În această lume NU EXISTĂ NIMIC NECONDIŢIONAT, şi asta orice om de ştiinţă care cunoaşte LEGILE DETERMINISMULUI CAUZAL poate să confirme.
Fiecare ştiinţă îşi are LEGILE ei, PRINCIPIILE ei, care evidenţiază FACTORII CONDIŢIONALI care CONDIŢIONEAZĂ TOATE EFECTELE MANIFESTATE în viaţa noastră, în lumea noastră. Deci şi psihologia.
Orice percepi tu acum, prin simţurile tale, reprezintă MANIFESTĂRI de EFECTE, care au o CAUZĂ, fiind deci CONDIŢIONATE CAUZAL.
Deci şi... iubirea. Iubirea, ca efect, ca manifestare în viaţa ta, este condiţionată cauzal.
DACĂ IUBIREA NU AR FI CONDIŢIONATĂ DE NIMIC; FIIND NECONDIŢIONATĂ, DECI, ATUNCI :
1. Nu ai putea să o simţi şi să o trăieşti ca sentiment şi stare sufletească,
2. Nu ai putea să influenţezi prin absolut nimic apariţia ei, manifestarea ei, dispariţia ei,
3. Ar trebui să aibă o EXISTENŢĂ COMPLET AUTONOMĂ, care să nu fie legată cu absolut nimic de oameni, fiinţa lor, spiritul lor, corpul lor, şi lumea şi universul în care trăiesc oamenii.
Ce înseamnă de fapt asta, în mod logic : DEOARECE DOAR DUMNEZEU ESTE CONSIDERAT SINGURUL PRINCIPIU AUTONOM UNIVERSAL, VEŞNIC, INDEPENDENT, IMUABIL, A CĂRUI EXISTENŢĂ NU ESTE CONDIŢIONATĂ DE ALTCEVA, DE ALTE CONDIŢII, CAUZE, EFECTE, FACTORI CONDIŢIONALI, AR REZULTA CĂ DUMNEZEU ŞI IUBIREA SUNT... UNA !
Sunt Dumnezeu şi iubirea una, acelaşi lucru ? În Vechiul Testament reiese în mod clar că nu, deoarece iubirea lui Dumnezeu este CONDIŢIONATĂ de împlinirea unui set de PORUNCI, de REGULI, de LEGI date de Dumnezeu prin MOISE oamenilor !
Dar... există oameni care sunt convişi că Dumnezeu şi Iubirea sunt Una, Unul. Ce rezultă de aici, logic : ei nu cred în Dumnezeul biblic, ci într-o altă formă de Dumnezeu, diferită de Dumnezeul Vechiului Testament, care este prezentat ca un Dumnezeu RĂZBUNĂTOR, PUNITIV, care PEDEPSEŞTE oamenii pentru neascultarea lor, pentru nesubordonarea lor, pentru nerespectarea legilor, normelor şi principiilor de viaţă IMPUSE de El !
Este bine de meditat profunde la ideile de mai sus...
Ştiinţa se bazează pe legi şi principii clare, care evidenţiază tocmai relaţiile cauză-efect, adică... CONDIŢIONAREA EFECTULUI DE CAUZĂ ŞI A CAUZEI DE EFECT.
Cine a înţeles ce am afirmat mai sus, poate înţelege mai bine acum faptul că, DACĂ NU EXISTĂ NIMIC NECONDIŢIONAT, DEOARECE TOTUL ESTE CONDIŢIONAT în această lume terestră, ÎN MOD LOGIC ŞI ŞTIINŢIFIC SE POATE DEMONSTRA ŞI CĂ... "IUBIRE NECONDIŢIONATĂ" NU EXISTĂ ÎN REALITATE, ci doar în imaginaţia celor ce nu cunosc şi nu înţeleg Legile şi Principiile naturii vieţii terestre, sau într-o "realitate de ordin superior", în care IUBIREA şi DUMNEZEU UNA SUNT, dar acel Dumnezeu reprezintă un concept diferit de Dumnezeul biblic al Vechiului Testament...
Ai avut până acum ocazia de a cunoaşte iubirea necondiţionată ? Ai experimentat-o ? Poţi să afirmi că TU iubeşti necondiţionat, sau că există vreun alt om care te iubeşte pe tine necondiţionat ?
Dacă nu ai avut ocazia, nici nu o vei avea, oricâte cursuri şi workshopuri vei urma... Este, bine-nţeles, părerea mea. O părerea pe care poţi sau nu conta... :)
Dacă CREZI că ai avut ocazia, citeşte foarte atent ideile prezentate aici, şi acordă-ţi timp să meditezi la ele.
Dacă nimeni niciodată nu a avut ocazia, asta demonstrează că această ocazie de fapt nici nu există.
Dar cu siguranţă există oameni care CRED că au avut ocazia, şi atunci rămâne de analizat dacă ei se înşeală sau nu.
Am întrebat-o pe mama mea dacă ea crede că există iubire necondiţionată.
Mama : - Eu cred că da !
Kato : - Dă-mi un exemplu.
Mama : - Iubirea faţă de natură.
Kato : - Iubirea faţă de natură este de fapt condiţionată de existenţa naturii. Iubirea ta faţă de natura terestră este condiţionată de existenţa naturii terestre.
Este însă evident faptul că nu toţi oamenii iubesc natura terestră ! Dacă ar iubi-o toţi, nu ar exista poluarea, distrugerea mediului, uciderea animalelor, tăierea iraţională a pădurilor, etc. Mai pot fi adăugate multe contra argumente, nu-i aşa ? De exemplu, cutremurele, uraganele, erupţiile vulcanice, tsunamiurile, şi alte MANIFESTĂRI NATURALE care au ucis mulţi oameni, de-a lungul istoriei, şi care au făcut pe mulţi să nu poată iubi aceste manifestări naturale distrugătoare, care i-au lăsat invalizi sau le-au răpit oamnii dragi de lângă ei...
Deci nu TOŢI oamenii iubesc natura, aşa cum este ea, cum se manifestă ea, ci doar cei care nu au avut cu nimic de SUFERIT de pe urm acestor manifestări naturale. Excepţiile întăresc regula...
Ai simţit vreodată, tu, cititorule, iubirea necondiţionată ? Ai iubit tu vreodată pe cineva necondiţionat ? Pe cine ? Pe părinţii tăi ? Păi, dacă acele persoane nu ar fi fost părinţii tăi, ci ai altcuiva, îi mai iubeai ? Nu, în mod clar.
Deci, în mod clar, ai iubit şi iubeşti acele persoane deoarece ele ÎNDEPLINESC CONDIŢIA DE PĂRINTE.
Deci iubirea ta resimţită faţă de ele este CONDIŢIONATĂ de calitatea de părinte.
Orice percepi tu acum, prin simţurile tale, reprezintă MANIFESTĂRI de EFECTE, care au o CAUZĂ, fiind deci CONDIŢIONATE CAUZAL.
Deci şi... iubirea. Iubirea, ca efect, ca manifestare în viaţa ta, este condiţionată cauzal.
DACĂ IUBIREA NU AR FI CONDIŢIONATĂ DE NIMIC; FIIND NECONDIŢIONATĂ, DECI, ATUNCI :
1. Nu ai putea să o simţi şi să o trăieşti ca sentiment şi stare sufletească,
2. Nu ai putea să influenţezi prin absolut nimic apariţia ei, manifestarea ei, dispariţia ei,
3. Ar trebui să aibă o EXISTENŢĂ COMPLET AUTONOMĂ, care să nu fie legată cu absolut nimic de oameni, fiinţa lor, spiritul lor, corpul lor, şi lumea şi universul în care trăiesc oamenii.
Ce înseamnă de fapt asta, în mod logic : DEOARECE DOAR DUMNEZEU ESTE CONSIDERAT SINGURUL PRINCIPIU AUTONOM UNIVERSAL, VEŞNIC, INDEPENDENT, IMUABIL, A CĂRUI EXISTENŢĂ NU ESTE CONDIŢIONATĂ DE ALTCEVA, DE ALTE CONDIŢII, CAUZE, EFECTE, FACTORI CONDIŢIONALI, AR REZULTA CĂ DUMNEZEU ŞI IUBIREA SUNT... UNA !
Sunt Dumnezeu şi iubirea una, acelaşi lucru ? În Vechiul Testament reiese în mod clar că nu, deoarece iubirea lui Dumnezeu este CONDIŢIONATĂ de împlinirea unui set de PORUNCI, de REGULI, de LEGI date de Dumnezeu prin MOISE oamenilor !
Dar... există oameni care sunt convişi că Dumnezeu şi Iubirea sunt Una, Unul. Ce rezultă de aici, logic : ei nu cred în Dumnezeul biblic, ci într-o altă formă de Dumnezeu, diferită de Dumnezeul Vechiului Testament, care este prezentat ca un Dumnezeu RĂZBUNĂTOR, PUNITIV, care PEDEPSEŞTE oamenii pentru neascultarea lor, pentru nesubordonarea lor, pentru nerespectarea legilor, normelor şi principiilor de viaţă IMPUSE de El !
Este bine de meditat profunde la ideile de mai sus...
Ştiinţa se bazează pe legi şi principii clare, care evidenţiază tocmai relaţiile cauză-efect, adică... CONDIŢIONAREA EFECTULUI DE CAUZĂ ŞI A CAUZEI DE EFECT.
Cine a înţeles ce am afirmat mai sus, poate înţelege mai bine acum faptul că, DACĂ NU EXISTĂ NIMIC NECONDIŢIONAT, DEOARECE TOTUL ESTE CONDIŢIONAT în această lume terestră, ÎN MOD LOGIC ŞI ŞTIINŢIFIC SE POATE DEMONSTRA ŞI CĂ... "IUBIRE NECONDIŢIONATĂ" NU EXISTĂ ÎN REALITATE, ci doar în imaginaţia celor ce nu cunosc şi nu înţeleg Legile şi Principiile naturii vieţii terestre, sau într-o "realitate de ordin superior", în care IUBIREA şi DUMNEZEU UNA SUNT, dar acel Dumnezeu reprezintă un concept diferit de Dumnezeul biblic al Vechiului Testament...
Ai avut până acum ocazia de a cunoaşte iubirea necondiţionată ? Ai experimentat-o ? Poţi să afirmi că TU iubeşti necondiţionat, sau că există vreun alt om care te iubeşte pe tine necondiţionat ?
Dacă nu ai avut ocazia, nici nu o vei avea, oricâte cursuri şi workshopuri vei urma... Este, bine-nţeles, părerea mea. O părerea pe care poţi sau nu conta... :)
Dacă CREZI că ai avut ocazia, citeşte foarte atent ideile prezentate aici, şi acordă-ţi timp să meditezi la ele.
Dacă nimeni niciodată nu a avut ocazia, asta demonstrează că această ocazie de fapt nici nu există.
Dar cu siguranţă există oameni care CRED că au avut ocazia, şi atunci rămâne de analizat dacă ei se înşeală sau nu.
Am întrebat-o pe mama mea dacă ea crede că există iubire necondiţionată.
Mama : - Eu cred că da !
Kato : - Dă-mi un exemplu.
Mama : - Iubirea faţă de natură.
Kato : - Iubirea faţă de natură este de fapt condiţionată de existenţa naturii. Iubirea ta faţă de natura terestră este condiţionată de existenţa naturii terestre.
Este însă evident faptul că nu toţi oamenii iubesc natura terestră ! Dacă ar iubi-o toţi, nu ar exista poluarea, distrugerea mediului, uciderea animalelor, tăierea iraţională a pădurilor, etc. Mai pot fi adăugate multe contra argumente, nu-i aşa ? De exemplu, cutremurele, uraganele, erupţiile vulcanice, tsunamiurile, şi alte MANIFESTĂRI NATURALE care au ucis mulţi oameni, de-a lungul istoriei, şi care au făcut pe mulţi să nu poată iubi aceste manifestări naturale distrugătoare, care i-au lăsat invalizi sau le-au răpit oamnii dragi de lângă ei...
Deci nu TOŢI oamenii iubesc natura, aşa cum este ea, cum se manifestă ea, ci doar cei care nu au avut cu nimic de SUFERIT de pe urm acestor manifestări naturale. Excepţiile întăresc regula...
Ai simţit vreodată, tu, cititorule, iubirea necondiţionată ? Ai iubit tu vreodată pe cineva necondiţionat ? Pe cine ? Pe părinţii tăi ? Păi, dacă acele persoane nu ar fi fost părinţii tăi, ci ai altcuiva, îi mai iubeai ? Nu, în mod clar.
Deci, în mod clar, ai iubit şi iubeşti acele persoane deoarece ele ÎNDEPLINESC CONDIŢIA DE PĂRINTE.
Deci iubirea ta resimţită faţă de ele este CONDIŢIONATĂ de calitatea de părinte.
La fel stau lucrurile şi cu copiii tăi. Îi iubeşti deoarece sunt AI TĂI, nu ai altcuiva, căci dacă ar fi ai altcuiva nu i-ai mai iubi aşa cum îi iubeşti acum, ba chiar deloc.
Deci iubirea ta faţă de copiii tăi este CONDIŢIONATĂ de calitatea de a fi fii şi fiice proprii, personale. De a fi ai tăi.
Ce zici, pe cine mai crezi că iubeşti necondiţionat ? :) Pe partenerul TĂU de viaţă? Dacă nu ar fi al tău, ci al unei persoane necunoscute, l-ai mai iubi, aşa cum îl iubeşti acum, deoarece este AL TĂU ? L-ai iubit la fel ÎNAINTE de a fi partenerul tău, când era doar o cunoştinţă oarecare ? Nu. De ce ? Deoarece nu îl CUNOŞTEAI BINE, ai putea replica.
Şi eu atunci eu zic : OK, deci dacă înainte de a-l CUNOAŞTE nu îl iubeai, dar după ce l-ai cunoscut ai început să îl iubeşti, asta denotă în mod clar că IUBIREA TA FAŢĂ DE EL ESTE CONDIŢIONATĂ DE ... CUNOAŞTERE.
Cunoaşterea oamenilor... Deci, cunoscând oamenii mai bine îi poţi iubi, iar necunoscânu-i nu îi poţi iubi.
Poţi iubi pe cineva pe care nu îl cunoşti deloc ? Nu. Deci în mod clar acum poţi înţelege CONDIŢIONAREA IUBIRII DE CUNOAŞTERE, NU-I AŞA ?
Poţi iubi natura, dacă nu cunoşti natura ? Doar cel ce cunoaşte natura o poate iubi, nu-i aşa ?
Poţi iubi un animal, sau animalele la modul general, dacă nu cunoşti animalele ? Nu. Deci iubirea faţă de animale erste condiţionată de cunoaşterea animalelor... Etc...
Mai iubeşte cineva pe altcineva, sau altceva, în mod necondiţionat ? :) Îl rog să dea exemple, dacă vrea şi poate, şi chiar să încerce să argumenteze necondiţionarea iubirii lui de... nimic...
Deci iubirea ta faţă de copiii tăi este CONDIŢIONATĂ de calitatea de a fi fii şi fiice proprii, personale. De a fi ai tăi.
Ce zici, pe cine mai crezi că iubeşti necondiţionat ? :) Pe partenerul TĂU de viaţă? Dacă nu ar fi al tău, ci al unei persoane necunoscute, l-ai mai iubi, aşa cum îl iubeşti acum, deoarece este AL TĂU ? L-ai iubit la fel ÎNAINTE de a fi partenerul tău, când era doar o cunoştinţă oarecare ? Nu. De ce ? Deoarece nu îl CUNOŞTEAI BINE, ai putea replica.
Şi eu atunci eu zic : OK, deci dacă înainte de a-l CUNOAŞTE nu îl iubeai, dar după ce l-ai cunoscut ai început să îl iubeşti, asta denotă în mod clar că IUBIREA TA FAŢĂ DE EL ESTE CONDIŢIONATĂ DE ... CUNOAŞTERE.
Cunoaşterea oamenilor... Deci, cunoscând oamenii mai bine îi poţi iubi, iar necunoscânu-i nu îi poţi iubi.
Poţi iubi pe cineva pe care nu îl cunoşti deloc ? Nu. Deci în mod clar acum poţi înţelege CONDIŢIONAREA IUBIRII DE CUNOAŞTERE, NU-I AŞA ?
Poţi iubi natura, dacă nu cunoşti natura ? Doar cel ce cunoaşte natura o poate iubi, nu-i aşa ?
Poţi iubi un animal, sau animalele la modul general, dacă nu cunoşti animalele ? Nu. Deci iubirea faţă de animale erste condiţionată de cunoaşterea animalelor... Etc...
Mai iubeşte cineva pe altcineva, sau altceva, în mod necondiţionat ? :) Îl rog să dea exemple, dacă vrea şi poate, şi chiar să încerce să argumenteze necondiţionarea iubirii lui de... nimic...
"Iubirea este de esenţă spirituală "
Ai întâlnit până acum această afirmaţie ? Da, este de esenţă spirituală, zic eu. În sensul că ţine de natura spiritului.
Iar dragostea sexuală, numită eronat de unii "iubire sexuală", ţine de natura corporală, trupească, organică, a fiinţei animalice, ea fiind întâlnită la toate mamiferele terestre !
Deci, nu trebuiesc confundate PULSIUNILE INSTINCTUALE SEXUALE (care definesc dragostea şi îndrăgostirea) CU... IUBIREA.
Căci iubirea există şi la nivelul Îngerilor, şi a celorlalte categorii de entităţi spirituale ale Ierarhiei, LIPSITE DE CORPORALITATE TRUPEASCĂ MATERIALĂ, care culminează cu Serafimii şi Elohimii, dar sexualitatea, pulsiunile sexuale, nu, deoarece nu au conformaţie trupească, organică, materială, de natură... animalică, precum fiinţele terestre...
Şi acum, revin la o idee atinsă mai sus : este iubirea lui Dumnezeu oferită omului necondiţionat ? Căci oamenii PRESUPUN că Dumnezeu iubeşte oamenii, şi există oameni care PRESUPUN că Dumnezeu îi iubeşte necondiţionat.
Eu te întreb, tu încearcă să formilezi răspunsuri personale, privind persoana ta :
1. Simţi iubirea lui Dumnezeu ACUM ?
2. Ai simţit-o ÎN FIECARE CLIPĂ a vieţii tale ?
Dacă răspunzi cu "nu", atunci, răspunsul devine mai... clar, pentru tine, nu ? Şi dacă majoritatea oamenilor răspund cu "nu", atunci devine mai clar pentru toţi oamenii, nu ? Întreabă şi pe cei din jurul tău, familia ta, rudele tale, prietenii tăi. Pune-le cele două întrebări, şi vezi ce răspund ei, apoi analizează rezultatele...
Nu afirm că Dumnezeu nu te iubeşte, sau că te iubeşte condiţionat, deşi... Vechiul Testament ne prezintă un Dumnezeu GELOS, RĂZBUNĂTOR, care iubeşte oamenii în mod evident condiţionat, căci îi iubeşte doar pe cei care RESPECTĂ LEGILE, PORUNCILE SALE ! Cine a citit, cunoaşte.
Dacă eşti religios, şi crezi în Dumnezeu biblic al Vechiului Testament, atunci în mod clar ştii că acel Dumnezeu te iubeşte condiţionat, şi că eşti pedepsit pentru încălcarea poruncilor sale, şi recompensat pentru ascultare. Nu-i aşa ? Tu ştii asta, şi acest lucru te... macină sufleteşte, căci te întrebi uneori : cum poate un Dumnezeu iubitor să mă pedepsească şi să îmi impună porunci de urmat, când asta reprezintă în mod clar o limitare drastică a... LIBERTĂŢII mele ? De ce nu am libertatea de a EXPERIMENTA LIBER în această viaţă, în această lume terestră, fără a fi condiţionat de acest sistem recompensă-pedeapsă ?
Iubirea necondiţionată este COMPATIBILĂ cu pedepsirea, cu sistemul recompensă-pedeapsă de CONDIŢIONARE A COMPORTAMENTULUI TĂU ?
Eu cred că nu, dar nu conteză ce cred eu, ci ce crezi tu.
Dacă Dumnezeu te-ar iubi necondiţionat, atunci ar rezulta în mod logic că PEDEAPSA NU POATE VENI DE LA DUMNEZEU !
Nu-i aşa ? Mai citeşte o dată, dacă nu ai înţeles raţionamentul...
Dumnezeul biblic, Iahve, şi-a ales un popor, a făcut un LEGĂMÂNT cu el, şi a... FAVORIZAT în mod clar acel popor, ÎN DEFAVOAREA ALTOR POPOARE !
Şi atunci... spune tu : este asta o dovadă de... IUBIRE NECONDIŢIONATĂ pentru TOŢI oamenii ?
Nu te grăbi să tragi concluzii pripite... Meditează...
Credinţa mea ? Este una de tip mai... special. Nu ar trebui să te influenţeze, ci doar să îţi dea de... gândit.
Ea nu se bazează pe credinţa în DOGMELE RELIGIOASE, ci pe SIMŢIRE PERSONALĂ şi LOGICA PERSONALĂ. Şi, acestea, fiind PERSONALE, cu siguranţă sunt SUBIECTIVE, şi nu pot fi PERFECTE, absolut CORECTE, fără de greşeală, fără de eroare, etc.
De aceea nu te poţi baza 100% pe ceea ce afirm eu, pe cea ce cred eu. Nu recomand nimănui asta. Recomand doar să îţi deschizi cât mai larg sufletul şi mintea. Să simţi tu, şi să gândeşti tu, fără a te lăsa influenţat de alţii, de sistem, de sistemul educaţional, de sistemul religios, etc. Nici unul nu este perfect. Ele sunt doar ORIENTATIVE pentru tine, şi aşa şi trebuie să rămână mereu ! CONŞTIENTIZEAZĂ FAPTUL CĂ TU TREBUIE SĂ ALEGI, MEREU, SINGUR ! De aceea există o mare varietate de sisteme ! Să ai de unde alege... Eu, şi alţii ca mine, încercăm doar să te sprijinim în acest demers... Să îţi pui mintea la contribuţie, să conştientizezi tu singur ceea ce faci, de ce faci, cum faci, etc...
Un mentor real nu îţi oferă modele de viaţă de urmat, ci modele de gândire, din care poţi să alegi.
Tu poţi trăi cum vrei. Nu trebuie să fii un sfânt, un călugăr, un preot, un pustnic, etc, pentru a avea credinţă, pentru a duce o viaţă corectă, bună, etc. Dar poţi să-ţi îndrepţi atenţia spre o viaţă de sfânt, spre una de călugăr, de preot, de pustnic, oricând vrei, căci ai foarte multe modele de viaţă în jurul tău, şi toate sunt prezente pentru tine, pentru a putea tu să le observi, să le cercetezi, să le analizezi, să înveţi ceva din ele, pentru ca apoi să poţi efectua alegeri şi decizii personale în cunoştinţă de cauză. Nu trebuie să trăieşti neapărat ca un sfânt pentru a înţelege cum trăieşte un sfânt. Ai destule cărţi din care te poţi documenta, şi o imaginaţie bogată pentru a-ţi putea imagina cum ar fi să trăieşti şi tu aşa... Imaginaţia reprezintă un instrument minunat, de care este bine şi corect să profiţi din plin, căci de aceea îl ai...
Căile către descoperirea adevărului sunt personale, individuale, au ceva specific, deşi au şi multe asemănări.
Creatorul a creat posibilitatea de a simţi iubirea, ca STARE DE CONŞTIENŢĂ, ÎN ANUMITE CONDIŢII.
Tu ai libertatea de a alege ceea ce vrei să trăieşti, chiar şi trăirea stării de iubire. În anumite condiţii, nu uita niciodată asta. Nu în ORICE CONDIŢII !
Dacă tu îndeplineşti acele condiţii SPECIFICE, vei intra AUTOMAT în starea de conştiinţă adecvată, în care vei simţi şi trăi iubirea...
Deci, oamenii sunt CONDIŢIONAŢI în privinţa trăirii stării de iubire.
De ce ? Deoarece condiţiile sunt astfel fixate, programate, încât cine le respectă evoluează, şi este recompensat, iar cine nu le respectă nu evoluează, şi este pedepsit, prin suferinţă, pentru a fi DETERMINAT (Condiţionat) să revină pe "calea cea bună" a evoluţiei globale.
Evoluţia în acest plan terestru, ca oameni, este condiţionată prin Legile Naturii terestre, numite de oamenii religioşi "Legi divine", care condiţionează viaţa, existenţa ca fiinţe terestre, prin însăşi... condiţiile de viaţă terestre. Simplu, nu ? :)
Condiţionările sunt determinative, în sensul că determină în mod strict urmarea unor căi prestabilite, în vederea îndeplinirii anumitor efecte, a obţinerii anumitor rezultate.
Deci, TOTUL ESTE PROGRAMAT, PLANIFICAT, PRESTABILIT, privind desfăşurarea vieţii omeneşti, a vieţii tale, şi a oricărui alt om. Programul conţine Legi clare conform cărora se desfăşoară viaţa în plan terestru...
Iubirea este O STARE PSIHOAFECTIVĂ, O STARE DE CONŞTIENŢĂ, O STARE A MINŢII ŞI SUFLETULUI.
Aşa este, ce zici ? Dacă tu crezi că nu este aşa, au argumente concrete contra.
Dacă nu ai argumente, atunci... meditează, analizează, caută să-ţi construieşti o argumentaţie personală cât mai solidă, din punct de vedere logic.
Căci spiritualitatea are un caracter logic. În spiritualitate nimic nu poate fi ILOGIC, ci eventual doar de NEÎNŢELES celor care nu au dobândit încă capacitatea de discernământ necesară.
Aşadar, caută firul roşu logic, în toate, mereu, căutând şi analizând mereu argumente şi contraargumente...
În concluzie : a căuta iubirea necondiţionată ÎN ACEST PLAN TERESTRU, LA OAMENI, este un demers care te va conduce spre mari deziluzii, decepţii şi insatisfacţii, dacă tu continui să crezi orbeşte în existenţa iubirii necondiţionate, adică iubirea care nu depinde de nimic altceva, nefiind condiţionată de nimic altceva, fiind deci COMPLET RUPTĂ DE TOT CEEA CE EXISTĂ, DE ORICE LEGĂTURI CONDIŢIONALE !
Meditează puţin : poate exista o astfel de iubire ? Şi, dacă ar exista, ar putea avea ea vreo UTILITATE pentru tine ?
Niciuna ! De de ? Păi, în mod logic, PENTRU CĂ, FIIND NECONDIŢIONATĂ DE NIMIC, PUR ŞI SIMPLU NU AI PUTEA-O ACCESA, NU AI PUTEA SĂ O TRĂIEŞTI, CĂCI AR FI COMPLET SEPARATĂ ŞI DE-SINE-STĂTĂTOARE FAŢĂ DE ORICE ELEMENT AL REALITĂŢII, AL EXISTENŢEI, DECI ŞI FAŢĂ DE... TINE.
Meditează, în linişte, şi caută răspunsul tău : este sau nu este aşa cum zice Kato ?
-----------------------------------------------------------------
Şi acum, să trecem la lucruri mai "grele", pentru cei ce nu încă tot nu au înţeles, chiar şi după ce au meditat la această temă, a iubirii, condiţionării, necondiţionării, şi decondiţionării.
Ce este de fapt Iubirea ? Greu de definit... Chiar şi în dicţionarul român nu există o definiţie clară...
Fiecare om îşi formează o părere personală, şi, din cauza divergenţelor existente între aceste viziuni personale, se nasc multe polemici.
Definiţiile de dicţionar sunt lacunare şi confuze :
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit. Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
Sursa: DEX '12 (2012)
Deci, TOTUL ESTE PROGRAMAT, PLANIFICAT, PRESTABILIT, privind desfăşurarea vieţii omeneşti, a vieţii tale, şi a oricărui alt om. Programul conţine Legi clare conform cărora se desfăşoară viaţa în plan terestru...
Iubirea este O STARE PSIHOAFECTIVĂ, O STARE DE CONŞTIENŢĂ, O STARE A MINŢII ŞI SUFLETULUI.
Aşa este, ce zici ? Dacă tu crezi că nu este aşa, au argumente concrete contra.
Dacă nu ai argumente, atunci... meditează, analizează, caută să-ţi construieşti o argumentaţie personală cât mai solidă, din punct de vedere logic.
Căci spiritualitatea are un caracter logic. În spiritualitate nimic nu poate fi ILOGIC, ci eventual doar de NEÎNŢELES celor care nu au dobândit încă capacitatea de discernământ necesară.
Aşadar, caută firul roşu logic, în toate, mereu, căutând şi analizând mereu argumente şi contraargumente...
În concluzie : a căuta iubirea necondiţionată ÎN ACEST PLAN TERESTRU, LA OAMENI, este un demers care te va conduce spre mari deziluzii, decepţii şi insatisfacţii, dacă tu continui să crezi orbeşte în existenţa iubirii necondiţionate, adică iubirea care nu depinde de nimic altceva, nefiind condiţionată de nimic altceva, fiind deci COMPLET RUPTĂ DE TOT CEEA CE EXISTĂ, DE ORICE LEGĂTURI CONDIŢIONALE !
Meditează puţin : poate exista o astfel de iubire ? Şi, dacă ar exista, ar putea avea ea vreo UTILITATE pentru tine ?
Niciuna ! De de ? Păi, în mod logic, PENTRU CĂ, FIIND NECONDIŢIONATĂ DE NIMIC, PUR ŞI SIMPLU NU AI PUTEA-O ACCESA, NU AI PUTEA SĂ O TRĂIEŞTI, CĂCI AR FI COMPLET SEPARATĂ ŞI DE-SINE-STĂTĂTOARE FAŢĂ DE ORICE ELEMENT AL REALITĂŢII, AL EXISTENŢEI, DECI ŞI FAŢĂ DE... TINE.
Meditează, în linişte, şi caută răspunsul tău : este sau nu este aşa cum zice Kato ?
-----------------------------------------------------------------
Şi acum, să trecem la lucruri mai "grele", pentru cei ce nu încă tot nu au înţeles, chiar şi după ce au meditat la această temă, a iubirii, condiţionării, necondiţionării, şi decondiţionării.
Ce este de fapt Iubirea ? Greu de definit... Chiar şi în dicţionarul român nu există o definiţie clară...
Fiecare om îşi formează o părere personală, şi, din cauza divergenţelor existente între aceste viziuni personale, se nasc multe polemici.
Definiţiile de dicţionar sunt lacunare şi confuze :
IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit. Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
Sursa: DEX '12 (2012)
IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus). Refl. recipr. A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt; spec. a avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus). 2. Tranz. A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să... – Din sl. ljubiti. Sursa: DEX '09 (2009)
IUBÍRE ~i f. 1) v. A IUBI și A SE IUBI. 2) Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva. /v. a iubi Sursa: NODEX (2002)
Reţinem, deci, ceea ce au definiţiile în comun :
1. este un sentiment,
2. o afecţiune deosebită faţă de cineva sau ceva,
3. este o relaţie,
4. ataşament sufletesc puternic faţă de cineva sau ceva.
5. În mod specific (semnificaţie secundară), înseamnă şi a avea relaţii sexuale cu o persoană (de sex opus). Unii numesc asta "iubire carnală / trupească.
1. este un sentiment,
2. o afecţiune deosebită faţă de cineva sau ceva,
3. este o relaţie,
4. ataşament sufletesc puternic faţă de cineva sau ceva.
5. În mod specific (semnificaţie secundară), înseamnă şi a avea relaţii sexuale cu o persoană (de sex opus). Unii numesc asta "iubire carnală / trupească.
Trebuie înţeles însă faptul că, doar atunci când sentimentul devine STABIL faţă de cineva anume, doar atunci vorbim de o STARE de iubire.
Fiind O TRĂIRE EMOŢIONALĂ, iubirea poate fi resimţită (trăită) DOAR ÎNTR-O ANUMITĂ STARE DE CONŞTIENŢĂ SPECIFICĂ EI !
Altfel spus, pentru a resimţi iubire, trebuie să ajungi într-o anumită stare de conştienţă, şi, pentru a te MENŢINE STABIL în acea stare de conştienţă, pentru a rămâne în iubire, trebuie să te menţii constant în acea stare de conştienţă anume, specifică sentimentului de iubire !
Cum ai ieşit din acea stare, cum iubirea a... dispărut, s-a volatilizat automat !
Altfel spus, pentru a resimţi iubire, trebuie să ajungi într-o anumită stare de conştienţă, şi, pentru a te MENŢINE STABIL în acea stare de conştienţă, pentru a rămâne în iubire, trebuie să te menţii constant în acea stare de conştienţă anume, specifică sentimentului de iubire !
Cum ai ieşit din acea stare, cum iubirea a... dispărut, s-a volatilizat automat !
Ce este CONDIŢIONAREA ?
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
Sursa: DEX '09 (2009)
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner.
Sursa: DEX '09 (2009)
Determinare a raportului de dependență dintre fapte sau fenomene. 3) Operație prin care parametrii unei substanțe sau ai unui obiect (umiditate, temperatură, puritate etc.) se aduc la anumite valori. Sursa: NODEX (2002)
CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. – Fr. conditionner. Sursa: DLRM (1958)
Reţinem, deci :
1. stabilirea unui un raport de dependenţă,
2. a fi cauza unui lucru, a provoca ceva = relaţie de cauzalitate, determinare, o limitare prin condiţii.
1. stabilirea unui un raport de dependenţă,
2. a fi cauza unui lucru, a provoca ceva = relaţie de cauzalitate, determinare, o limitare prin condiţii.
Şi acum, te întreb : cum apare, cum se naşte în tine iubirea ? Căci este evident că ea apare şi dispare, CA STARE DE CONŞTIENŢĂ.
Chiar am putea spune că este o stare destul de... rară, nu-i aşa ? Ai simţit azi iubire faţă de cineva ? Câte secunde sau minute ? :) Cât te-a ţinut ? Majoritatea oamenilor nu au simţit DELOC iubire azi. De ce ? deoarec pur şi simplu nu au ACCESAT acea stare de conştienţă specifică, în care pot simţi sentimentul de iubire.
De ce ? În principal pentru că NU ŞTIU CUM SĂ O ACCESEZE, nu pentru că nu ar vrea.
Nu-i aşa ? Tu ai vrea, sau nu ai vrea să simţi acum sentimentul de iubire cum îţi învăluie fiinţa, mintea, sufletul ? :)
Eu cred că ai vrea. Dar... de la a vrea, a dori să simţi iubirea, până la MANIFESTA asta în viaţa ta, PRACTIC, există o... cale, un drum, care poate fi urmat doar ACŢIONÂND într-un anumit MOD SPECIFIC. Cunoşti MODUL în care tu poţi manifesta iubirea în viaţa ta ? Dacă cunoşti, şi vrei, de ce nu o faci ? Ce te reţine ?
Mulţi oameni CRED că cunosc, dar când este să aplice în practică... observă că ceea ce au CREZUT ei nu este de ajuns...
1. TEBUIE SĂ CUNOŞTI, DAR NU AJUNGE SĂ CUNOŞTI CEVA, PENTRU A PUTEA TRANSPUNE ÎN PRACTICĂ CUNOŞTINŢELE TALE.
2. TREBUIE SĂ ŞI ÎNŢELEGI CEEA CE CUNOŞTI, SĂ CONŞTIENTIZEZI DETERMINISMUL CAUZAL.
3. ŞI APOI, DUPĂ CE AI CUNOSCUT ŞI ÎNŢELES, TREBUIE SĂ ŞI APLICI ÎN PRACTICĂ CEEA CE CUNOŞTI ŞI ÎNŢELEGI CUM POATE FI MANIFESTAT ÎN VIAŢA TA.
Dacă nu poţi, asta înseamnă că nu poţi îndeplini una din cele 3 condiţii de mai sus, care CONDIŢIONEAZĂ manifestarea iubirii în viaţa ta...
Chiar am putea spune că este o stare destul de... rară, nu-i aşa ? Ai simţit azi iubire faţă de cineva ? Câte secunde sau minute ? :) Cât te-a ţinut ? Majoritatea oamenilor nu au simţit DELOC iubire azi. De ce ? deoarec pur şi simplu nu au ACCESAT acea stare de conştienţă specifică, în care pot simţi sentimentul de iubire.
De ce ? În principal pentru că NU ŞTIU CUM SĂ O ACCESEZE, nu pentru că nu ar vrea.
Nu-i aşa ? Tu ai vrea, sau nu ai vrea să simţi acum sentimentul de iubire cum îţi învăluie fiinţa, mintea, sufletul ? :)
Eu cred că ai vrea. Dar... de la a vrea, a dori să simţi iubirea, până la MANIFESTA asta în viaţa ta, PRACTIC, există o... cale, un drum, care poate fi urmat doar ACŢIONÂND într-un anumit MOD SPECIFIC. Cunoşti MODUL în care tu poţi manifesta iubirea în viaţa ta ? Dacă cunoşti, şi vrei, de ce nu o faci ? Ce te reţine ?
Mulţi oameni CRED că cunosc, dar când este să aplice în practică... observă că ceea ce au CREZUT ei nu este de ajuns...
1. TEBUIE SĂ CUNOŞTI, DAR NU AJUNGE SĂ CUNOŞTI CEVA, PENTRU A PUTEA TRANSPUNE ÎN PRACTICĂ CUNOŞTINŢELE TALE.
2. TREBUIE SĂ ŞI ÎNŢELEGI CEEA CE CUNOŞTI, SĂ CONŞTIENTIZEZI DETERMINISMUL CAUZAL.
3. ŞI APOI, DUPĂ CE AI CUNOSCUT ŞI ÎNŢELES, TREBUIE SĂ ŞI APLICI ÎN PRACTICĂ CEEA CE CUNOŞTI ŞI ÎNŢELEGI CUM POATE FI MANIFESTAT ÎN VIAŢA TA.
Dacă nu poţi, asta înseamnă că nu poţi îndeplini una din cele 3 condiţii de mai sus, care CONDIŢIONEAZĂ manifestarea iubirii în viaţa ta...
Cărţi despre IUBIRE : http://bit.ly/1CeZ3pd
http://bit.ly/17E7tNo
Puteţi prelua acest text, complet GRATUIT, de pe Scribd pe blogurile sau site-urile personale, cu cod Embed - daţi click, sub text, pe "Embed" şi copiaţi codul în pagina blogului, unde doriţi să apară.
https://www.scribd.com/doc/265738207/Mitul-Privind-Iubirea-Necondi%C5%A3ionat%C4%83
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Un alt articol interesant despre iubire, de pe acest blog, poţi găsi aici : http://loveblog4all.blogspot.ro/2014/03/iubirea.html
Sexul în lumina Ştiinţei Spirituale (după Rudolf Steiner)
Ştiinţa spirituală porneşte de la concepţia fundamentală că în dosul tuturor lucrurilor şi fenomenelor vizibil-senzoriale se află ceva de natură sufletesc-spirituală. Astfel, noi trebuie să ne întrebăm: Ce fel de realitate spirituală se află în dosul celor două sexe ? Nu ar trebui să privim doar exteriorul, ci întreaga fiinţă.
