Un blog despre iubire,prietenie, acceptare,intelegere, cunoastere, armonie, echilibru sufletesc,vindecare spirituala...
Un loc magic,spiritual,un loc ce se va extinde,cu timpul,...
Am ajuns, cu timpul, la acest mod de înţelegere a lumii şi vieţii, care mă ajută să fiu "bun", "binefăcător", "corect", "altruist", şi totodată să îmi înţeleg şi să îmi accept doza de ego ism ca pe ceva normal şi natural: Binele general cuprinde binele individual al fiecăruia. Contribuind la binele altuia contribui la binele general, şi implicit, deci, la binele propriu. Contribuind la binele meu contribui la binele general, din care el face parte integrantă. Starea mea de "rău" (insuficienţă şi exces), cât şi a oricui altcuiva, afectează negativ binele general, deci şi binele meu personal.
Concluzie: sprijinind şi ajutând pe alţii, te sprijini şi te ajuţi şi pe tine însuţi, inevitabil, în mod automat, deci putem vedea în asta şi o doză de egoism şi una de altruism, totodată. :) Făcând un "rău" ţie, sau oricui altcuiva, afectezi binele general, binele propriu, şi al fiecăruia. Binele nefăcut la timpul potrivit, când ai avut ocazia să îl faci, reprezintă o oportunitate pierdută de a contribui la binele general, propriu, şi al fiecărui altcuiva.
Nu e nici un stres, este vorba de înţelegere şi liber arbitru aici. Tu alegi cât, ce, şi cum vrei să faci, să oferi, şi să primeşti, în compensare. Aşa sunt regulile Jocului Vieţii, dar tu poţi juca cum doreşti, poţi experimenta ce vrei tu, binele şi răul, recompensa şi pedeapsa, plăcerea şi neplăcerea, adevărul şi falsul, căci tu eşti Jucătorul şi tu decizi cum vrei să îţi trăieşti viaţa. Mai mult sau mai puţin... conştient. Conştientizarea aduce relaxare, neînţelegerea crează stres. Îţi doresc să poți fi relaxat, când vrei. Asta resupune să știi cum să te relaxezi, să cunoști metode și tehnici de relaxare, pe care le poți aplica la voință când vrei, când ai nevoie. Vezi playlistul meu youtube Relaxarea - Tehnici, Metode, și abonează-te să fii la curent cu noutățile.
CUM SĂ INFLUENȚEZI POZITIV LUMEA De ce să o influențezi pozitiv? Deoarece este spre binele tău, desigur, după cum ziceam mai sus. Fii egoist, deci, și fă bine cui poți. Nu îți pierde timpul cu oameni care nu sunt interesați să își împartă timpul lor cu tine. Ajunge să constați dezinteresul lor, nu insista, căci trezești reacții adverse. Adresează-te celor care AU NEVOIE de tine, ceva ce tu le poți oferi, chiar și numai prin prezența și atitudinea ta plăcută lor, la fel cum la medic vin doar cei bolnavi, și el nu se agită să trateze oameni sănătoși sau bolnavi care nu vor să se prezinte la medic din n motive personale. Poți fi util unora, dar nu tuturor, căci, vorba aia, nu ești o pizza sau o sticlă de vin. De aceea, conștientizează că nu are rost să pierdzi timp rețios cu cei ce nu au nevoie de tine, căci există mereu oameni care au nevoie de tine, și merită să le acorzi lor din timpul tău, spre binele lor, al tău, al tuturor. Lasă oamenilor libertatea de a decide cât și cum vor să interacționeze cu tine, cu alții, căci toate vin la timpul lor, cine va avea nevoie de tine te va căuta, stai calm, folosește-ți timpul și eforturile eficient, productiv. Totul este "pe interes", toate relațiile interumane se bazează pe intereselele lor comune, deci, ca să influențezi pe alții, ar trebui să le cunoști interesele, și să te adresezi intereselor lor, prin ceva atractiv legat de interesele lor. Cel mai atractiv aspect este... FRICA, fricile care însoțesc interesele umane, deci dacă te adresezi fricilor lor, dacă dai impresia că poți "rezolva" fricile lor, oamenii te vor asculta, căci ei vor răspunsuri și soluții care să îi elibereze de fricile lor, anxietatea lor, temerile lor, incertitudinea lor, confuzia lor, problemele lor, etc.
Pe de altă parte, în compensare, au tendința de a respinge adevărul, deoarece doare, le arată erorile vieții lor, greșelile lor, și vor manifesta reacții de apărare și protecție e Eului, Egoului. Deci nu e ușor, dar poate fi... distractiv, amuzant, acest joc de atracții-respingeri relațional. Cu timpul, prin exerciții și antrenament, cu răbdare, înțelegere, compasiune, și cu zâmbetul pe buze mereu, relaxat, poți sprijini și ajuta pe alții, tot mai mulți, să înțeleagă și să ACCEPTE Adevărul, căci mulți îl intuiesc dar au mari rezistențe în a-l și accepta în viața lor, a trăi în Adevăr. Dar dacă tu nu ești pregătit pentru asta, trebuie să îți fie clar că ai nevoie să te pregătești, să exersezi, să te antrenezi, sa te treinuiești... Succes!
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click peLike şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici:Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
Am
refăcut playlistul
meu youtube ”Meditația - Teorie și Practică - Kato”
(peste 350 videoclipuri), în care materialele video din prima parte
(peste 100) sunt grupate sub forma unui Curs extensiv de meditație
online, în care poți învăța mai multe metode și tehnici de
meditație. Voi
reface și materialele video personale despre meditație, pentru a se
încadra mai bine în acest format. Playlistul
este continuu actualizat, la fel ca și celelalte peste 100
playlisturi, deci abonați-vă la canalul meu youtube să rămâneți
în legătură și să fiți la curent cu noutățile.
Mintea îmbolnăvește corpul?
Dar
ce este... mintea?
Cine știe ce este mintea?
Cine cunoaște
bine legătura mentalului cu corporalitatea fizică?
Mulți dau
vina pe minte, că ea ar fi cauza îmbolnăvirii corpului.
Și
asta din cauză că habar nu au ce sunt... gândurile, care este
natura lor, și care este natura minții.
Mintea operează cu
gânduri.
Dar de unde vin... gândurile?
Ce sunt gândurile
de fapt?
Tu spui în mod... firesc afirmații de genul: ”Mi-a
trecut un gând prin minte”.
De unde a venit el, și cum de a
nimerit tocmai... mintea ta?
”Mi-a venit o intuiție.”
De
unde ți-a venit?
Cum de ți-a venit?
Dacă asemuim mintea
cu un motor și gândurile cu combustibilul, de calitatea
combustibilului depinde buna funcționare a motorului, deci de
calitatea gândurilor depinde buna funcționare a minții.
Dar
nu numai.
Problema constă în faptul că oamenii fac confuzia
de a identifica motorul cu... combustibilul.
Mintea este ca
un... instrument.
Mintea operează cu gândurile, ca un PC cu
datele de input, pe baza unor programe, a unor softuri.
Dacă
asemuim PCul cu corpul, și mintea cu softwareul, vei înțelege că
așa cum nu softul PCului îl îmbolnăvește când preia un virus,
ci virusul, așa și corpul este îmbolnăvit de fapt de GÂNDURI, nu
de mintea care care le prelucrează.
Virusul
este ca un gând pe care mintea nu îl poate identifica și gestiona
corect, eficient, dacă nu are un... antivirus updatat la zi.
Virusul
este ca un gând distructiv care conține niște instrucțiuni
operante clare, precise, privind efectele pe care le produce în
sistem.
Mintea unor oameni dispune de firewall, de antivirus, de
antimalware, dar a altora... nu prea.
De aceea, în mintea celor
care nu beneficiază de... protecție adecvată împotriva gândurilor
nocive, aceste gânduri se pot infiltra nestingherite, și pot
opera...
Gândurile ALIMENTEAZĂ mintea, gândirea, și problema
este că oamenii preiau gânduri nocive, alterate, eronate,
disfuncționale, etc - idei, judecăți, raționamente, fără
discernământ, pe bandă, fără simț critic, și le bagă în
”motoru” lor, fără să le filtreze, care, săracu... se va
umple de noxe, gudroane, impurități...
Este
ca și cum oamenii au opțiunea de a activa filtrul sau nu, și
majoritatea îl țin dezactivat, sau nu îl schimbă când e
colmatat, înfundat cu... mizerie, și și-a pierdut proprietățile
filtrante...
Ființa
umană ”respiră” gândurile așa cum corpul respiră aerul.
La
fel cum calitatea aerului afectează plămânii și organismul,
calitatea gândurilor afectează mintea, gândirea, starea
psiho-afectivă.
De mii de ani mentorii spirituali învață
oamenii cum să își filtreze gândurile care... ”le trec prin
minte”, dar prea puțini înțeleg utilitatea acestui
demers.
Psihologia
nu studiază acest proces energoinformațional, nici măcar nu îl
cunoaște, și nu îl ia în seamă, el ținând mai mult de
fiziologia de tip inforenergetică.
De aceea nu poate înțelege
bine legile care stau la baza funcționării relației
minte-gânduri-corporalitate, și preia empiric rezultatele
cercetărilor de laborator, încercând să formuleze... legi și principii, pe baza lor, plecând de la observarea efectelor
obiective.
Pe baza jonglării cu factorii cauzali, în situația
experimentală, a determinării variației efectelor în raport cu
variația factorilor cauzali, încearcă să găsească legi și
principii operante.
Limitarea acestui demers este, cred, destul
de clară.
Dar psihologii
au ajuns la concluzia că nu stimulii, nu evenimentele în sine ne
influențează de fapt starea emoțională, ci modul în care
INTERPRETĂM stimulii, evenimentele.
Iar aceste interpretări,
de fapt se bazează pe o rețea de... gânduri preluate de la alții,
care au format o rețea de... interpretare, un sistem de credințe și
convingeri interpretativ.
Această
rețea filtrantă se comportă ca o rețea cu găuri de diferite
mărimi și forme, prin care pot trece doar anumite elemente
(gânduri) care au mărimea și forma acelor găuri.
Altfel
privind: o rețea care vibrează pe anumite domenii de frecvențe și
modulații de frecvențe, care intră în rezonanță doar cu anumite
gânduri, de anumite frecvențe și modulații, care activează
astfel gândirea, atracția, respingerea formelor-gânduri.
Mai
concret: în plan inforenergetic fiecare om are în aură ceea ce a
captat și păstrat din formele-gânduri cu care a rezonat, ceea ce a
atras și s-a lipit de aura sa.
Și aceste acumulări de tip
inforenergetic reacționează în mod vibrator continuu, cu efecte
asupra vibrațiilor celulelor corpului, într-un mod bine stabilit,
programat.
Între energia gândurilor acumulate în aură și
energia celulelor se realizează un continuu transfer energetic,
schimburi și interacțiuni energetice, care influențează starea de
bună funcționare (sănătate) a celulelor, țesuturilor,
organelor...
Meditație, relaxare, sănătate A deține cunoștințe, a acumula și depozita informații în memorie, nu îți ajunge ca să poți să îți menții sănătatea la cote înalte.
Majoritatea
oamenilor de cultură au suferit de diferite boli, mulți au murit de
boli cronice.
A
cunoaște nu este echivalent cu a înțelege.
Mulți
cunosc o mulțime de lucruri, dar puțini le înțeleg.
"Mulți
cunoscători, puțini înțelegători."
:)
Pentru
a aplica în practică, în viața ta de zi cu zi, normele și
principiile unei vieți corecte, sănătoase, trebuie întîi să le
iei la cunoștință,
apoi să le înțelegi,
înțelegerea îți va conferi posibilitatea de a le accepta
ca
firești, și abia ulterior le vei putea aplica în
mod firesc în viața ta, cu credință și convingere.
Doar
această credință și convingere dobândită prin înțelegere, îți
va conferi MOTIVAȚIA necesară de a le aplica cu fermitate în
practică. Doar motivația reală puternică menține voința trează
și fermitatea ei.
Ceea
ce nu cunoști destul de bine, și nu înțelegi, nu poți accepta.
De
aceea este necesar să te instruiești și să meditezi la ceea ce
cunoști (ai luat la cunoștință), în mod continuu, pentru a
înţelege şi a putea accepta adevărul.
Meditația
efectuată asupra experiențelor tale de viață are o deosebită
importanță.
Este
un puternic instrument de evoluție și progres.
Oamenii
ar trebui să practice în mod zilnic meditația, atât în scop
recreativ, de relaxare și detensionare, cât și în scopul lărgirii
progresive a orizontului înțelegerii și conștientizării
realității și adevărului.
Prin
efectele ei, meditația ferește psihicul și organismul de boală.
De
dezechilibre, blocaje, dereglări, tulburări funcționale.
Doar
un psihic relaxat poate menține un organism în stare relaxată.
Un
psihic încordat, tensionat, stresat, blocat, menține întreg
organismul în stare de încordare, tensiune, blocare pe activarea
simpatică, pregătit de ‘’fugă sau luptă‘’, care
secătuiește rapid organismul de energie.
Boala
survine mereu, inevitabil, după o perioadă de BLOCAJ în activarea
simpatică, când organismul nu se mai poate relaxa eficient pe o
perioadă mai lungă de timp.
Reacția
de "fugă
sau luptă"
mai este cunoscută și sub numele de răspunsul
simpato-adrenal.
În
cazul activării
se
secretă acetilcolină,
care activează secreția de adrenalină
(epinefrină)
și noradrenalină
(norepinefrină).
Acestea
sunt eliberate în sânge.
Sistemul
nervos simpatic acționează autonom, fară control conștient, și
pregătește corpul pentru acțiune și situații periculoase prin: creșterea ritmului cardiac, constricția vaselor sanguine,
dilatarea pupilelor, piloerecția (‘’piele de găină‘’),
dilatarea bronhiilor, scăderea motilității intestinului gros,
creșterea transpirației, creșterea presiunii sanguine, dilatarea
vaselor sanguine ce irigă inima, reducerea secreției glandelor
salivare, cauzând o secreție vâscoasă de salivă (gură uscată).
Meditația
are efect deblocant, relaxant, determinând activarea parasimpatică.
Deblocarea
permite :
-
detensionarea,
-
odihna normală,
-
somnul liniștit și adânc,
-
revenirea poftei de mâncare,
-
repunerea în funcționalitate maximă a capacității de adaptare și
regenerare.
Cine
se tensionează și nu se poate relaxa, se menţine în starea de
tensiune, de stres, şi se îmbolnăvește.
Boala
CRONICĂ reprezentă o BLOCARE PSIHO-EMOŢIONALĂ într-o stare de
TENSIUNE, de ÎNCORDARE, de STRES.
Un
om sănătos este un om care trăiește foarte relaxat, tot timpul,
fără să ‘’pună la suflet‘’ nimic.
METODA
meditației INCLUDE în ea TEHNICA relaxării. Așadar
relaxarea face parte din meditație, este o componentă a meditației,
absolut necesară ei. Oricine
meditează, implicit se și relaxează, deoarece meditația corectă
începe cu aplicarea unei tehnici de relaxare, în mod conștient,
care devine cu timpul un reflex condiționat. Cine
nu se poate relaxa, nu poate medita ! Starea
de relaxare este necesară datorită detașării pe care o conferă
față de stimulii din mediul exterior, facilitând condiții optime
pentru o concentrare eficientă a atenției asupra subiectului propus
(obiectul atenției și meditației). În
plus, deoarece
relaxarea elimină stresul, încordarea, tensiunea, atât din corp
cât și din minte, reduce automat ceea ce este numit “agitație
mentală”,
producția de gânduri ce întrețin stările de neliniște, angoasă,
teamă, nervozitate, etc. Inițiații
cunosc faptul că ritmul
respirator este strâns legat de “producția de gânduri”, de
numărul şi calitatea gândurilor care ‘’ne trec prin minte‘’,
fiind în relație de proporționalitate directă. Există
o relație directă între natura respirației și natura
gândurilor. Cu
cât respiri mai des și mai superficial, cu atât ai mai multe
gânduri și mai superficiale, și cu cât respiri mai rar și mai
profund, cu atât mai puține gânduri vei avea, și mai
profunde. Încetarea
(oprirea) respirației - numită apnee, determină oprirea fuxului
gândurilor. Diminuarea
ritmului respirator induce automat starea de relaxare mentală și
corporală. Asta
se întâmplă și când adormi, alunecând progresiv în starea de
transă numită somn. De
aceea, în cadrul meditației, vei întâlni procedee de relaxare și
detașare bazate pe influențarea conștientă a respirației, ce au
ca scop diminuarea respirației. În
Yoga, controlul suflului respiraţiei este numit Pranayama, şi
cuprinde o serie de tehnici care conduc la diverse efecte, atât în
plan psihic cât şi somatic. Controlul
respiraţiei conduce la un bun autocontrol al gândurilor, trăirilor
afective, şi proceselor somatice.
Stările
meditative profunde, iluminatoare, (samadhi, nirvana) sunt datorate
stărilor de conștiință modificate obținute ca rezultat al
relaxării profunde. Sunt
stări de transă profundă similare celor obținute prin
hipnoză. Doar
mecanismul lor de inducere diferă, și măsura controlului conștient
al procesului. Există
un proces
de relaxare,
și o
stare de relaxare obținută
ca efect al acestui proces
dinamic de relaxare. Direcționarea
și menținerea atenției
focalizată,
reprezintă un proces psihic conștient, mental, dinamic, realizat cu
efort personal și consum energetic. Pentru
cine practică meditația, este un fapt bine cunoscut și înțeles. A
medita nu înseamnă a nu face nimic, ci a face ceva, în mod activ,
a acționa. Meditaţia
este un proces activ. Cei
ce restrâng sfera meditației la forma
meditației lipsită de obiect,
având ca obiect al meditaţiei starea
de vid mental,
dovedesc prin asta că nu au înțeles încă natura complexă a
meditației, care îmbracă mai multe forme și conținuturi. Sensul
primar
al termenului meditație este: ”Reflectare, cugetare adâncă;
meditare, reflecție.”
A medita este definit ca : “1. A cugeta adânc asupra unui lucru. 2. A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. ” În procesul meditației, după faza de inducere a relaxării, este
direcționată atenția asupra a ceva numit obiectul
sau
subiectul
atenției / meditației,
care poate fi: ceva obiectual
sau abstract,
un obiect fizic, o imagine (include yantra), un sunet (include
mantra), o stare (include și starea de vid mental), o idee, un
proces, un eveniment, etc... Există
destul de mulţi "maeştri" care susţin că a medita
înseamnă a-ţi elibera mintea complet de gânduri, a transcende
mintea, a obţine un vid mental, şi că orice
altceva nu este meditaţie. Este...
amuzant, pentru cei ce au înţeles ce este de fapt meditaţia. :) Ei
cred că există ceva dincolo de minte, şi cred că pot ajunge
acolo, fără a-şi utiliza mintea. Ei
cred că se pot elibera de mintea lor şi
pătrunde într-o stare de non-minte, de vid absolut, ceva de acest
gen. Prin
aceasta dovedesc însă că nu înţeleg faptul că în afara minţii
nu există nimic, şi că oriunde te-ai duce cu... mintea, tot în
minte eşti. :) Când
ei spun "vid mental", ei de fapt spun "minte golită
de conţinut", ceea ce tot... minte este, o stare mentală, în
mod logic, bine-nţeles... Este
relativ simplu de înţeles, căci, de fapt, principiul
conştient este o facultate a spiritului, şi tot ce există există
prin acest principiu: Totul este Spirit, Universul este Mental. A
crede că poţi ajunge undeva, în afara minţii, este o amăgire,
căci în afara minţii de fapt nu există nimic, deci nu ai UNDE să
ajungi. Nu
există un astfel de loc, deoarece toate locurile sunt create de
minte, toate sunt în Mental. Nu
poţi medita decât cu mintea, căci nu ai nici un alt instrument de
care să te poţi folosi pentru a medita, în afara minţii. Iar
mintea este... creatoare, după cum bine ştii. Mintea
îţi dă ceea ce... ceri! Ceri
vid mental, vid mental îţi dă. :) Când
spunem că "Universul răspunde cererii noastre", asta este
doar o expresie a acestui adevăr: mintea ne dă ceea ce cerem, din
Mental. Altfel
privind: nu poţi primi ceea ce nu ai deja, spun unii Maeştri. Ce
înseamnă asta: în Minte Totul există,
în sincronicitate, ca să spunem aşa. Există
o stare a minţii dincolo de timp şi spaţiu, în care tot ce este
posibil să existe există, în simultaneitate, deşi aceste concepte
temporale (sincronicitate, simultaneitate) nu sunt prea... corect de
utilizat. Ce
nu este legat de timp nu poate fi definit prin concepte temporale,
dar nu avem cum altfel defini, de aceea ele sunt oarecum...
metaforice, de fapt. Oriunde
mergi cu mintea, deci, eşti tot în minte, în mental. Iar
mintea îţi poate creea orice îi ceri, mental, deci şi ceva de
genul unei stări lipsite de gânduri, şi chiar iluzia că ea nu mai
există, din moment ce gândurile par că s-au dizolvat integral. În
acea stare, deci, în mod normal nici tu ca subiect nu ar trebui să
mai exişti, sau cel puţin ar trebui să nu mai poţi CONŞTIENTIZA
NIMIC, deci ar fi ca şi cum nici nu ai mai exista. Dacă
minte nu e, nimic nu e.
:)
Deci, concluzionând: orice ţi-ar spune cineva că a obţinut
prin meditaţie, orice stare, orice transcendere, orice
decondiţionare, este bine să ştii că toate aceste stări sunt de
fapt, TOATE, doar nişte... poveşti ale minţii lor, deoarece ceea
ce ei au cerut, mintea lor le-a... dat. Conform
"cere şi ţi se va da". Nu
spun că nu sunt reale experienţele lor. Tot
ce creează mintea poate fi considerat real, chiar şi halucinaţiile,
atâta doar că Realitatea este... multidimensională.
MEDITAȚIA ÎN YOGA Am să prezint în continuare succint meditaţia practicată în Yoga, cu referire în special la învăţătura lui Patanjali, prezentată în lucrarea sa "Yoga Sutra"- o culegere de 196 aforisme. Pentru a înţelege corect principiile meditaţiei, trebuie cunoscute şi fazele preliminare ei, cele care creează condiţiile necesare desfăşurării unei meditaţii corecte, eficente. Aceste condiţii vor fi prezentate şi detaliate în alte articole.
Cap I Sutra 2: "YOGA este suprimarea sau blocarea (NIRODHA) formelor, transformărilor sau modificărilor mentale fundamentale (VRITTIS), care apar în toate dimensiunile paralele ale conştiinţei, pe care le ia, prin care se manifestă şi pe care le manifestă conştiinţa (CHITTA)."
Yoga, deşi unică, este multiplă în formele practicilor sale: Mantra-Yoga, Laya-Yoga, Hatha-Yoga, Raja-Yoga, acestea fiind forme de Yoga. Mantra-Yoga - constă în repetarea neîncetată, 12 ani la rînd, a unor formule şi litere-matrice, obţinându-se astfel treptat "ştiinţa şi puterea de a ne putea face mici cât un atom". Această formă de Yoga, însă, nu convine decît adepţilor slab dotaţi intelectual. Laya-Yoga - constă în dizolvarea activităţii mentale. Mergând sau stând, dormind sau mâncând, adeptul meditează fără încetare la Zeul cel fără de limite, astfel el va putea distruge activitatea mentală. Hatha-Yoga - are opt grade: înfrânările şi disciplinările, posturile şi controlul suflului, retragerea puterii simţurilor, fixarea gândirii, meditaţia profundă urmată de Enstaza finală. La acestea se adaugă trei grupe de Peceţi şi diverse contracţii musculare. Din cele zece înfrînări, cea mai importantă este abţinerea de la o hrană prea bogată, iar cea mai importantă din cele zece disciplinări este cea care îndrumă către non-violenţă. Din numeroasele posturi prezentate de Maeştri optzeci sunt importante, însă doar patru sunt necesare: Perfecţiunea, Lotusul, Leul şi Prosperitatea. Obstacolele de depăşit: lenea şi trufia, relele purtări, practicarea magiei, dorinţa de aur şi femei, toate acestea fiind iluzii în această lume. Adeptul conştient de aceasta se eliberează şi scapă de ele. Practicile yoghine vizează în special trezirea energiei Kundalini, care este privită ca un mijloc de realizare (sadhana), un drum ce conduce adeptul (sadhaka) la dezvoltarea tuturor virtualităţilor pe care le poartă în el, pînă la obţinerea Eliberării finale şi definitive. Ansamblul acestor practici sunt desemnate prin termenul de "Yoga" (uniune).
Învăţătura lui Patanjali este în acord cu Upanishad-ele (învăţături străvechi secrete hinduse), cu anumite mici excepţii. Yoga lui Patanjali este o Yoga "clasică", şi este numită şi Yoga celor opt membre (astanga-yoga), practici care conduc la starea denumită kaivalya.
În Yoga, disciplina începe cu disciplinarea mentală, prin conduita regulilor numite: - Yama - înfrânări - 5 la număr, şi - Niyama - obligaţii - tot 5. Yama: 1) Ahimsa: "să nu faci rău celuilalt" - este, de fapt, datoria de a face bine semenilor (în brahmanism asta înseamnă: orice fiinţă vie), 2) Satya: "să nu minţi" - punerea de acord a faptelor cu propriile gînduri şi vorbe, 3) Asteya: "să nu furi" - eliberarea de dorinţa de a poseda, 4) Brahmacarya: "Să nu practici desfrîul" - eliberarea din sclavia instinctelor, 5) Apariggraha; "să nu fii avar" - să fii generos, nu egoist.
Niyama: 1) obligaţia de a fi curat (corporal cît şi moral) - Yoga prezintă practici de curăţire fizică şi morală, 2) obligaţia de a fi calm - nimic să nu te poată determina să-ţi pierzi cumpătul şi calmul, 3) Asceza - o seninătate care să permită acceptarea şi suportarea tuturor conflictelor, simbolizate în tradiţia brahmanică prin perechile de contrarii, 4) Studiul - adeptul respinge toate cărţile, chiar şi scripturile sacre (Vedele), dar abia după ce le-a asimilat bine pe toate, 5) Devoţiunea - obligaţia de a acţiona totdeauna avînd atenţia fixată asupra Divinităţii.
Asana - "posturile", sunt nenumărate, dar în practică, maeştrii îi învaţă pe discipolii lor o mică parte dintre ele, cele socotite a fi esenţiale. Discipolii sunt sfătuiţi să-şi aleagă una dintre ele, pe care să o folosească în scopul de a progresa în etapele următoare. În general cea aleasă va fi cea mai simplă, mai veche, şi mai cunoscută: poziţia Lotusului (Padma asana). Se prescrie ca poziţia în care stă corpul să fie "stiha-sukha" - stabilă şi agreabilă. Prin poziţia corporală adoptată, yoghinul exersează stăpînirea corpului, menţinerea stabilităţii şi a echilibrului. Când devine capabil să stea în poziţie fără efort, imobil, mult timp, şi-a atins scopul şi poate trece la exersarea practicilor următoare.
Pranayama - reprezintă disciplina (ayama) suflului (prana). Se începe prin controlul ritmului respiraţiei, care trebuie să devină stabil şi regulat, apoi se trece la încetinirea progresivă a ritmului respirator, prin mărirea progresivă a perioadei de timp cuprinsă între inspiraţie şi expiraţie. Practica reţinerii suflului se numeşte kumbhaka (kumbha = vas, ulcior, o altă denumire fiind ghata, termen a cărui primă semnificaţie este tot vas). Reţinerea suflului este un mijloc prin care se poate obţine trezirea energiei Kundalini. Aerul este reţinut pentru a permite difuzarea lui în tot corpul de către prana (a umple ulciorul, kumbhaka). Controlul respiraţiei este o etapă, care trebuie depăşită.
Pratyahara (înseamnă "a se retrage înăuntru") - reprezintă retragerea simţurilor. Este vorba un exerciţiu de interiorizare, activitatea senzorială (percepţie şi acţiune) fiind exteriorizare. Câmpul de percepţie se află în afara corpului, iar simţurile "caută" în lumea fenomenală obiectele, care sunt "păşunea" lor. Este deci o resorbţie a activităţii exteriorizante, dobândirea controlului şi stăpânirea tendinţelor minţii îndreptate spre exterior, astfel încât conştiinţa să poată fi menţinută prin voinţă spre interior. Explorarea "lumilor interioare" devine posibilă doar în condiţiile în care nu mai suntem atraşi, deranjaţi şi distraşi de experienţa externă a simţurilor. Experienţele simţurilor, sunetele, mirosurile, senzaţiile tactile, gustative, etc., sunt suspendate. Când adeptul realizează resorbţia simţurilor, atenţia sa nu va mai fi distrasă de nimic din exterior, conştienţa se va detaşa de stimulările senzoriale. Gîndirea este eliberată de prezenţa realităţii sensibile şi se manifestă în mod liber. Exerciţiului pratyahara îi va fi asociat o tehnică de concentrare mentală menită să disciplineze şi să controleze gândirea. Anumite tehnici meditative, au drept scop iniţial inducerea stării de pratyahara. Pratyahara include şi eliminarea senzaţiilor interne psihice şi mentale.
Dharana - reprezintă concentrarea minţii, exercitarea controlului printr-un mijloc de "fixare a activităţii mentale într-un loc delimitat". Este o etapă situată înaintea meditaţiei propriu-zise, realizând fixarea conştiinţei asupra unui singur obiect (subiect), excluzându-le pe toate celelalte. Nu este o meditaţie, în sensul tehnic al termenului, ci ekagrata - "atenţie perfect concentrată într-un singur punct". Scopul urmărit este de a "dizolva" activitatea mentală, prin detaşarea faţă de ea. Procesul (în sanscrită mano-laya), este de mare importanţă, deoarece atunci când gîndirea este anihilată şi Kundalini trezită prin reţinerea suflului, adeptul trece la starea de kaivalya. Dharana nu este doar un simplu exerciţiu de atenţie, căci Yoghinul care o stăpâneşte triumfă asupra instinctelor (prin yama şi nyama), asupra corpului său (prin asana şi pranayama), asupra simţurilor (prin pratyahara), şi asupra producerii gândurilor. Gîndirea este caracterizată printr-o agitaţie continuă, "vîrtejuri de conştiinţă". Dharana începe prin disciplinarea acestei activităţi, obligând-o să se exercite într-un singur punct - de exemplu o imagine mentală a lui Vishnu în lotusul inimii). Ca efect, activitatea mentală va încetini considerabil, nemaifiind solicitată de nimic, fiind focusată (fixată) într-un punct. Astfel este realizată suprimarea, anularea gândurilor. Este o nouă treaptă a stăpânirii, a exercitării controlului conştient asupra instinctelor, corpului, şi a propriului manas (simţ şi gîndire). Deşi starea de pratyahara (retragerea simţurilor) a fost dobândită, mintea continuă să prezinte fluctuaţii, să lucreze, să analizeze, să sorteze, etc. Gândirea nu încetează în pratyahara, atâta doar că nu se mai focalizează pe activitatea simţurilor, pe lumea externă Metodele de inducere a focalizării mentale sunt diverse, în practica religioasă efectuându-se prin intermediul ritualurilor, a slujbelor bisericeşti, puja (adorare), cânturi, kirtan, rugăciuni, etc. Patanjali-Yoga foloseşte un simbol ca obiect (subiect) util focusării, acesta putând fi aproape orice: guru-l personal, o zeitate, o mantra (cuvânt repetitiv), o întrebare, chiar şi un deget de la mână. Subiectul focusării trebuie să fie ceva ce atrage cât mai bine atenţia, trebuind ales, deci, în conformitate cu natura minţii şi personalităţii fiecăruia. Simbolul este proiectat în imaginaţie, cu ochii închişi. Trebuie să existe o atracţie cât mai mare faţă de el, să poată capta bine atenţia. Această etapă de concentrare necesită exerciţii practicate regulat şi insistent. În mod gradat, se vor percepe aspecte tot mai profunde ale obiectului concentrării, şi natura sa arhetipală se va revela treptat. Practicând dharana, practicantul va intra în mod spontan în dhyana - meditaţie / contemplaţie.
Dhyana - este un termen adesea tradus prin "meditaţie", dar mai corect este "contemplaţie", care este însă un proces activ, nu pasiv, sau "reculegere" perfectă. Este un efect al practicării dharana, ce survine când practicantul devine capabil să menţină continuitatea concentrării asupra subiectului ales, o perioadă mai lungă de timp. În etapa dhyana nu mai funcţionează manas-ul, care a fost dizolvat prin dharana, ci buddhi, inteligenţa superioară, care emană din suflet ca o rază de lumină. De aceea, Upanishad-ele ce vorbesc despre Yoga, fie se opresc la descrierea tehnicilor în stadiul dharana, fie confundă mai mult sau mai puţin dhyana cu realizarea finală. În tradiţiile de Yoga medievală, dhyana este considerată ca fiind "fulgerătoare", instantanee, situată în afara timpului. Este o primă experienţă a eternităţii, atemporalităţii. Dar Dhyana comportă deseori intuiţia intelectuală a anumitor "imagini" (în sens simbolic), în acest caz fiind vorba despre sa-guna, "calificat", care comportă un semn distinctiv - o "contemplaţie a Zeiţei" de exemplu, care este o înţelegere intuitivă a naturii energiei divine. Contemplaţia lipsită de obiect (nir-guna, "non-calificată"), este superioară, inteligenţa subzistând singură, într-o perfectă reculegere şi o perfectă imobilitate, nemaiavînd nimic de lămurit sau de dezvăluit. În această stare, în care lipsesc modificările externe şi interne ale minţii, ceea ce se dezvăluie este conştiinţa. Dhyana conduce la dizolvarea dualităţii, o stare în care văzătorul, văzutul şi vederea fuzionează, conştienţa pătrunzând în starea de samadhi, care este un fel de superconştienţă.
Samadhi - termen aproape imposibil de tradus, implică o "grupare" (preverbul sam) a tuturor elementelor constitutive ale personalităţii, şi o poziţie stabilă (rădăcină DHA) orientată către interior (preverbul a). Este în acelaşi timp apogeul reculegerii, "concentrarea perfectă" şi "poziţia definitivă" a individului considerat în ansamblul său. Mircea Eliade propune neologismul "enstază". Traducerea "extaz" este eronată. Samadhi aduce realizarea de sine, căci, când intelectul stă nemişcat în samadhi, atunci se obţine realizarea de sine. În starea de "samadhi" yoghinul nu iese din el însuşi, nu este "fermecat", ci se întoarce în totalitate în el însuşi, "El îşi stabileşte reşedinţa în lotusul din propria sa inimă". Deoarece starea de kaivalya, obţinută prin samadhi, este, prin definiţie, "în afara lumii" (a celor trei lumi), se spune că yoghinul părăseşte universul nostru în momentul numit "samadhi", dar trebuie ţinut cont de faptul că lumea cealaltă, unde se află atman şi brahman, nu se află în afara omului, ci "în el însuşi". Yoghinul trăieşte în lumea terestră, dar este atras în într-o lume superioară, intermediară, Cerul, şi "călătoreşte" prin cele trei lumi. Dar, conform Upanishade-lor, nu se deplasează corporal, ci se imobilizează complet prin anihilarea progresivă a ceea ce cauzează mişcarea: instinct, activitate corporală şi mentală, inteligenţă. Deplasările în timp, spaţiu, Universuri, fac parte din puterile miraculoase la care a renunţat în etape anterioare, tocmai pentru a putea ajunge la samadhi. Samadhi este, oarecum, o stare paroxistică, ce se produce când Kundalini, recunoscîndu-şi şi realizând adevărata sa natură, devine zeiţă şi se uneşte cu Shiva, de aceea putem considera samadhi o stare asemănătoare orgasmului. Dar este un punct de ruptură, căci personalitatea este anihilată, epuizată, yoghinul transcede cele trei lumi, şi se situează în Brahma-loka. El poate să moară sau să trăiască, fapt lipsit de importanţă, căci el a devenit un jivan-mukta ("eliberat în viaţă"), o fiinţă care a primit Eliberarea, dar care poate continua să trăiască pentru un anume motiv. Jivan-mukta dispune de toate capacităţile şi facultăţile cu care un om poate fi înzestrat în cele trei lumi, poate tot ceea ce pot oamenii, dar şi tot ceea ce pot geniile şi Zeii. Nimic nu-l poate atinge sau afecta, căci el nu mai aparţine acestui Univers, este superior lui Indra, pe care îl poate învinge "cu un clipit din ochi".
Kaivalya - "izolare", starea de independenţă totală a eliberatului în viaţă de lumea fenomenală care-l înconjoară, indiferent de lumea căreia el îi aparţine, este propusă ca ţinta finală a Căii Yoga. Prizonierul este eliberat. Sufletul, detaşat de individualitate, îşi realizează "identitatea supremă" (ekatva), se reîntoarce în atman-ul universal şi unic, în care îşi regăseşte adevărata sa natură, ca fiind una cu Divinitatea. Privind păstrarea identităţii şi individualităţii în continuare, există divergenţe de opinii în tradiţiile yoghine, căci este dificil de apreciat dacă unirea reprezintă sau nu pierderea completă a identităţii şi individualităţii. Starea de Kaivalya este o stare de uniune, ceea ce arată că scopul disciplinei Yoga (termenul Yoga înseamnă uniune) este atins.
Puterile miraculoase (vibhuti) pe care ajung să le poată manifesta yoghinii în diferitele etape, reprezintă realizarea sau perfecţionarea unor posibilităţi virtuale şi latente în orice profan (siddhi). Fiecare putere este o dovadă a faptului că o nouă etapă a fost depăşită. Puterile pot deveni însă un mare obstacol în calea evoluţiei spirituale, căci constituie tentaţii de a reveni la acţiune, la lumea materială, iar folosirea lor conduce la stagnare, existând şi un real pericol de a nu mai putea depăşi această stare fascinantă, de a nu te mai putea desprinde de ea.
Judson
Brewer- Mindful
addiction doctor (psihiatru):
Când
înveți să meditezi, instrucțiunile pot fi era simple: să fii
atent la felul în care respiri, iar dacă îți fuge mintea, s-o
aduci înapoi.
Instrucțiunile sunt destul de simple, dar poți
să nu înțelegi ceva important, de exemplu de
ce e așa de greu să fii atent? Studiile
arată că, atunci când ne străduim să fim atenți la ceva, la un
moment dat, jumătate din oameni vor începe să viseze, sau vor
simți nevoia să facă ceva din obișnuințele lor.
Ce
se întâmplă: se pare că ne luptăm cu un proces de învățare
bine conservat de-a lungul istoriei umane,
proces de învățare bazat pe recompensă, ce se numește
condiționare pozitivă și negativă. Ne
fixăm amintirile plăcute bazate pe context, de exemplu cele
alimentare, și repetăm procesul următoarea dată. Vezi mâncarea -
o mănânci - te simți bine - repetă.
Factor declanșator,
comportament, recompensă.
Iar
când te vei simți trist, vei simți imboldul să încerci să
mânânci ceva bun ca
să te simți mai bine.
Realizăm
repede că dacă mâncăm ciocolată sau înghețată când suntem
nervoși sau triști ne simțim mai bine.
Același
proces, alt factor declanșator. În
locul acestui semnal de foame dat de stomac, acest semnal emoțional,
tristețea, declanșează dorința de a mânca.
Vezi reclame
cool, faci ceea ce vezi ca să fii cool, te simți bine.
Repetă. Factor
declanșator, comportament, recompensă. De
fiecare dată când o facem, ne deprindem să repetăm procesul și
devine un obicei. De
aceea, mai târziu, stresul declanșează aceea dorință (de a fuma
o țigară de ex) sau de a mânca ceva dulce.
Dar
cu acest proces mintal, am trecut de la supraviețuire la a ne
sinucide cu aceste obiceuri.
Obezitatea
și fumatul sunt printre cauzele evitabile de top ale morbidității
și mortalității în lume.
Ce
ar fi dacă, în loc să luptăm cu creierul nostru sau să ne forțăm
să fim atenți, am accesa acest proces natural de învățare bazat
pe recompensă... schimbându-l puțin?
Cum ar fi dacă am
deveni foarte curioși
de
ceea ce se întâmplă în clipa de față?
Exemplu:
există
studii ce au urmărit dacă meditația ar putea ajuta oamenii să
renunțe la fumat.
Exact
cum cinneva se forțeză să fie atent la respirație mea, alții se
pot forța să renunțe la fumat.
Majoritatea fumătorilor mai
încercaseră și eșuaseră, în medie, de 6 ori.
Prin
meditația prezentă s-a renunțat la forțare și s-au concentrat pe
curiozitate.
De
fapt, chiar li s- spus să fumeze: „Puteți să fumați, doar să
fiți curioși
ce simțiți când o faceți."
Și au observat, de exemplu, că „Fumatul conștient: are
miros de brânză mucegăită și gust de chimicale."
Din
punct de vedere cognitiv, subiectul știa că fumatul îi face rău,
de aceea s-a alăturat programului, și fiind curios în mod
conștient, a descoperit că fumatul are un gust rău.
A
trecut de la cunoaștere la înțelegere, de la a știi în mintea sa
că fumatul îi face rău la a înțelege cu adevărat ce înseamnă
asta, iar vraja fumatului a fost ruptă. Nu mai era amăgit de
comportamentul ei.
Cortexul prefrontal, cea mai tânără parte a creierului
din perspectivă evolutivă, înțelege la nivel intelectual că nu
ar trebui să fumăm, și încearcă să ne ajute să schimbăm acest
comportament, numim asta control cognitiv.
Ne folosim
cunoștințele pentru a ne controla comportamentul.
Din păcate,
aceasta e și prima parte a creierului care se
deconectează când suntem stresați,
ceea ce nu ne prea ajută.
Toți
înțelegem asta din proprie experiență. Suntem mai predispuși să
strigăm la partenerul sau la copiii noștri când suntem stresați
sau obosiți, chiar dacă știm că nu ajută la nimic, nu ne putem
abține. Când
cortexul prefrontal se deconectează, ne reîntoarcem la vechile
obiceiuri,
de aceea dezamăgirea este așa de importantă.
Observând
consecințele acestor obiceiuri ne ajută să le înțelegem mai
profund, să înțelegem cu adevărat, încât să nu mai trebuiască
să ne stăpânim sau să ne abținem de la un comportament.
În
primul rând, ne pierdem interesul de a-l repeta.
La
asta se referă meditația prezentă: să vedem clar ce se întâmplă
când suntem prinși în comportamente, să fim eliberați la un
nivel visceral și din această perspectvă a eliberării să
renunțăm în mod natural.
În
timp, cum învățăm să vedem tot mai clar rezultatele acțiunilor
noastre, renunțăm la obceiuri vechi și formăm altele noi.
Paradoxul
aici este că a
fi conștient înseamnă de fapt să fii sincer interesat de a te
apropia de ce se întâmplă de fapt în corpul și în mintea ta
clipă de clipă. Această
dorință de a te întoarce spre experiența ta, în loc să încerci
să îți suprimi rapid poftele neplăcute. Iar
dorința de a te întoarce spre experiența ta este ajutată de
curiozitate, care din fire este satisfăcătoare.
Când
devenim curioși ieșim din tiparele vechi care reacționează la
frică și pășim în existență.
Devenim un om de știință
pe dinăuntru care așteaptă cu nerăbdare următoarea
informație.
Într-un
studiu, s-a descoperit că meditația prezentă e de două ori mai
eficientă decât terapia standard în renunțarea la fumat, deci
chiar funcționează.
Studiind
creierul unor meditatori experimentați, s-a descoperit că erau
implicate părțile unei rețele neuronale de auto-evaluare denumită
rețeaua de bază.
O ipoteză actuală spune că o parte a
acestei rețele, numită cortexul cingular posterior, este activată,
nu de poftă în sine, ci atunci când suntem atrași, prinși de ea,
și pune stăpânire pe noi.
Pe
de altă parte, atunci când o lăsăm - îndepărtându-ne de
proces, fiind în mod conștient curioși de ce se întâmplă,
aceeași parte a creierului se liniștește.
Acum se testează
aplicații și programe online pentru meditația prezentă, care au
ca obiectiv aceste mecanisme fundamentale și se folosesc de aceeași
tehnologie care ne distrage pentru a ne ajuta să renunțăm la
obiceiurie nesănatoase de a fuma, a mânca sub stres și alte
comportamente care provoacă dependență.
Se
pot oferi oamenilor aceste unelte la un click distanță în cele mai
relevante contexte, pot fi ajutați să-și acceseze
capacitatea intrinsecă de a fi curioși în mod conștient
chiar când simt nevoia să fumeze, să mânance sub stres sau orice
altceva.
A fi curios în mod conștient de ce se întâmplă în
corpul și mintea ta, poate fi o nouă șansă de a ieși din
obositorul cerc vicios al obiceiurilor.
În loc să vezi mesajul
pe telefon, să răspunzi imediat, să te simți puțin mai bine,
observă nevoia, fii curios, simte bucuria de a renunța și repetă.
Poți susține activitatea mea prin sponsorizare pe platforma Patreon sau Buy Me A Coffe, și vei beneficia de bonusuri importante pentru dezvoltarea ta personală (articole și materiale video destinate sponsorilor - memebership):
POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢII PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click peLike şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici:Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
