot fi localizate puncte simetrice la un individ care se află în faţa ta, când te concentrezi asupra unui subiect sau gând - consonanţă.
Există pe suprafaţa corpului linii, puncte, plăci cutanate hiperstezice care sunt în relaţie, fie cu organele noastre interne (rezonanţă), fie cu acelea ale altor indivizi (consonanţă), fie cu gândurile noastre sau ale persoanelor prezente sau îndepărtate.
Exemplu: Un subiect A vede un obiect sau fotografia obiectului.
În acel moment, o undă pleacă din creierul său şi ajunge la o zonă cutanată a propriului său corp, şi o sensibilizează.
Există deci o legătură stabilită între luarea la cunoştinţă a obiectului de către creier şi placa situată pe piele, într-un anumit loc al corpului. Calligaris a denumit asta rezonanţă.
O altă persoană B, aflată în faţa lui, primeşte pe nesimţite pe locul simetric al corpului său un fel de reflex, nişte unde care emană de la placa făcută sensibilă de pe corpul lui A.
Corpul lui B este ca o oglindă pe care s-ar reflecta imaginea punctului sau a plăcii devenită sensibilă la A.
Oglindirea este reală, căci dacă placa lui A este pe mâna dreaptă, reflectarea ei asupra lui B va fi pe mâna stângă.
Dacă, cu ajutorul ciocănelului rece sau al unui fascicol faradic, se excită această placă reflectată pe subiectul B, el va vedea instantaneu imaginea obiectului văzut sau gândit de A! Calligaris denumeşte asta consonanţă.
Sistemele cutanate, linii, zone, plăci, etc, studiate şi semnalate de dr. Calligaris, ar fi, după el, linii de trecere (intrare şi ieşire, emisie şi recepţie) de iradieri.
Ele sunt reprezentări geometrice potrivit cărora se face transmiterea de raze vitale, ferestre prin care intră şi ies radiaţiile vitale.
Fiecare rază specifică are fereastra sa specială când iese din corp (rezonanţă), şi fereastra sa particulară, când, provenind de la un element animat său neînsufleţit, din lumea exterioară, se reflectă sau intră în acesta (consonanţă).
Fiecare din liniile axiale, digitale şi înterdigitale, este în relaţie, pe de o parte cu o stare mentală specifică, şi pe de altă parte cu un organ, în aşa fel că un lanţ de trei inele stabileşte contactul cu pielea, organul intern şi creierul, după o lege fixă şi prestabilită.
Fiecare din aceste 3 inele ale lanţului reprezintă o staţie de sosire şi plecare, fiind rând pe rând, un centru de recepţie, de reflectare şi de emisie.
Când un organ intern este comprimat sau stimulat fiziologic, el trimite două emisii: una este primită de creier, cealaltă de o linie axială a mâinii corespunzând acestui organ. Să presupunem că se exercită o presiune puternică pe axa inimii : se va provoca o emoţie cerebrală, şi în acelaşi timp o sensibilizare a liniei axiale a degetului mic.
Dacă se acţionează pe zona splenică (splina), se va provoca o stare melancolică, şi se va sensibiliza a 3-a linie interdigitală.
Pentru ficat se va provoca un gând coleric şi o hiperestezie a celei de-a 2-a linii interdigitale.
Există raporturi între gânduri, liniile mâinii (axiale ale degetelor sau interdigitale) şi organe.
Comprimarea sau evocarea unui organ, excitarea liniei corespondente a mâinii, provoacă în stare de veghe, un sentiment particular, şi evocarea a două organe interne, stimularea simultană a două linii ale mâinii, provoacă idei asociate.
Printr-un astfel de procedeu dr Calligaris a provocat la peste 200 de subiecţi vise bine definite şi corespunzând unor stări psihice determinate.
Dacă timp de 15 la 20 minute înaintea somnului se excită cu un curent faradic slab liniile axiale degetelor sau spaţiilor interdigitale, se vor obţine vise de iubire (policele), de dezorientare mentală (prima linie înterdigitală), de amintiri, mai ales amintiri din copilărie (indexul), vise de ură (a 2-a linie interdigitală), vise confuze (Medius), vise dureroase (a 3-a linie înterdigitală) vise cu frică (inelarul), vise cu imagini liliputane (a 4-a linie interdigitală) şi vise emoţionante sau producând (provocând) frica (auricularul)
Aceleaşi vise sunt provocate prin compresia organelor corespondente, intestine, stomac, ficat, etc, sau prin reprezentarea mentală înaintea somnului a acestor organe.
Dacă se asociază, fie două linii axiale ale degetelor sau două organe interne, luând totuşi precauţia ca să nu existe antagonisme între cele două, cum ar fi dragoste (intestin) şi ură (ficat), se vor obţine visuri diferenţiate, amintiri de plăceri ale dragostei, frică de durere, etc.
Astfel în somn se reproduc aceleaşi fenomene ca în stare de veghe.
Compresia organelor dă de asemenea rezultate analoage pentru vise.
Această compresie se face fie cu mâna, fie cu pumnii, cu o cărămidă, cu o scândurică, cu greutăţi sau bile de metal, timp de 15 - 20 de minute înainte de culcare.
Subiectul care doreşte să obţină un vis determinat, va putea să-şi comprime el însuşi organul corespondent visului respectiv.
Se ştie și că bolnavii cu :- afecţiuni cardiace sunt subiecţi supuşi unor vise emoţionante, cu senzaţii de frică, de teroare nocturnă şi de coşmar;
- afecţiuni pulmonare au viziuni liliputane,
- afecţiuni splenice visează episoade dureroase,
- afecțiuni pancreatice au vise fericite şi vesele,
- afecțiuni ale stomacului au vise dezordonate,
- afecțiuni ale intestinelor au vise anxioase,
- afecţiuni renale au vise confuze.
În toate aceste cazuri patologice leziunea (afecțiunea) organului înlocuieşte compresiunea (stimularea) artificială!
Am inclus aceste informaţii pentru a înţelege mai bine modul în care sunt codate şi decodate anumite informaţii emise şi recepţionate, acest lucru fiind foarte util în privinţa interpretării stimulilor resimţiţi în cazul "intuiţiei", a înţelegerii semnificaţiilor lor.
Intuiţia în Psihologie:
Unii psihologi consideră intuiţia a fi o capacitate sau o funcţie psihică fundamentală umană.
Jung alătură intuiţia celor trei funcţii psihice esenţiale (gândirea, sentimentul, senzaţia), cu care formează împreună fundamentul psihicului uman.
Prin intuiţie este perceput ceea ce este ascuns, este iluminat sensul obscur al imaginilor simbolice, al motivaţiilor inconştiente.
Intuiţia se bazează pe anumite fapte psihologice a căror apariţie şi disponibilitate rămân inconştiente.
Ea apare sub două forme:
1. subiectivă - o percepție de fapte psihice inconştiente, de provenienţă esenţialmente subiectivă2. obiectivă - o percepţie de fapte care se întemeiază pe percepţii subliminale referitoare la obiect şi pe sentimente şi gânduri subliminale determinate de aceste percepţii.
După gradul de participare a senzaţiei se pot deosebi două forme de intuiţie: forme concrete şi forme abstracte.
1. Intuiţia concretă mijloceşte percepţii referitoare la realitatea lucrurilor. Este un proces reactiv, rezultând din stările date de fapt.
Intuiţia se bazează pe anumite fapte psihologice a căror apariţie şi disponibilitate rămân inconştiente.
Ea apare sub două forme:
1. subiectivă - o percepție de fapte psihice inconştiente, de provenienţă esenţialmente subiectivă2. obiectivă - o percepţie de fapte care se întemeiază pe percepţii subliminale referitoare la obiect şi pe sentimente şi gânduri subliminale determinate de aceste percepţii.
După gradul de participare a senzaţiei se pot deosebi două forme de intuiţie: forme concrete şi forme abstracte.
1. Intuiţia concretă mijloceşte percepţii referitoare la realitatea lucrurilor. Este un proces reactiv, rezultând din stările date de fapt.
2. Intuiţia abstractă mijloceşte percepţia corelaţiilor ideatice.
Necesită, ca şi senzaţia abstractă, un anumit element de orientare, voliţional sau intenţional.
În funcţie de elementul cu care se asociază - percepţia internă sau dinamica situaţiilor externe, Jung discerne intuitivul introvertit şi intuitivul extravertit.
Intuiţia compensează senzaţia, este o funcţie iraţională, deşi componentele ei pot fi ulterior analizate, iar apariţia ei poate fi pusă de acord cu legile raţiunii.
Tipul intuitiv îşi orientează atitudinea generală după principiul intuiţiei - după percepţiile care trec prin inconştient.
În funcţie de elementul cu care se asociază - percepţia internă sau dinamica situaţiilor externe, Jung discerne intuitivul introvertit şi intuitivul extravertit.
Intuiţia compensează senzaţia, este o funcţie iraţională, deşi componentele ei pot fi ulterior analizate, iar apariţia ei poate fi pusă de acord cu legile raţiunii.
Tipul intuitiv îşi orientează atitudinea generală după principiul intuiţiei - după percepţiile care trec prin inconştient.
Distingem:
- intuitivi introvertiţi - intuiţia este valorificată în interior în vederea cunoaşterii sau a contemplaţiei lăuntrice, - intuitivi extravertiţi - intuiţia este valorificată în exterior, în scopul acţiunii şi al executării.
În cazuri anormale, intuiţia se contopeşte cu conţinuturile inconştientului colectiv care o condiţionează intim.
De aici faptul că tipul intuitiv poate părea în acest caz iraţional şi incomprehensibil în cel mai înalt grad.
Intuiţia are un rol important în activitatea umană, în creativitate, rezolvarea problemelor, relaţiile interpersonale, etc.
Diferenţele de abordare psihologice apar în precizarea mai riguroasă a specificului psihologic al intuiţiei.
Malcolm Westcott, autorul cărţii "Către o psihologie contemporană a intuiţiei", publicată în 1968, a efectuat cercetări de măsurare a capacităţile gândirii intuitive, şi a formulat existenţa a două categorii de subiecţi:
Cum ne putem dezvolta intuiția ?
Există la ora actuală elaborate multe metode, procedee, tehnici şi exerciţii.
Muzică de Relaxare şi Meditaţie
În playlistul meu Youtube "Meditaţia"
Partea de început a playlistului este cu filme privind teoria şi practica meditaţiei.
https://youtu.be/N7XFdyfX_-I?list=PLbN5sJc5PARDWZwSiNMdKRpeKiz0glY8J
Oamenii creativi sunt foarte deschişi faţă de modelele intuitive de cunoaştere.
Intuiţia are rol în formarea de noi ipoteze.
Diferenţele de abordare psihologice apar în precizarea mai riguroasă a specificului psihologic al intuiţiei.
Pentru unii psihologi, intuiţia reprezintă o cunoaştere bazată pe experienţa provenită prin canalele senzoriale.
Experienţele care depăşesc sfera celor cinci simţuri nu sunt luate în considerare, de aceea unii psihologi au lărgit sfera noţiunii de intuiţie, cuprinzînd în ea şi fenomene psihice şi psihofiziologice cum sunt percepţiile subliminale şi cele extrasenzoriale - telepatia, precogniţia, premoniţia, clarviziunea, etc.
Malcolm Westcott, autorul cărţii "Către o psihologie contemporană a intuiţiei", publicată în 1968, a efectuat cercetări de măsurare a capacităţile gândirii intuitive, şi a formulat existenţa a două categorii de subiecţi:
1. "intuitivi" - extrem de performanţi, care pornesc în rezolvarea problemelor de la jumătate din informaţia necesară în mod normal.
Sunt nonconformişti, încrezători în ei, independenţi, cu simţul riscului, cu interese abstracte, spontani, îndrăzneţi, etc.
2. “supuşi hazardului”- care au tendinţa de a utiliza puţină informaţie pentru a ajunge la rezultate mediocre.
Cum ne putem dezvolta intuiția ?
Există la ora actuală elaborate multe metode, procedee, tehnici şi exerciţii.
În cartea lui Frances E. Vaughan "Trezirea intuiţiei", autorul consideră că esenţiale pentru dezvoltarea intuiţiei ar fi:
Intenţia: dorinţa de a acorda o valoare intuiţiei şi de a dori s-o dezvolţi.
Timpul: durata absolut necesară consacrată intuiţiei, acordarea unui loc în propria viaţă.
Relaxarea: reducerea tensiunii fizice şi emoţionale, care permite accesul la percepţia interioară conştientă.
Liniştea: intuiţia înfloreşte în liniştea interioară.
Onestitatea: a fi sincer cu tine însuţi şi cu alţii.
Receptivitatea: calmul, deschiderea permit apariţia intuiţiei, în timp ce excesul de activitate şi de programare conştientă împiedică percepţia interioară.
Detaşarea: acceptarea lucrurilor aşa cum sunt, perceperea lor în nuditatea lor, în loc de a le considera conforme cu aşteptările şi propriile idei.
Practica zilnică: percepţia intuitivă se dezvoltă dacă este cultivată în fiecare zi; neglijată, ea riscă a nu se manifesta.
Consemnarea într-un jurnal: notarea presentimentelor, a percepţiilor intuitive, a imaginilor ce apar spontan.
Grupul de susţinere: împărţirea cu amicii a succeselor şi eşecurilor, speranţelor şi temerilor, fără ca acestea să fie nici judecate, nici interpretate.
Plăcerea: ea este cea care procură resursele creative ale intuiţiei; provine din sentimentul satisfacţiei proprii, a extensiei conştiinţei, ca şi din luarea în propriile mîini a existenţei.
Sensibilitatea: dă acces mai multor informaţii şi extinde cunoaşterea intuitivă.
Jocurile nonverbale: desen, muzică, modelaj, activităţi corporale şi alte forme de expresie nonverbale practicate prin optica jocului.
Încrederea: a te încrede în tine însuţi, în propria experienţă şi în mecanismele experienţei intuitive.
Deschiderea: orientarea spre orice experienţă, mai degrabă interioară decît exterioară, dă intuiţiei spaţiul necesar dezvoltării ei.
Curajul: acceptarea de a cunoaşte şi înfrunta propriile temeri facilitează expansiunea intuiţiei.
Acceptarea: atitudinea necritică, acceptarea de sine şi a altor lucruri aşa cum sunt.
Dragostea: abandonarea în voia sentimentelor de dragoste şi de compasiune, fără prejudecăţi care favorizează empatia afectivă şi identificarea intuitivă.
Întrebări pentru meditație:
Dacă intuiţia este înnăscută, aşa cum consideră marea majoritate a psihologilor, atunci mai putem vorbi de... educarea şi dezvoltarea ei?
Playlistul Youtube "Creaţii personale Kato" katona nicolae
Materiale ajutătoare utile:
-Autosugestionarea subconştientului pentru materializarea gândurilor
Intenţia: dorinţa de a acorda o valoare intuiţiei şi de a dori s-o dezvolţi.
Timpul: durata absolut necesară consacrată intuiţiei, acordarea unui loc în propria viaţă.
Relaxarea: reducerea tensiunii fizice şi emoţionale, care permite accesul la percepţia interioară conştientă.
Liniştea: intuiţia înfloreşte în liniştea interioară.
Onestitatea: a fi sincer cu tine însuţi şi cu alţii.
Receptivitatea: calmul, deschiderea permit apariţia intuiţiei, în timp ce excesul de activitate şi de programare conştientă împiedică percepţia interioară.
Detaşarea: acceptarea lucrurilor aşa cum sunt, perceperea lor în nuditatea lor, în loc de a le considera conforme cu aşteptările şi propriile idei.
Practica zilnică: percepţia intuitivă se dezvoltă dacă este cultivată în fiecare zi; neglijată, ea riscă a nu se manifesta.
Consemnarea într-un jurnal: notarea presentimentelor, a percepţiilor intuitive, a imaginilor ce apar spontan.
Grupul de susţinere: împărţirea cu amicii a succeselor şi eşecurilor, speranţelor şi temerilor, fără ca acestea să fie nici judecate, nici interpretate.
Plăcerea: ea este cea care procură resursele creative ale intuiţiei; provine din sentimentul satisfacţiei proprii, a extensiei conştiinţei, ca şi din luarea în propriile mîini a existenţei.
Sensibilitatea: dă acces mai multor informaţii şi extinde cunoaşterea intuitivă.
Jocurile nonverbale: desen, muzică, modelaj, activităţi corporale şi alte forme de expresie nonverbale practicate prin optica jocului.
Încrederea: a te încrede în tine însuţi, în propria experienţă şi în mecanismele experienţei intuitive.
Deschiderea: orientarea spre orice experienţă, mai degrabă interioară decît exterioară, dă intuiţiei spaţiul necesar dezvoltării ei.
Curajul: acceptarea de a cunoaşte şi înfrunta propriile temeri facilitează expansiunea intuiţiei.
Acceptarea: atitudinea necritică, acceptarea de sine şi a altor lucruri aşa cum sunt.
Dragostea: abandonarea în voia sentimentelor de dragoste şi de compasiune, fără prejudecăţi care favorizează empatia afectivă şi identificarea intuitivă.
Întrebări pentru meditație:
Dacă intuiţia este înnăscută, aşa cum consideră marea majoritate a psihologilor, atunci mai putem vorbi de... educarea şi dezvoltarea ei?
Dacă intuiţia reprezintă o manifestare spontană, atunci efortul de a o educa şi dezvolta nu este oare... destabilizator pentru percepţia intuitivă?
Playlistul Youtube "Creaţii personale Kato" katona nicolae
Materiale ajutătoare utile:
-Autosugestionarea subconştientului pentru materializarea gândurilor
-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/empatie-simpatie-sexualiate.html
- Antreprenoarea Bel Pesce despre 5 mituri privind împlinirea visurilor
- Despre Alegeri, Inconștiență și Suferință
- Alegerea, Conformarea, Teama și Fericirea
- Daniel Kahneman : Enigma experienţei şi a memoriei (Despre fericire)
- Antreprenoarea Bel Pesce despre 5 mituri privind împlinirea visurilor
- Despre Alegeri, Inconștiență și Suferință
- Alegerea, Conformarea, Teama și Fericirea
- Daniel Kahneman : Enigma experienţei şi a memoriei (Despre fericire)
- Puterea minţii, Placebo, Nocebo, Autosugestie şi Vindecare - Instinct și Educație
- Află rezultatele unor cercetări privind modul în care alegem și decidem
- Ecuația Personală - Yram
- Află rezultatele unor cercetări privind modul în care alegem și decidem
- Ecuația Personală - Yram
- Michael Shermer : Modelul din spatele auto-iluziei
- Cele 12 Funcţii ale Emisferelor Cerebrale - Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
- Spirit, spirite. Ce este Spiritul
- Din nou despre Iniţiere şi Iniţiaţi, Automatisme, Conştient, Subconştient şi Inconştient
- Punctul de Asamblare (Sinteză din Arta Visatului - Carlos Castaneda )
- Cele 12 Funcţii ale Emisferelor Cerebrale - Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
- Spirit, spirite. Ce este Spiritul
- Din nou despre Iniţiere şi Iniţiaţi, Automatisme, Conştient, Subconştient şi Inconştient
- Punctul de Asamblare (Sinteză din Arta Visatului - Carlos Castaneda )
Muzică de Relaxare şi Meditaţie
În playlistul meu Youtube "Meditaţia"
Partea de început a playlistului este cu filme privind teoria şi practica meditaţiei.
https://youtu.be/N7XFdyfX_-I?list=PLbN5sJc5PARDWZwSiNMdKRpeKiz0glY8J
Cursuri Online Dezvoltare Personală - LINK
Distribuie dacă ți-a plăcut, mulțumesc!
-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 
Mulțumesc!
Vizitează Forumul Portal Spiritual Kato - forum de informare și discuții NOU creat: https://kato-portal-spiritual.ro/forum/
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
Toate blogurile, conturile, paginile și grupurile mele Facebook:
Poți susține activitatea mea prin sponsorizare pe platforma Patreon sau Buy Me A Coffe, și vei beneficia de bonusuri (articole și materiale video destinate sponsorilor):
https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhEDonează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
CONTUL MEU PE PLATFORMA BUY ME A COFFE unde cine vrea poate sponsoriza activitatea mea, iar cei ce vor deveni Membri cu sponsorizare lunară au acces la articole și videouri bonus Mulțumesc
Publicată de Katona Nicolae pe Vineri, 11 decembrie 2020
-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici: Subscribe to Spirit by Email
-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog.
Mulţumesc !
-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole!http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun (dă click pe titluri)
StopMotionCreator
Storyxy
Promoyze
AscendPages
Offeo - creezi videoclipuri uimitoare pentru social media
Designrr - Creare ebook-uri
VOOPLAYER - Video Hosting and Marketing Platform for Business
StreamYard - studio emisie live
StopMotionCreator
Storyxy
Promoyze
AscendPages
Offeo - creezi videoclipuri uimitoare pentru social media
Designrr - Creare ebook-uri
VOOPLAYER - Video Hosting and Marketing Platform for Business
StreamYard - studio emisie live
SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...
