Entitățile elementale (după Rudolf Steiner)

Entitățile elementale - sunt entităţi care există în cadrul realităţii noastre ca fiinţe spirituale, care, însă, într-un anume fel s-au abătut de la mersul regulat al evoluţiei şi a căror însemnătate constă tocmai în faptul că ele se abat de la curentul normal de evoluţie.  
Tocmai prin poziţia pe care ele o ocupă în cosmos vor juca un rol însemnat în evoluţia noastră spirituală într-un viitor nu prea îndepărtat. 
Asemenea entităţi elementale sunt ca un fel de părţi neregulate, desprinse din nişte suflete-grup. 
Un asemenea fel de entităţi elementale, care s-a format printre ultimele - o formă animală - sau, dacă vrem să discutăm în sens mai grosier, o sumă de fiinţe animale de aceeaşi formă - corespunde unui suflet-grup. 
Aceste suflete-grup joacă în lumea astrală oarecum acelaşi rol precum în lumea fizică sufletul nostru omenesc pătruns de Eu. 
De fapt, Eul omenesc este un Eu-grup coborît din planul astral în planul fizic. Astfel el a devenit un Eu individual. 
Eurile animale sunt în mod normal în planul astral, iar animalele individuale au, aici, în planul fizic, numai corp fizic, corp eteric şi corp astral. 
Eul lor este în lumea astrală, în aşa fel încât animalele care au aceeaşi formă sunt ca un fel de membre ale Eului-grup ale acestor animale. 
Astfel ne putem reprezenta de ce, ceea ce în viaţa omenească se numeşte naştere şi moarte, nu are aceeaşi însemnătate pentru animale. 
Atunci când un animal moare, sufletul grup sau Eul-grup rămâne viu. 
Este exact ca şi cum un om şi-ar pierde o mână şi ar avea capacitatea să îşi pună la loc acea mână. Eul-grup al leilor îşi înnoieşte un membru atunci când un leu moare şi este înlocuit cu un altul. 
Astfel putem înţelege că naşterea şi moartea nu au aceeaşi însemnătate pentru sufletul-grup al animalelor ca pentru omul actualului ciclu evolutiv.  
Sufletul-grup al animalelor cunoaşte transformări, metamorfoze, cunoaşte chiar şi o desprindere a "membrelor" sale, care apoi se întind până în lumea fizică, poate cunoaşte pierderea acestor membre şi reînnoirea lor.
Există anumite forme animale care în acest proces de desprindere merg prea departe, care nu mai sunt în stare să trimită înapoi în lumea astrală tot ceea ce aduc jos în planul fizic. Căci la un animal muribund, ceea ce se descompune din el trebuie să se reintegreze în întregime lumii înconjurătoare. Dimpotrivă, ceea ce animalul spiritualizează şi însufleţeşte din el însuşi trebuie să se verse înapoi în sufletul-grup, pentru ca apoi să poată fi trimis în lume şi să crească, devenind un nou individ. 
Există anumite forme animale care nu mai pot să trimită înapoi totul în sufletul-grup, şi aceste lucruri rămase în plus în planul fizic, care sunt desprinse, smulse din sufletul-grup, duc apoi o existenţă separată ca entităţi elementale.
Şi cum evoluţia noastră a trecut prin formele şi etapele cele mai variate, şi cum în fiecare etapă s-au desprins alte şi alte asemenea entităţi elementale, ne putem închipui numărul mare de asemenea soiuri de entităţi elementale pe care le avem în jurul nostru în ceea ce noi numim lumea suprasensibilă înconjurătoare.
Tu însă nu vezi aceste lucruri, pentru că te închizi în tine excluzând, împiedicând dezvoltarea acelor organe de cunoaştere care te-ar duce la recunoaşterea acestor entităţi.  

Entităţile elementale se găsesc în anumite locuri, unde are loc un anumit contact, o anumită întâlnire a regnului animal cu cel vegetal, şi doar acolo unde această atingere se petrece în anumite condiţii. 
Contactul care are loc între albină şi floare, deoarece albinele şi florile sunt cu mult mai departe una de alta ca nivel de evoluţie şi se întâlnesc apoi din nou şi deoarece la atingerea dintre albină şi floare se dezvoltă o forţă cu totul minunată. 
Un înveliş auric particular se formează de câte ori o albină sau o altă asemenea insectă suge dintr-o floare.  
Vieţuirea particulară, specială, pe care o are albina atunci când suge dintr-o floare, nu are loc numai în organele gustative sau în corpul albinei, ci ceea ce se naşte ca schimb de gusturi între albină şi floare degajă ceva ca o mică aură eterică. 
De fiecare dată când albina culege nectar apare o asemenea mică aură eterică, şi de câte ori se naşte aşa ceva în lumea suprasensibilă, apar şi entităţile care au nevoie de aşa ceva. 
Ele sunt atrase astfel, căci ele îşi găsesc acolo hrana.
Nu trebuie să ne preocupe de unde vin aceste entităţi, care, oricând li se oferă ocazia, ele sunt prezente. 
Când un om răspândeşte simţăminte urîte, rele, acestea sunt ceva ce trăieşte în jurul lui şi atrage entităţi care se află în preajmă, care abia aşteaptă aşa ceva, aşa cum îşi aşteaptă o fiinţă fizică hrana. 
 O cameră curată nu atrage nici o muscă, dar dacă în cameră vor exista resturi de mâncare, apar imediat şi muştele, atrase de mancare. 
La fel şi cu entităţile suprasensibile: nu trebuie decât să le aduci “alimentele” de care au ele nevoie. 
Albina care extrage nectarul din floare răspândeşte o mică aură eterică, şi atunci fiinţele vin, fiind atrase, mai ales când se coboară asupra unui copac un roi de albine, şi apoi se înalţă din nou purtând în trup senzaţia de gust care a avut loc acolo. 
Atunci întregul roi de albine este învăluit în această aură eterică, dar pătruns cu totul de către aceste entităţi numite silfe sau lemure. Aceste entităţi se află mai ales în asemenea regiuni de graniţă unde vin în contact diverse regnuri. 
Ele chiar joacă un rol important în asemenea locuri. 
Ele nu numai că apar atunci când se naşte această aură eterică fină, nu doar se satură venind acolo, ci lor le este foame, iar foamea şi-o exprimă prin faptul că ele conduc respectivele animale la locurile respective. 
Într-un anumit sens, ele sunt, ca să zicem aşa, conducătorii animalelor respective.
Astfel vedem că asemenea entităţi care, să zicem, au renunţat la legătura lor cu alte lumi, de care erau legate mai demult, s-au cufundat astfel într-un rol cu totul deosebit. 
Ele au devenit entităţi care pot fi de folos în alte lumi. 
De altfel, atunci când ele sunt astfel folosite, se pune la punct un soi de organizare: ele se subordonează unor entităţi superioare.

Nu peste mult timp, cunoaşterea umană va avea cu siguranţă nevoie să ştie despre aceste entităţi. 
Va veni şi vremea când o mare parte a reprezentanţilor omenirii se va maturiza pentru a recunoaşte aceste lumi suprasensibile despre care se vorbeşte azi în ştiinţa spirituală sau în viziunea teosofică despre lume. 
Pentru omenire va deveni din ce în ce mai indispensabil să înţeleagă ce înseamnă esenţialmente sufletele-grup. 
Căci cunoaşterea însemnătăţii acestor suflete-grup va avea un rol important chiar şi în evoluţia pur exterioară a umanităţii.
Dacă ne întoarcem în timp cu multe mii de ani, îl găsim pe om ca o fiinţă aparţinând încă unui suflet-grup. 
Evoluţia omului pe Pământ este o evoluţie de la sufletul-grup la sufletul individual. 
Omul înaintează din ce în ce mai mult prin aceea că sufletul său umplut de Eu coboară în fizic, iar în fizic are ocazia de a deveni individual.  
Putem distinge diferite etape în cadrul evoluţiei omenirii. Astfel vom vedea cum sufletul-grup devin treptat individual.
Dacă ne întoarcem în vremea primei treimi a epocii atlanteene, vedem că atunci viaţa oamenilor era cu totul alta. În trupurile în care eram atunci încarnaţi, sufletele noastre trăiau cu totul alte procese. 
Să plasăm în faţa privirii noastre un proces care, după cum se ştie, azi în viaţa omului – ca persoană separată şi ca individ social – joacă un rol important, şi care din epoca atlanteană încoace a suferit o transformare grandioasă: alternanţa dintre trezie şi somn.
În vechile vremuri atlanteene dumneavoastră nu vieţuiaţi aceeaşi alternanţă dintre trezie şi somn ca astăzi. 
Care este diferenţa caracteristică faţă de omenirea actuală?
Atunci când corpul fizic şi cel eteric stau întinse în pat şi corpul astral cu Eul se înalţă, ceea se numeşte conştienţa actuală scade într-o obscuritate nedeterminată. 
Dimineaţa, când corpul astral cu Eul pătrund din nou în corpul fizic şi cel eteric, corpul astral şi Eul se servesc din nou de organele fizice, iar conştienţa se reaprinde. 
Această stare de trezie diurnă în conştienţă şi de somn nocturn în inconştienţă nu exista înainte. Era mai degrabă o situaţie în care, atunci când se făcea ziuă şi cobora în corpul său fizic atât cât era cazul pe atunci, omul nu vedea nicidecum fiinţele şi lucrurile fizice exterioare în limitele în care le vede astăzi, ci el vedea totul cu contururi nedefinite care se pierdeau treptat spre exterior, ca atunci când mergeţi pe stradă într-o seară ceţoasă şi vedeţi felinarele învăluite într-o aură de ceaţă. Aşa erau toate lucrurile pentru omul acelor vremuri.
Când omul ieşea din corpul fizic şi eteric în timpul nopţii, nu venea peste el o absolută inconştienţă. 
Era doar un alt fel de conştienţă. 
În acea vreme, omul mai percepea încă procesele spirituale şi fiinţele spirituale din jurul său, deja nu chiar ca în clarvederea propriu-zisă, ci ca într-o ultimă rămăşiţă rămasă din vechea clarvedere. 
Ziua, omul trăia într-o lume cu limite nebuloase, şterse. 
Noaptea, el vieţuia printre fiinţele spirituale care îl înconjurau precum azi obiectele diurne. 
Astfel, între zi şi noapte nu existau limite stricte, iar ceea ce conţin legendele şi miturile nu sunt lucruri produse de vreo fantezie populară oarecare, ci sunt amintiri ale vieţuirilor pe care le avea omul străvechi în starea lui de conştienţă de pe atunci în lumea suprasensibilă.
Wotan sau Zeus sau alte entităţi divine suprasensibile care erau recunoscute de un popor sau altul nu sunt creaţii poetice ale fanteziei populare. Poate afirma aşa ceva numai cine nu a făcut niciodată cunoştinţă cu fiinţa esenţială a fanteziei populare. 
Omului din popor nicicum nu i-ar trece prin cap să personifice astfel. Acestea erau trăiri reale în vremurile străvechi. Wotan şi Thor erau fiinţe cu care omul avea relaţii aşa cum are azi cu semenii săi, iar miturile şi legendele sunt amintiri ale vremurilor vechii clarvederi.
În aceste lumi, omul nu se simţea fiinţă individuală, ci se simţea membru al unor entităţi spirituale, aparţinea unor fiinţe spirituale superioare, aşa cum ne aparţin nouă mâinile.  
Puţinul sentiment de individualitate pe care deja îl deţinea pe atunci omul, îl primea când cobora în corpul său fizic, când pentru puţin timp se emancipa, ca să zicem aşa, din hora fiinţelor spirituale. 
Acesta a fost începutul sentimentului său de individualitate. 
Asta se întâmpla într-o vreme când omul avea limpede faptul că are un suflet-grup. 
El se simţea coborând în sufletul-grup atunci când îşi părăsea corpul său fizic şi ajungea în conştienţa suprasensibilă. 
Erau vremuri străvechi, în care în om trăia cu o forţă uriaşă conştienţa apartenenţei la un suflet-grup, la un Eu-grup.

Să analizăm acum o a doua etapă a evoluţiei omeneşti, lăsând deoparte etapele intermediare: acea etapă la care se face referire în povestea patriarhilor din Vechiul Testament. 
Motivul pentru care patriarhii – Adam, Noe ş.a.m.d. – au avut vieţi aşa de îndelungate se întâmpla pentru că amintirea acestor oameni era cu totul alta decât cea a oamenilor de azi. Amintirea omului actual a devenit individuală – iată diferenţa.  
Omul îşi aduce aminte de ceea ce a vieţuit de când s-a născut – ba chiar mulţi abia începând cu un moment mult mai târziu. 
În vremurile străvechi nu era aşa. Pe atunci lucrurile pe care le vieţuise tatăl între naştere şi moarte, experienţele pe care bunicul şi străbunicul le avuseseră erau la fel de bine obiect al amintirii ca şi propriile experienţe între naştere şi moarte. 
Oricât de ciudat ar părea pentru omul de azi, este adevărat că au existat vremuri în care exista o asemenea amintire care depăşea biografia unui individ şi cuprindea întreaga genealogie a rudelor sale de sânge. 
Iar dacă ne întrebăm ce fel de semne exterioare există care să demonstreze existenţa unei asemenea amintiri, ele sunt tocmai asemenea nume precum Noe, Adam ş.a.m.d. Ele nu se referă la indivizi în perioada dintre naşterea şi moartea lor. 
Omul care avea o amintire cuprinsă între naştere şi moarte îi dă acestui anume individ un nume. În vremurile de demult, desemnarea oamenilor printr-un anumit nume se întindea până unde se termina amintirea generaţiilor, până unde se întorceau în timp generaţiile de înrudire consanguină.
Adam nu este altceva decât un nume care a durat câtă vreme un şir de oameni au avut o memorie comună. 
Cine nu ştie că în alte vremuri desemnarea oamenilor printr-un anumit nume se făcea cu totul altfel, cu siguranţă nu va putea înţelege deloc esenţa acestor lucruri. 
În acele vremuri străvechi exista o cu totul altă conştienţă mijlocitoare fundamentală. 
Gândiţi-vă că străbunul a avut doi copii, iar fiecare dintre aceştia alţi doi, următoarea generaţie iarăşi câte doi şi aşa mai departe. Memoria tuturor acestora ajunge până la străbun, şi ei toţi se simt ca unul în această memorie care, ca să zicem aşa, se reuneşte acolo sus ca într-un punct. 
Poporul Vechiului Testament exprima acest lucru spunând „Eu şi tatăl Avraam una suntem.“ – şi aceasta era valabil pentru fiecare adept al Vechiului Testament. 
Fiecare om individual se simţea inclus în conştienţa sufletului - grup, a “Tatălui Avraam”.
Conştienţa pe care Christos a dăruit-o omenirii trece de acest punct. 
Eul este legat în conştienţa sa direct de lumea spirituală, ceea ce se exprimă în cuvântul: „Înainte să fie Avraam a fost Eul – sau Eu sunt-ul.“ 
Astfel vine impulsul de a inspira pe “Eu sunt” pe deplin în fiecare individ separat.
Astfel vedem o a doua etapă a evoluţiei umanităţii, epoca sufletelor-grup, care îşi găseşte expresia în rudenia de sânge a generaţiilor. 
Un popor care a dezvoltat acest lucru în mod deosebit a ţinut mereu să accentueze: Ca popor, noi avem un suflet-grup al poporului comun. 
Acest lucru era cât se poate de valabil la poporul Vechiului Testament. 
Din această cauză se împotriveau atât de ferm conservativii din cadrul acestui popor accentuării lui „Eu sunt“, a Eului individual. Cine citeşte Evanghelia lui Ioan poate percepe şi înţelege cât se poate de concret acest lucru. Nu ai decât să citeşti relatarea despre convorbirea lui Iisus cu samariteana la fântână. 
Acolo se indică în mod expres că Christos Iisus merge şi la cei care nu sunt înrudiţi prin sânge, care nu ţin unii de alţii prin înrudire de sânge. 
Citiţi doar cât de remarcabil se indică acest lucru: „Căci iudeii nu erau deloc înrudiţi cu samaritenii.“ 
Cine poate trece prin aceasta în mod repetat, şi anume în mod meditativ, va vedea modul în care omenirea a avansat de la sufletul grup la sufletul individual.
 
Aşa cum se tratează azi istoria este un mod cu totul exterior. Această istorie este azi în multe privinţe o „fable convenue“, căci ea se scrie pornind de la documente. 
Gândiţi-vă doar la situaţia în care ar trebui în zilele noastre să se scrie ceva pe baza unor documente şi tocmai cele mai importante documente s-ar pierde! Astfel se relatează faptele istorice numai după documentele de care în mod întâmplător dispunem, adunate de ici, de colo. 
Pentru lucrurile în devenire în realitatea spirituală nu e nevoie de documente, căci ele sunt înscrise în Cronica Akasha, care este autentică şi nu dispare niciodată. 
Însă este greu să citeşti în Cronica Akasha, căci documentele exterioare sunt chiar o piedică în calea citirii „scrierilor“ spirituale.  
Însă putem vedea cum chiar în vremurile care se situează foarte aproape de vremurile noastre a avut loc acea evoluţie din sufletul grup la sufletul individual.
Cine consideră istoria din punct de vedere spiritual trebuie să recunoască în Evul Mediu timpuriu o perioadă de timp extrem de importantă. 
Înainte omul era încă inclus în oarecare grupuri, chiar dacă numai exterior. În vremurile timpurii ale Evului Mediu, într-o măsură mult mai mare decât îşi pot închipui oamenii de azi, omul încă îşi primea însemnătatea şi valoarea chiar şi în ce priveşte puterea sa de muncă din rudenie şi din alte legături. 
Se întâmpla de la sine, ca să zicem aşa, ca fiul să aibă aceeaşi ocupaţie ca şi tatăl. 
A venit apoi epoca marilor invenţii şi descoperiri. Lumea a început să aibă pretenţii din ce în ce mai mari de la sârguinţa pur personală a omului, şi din ce în ce mai mult acesta a fost smuls din vechile legături. 
Expresia acestui lucru o vedem pe parcursul întregului Ev Mediu în întemeierea de oraşe care traversează Europa ca tip identic de la un capăt la altul. Chiar şi astăzi mai putem să deosebim oraşele construite după acest tip de cele care s-au dezvoltat pe alte baze.
Pe la mijlocul Evului Mediu este din nou o asemenea avansare de la sufletul grup la sufletul individual. 
Dacă privim în viitor, trebuie să ne spunem: Din ce în ce mai mult, omul se emancipează de tot ce înseamnă sufletesc-grup individualizându-se din ce în ce mai mult. 
Dacă aţi putea privi înapoi la faze evolutive anterioare ale omenirii, aţi vedea că acele culturi – de pildă cea egipteană şi cea romană – sunt unitare. 
Azi, o asemenea cultură unitară mai există doar într-o măsură foarte redusă. 
Omenirea a coborît până în punctul în care nu numai obiceiurile şi uzanţele sunt individuale, ci şi părerile şi confesiunile. 
Există chiar unii printre noi care consideră drept un înalt ideal ca fiecare om să îşi aibă propria sa religie. 
Unii chiar au ideea că ar trebui să vină o vreme când să existe tot atâtea religii şi adevăruri cât oameni pe Pământ.
Această evoluţie nu o va avea omenirea. 
Ar avea-o dacă ea ar urma mai departe impulsul care provine azi din materialism. Aceasta ar conduce la dizarmonie, la fărâmiţarea omenirii în indivizi izolaţi.  
De altfel, omenirea nu ar înregistra o asemenea evoluţie decât dacă ar prelua o asemenea mişcare spirituală cum este ştiinţa spirituală. Căci ce va apărea astfel? Se va adeveri marele adevăr, marea lege conform cărora adevărurile cele mai individuale care sunt găsite pe calea cea mai lăuntrică sunt în acelaşi timp cele mai general-valabile.
Azi există de fapt un acord general numai asupra adevărurilor matematice. Căci acestea sunt cele mai simple, cele mai triviale. Nimeni nu poate spune că el găseşte adevărurile matematice prin experienţă exterioară, ci le găseşte prin faptul că le pătrunde cu înţelegerea, le recunoaşte în mod lăuntric. 
Cine a înţeles un principiu matematic o dată, ştie că aşa este o dată pentru totdeauna, la fel cum ştie că trei ori trei fac nouă, după ce a înţeles o dată. Şi nu cred că respectivul ar vrea să descopere asta prin inducţie.
Aceste adevăruri cât se poate de triviale, adevărurile matematice, geometrice, au fost descoperite lăuntric, şi totuşi oamenii nu se contrazic în legătură cu ele. 
În privinţa lor domneşte un consens absolut, deoarece oamenii au ajuns azi să înţeleagă aceste lucruri. 
Lipsa de consens, lipsa de acord între oameni domneşte numai atâta vreme cât adevărul pur este tulburat de pasiuni, simpatie şi antipatie.  
Va veni o vreme – chiar dacă ea este încă departe – în care omenirea va fi cuprinsă din ce în ce mai mult de cunoaşterea lumii lăuntrice a adevărului. 
Atunci va domni consensul şi înţelegerea generală în ciuda oricărei individualităţi, în ciuda faptului că fiecare om va găsi adevărul în felul său, în sine însuşi. 
Dacă azi adevărurile matematice nu ar fi atât de limpezi în mod atât de simplu pentru toată lumea, pasiunile i-ar împiedica pe unii sau pe alţii să recunoască aceste adevăruri matematice. 
Dacă lucrurile ar depinde de lăcomia unora sau a altora, poate vreo gospodină ar fi de părere că doi ori doi fac cinci şi nu patru. 
Numai că lucrurile acestea sunt atât de transparente, atât de simple, încât nu mai pot fi tulburate de simpatie şi antipatie. 
Domenii din ce în ce mai ample vor fi cuprinse de această formă de adevăr şi astfel va putea intra în omenire din ce în ce mai multă pace, dacă adevărul va fi astfel înţeles. 

Dezvoltându-se, omul a ieşit din sufletescul-grup şi în continuare se emancipează de el din ce în ce mai mult. 
Dacă privim grupele, şi nu sufletele, avem relaţii de familie, relaţii de trib, de neam, relaţii în cadrul unui popor şi în fine relaţii în cadrul unei rase omeneşti. 
Unei rase îi corespunde un suflet grup. 
Toate aceste relaţii de grup ale omenirii timpurii sunt relaţii din care omul se desprinde în evoluţia lui, şi cu cât avansăm, cu atât mai mult îşi pierde importanţa noţiunea de rasă.
Azi ne aflăm în faţa unei tranziţii, şi tot ce este rasă va dispărea complet, încetul cu încetul, iar în locul rasei va apărea altceva. Oamenii care înţeleg din nou adevărul în modul caracterizat mai sus vor fi aduşi laolaltă de bună voie. 
Acestea vor fi relaţiile unor vremuri viitoare. 
Legăturile dintre oameni în vremurile timpurii sunt de aşa natură încât omul se naşte în sânul lor. 
În viitor, vom trăi în relaţii pe care oamenii şi le formează singuri, grupându-se după puncte de vedere prin care îşi construiesc legături, şi relaţii păstrându-şi totodată pe deplin propria libertate şi individualitate. 
Ar trebui să se încerce să se formeze astfel de relaţii, astfel de legături între oameni în care oamenii se alătură unii altora fără deosebirile vechii naturi a sufletului grup. 
În viitor vor exista numeroase asemenea legături şi relaţii. Atunci nu vom mai vorbi de relaţii rasiale, ci de puncte de vedere intelectual-etic-morale legate de relaţiile formate.
Prin faptul că oamenii îşi unesc de bună voie sentimentele, într-o confluenţă radiantă de sentimente liber consimţită, se construieşte din nou ceva mai mult decât pur şi simplu omul emancipat. 
Omul emancipat îşi are sufletul său individual, el nu se mai pierde niciodată, o dată cucerit. 
Însă prin faptul că oamenii se regăsesc laolaltă în relaţii liber consimţite, ei se grupează în jurul unor puncte centrale. Sentimentele care converg radiind spre un asemenea punct central oferă din nou ocazia entităţilor de a acţiona ca un fel de suflet grup, însă într-un cu totul alt sens decât vechile suflete-grup. 
Toate sufletele grup de demult erau entităţi care îl făceau pe om neliber. 
Aceste noi entităţi sunt însă în concordanţă cu deplina libertate şi individualitate a oamenilor. 
Putem chiar spune că, într-un fel, ele îşi datorează existenţa lor armoniei şi concordiei dintre oameni.  
Va depinde de însăşi sufletele omeneşti să dea ocazia cât mai multor astfel de entităţi superioare de a coborî până la oameni, sau să nu o facă. 
Cu cât se vor diviza mai mult oamenii, cu atât mai puţine entităţi înalte vor coborî în regiunea oamenilor. 
Cu cât mai multe legături se formează şi cu cât mai mult se dezvoltă sentimente de comunitate în deplină libertate, cu atât mai multe fiinţe superioare vor coborî până la oameni şi cu atât mai repede va fi spiritualizată planeta Pământ.

Astfel vedem că, dacă pot în general să îşi formeze o noţiune despre evoluţia viitoare, oamenii trebuie să înţeleagă foarte bine caracterul sufletescului-grup, căci altfel se poate întâmpla ca sufletul individual – dacă se emancipează timp prea îndelungat pe Pământ – să nu găsească legătura, să rateze legătura, devenind astfel el însuşi un soi de fiinţă elementală. 
Iar aceste fiinţe elementale care se vor naşte din oameni ar fi de un soi foarte rău. 
În timp ce fiinţele elementale născute din regnurile anterioare sunt foarte folositoare pentru ordinea noastră naturală, fiinţele elementale omeneşti nu vor avea absolut deloc această caracteristică.
Am indicat faptul că în anumite zone de graniţă se nasc asemenea entităţi desprinse, descătuşate. Am mai spus şi că ele apar la graniţa de tranziţie de la sufletescul-grup la relaţiile de grup libere prin legături estetic-moral-intelectuale. Peste tot unde se ivesc asemenea relaţii sunt prezente asemenea entităţi-grup.
Dacă observaţi anumite locuri, de pildă izvoare (apa) care au pe fund pietre peste care creşte muşchiul şi se formează astfel un soi de perete între plantă şi piatră şi apoi apa se prelinge peste ele, acolo veţi vedea că ceea ce se numeşte nimfe şi unde este ceva foarte real. Ele se arată acolo cu deosebită putere. 
Iar acolo unde metalele se întâlnesc cu restul regnului mineral sălăşluiesc nenumărate entităţi numite gnomi. 
Un al patrulea grup sunt salamandrele. Ele sunt, ca să zicem aşa, specia cea mai recentă din rândul tuturor acestor fiinţe elementale; ele sunt totuşi prezente în foarte multe locuri. 
În cea mai mare parte, ele sunt fiinţe care îşi datorează existenţa unui proces de deprindere din sufletele grup animale. 
Asemenea entităţi caută şi ele orice prilej de a se hrăni, şi ele îşi găsesc hrana tocmai acolo unde regnul omenesc se raportează la regnul animal prin relaţii uneori nu tocmai normale, ci anormale. 
Cine ştie câte ceva despre aceste lucruri cunoaşte că în acea binecunoscută relaţie familiară dintre cal şi călăreţ se dezvoltă nişte fiinţe elementale, şi anume unele bune. 
Şi în special, în legăturile de apropiere sufletească ale anumitor oameni cu grupele de animale, se dezvoltă sentimente, gânduri ţi impulsuri sufleteşti care oferă o bună hrană acestor entităţi salamandrice. 
Aceasta se poate observa mai ales în convieţuirea ciobanului cu turma sa de oi, în general la păstorii care trăiesc laolaltă cu animalele lor. 
În sentimentele care se dezvoltă acolo în intimitatea dintre om şi animal, anumite entităţi elementale salamandrice îşi găsesc hrana şi ele sălăşluiesc peste tot acolo unde se găseşte aşa ceva. 
Sunt entităţi foarte inteligente, care au o înţelepciune absolut naturală. 
La cioban se dezvoltă astfel capacităţi prin care aceste fiinţe elementale îi pot şopti la ureche omului tot ce ştiu ele. 
Multe din reţetele care provin din astfel de surse îşi au originea în ceea ce tocmai am spus. 
Se poate întâmpla foarte bine ca un om care trăieşte în asemenea condiţii să fie înconjurat ca de nişte fiinţe spirituale fine care îl dotează cu o cunoaştere de care învăţaţii noştri de azi nici nu visează măcar. 
Toate acestea au un bun temei şi pot fi observate prin metodele pe care le poate forma înţelepciunea ocultă.

Alt fenomen care vă poate arăta cum anumite lucruri despre care azi se oferă doar o explicaţie cu totul abstractă s-au născut, în multe privinţe, dintr-o înţelepciune mult mai profundă : Am spus deja la început că în perioada atlanteană, când oamenii ieşeau din trupurile lor pe timpul nopţii, ei trăiau printre acele fiinţe spirituale pe care ei le numeau zei. 
Aceşti oameni erau pe cale de a coborî din ce în ce mai mult într-o corporalitate fizică. Însă entităţile pe care ei le venerau ca zei, de pildă Zeus sau Wotan, parcurg o altă cale evolutivă. 
Ele nu coboară până în trupuri fizice, ele nu au contact cu lumea fizică. 
Însă şi aici apar anumite stări intermediare, de tranziţie. 
Omul a apărut prin faptul că întreaga sa fiinţă sufletească şi spirituală s-a condensat până într-un trup fizic. 
În cazul omului, totalitatea sufletelor-grup au coborît până în planul fizic, şi trupul fizic al omului a devenit o amprentă, o copie a sufletului grup. 
Să presupunem că o entitate ca Zeus, care corespunde în întregime unei realităţi, ar fi atins cum ar fi doar puţin planul fizic, ar fi pătruns doar puţin în el. Asta este ca atunci când scufundaţi în apă o bilă şi prin urmare în partea sa de jos ea rămâne puţin umedă. Astfel, în perioada atlanteană anumite entităţi erau atinse doar foarte puţin de planul fizic. 
Ochii fizici nu văd ceea ce rămâne în plan spiritual, astral-eteric. 
Se vede numai acea mică parte din el care pătrunde în fizic. 
Din asemenea percepţii s-au născut simbolurile din mitologie. 
Dacă Zeus are ca simbol vulturul, aceasta provine de la faptul că natura sa de vultur este acea cupă mică prin care o fiinţă din lumea superioară intra în contact cu lumea fizică. 
O mare parte a lumii păsărilor reprezintă părţi desprinse din asemenea entităţi în curs de evoluţie ale lumii suprasensibile. 
Şi ca în cazul corbilor lui Wotan sau al vulturului lui Zeus, la fel este peste tot unde simbolurile indică fapte oculte. 
Multe lucruri vă vor deveni mai clare când veţi lua în considerare astfel în diversele domenii fiinţa, acţiunea şi evoluţia sufletelor-grup.
(Sinteză din  Rudolf Steiner CONFERINŢA IX 1 iunie 1908)

CĂRŢI utile :
- Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ; http://bit.ly/1e5MqXf ; http://bit.ly/1Kb4SuF ; http://bit.ly/1Ea0Fzb ;
- Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Ai mai jos o serie de materiale video interesante despre Rudolf Steiner grupate în cadrul playlistului meu "Spiritualitatea". Vizionare plăcută !   



Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner

Pentru cei ce se ocupă de ştiinţa spirituală este foarte deranjant faptul că în epoca prezentă, când se studiază fiinţa umană, nu se face nici o deosebire între cele două concepte : spirit şi suflet. Psihologia înseamnă, textual, ştiinţa, învăţătura despre suflet. Dar nici unul dintre cei care vorbesc despre psihologie sau ştiinţa despre suflet nu au conştienţa clară a faptului că la om trebuie să se vorbească despre suflet şi spirit.

ELEMENTELE / PRINCIPIILE UNIVERSALE (Akasha, Aer, Foc, Apă, Pământ)

Elementele : Toată creaţia, macrocosmică şi microcosmosmică, se bazează pe elemente. Hinduşii le-au denumit "Tattwas". Persoana care cunoaşte şi stapâneşte elementele este numită magician. Elementele trebuiesc privite ca reprezentând calităţi universale, nu doar ca manifestări fizice, ce prezintă doar aspectele inferioare, materiale.

Spirit, spirite. Ce este Spiritul

Încep o serie de sinteze efectuate pe baza unor materiale studiate de mine cu mare atenție. Postările mele vor suferi modificări, adăugiri, cu timpul. Este vorba de o muncă de analiză și sinteză a unor teorii care au multe lucruri în comun, și cu care eu personal rezonez.

Educatie si Meditatie

 Cred că principalul rol al unui părinte sau Învăţător spiritual, privind educaţia copiilor şi adepţilor, trebuie să constea în a le explica mecanismul determinismului cauzal care acţionează în toate domeniile vieţii. 
 Un părinte nu este pregătit însă, la un nivel prea înalt, pentru aşa ceva, nu atât de pregătit precum un Mentor /Învăţător spiritual. 
 De ce nu sunt părinţii pregătiţi ? 
 Deoarece baza spiritualităţii constă în MEDITAŢIE, şi părinţii nu au fost învăţaţi despre mecanismul şi utilitatea acestui proces. 
 De aceea consider util ca pe viitor să se formeze o astfel de categorie socio-profesională, şi o materie didactică în acest sens, care să se predea în şcoli, licee şi facultăţi. 
 Cu siguranţă conştiinţa societăţii ar cunoaşte un salt evolutiv, din acel moment. 
 Există o mulţime de copii care la vârsta întrebărilor nu găsesc în mediul lor nici un adult capabil de a le oferi răspunsuri adecvate în domeniul spiritual, primind ori răspunsuri eronate, ori admonestări privind preocuparea lor pentru probleme vizând asemenea... problematici şi subiecte. 
 La noi în ţară nu a existat încă o cultură în acest sens, religia acaparând cu totul întreaga sferă spirituală. 
 Această cultură abia acum, după revoluţie, a început să să se formeze, să se dezvolte progresiv, continuu. 
 Într-o societate democratică această evoluţie este de neoprit. 
 Ştim că tentaţia experienţelor interzise este atât de mare încât mulţi cedează, cel puţin din curiozitate. 
 Dacă însă ar exista pedagogi atât de buni şi bine pregătiţi încât să explice pe înţelesul tuturor în ce anume exact constau acele experienţe, pentru că ele să poată fi trăite în mod imaginativ, să poată fi imaginate, nu ar mai exista o tentaţie atât de mare privind fructul oprit, privind lucruri greu de imaginat. 
 Filmele bune, realistice, foarte apropiate de realitate, au şi ele acest dar, atât cele artistice cât şi cele documentare. 
 Un om curios privind cum este să ai o anumită experienţă, se poate convinge din prezentarea acelei experienţe avute de o mulţime de alţi oameni. 
 El va decide, astfel, în cunoştinţă de cauză, dacă vrea sau nu cu adevărat să experimenteze aşa ceva. 
 Cred că filmele documentare, cât şi audiobookurile, vor face parte integrantă tot mai mult din educaţia tuturor oamenilor, din toate categoriile de vârstă şi socio-profesionale. 
 Miniaturizarea tehnologiei audio-video facilitează tot mai mult eficienţa procesului educativ. 
 Următorul pas revoluţionar important va fi constituit de experimentarea virtuală a diferitelor experienţe de viaţă terestre, şi chiar extraterestre, în condiţii virtuale care vor simula pe cele reale. 
 Prima fază, Epoca Avatarilor, a început, deja...

  Vreau să subliniez rolul deosebit de important al meditaţiei ca metodă de a accesa informaţia conţinută de toate nivelurile existenţei. 
 Spiritualitate fără meditaţie nu există. 
 Orice curent spiritual care nu are la baza sa meditaţia, este limitat în dezvoltarea şi evoluţia sa, cunoscând anumite şi blocaje în calea cunoaşterii, tocmai din cauza lipsei acestui instrument de accesare a informaţiei universale. 
 Meditaţia, însă, încă nu este un proces foarte bine înţeles, nici măcar de adepţii multor curente spirituale care folosesc meditaţia în dezvoltarea personală a adepţilor lor.  
 Psihologia încă nu se foloseşte de utilitatea acestui instrument, decât ocazional, existând psihoterapeuţi care folosesc anumite tehnici imaginative, cu succes, fără a înţelege însă încă faptul că ele fac parte dintr-un Sistem foarte amplu, de accesare a informaţie, de vehiculare a informaţiei, de control a informaţiei, de comunicare a informaţiei, pe căi numite deocamdată "extrasenzoriale".  
 Psihologia încă are oroare şi teamă de domeniul extrasenzorial, pe care nu îl studiază, şi din această cauză nici nu îl poate înţelege, şi nici să îi accepte existenţa. 
 Psihologia încearcă să răspundă la întrebări privind necunoscutul prin concepte şi noţiuni cunoscute, fără a introduce altele noi, acest demers constituind un real blocaj în calea lărgirii sferei sale de cunoaştere şi experimentare a Necunoscutului. 
 De exemplu, în domeniul telepatiei, psihologia nu are răspunsuri clare, deoarece nu şi-a pus încă întrebări clare, şi nu şi-a fixat scopuri clare. 
 Psihologii evită abordarea discuţiilor pe astfel de teme, care ţin de capacităţile minţii umane, dar necunoscute şi ne studiate de psihologie, în mod serios. 
 Pe de altă parte, se pare că nici nu există un interes real în a se face publice descoperirile cercetărilor din astfel de domenii precum telepatia, ele fiind secretizate în mod deliberat, pentru a nu ajunge de domeniul... public. 
 Un "instrument" precum telepatia ar putea fi folosit atât în mod benefic cât şi în mod nociv asupra altor oameni, ca orice alt instrument de influenţă, de manipulare. 
 Teama încă domneşte în abordarea acestor domenii, în care nu există factori de control la nivelul populaţiei, privind o posibilă folosinţă pe scară largă în scopuri agresive, manipulatoare, nocive, distructive, îndreptate împotriva binelui general. 
 Problema care rămâne însă în picioare, foarte reală şi importantă, este cea a folosirii de către organizaţii guvernamentale sau de altă natură, pe scară largă, în mod secret, a unor astfel de tehnici şi instrumente de control în masă a populaţiei, a unor grupuri umane, şi indivizi- ţintă.  
 Populaţia, necunoscând nimic în acest domeniu, poate fi manipulată extrem de uşor. 
 Un popor fără cultură, este un popor uşor manipulabil, vorbă cuiva. 
 Nu neglijaţi importanţa cunoaşterii acestor acestor domenii ce ţin de capacităţile mai mult sau mai puţin ascunse ale minţii umane, ale minţii voastre. 
 Informaţia înseamnă putere, înseamnă control. 
 Cu cât eşti mai bine informat, cu atât devii mai puternic, şi vei deţine mai mult control asupra evenimentelor de viaţă proprii, putând să le influenţezi tot mai bine în direcţia şi sensul pe care tu le doreşti...

Playlistul meu YouTube Meditaţia  (213 videoclipuri- apr 2016):



CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" la un click distanţă !  : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde : https://drive.google.com/folderview?id=0B6aZWulFbbTCfl82UVVjeFVybzg4U2E1SlF0TV9rSnRvMlVnUEhxMVE0T0w1Y1VZOEhWS3c&usp=sharing
 

Rugăciunea

"- Simt că Dumnezeu nu îmi mai ascultă rugăciunile", mi-a spus cineva, cerându-mi părerea, și totodată, un sprijin moral.
Această impresie o au mulţi oameni care, la un moment dat, se simt copleşiţi de problemele pe care le au. Cazul de față se înscria în aceeași categorie.
Viziunea mea asupra acestei probleme, a comunicării cu Divinitatea, o voi prezenta în continuare, căci s-ar putea dovedi utilă unor persoane aflate în situații dificile de viață. Mulți oameni copleșiți de probleme cred că sunt pedepsiți de Divinitate, și pur și simplu nu mai au nici curajul, nici forța, nici încrederea de a mai continua să se roage. Cum să se mai roage, când ei percep faptul că sunt neascultați, ignorați, marginalizați, ba chiar pedepsiți ?
Viziunea mea, prezentată mai jos, este expusă din prisma credinţei religioase, pentru oamenii credincioşi. Ateii o vor respinge probabil din start, unii chiar cu un sentiment de dispreț, fără a avea răbdarea de a studia logica raţionamentelor expuse,  deoarece această abordare contravine, cel puțin aparent, sistemului lor de credințe și convingeri personale.
Din punctul meu de vedere, pentru fiecare tipologie umană există un anumit tip specific de abordare a rezolvării problemelor personale, cu care fiecare poate rezona intelectiv şi afectiv-sufleteşte. Prezenta abordare este utilă în special oamenilor care cred într-o Divinitate Supremă, şi au sau îşi doresc să aibă o relaţie eficientă de comunicare cu Ea. Ideile fac parte dintr-un dialog real, dar au fost ulterior puțin modificate, și am extras doar o parte din ele.
- Dumnezeu întotdeauna îţi ascultă rugăciunile. A-ţi pierde încrederea şi speranţa în El, însă, face ineficiente rugăciunile tale, anulându-le efectul, deoarece pierderea încrederii şi speranţei în El echivalează cu pierderea relaţiei de comunicare.
Situaţiile în care rugăciunile nu sunt ascultate și îndeplinite sunt, în general, cele în care :
1. ceea ce ceri contravine binelui general, prejudiciind binele altora,
2. frica şi temerile tale subconştiente se opun îndeplinirii a ceea ce îţi doreşti. Asta înseamnă a nu a avea credinţă şi voinţă fermă în îndeplinirea a ceea ce îţi doreşti.
- Ce înseamnă credinţa şi voinţa fermă, şi în ce constau ?
- Să crezi că poţi să obţii ceea ce vrei, atât de tare, încât nici o îndoială să nu laşi să pătrundă în mintea ta. Să fii convins că meriţi să obţii ceea ce vrei, fără nici o îndoială, indiferent de câte greşeli ai făcut în trecut.
Tehnica rugăciunii este foarte importantă. Trebuie să îţi imaginezi zilnic, de mai multe ori, DOAR situaţia în care vei fi bucuros, prosper, vesel, fericit, FĂRĂ SĂ ÎŢI ÎNDREPȚI DELOC ATENŢIA ASUPRA PROBLEMELOR CARE ACUM TE COPLEŞESC. Trebuie să ai în minte şi în suflet doar situaţia pe care ţi-o doreşti. Doar astfel vei atrage zilnic această situaţie în viaţa ta. Altfel spus, nu te concentra niciodată în rugăciunea ta (și nici în restul zilei) pe problemele pe care le ai, ci doar pe ceea ce vrei să obţii prin rugăciunea ta.
Imaginează-ţi că Dumnezeu cunoaşte foarte bine problemele tale, şi nu trebuie să i le expui,  să I le transmiți. El însă ÎŢI VA ÎNDEPLINI DOAR CEEA CE TU VREI SĂ OBŢII CU ADEVĂRAT, şi de aceea trebuie să afle ceea ce TU ÎŢI DOREŞTI CU ADEVĂRAT. Pentru asta, eşti pus la încercare, ca o testare a fermităţii şi clarităţii dorinţei tale. Imaginează-ţi că El ţi se poate adresa cam aşa :
"- Ce vrei, dragul meu ? Spune-mi ce vrei, dar cât mai clar cu putință, ca să îți clarifici și tu, de fapt, ce vrei cu adevărat. Știu că vrei să scapi de probleme, dar văd că te tot gândești la problemele tale, de parcă altceva decât probleme... nu vrei nimic, cu adevărat. Eu privesc în mintea ta, și nu văd nici o IMAGINE CLARĂ a lucrurilor pe care afirmi uneori în treacăt că le dorești. Asta înseamnă că încă nu știi clar CE îți dorești, și DE CE îți dorești ceva. Asta înseamnă că ești nehotărât. Tot ce îți cer este să te hotărești, să te gândești bine, și să îmi transmiți zilnic imaginea vizuală a lucrurilor care ți le dorești. Când vei avea această imagine în minte, totul va fi limpede și clar. Dacă o vei transmite zilnic, voi știi că îți dorești ferm, cu adevărat, acel lucru, și nu este numai un capriciu nehotărât de-al tău de moment. Acesta este testul pe care trebuie să îl treci, pentru a dovedi în mod clar că îți dorești cu adevărat ceva să se împlinească. Îngerii mei au misiunea de a te ajuta să îți îndeplinești ORICE dorințe, tot timpul. Ei te ajută tot timpul să obții lucrurile la care te gândești cel mai mult, mai ales cele în care pui suflet, care te emoționează. Lucrurile la care te gândești și ți le imaginezi, zilnic, ți s-au împlinit, și ți se vor împlini. Asta este misiunea lor. Ai doar grijă la ce te gândești și îți imaginezi, zilnic, căci ei te ajută să îndeplinești neabătut aceste lucruri. Dacă te gândești la probleme mai mult, cu emoție, probleme vei avea, în continuare, căci înseamnă că îți plac problemele. Îngerii care au misiunea de a te sprijini și ajuta nu au voie să facă nimic subiectiv, ci doar să te ajute să obții lucrurile la care te gândești cu emoție, indiferent de natura lor. De aceea fii foarte atent la ce te gândești, lucrurile spre care îți focalizezi zilnic atenția și trăirile sufletești. Gândește-te cât mai mult și mai clar la ceea ce vrei să obții cu adevărat, zilnic, și aia vei obține. Cu atât mai repede cu cât aceste lucruri îți vor trezi emoții, căci emoțiile tale de fapt arată că își dorești ceva cu adevărat ! Dar fii foarte atent, nu te gândi la lucruri care îți trezesc emoții de tipul fricii, căci tu știi că de ceea ce ți-e frică nu scapi, ci vei obține. Îngerii nu fac diferența...   ”
Gândul la problemele tale te stresează, te deprimă, îţi suge energia, te trage în jos. De aceea nu trebuie să te laşi copleşit de aceste gânduri, şi trebuie chiar să nu le dai atenţie, concentrându-ţi întreaga atenţie şi energie doar pe modul de rezolvare, pe obiective, și pe scopul final. Scopul final trebuie păstrat permanent în minte : starea de bine, de fericire, oricâte probleme ai în prezent. Este deosebit de important să ştii exact ceea vrei să obţii, şi să îţi imaginezi zilnic că intri, eşti şi rămîi în acea stare.
- Cum sa fac sa le ignor ?
- Dumnezeu nu va face minuni pentru tine, ci Îngerii care au misiunea de a te ajuta, vor influenţa gândurile oamenilor din jurul tău, să te ajute, în a manifesta în viața ta lucrurile la care te gândești cu emoție. Profită de ajutorul oricărui om trimis în ajutorul tău, căci Îngerii Domnului vor îndrepta astfel de oameni spre tine. Nu ezita să ceri ajutor cui simţi că este bine să ceri, şi nici să accepţi ajutorul oferit, indiferent din partea cui va veni. El poate veni, surprinzător, de unde nici nu te atepţi. Un mic sprijin, moral, după cum se vede clar, a şi venit, din partea mea...
- Multumesc.
- Cum să faci să ignori problemele : de câte ori simţi gândul care ţi dă târcoale dorind să se infiltreze în mintea ta, tratează-l ca pe un musafir nepoftit răuvoitor care vrea să îţi intre în casă. Blochează-i uşa minţii, şi nu îi mai da nici o importanţă. Pentru a scăpa de el, îndreaptă-ţi imediat atenţia spre Dumnezeu, Îngerii veghetori și păzitori, şi spre starea ta de fericire pe care ţi-o doreşti. Spune-ţi clar : asta vreau să se îndeplinească, şi asta se va îndeplini. Nu asculta de nimeni care va încerca să te sugestioneze că această metodă nu este bună.
Nu lăsa nici o îndoială să pătrundă în mintea ta, nimic ce s-ar putea interpune între tine şi Dumnezeu, întrerupând comunicarea cu El. Transmite-i zilnic Lui și Îngerilor ceea ce vrei să obţii, fără ezitare, fără sfială, mulţumindu-le totodată anticipat pentru ceea ce vei primi.
Nu uita că nemulţumitului i se ia darul, şi că perseverenţa este cheia succesului. Perseverează zilnic în credinţă şi rugăciune.
De asemenea, nu uita că, vorba românului, Dumnezeu nu bagâ în traistă. Eforturile tale îndreptate în scopul obţinerii a ceea ce doreşti trebuiesc depuse, pentru a fi încununate de succes. Rugăciunea zilnică constituie doar o parte a acestui efort. În rest, trebuie să profiţi de fiecare oportunitate care ţi se va ivi.
Majoritatea oamenilor au impresia că se roagă în zadar, că nu le sunt ascultate rugăciunile, deoarece :
1. nu au credinţă şi voinţă destulă - au reţineri şi teamă în a crede cu adevărat că pot obţine ceea ce îşi doresc,
2. nu şi-au stabilit în mod clar şi limpede ceea ce VOR SĂ OBŢINĂ, OBIECTIVE FINALE, SCOPUL, ŢELUL FINAL. Această claritate şi limpezime o poţi obţine doar dacă poţi să vizualizezi imaginativ exact ceea ce vrei să obţii,
3. Îşi concentrează atenţia asupra PROBLEMELOR, în loc să o îndrepte asupra SCOPULUI FINAL, ceea ce îi menţine într-o stare de stres, decepţie, disperare, şi îi seacă de energie.
5. NU AU RĂBDARE ŞI CONSTANŢĂ ÎN RUGĂCIUNE. Drumul de la cauză la efect se realizează prin anumite procese care necesită un anumit timp (latenţă) de manifestare în lumea materială. Putem consiera rugăciunea un proces de comuncare telepatic, care se produce instant cu Divinitatea și Îngerii, dar nu Divinitatea intervine personal în mersul treburilor pe pământ, ci Îngerii intermediază procesul, executând voinţa divină. Îngerii influenţează telepatic oamenii cu care interacţionezi, cât şi pe tine însuţi, inoculându-ţi anumite gânduri (sugestii) pe care le vei percepe ca INTUIŢII de a executa anumite acţiuni oportune, şi de a evita să faci alte acţiuni inoportune scopului urmărit. Însă, pentru ca acei oameni, cât şi
tu, să ajungeţi în condiţiile și situațiile cele mai favorabile de a influenţa evenimentele din viaţa ta, este necesar şi inevitabil să treacă un anumit timp, până ele se vor manifesta. Transformările din viaţa ta nu pot avea loc instantaneu, miraculos, imediat ce te-ai rugat. De aceea este necesar să te rogi continuu, zilnic, cu credinţă în faptul că deja transformările sunt pornite, că sunt pe drumul cel bun, ele fiind menţinute şi întărite cu fiecare rugăciune pe care o faci. Fiecare mic sprijin primit este o dovadă a acestui fapt, a faptului că Îngeri şi oameni conlucrează spre îndeplinirea scopului tău...
Unii numesc acest tip de abordare “gândire magică”, și o resping, crezând că orice tip de gândire magică este greșită, deoarece se bazează pe niște premise greșite. Li se pare a fi magică doar celor ce nu o înțeleg, neînțelegând că oricum ar analiza-o, din perspectiva psihologiei sau a fizicii, mecanismul funcționează, putând înlocui termenii de Dumnezeu și Îngeri cu alții, mai... științifici... Cine vrea să se convingă, o poate testa. Cine nu, nu...





Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările acestui blog (coloana din dreapta sus).Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).  Pentru a găsi cărţile de pe blog, caută termenul "cărţi" şi " cărţi online", pe coloana din stânga jos a Etichetelor asociate postărilor (ordine alfabetică, dar ă este după z !). Pentru a găsi conferinţele, caută "conferinţe TED", pentru videouri "video", etc. blog. De asemenea, consultă marea bibliotecă video de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico

MENTAL FIREWALL & ANTIVIRUS

MENTAL FIREWALL & ANTIVIRUS
Nu este de ajuns să AFLI / CUNOȘTI ceva, pentru a te SCHIMBA / TRANSFORMA cu ceva.
Nu este de ajuns să afli, de la altcineva, ceva, pentru a se iniția automat o schimbare/ transformare interioară. Informația trebuie să treacă neapărat prin gândirea ta, să fie prelucrată, căci de acolo începe transformarea, din prelucrarea mentală. 
Trebuie să ÎNȚELEGI / CONȘTIENTIZEZI, pentru inițierea unor schimbări profunde, și să CREZI, pentru a iniția schimbări superficiale.
CONVINGERILE raționale se încadrează la înțelegere și conștientizare, iar cele iraționale la... inconștiență. Schimbările provocate de convingerile iraționale sunt nocive, distructive, periculoase. Oamenii și Spiritele care vor să facă rău oamenilor, le inoculează (spiritele - telepatic) convingeri iraționale. Cei ce nu au o bună gândire logică, cât și cei creduli, cei naivi,
cei în transă, care nu manifestă nici un simț critic față de sugestiile mentale inoculate, le consideră gânduri proprii, personale, și le adoptă fără a le studia mai atent natura, erorile și falsurile conținute, fiind influențați de ele deoarece se lasă influențați mult prea ușor...
Da, oamenii se lasă prea ușor influențați de gândurile altora, parvenite lor prin canalele diverselor forme de... ‘’educație‘’, mai mult sau mai puțin conștientizate. Rolul celor conștienți constă în a îi sprijini și ajuta și pe alții să își dezvolte un simț critic sănătos, care să acționeze ca un Firewall și un Antivirus în calea tuturor programelor nocive (idei, gănduri, care acționează ca sugestii, operatori condiționali if > than) care le invadează în mod constant mintea și le influențează trăirile emoționale și comportamentul.
Există oameni ‘’nevirusați‘’, neinfectaţi ? Nu. Dar există oameni ‘’devirusați‘’, dezinfectaţi, și oameni în curs de ”devirusare‘’. De mici copii, cu toții au fost și sunt virusați, infectaţi, zi de zi...
Știi cum primesc inventatorii viziunile privind invențiile lor : unii de de la unii, alții de la alții... De exemplu, invențiile privind armamentul versus aparatele electrocasnice...
Interesant însă este să studiezi modul în care oamenii au fost învățați de ‘’Îngeri‘’ atât agricultura, mașteșugurile, cât și... arta războiului, în Cartea lui Enoh... Se pare că acei Îngeri au avut și ei o natură... duală... Altfel spus, nimeni nu-i perfect, nici oamenii, nici Îngerii. Doar Dumnezeu...
http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cartea_lui_Enoh
http://cristytepes.wordpress.com/2012/06/24/cartea-lui-enoch-completa/

Modelul Fericirii proprii

‘’Dacă am voi să fim fericiți, lucrul ar fi lesne de îndeplinit; voim însă să fim mai fericiți decât alții, și aceasta este greu, căci îi credem mult mai fericiți decât sunt ei cu adevărat.‘’ Ch.de Montesquieu
Mulți oameni nu știu ce vor, cu adevărat, dorind, din teamă, mândrie, invidie, orgoliu, tot timpul, doar să aibă mai mult decât alții, mai bun decât alții, mai frumos decât alții, mai valoros decât alții... Plăcerea lor principală este de a reuși să își creeze cât mai multe momente și motive de a se simți... superiori altora. De ce ? Din cauza anxietății provocate de gândul de a fi... inferiori. În acest fel, ei nu își urmăresc conștient feicirea lor personală, ci tot fug, inconștient, toată viața lor, de situația de inferioritate, mânați de teama de a nu se dovedi inferiori... Urmăriți atent subiectele principale puse în discuție de diverși oameni, metoda comparativă eu-ei, judecățile critice,  și veți găsi tema superiorității și inferiorității expusă în foarte multe dialoguri, inconștient, din diferite puncte de vedere, care se învârt în jurul aceluiași punct central : Eu-l...
Cum recunoști oamenii cu adevărat bucuroși, împliniți, fericiți : ei NU EMIT COMPARAȚII ȘI CRITICI, nici când vorbesc despre ei, nici când vorbesc despre alții. Ei știu ce vor, și au criterii clare de calitate și cantitate.
Observă-te pe tine însuți, în privința modului tău de a comunica... 

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările acestui blog (coloana din dreapta sus).Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).  Pentru a găsi cărţile de pe blog, caută termenul "cărţi" şi " cărţi online", pe coloana din stânga jos a Etichetelor asociate postărilor (ordine alfabetică, dar ă este după z !). Pentru a găsi conferinţele, caută "conferinţe TED", pentru videouri "video", etc. blog. De asemenea, consultă marea bibliotecă video de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico

Punctul de Asamblare (Sinteză din Arta Visatului - Carlos Castaneda )

Lecturarea articolului



Varianta mp3 de ascultat și descărcat:  https://drive.google.com/open?id=0B6aZWulFbbTCZ1drcC1kazgtVmM

Carlos Castanedahttp://en.m.wikipedia.org/wiki/Carlos_Castaneda
http://193.230.235.141/index.php?dir=Beletristica%2FLiteratura+Universala%2FCarlos+Castaneda%2F

Descrierea cărţilor plus multe alte detalii:  http://www.castaneda.home.ro/html/carti.html

Cărţile le puteţi comanda aici: 
1. http://profitshare.ro/l/3357908
2. http://profitshare.ro/l/3357915
3. http://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=e91464da2&unique=184f69294&redirect_to=http%3A//www.elefant.ro/search%3Fquery%3DCarlos+Castaneda
4. http://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=e91464da2&unique=07fb23845&redirect_to=http%3A//www.bookcity.ro/autori/carlos-castaneda.html
5. http://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=e91464da2&unique=7b88fe442&redirect_to=https%3A//www.books-express.ro/carlos-castaneda/c/1012682

Învățătura unui vrăjitor indian Yaqui din Mexic, don Juan Matus:
Vrăjitoria sa nu are sensul în care este aceasta înţeleasă în contextul vieţii noastre cotidiene, ca folosire a forţelor supranaturale asupra celorlalţi, sau invocare a spiritelor prin farmece, descântece ori ritualuri pentru a produce efecte supranaturale. 
Pentru el, vrăjitoria însemna acţiunea de concretizare a unor principii specifice teoretice şi practice privind natura şi rolul percepţiei în modelarea universului ce ne înconjoară.
 Don Juan a fost un intermediar între lumea obişnuită a vieţii cotidiene şi o lume nevăzută, pe care nu o numea supranaturală, ci A DOUA ATENȚIE. 
Dintre artele vrăjitoreşti, cea mai importantă dintre ele este numită ARTA VISATULUI.
Lumea noastră, pe care o credem unică şi absolută, este doar o entitate dintr-un mănunchi de lumi succesive, aranjate ca foile unui bulb de ceapă. 
Deşi suntem pregătiţi din punct de vedere energetic să percepem numai lumea noastră, avem totuşi capacitatea de a accede la celelalte lumi, care sunt la fel de reale, unice, absolute şi atotcuprinzătoare ca şi lumea noastră. 
Pentru a putea percepe aceste lumi, nu numai că este necesar să dorești cu putere acest lucru, ci trebuie să ai şi suficientă energie pentru a le accede.
Existenţa lor este permanentă şi independentă de conştiinţa noastră, dar faptul că nu ne sunt accesibile este în totalitate consecinţa predeterminării noastre din punct de vedere energetic.  
Numai datorită acestei predeterminări, suntem constrânşi să credem că lumea vieţii noastre cotidiene este singura lume posibilă.
Din convingerea că această predeterminare energetică se poate corecta, vrăjitorii din timpuri străvechi au creat un set de metode menite să recondiţioneze capacităţile noastre energetice de a percepe, numind acest set de metode - Arta Visatului, o "poartă către nemărginire".

 Visatul este o manieră practică în care vrăjitorii fac ca visele obişnuite să aibă utilizare, este modul în care vrăjitorii spun noapte bună lumii. 
Visatul poate fi doar trăit ca experienţă directă. 
Nu înseamnă numai să ai vise în somn. 
Nu înseamnă nici să visezi cu ochii deschişi, să-ţi doreşti sau să-ţi imaginezi ceva. 
Prin intermediul visatului putem percepe alte lumi, pe care le putem descrie, deşi nu putem descrie ceea ce ne face să le percepem. 
Dar putem simţi cum visatul deschide aceste lumi pentru noi. 
Visatul pare a fi o senzaţie - un proces ce se desfăşoară în corpul nostru, o stare conştientă în mintea nostră.
 Procesul de instruire se compune din două părţi :
1.  procedeele practice de visat,
2. explicarea procedeelor la nivelul abstractizărilor.
Metoda  didactică a lui DJ consta într-o combinaţie între a suscita curiozitatea intelectuală cu principiile abstracte ale visatului şi a îndruma adeptul să le găsească rezolvarea în practică.
În calitatea sa de profesor, don Juan s-a strãduit timp de treisprezece ani sã îi dezvãluie lui CC lumea cognitivă a șamanilor care trăiau în Mexic în timpurile străvechi. 
Don Juan Matus i-a sugerat să întocmescă o suită de fapte remarcabile a vieții proprii, de parcă ar fi fost vorba despre ceva obișnuit, ca și cum ar fi fost un gând ce îi venise pe moment. 
Acesta era stilul său de a-l învăța. 
Ascundea importanța metodelor sale în aparențele cotidianului. 
Ascundea, astfel, semnificația finalității, înfățișând-o ca pe ceva ce nu era cu nimic diferit de preocupările vieții de zi cu zi. 
Don Juan i-a dezvăluit, în timp, faptul că șamanii vechiului Mexic se gândeau la această suită de evenimente deosebite ca la o modalitate de a stârni energia ascunsă, stocată înlăuntrul sinelui. 
Ei spuneau că aceste stocuri sunt compuse din energia ce-și are originea chiar în trup, și care se împrăștie, devenind inaccesibilă din cauza evenimentelor de zi cu zi. 
Astfel, pentru ei, această suită de fapte remarcabile era modul de a-și redirecționa energia nefolosită. 
Condiția esențială pentru întocmirea acestei suite era actul sincer și extenuant de a aduna totalitatea emoțiilor și împlinirilor, fără a omite nimic. 
Conform spuselor lui don Juan, strămoșii săi șamani erau convinși cã această înșiruire a evenimentelor remarcabile era mijlocul de pregătire emoțională și energetică necesar pentru a te aventura, în termenii percepției, în necunoscut. 
Don Juan descria scopul ultim al cunoașterii șamanice deținute de el ca fiind pregătirea pentru călătoria finală: călătoria pe care fiecare om trebuie să o facã la sfârșitul vieții. 
El spunea că, prin disciplina și hotărârea lor, șamanii erau capabili să își conserve după moarte conștiința lor individuală și hotărârea. 
Pentru ei, starea vagă și idealizată pe care omul modern o numește „viața de după moarte" era un spațiu concret, plin de lucruri practice, de o altă natură decât lucrurile practice din viața de zi cu zi, care aveau totuși o funcționalitate asemănătoare. 
Don Juan credea că, pentru șamani, a-și însuma faptele remarcabile constituia pregătirea pentru intrarea în acel ținut concret pe care ei îl numeau "latura activă a infinității". 

Vrăjitorii din timpuri străvechi : toată învățătura lui Don Juan reprezintă ceva ce a fost conceptualizat şi clarificat de oamenii pe care îi numea ‘’vrăjitorii din timpuri străvechi‘’. 
A precizat că este o mare deosebire între ei şi vrăjitorii din epoca actuală, descriindu-i ca pe oameni ce trăiseră în Mexic cu mii de ani înainte de venirea spaniolilor, şi a căror realizare majoră fusese de a pune bazele structurilor vrăjitoriei, evidenţiind caracterul practic şi concret al acesteia. 
Îi înfăţişa ca pe nişte oameni extraordinari, dar lipsiţi de discernămînt, și, în contrast, îi descria pe vrăjitorii din contemporaneitate ca pe oameni faimoşi pentru gîndirea lor logică solidă şi capacitatea de a modifica, atunci cînd consideră necesar, modul de operare al vrăjitoriei.
 Pentru a putea aprecia statutul visatului şi a celor care-l practică, este necesar să fie înţeleasă strădania vrăjitorilor contemporani de a dirija vrăjitoria către abstract, îndepărtînd-o de concret.
 Concretul - este partea practică a vrăjitoriei, fixaţia obsesivă a minţii pe practici şi metode, influenţa nejustificată asupra oamenilor. 
Aceste aspecte aparţin domeniului vrăjitorilor din trecut.
Abstractul - este acţiunea de căutare a libertăţii, a libertăţii de a percepe tot ceea ce este posibil din punct de vedere uman, eliberat de orice obsesii.
Vrăjitorii contemporani sunt orientaţi către abstract, pentru că ei sînt în căutarea libertăţii. 
Nu îi interesează cîştigurile concrete, nu au funcţii în societate, aşa cum aveau vrăjitorii din trecut, nu ocupă posturi de vizionari oficiali sau vrăjitori ai curţii. 
Trecutul are o anumită valoare pentru vrăjitorii din zilele noastre, dar le displace sentimentul lăsat de acel trecut. 
Don Juan detesta întunecimea şi morbiditatea în gîndire, plăcându-i imensitatea gîndirii.
 Vrăjitorii din timpuri străvechi au descoperit şi au aplicat ceea ce se cunoaşte şi se aplică în ziua de azi. Cea mai mare descoperire a lor a fost perceperea esenţei energetice a lucrurilor. 
Cunoaşterea acestui adevăr are o importanţă atît de mare, încît a devenit premisa fundamentală a vrăjitoriei. În prezent, după o viaţă de disciplină şi instruire, vrăjitorii dobîndesc capacitatea de a percepe esenţa lucrurilor, pe care o numesc clarviziune, reprezentând capacitatea de a percepe energia în mod direct. 
Prin înlăturarea laturii sociale a percepţiei, vei percepe esenţa tuturor lucrurilor. 
Tot ceea ce percepi este energie, dar, deoarece nu o poți percepe direct, prelucrezi percepţia pentru a o adapta unui tipar, care este latura socială a percepţiei, pe care trebuie să o înlături. Înlăturarea reduce în mod deliberat sfera a ceea ce poate fi perceput şi ne face să credem că tiparul în care ne adaptăm percepţia este tot ceea ce există. 
Pentru ca omul să poată supravieţui acum, percepţia sa trebuie să se schimbe din punct de vedere al fundamentării sociale. 
Fundamentare socială a percepţiei reprezintă certitudinea fizică privind faptul că lumea este alcătuită din obiecte concrete. 
Este numită "fundamentare socială", deoarece toţi oamenii depun eforturi serioase şi intense pentru a ne direcţiona către a percepe lumea în acest mod.

Cum ar trebui să percepem lumea : totul este energie, întregul univers fiind energie. 
Fundamentarea socială a percepţiei trebuie să constea în certitudinea că tot ceea ce există este energie. 
Este însă necesar să se depună eforturi mari pentru ca oamenii să fie îndrumaţi cum să percepeapă energia ca energie. 
Atunci ar avea ambele posibilități la îndemână. 
Don Juan învăţa pe alții un nou mod de a percepe, făcându-i întâi să realizeze că își prelucrează percepţia pentru a o adapta unui tipar, îndrumându-i apoi să perceapă energia în mod direct. 
Această metodă este foarte asemănătoare celei folosite de oameni pentru a se deprinde să perceapă lumea obișnuită. 
Oamenii de azi acceptă tiparul, ca moştenire de la strămoşi, fără să mai depună efortul de a-l examina. 
Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitivă sau negativă trebuie să fi fost absolut necesară pentru supravieţuirea strămoşilor noştri. 
După ce timp de secole oamenii au perceput lumea în acest fel, în mod obligator urmașii lor cred că lumea este alcătuită din obiecte. 
Această lume este o lume a obiectelor, nu este contrazis acest fapt, dar, în primul rând, este o lume a energiei, şi abia în al doilea rând o lume a obiectelor. 
Dacă nu accepți premisa că este o lume a energiei, nu vei fi niciodată capabil să percepi energia direct, căci vei fi în permanenţă blocat de certitudinea fizică a materialității obiectelor. 
Modul actual de a percepe lumea este cel al unui animal de pradă, o manieră foarte eficientă de evaluare şi clasificare a hranei şi a pericolelor, dar nu este unicul mod în care poți percepe lumea. 
Mai există unul, cel cu care poți să te familiarizezi : actul de a percepe esenţa tuturor lucrurilor, energia, în mod direct. 
Perceperea esenţei tuturor lucrurilor te va face capabil să înţelegi, să clasifici, şi să îți înfăţişezi lumea, în termeni absolut noi, mai interesanţi şi mai complecşi. 
Termenii mai complecşi corespund adevărurilor vrăjitoriei, ce nu au nici o fundamentare raţională şi nici o legătură cu realităţile cotidiene, dar care sunt adevăruri de necontestat pentru cei care percep energia direct şi pot vedea esenţa tuturor lucrurilor. 
Pentru astfel de vrăjitori, cea mai semnificativă acţiune vrăjitorească este de a vedea esenţa universului.
 Vrăjitorii din vechime au afirmat că esenţa universului seamănă cu nişte fire incandescente întinse în infinit în toate direcţiile posibile, filamente luminoase cu conştiinţă de sine, de un nivel imposibil de înţeles pentru mintea omenească. 
De la vizualizarea esenţei universului au trecut la vizualizarea esenţei energetice a fiinţelor umane, și au descris fiinţele umane ca pe nişte forme luminoase de forma unui ou, numindu-le "ouă luminoase".  
Când vrăjitorii vizualizează o fiinţă umană, percep o formă luminoasă care pluteşte, producînd în mişcarea sa o brazdă adîncă în energia pămîntului, ca şi cînd forma ar târî după ea o rădăcină.  
Forma noastră energetică se schimbă de-a lungul timpului, toţi vizionarii actuali percepând fiinţele umane în forme mai degrabă de minge, sau chiar de piatră funerare, decît de ou. 
Dar, din cînd în cînd, din motive necunoscute lor, vrăjitorii pot vedea o persoană a cărei energie este de forma unui ou. 
Don Juan era de părere că oamenii contemporani cu energie în formă de ou sunt mult mai asemănători cu oamenii din timpuri străvechi.

PUNCTUL DE ASAMBLARE:  fiinţele umane prezintă o zonă rotundă de strălucire intensă, de mărimea unei mingi de tenis, aflată permanent în interiorul mingii luminoase, la acelaşi nivel cu suprafaţa acesteia, la o distanţă de aproximativ şaizeci de centimetri în spatele muchiei omoplatului drept. 
Mingea luminoasă este mult mai mare decât corpul omului, zona de strălucire intensă face parte din această minge de energie, fiind plasată într-un loc ce se află la înălţimea omoplaţilor, la un braţ distanţă de spatele persoanei. 
După ce au văzut ce face această zonă, vrăjitorii din vechime au denumit-o PUNCTUL DE ASAMBLARE. 
El ne face apţi de a percepe, căci în fiinţele umane percepţia se asamblează acolo, în acel punct. 
Văzând că toţi oamenii vii posedă un asemenea punct de strălucire, au conchis că percepţia în general are loc în acel punct, într-o manieră adecvată, după caz. 
Ei au văzut că :
 1. numai un număr redus dintre milioanele de filamente luminoase de energie ale universului, ce străbat întregul corp al mingii luminoase, trec direct prin punctul de asamblare,
 2. mai există încă o zonă de luminozitate, de formă sferică, puţin mai mare decât punctul de asamblare, care se află întotdeauna în jurul acestuia, şi intensifică la maximum luminozitatea filamentelor ce trec direct prin ea.
 3. punctele de asamblare ale fiinţelor umane se pot mişca din locul în care sunt plasate de obicei.
 4. când punctul de asamblare se află în poziţia sa obişnuită, percepţia şi starea conştientă a individului observat par să fie normale, judecând după comportamentul său normal. 
Dar, când punctele de asamblare şi sferele de luminozitate care le înconjoară se află într-o poziţie diferită de cea obişnuită, comportamentul ciudat al indivizilor pare să indice o stare conştientă diferită, şi faptul că ei percep într-un mod diferit.
 Concluzia pe care au tras-o : cu cât este mai mare deplasarea punctului de asamblare de poziţia sa obişnuită, cu atât este mai neobişnuit comportamentul, modificarea stării conştiente şi a percepţiei ce se manifestă în consecinţă.
 După ce au văzut ceea ce părea să facă punctul de asamblare şi luminozitatea care îl înconjura, au formulat o explicaţie. 
Au avansat ideea că la fiinţele umane punctul de asamblare, prin focalizarea sferei sale luminoase asupra filamentelor de energie ale universului ce trec direct prin el, asamblează automat respectivele filamente, într-o percepţie ferm definită asupra lumii. 
Cum sunt filamentele asamblate într-o percepţie fermă despre lume, nimeni nu ştie. 
Vrăjitorii văd mişcarea energiei, dar percepţia acestei mişcări nu le oferă explicaţia despre cum şi de ce se mişcă energia. 
Văzînd că milioane de filamente de energie conştientă trec prin punctul de asamblare, vrăjitorii au emis ipoteza că, în trecere, acestea se adună la un loc, unite de luminozitatea care înconjoară punctul. 
După ce au văzut că luminozitatea este extrem de slabă la oamenii în stare de inconştienţă sau pe moarte, şi că este total absentă la cadavre, au fost convinşi că această luminozitate oferă starea conştientă.  
Nu există nici o urmă a punctului de asamblare la o fiinţă decedată, întrucît punctul de asamblare şi luminozitatea care îl înconjoară sunt semne ale prezenţei vieţii şi ale stării conştiente. 
Concluzia inevitabilă a fost că starea conştientă şi percepţia sunt corelate, şi se află în strânsă dependenţă faţă de punctul de asamblare şi luminozitatea care-l înconjoară.  
Nu există posibilitatea ca toţi vrăjitorii să se fi înşelat asupra a ceea ce au văzut, doar concluziile la care au ajuns pe baza celor văzute pot fi greşite, din cauză că erau oameni simpli, fără cultură. 
Pentru a preveni erorile de interpretare, vrăjitorii trebuie să-şi cultive facultăţile intelectuale prin toate mijloacele ce le stau la îndemână. 
Ar fi mult mai sigur pentru ei să rămână la nivelul descrierii a ceea ce văd, dar tentaţia de a trage concluzii şi de a explica, fie numai pentru ei înşişi, este prea mare ca să poată rezista. 
Efectul deplasării punctului de asamblare : reprezintă o altă configuraţie a energiei pe care vrăjitorii din vechime au putut să o vadă şi să o studieze.  
Când punctul de asamblare se mută în altă poziţie, în punctul respectiv se formează o nouă aglomerare de milioane de filamente luminoase de energie.  
Vrăjitorii au văzut acest lucru şi au conchis că, întrucât luminozitatea stării conştiente este totdeauna prezentă acolo unde se află punctul de asamblare, percepţia este în mod automat asamblată în acel loc. 
Însă, din cauza poziţiei diferite a punctului de asamblare, lumea reprezentată nu poate fi lumea acestei vieţi cotidiene.
Vrăjitorii au putut distinge două tipuri de deplasare a punctului de asamblare :
 1. deplasarea în orice poziţie pe suprafaţa sau în interiorul mingii luminoase, pe care au numit-o TRANSLAȚIE,
 2. o deplasare într-o poziţie aflată în afara mingii luminoase pe care au denumit-o TRANSFER.
Diferenţa dintre translaţie şi transfer constă în natura percepţiei pe care o permite fiecare.
Translaţiile punctului de asamblare fiind deplasări în interiorul mingii luminoase, lumile generate de ele, indiferent cât de stranii, incredibile sau splendide ar fi, sunt totuşi lumi ce ţin de domeniul umanului. Acesta este format de filamentele de energie care trec prin întreaga minge luminoasă.
Transferul, prin contrast, reprezentând o deplasare în afara mingii luminoase, antrenează filamente de energie de dincolo de domeniul umanului. Perceperea acestor filamente generează lumi ce sunt mai presus de nivelul de înţelegere, fără nici o urmă de antecedente umane în ele.

 Pentru început, nu trebuie să te străduieşti să îți construieşti o opinie, ci să urmăreşti să faci un singur lucru : să ajungi să vezi punctul de asamblare. 
Nu este foarte dificil să-l vezi, dificil este însă să străpungi zidul pe care îl au cu toţii în minţile lor şi care îi ţine în loc. 
Pentru a-l sparge ai nevoie doar de energie. 
O dată ce ai energie, văzutul se întîmplă de la sine. 
Secretul constă în a abandona automulţumirea şi falsa securitate în care te complaci. 
A vedea depinde de a avea energie, iar partea cea mai grea este să te convingi pe tine însuţi că acest lucru poate fi făcut. 
Fiecare vrăjitor trebuie să probeze totul prin proprie experienţă.
Punctul de asamblare nu are nici o legătură cu ceea ce percepi în mod normal drept corpul tău.  
Este parte a oului luminos, care este eul tău energetic, și este deplasat prin curenţii de energie, șocuri de energie ce se produc în afara sau înăuntrul formei tale energetice, care de obicei sunt curenţi imprevizibili, a căror apariţie este întâmplătoare, dar, în cazul vrăjitorilor, sunt cât se poate de previzibili şi se supun voinţei lui. 
Orice fiinţă umană îi simte, dar oamenii obişnuiţi sunt prea preocupaţi de interesele lor personale ca să dea vreo atenţie simţămintelor de genul acesta. 
Curenţii se simt ca un uşor disconfort, o senzaţie vagă de tristeţe, urmată imediat de una de euforie. 
Când punctul de asamblare se deplasează în afara formei tale energetice, punctul împinge contururile formei energetice în afară, fără să rupă însă marginile sale de delimitare energetică.
Rezultatul final al deplasării punctului de asamblare este modificarea totală a formei energetice a fiinţei umane, care, în loc să fie ca rotundă sau ovoidală, devine asemănătoare cu o pipă. 
Muştiucul pipei este punctul de asamblare, iar bolul pipei este ceea ce rămâne din mingea luminoasă. 
Dacă punctul de asamblare continuă să se deplaseze, vine un moment când sfera luminoasă devine o subţire linie de energie. 
Vrăjitorii din vechime au fost singurii care au reuşit să realizeze această transformare extraordinară a formei energetice. 
În noua lor formă energetică, erau încă oameni, dar erau persoane pe care nu prea poți să te bizui. Erau diferiți prin preocupări, și totodată, înfăţişarea lor era cu totul schimbată. 
Este foarte greu să spui ce era schimbat la acei vrăjitori. Nu erau tocmai cum te-ai fi aşteptat să fie. Se spune că erau foarte plăcuţi, dar extrem de înspăimântători. 
Erau mai degrabă ca nişte creaturi necunoscute. 
Ceea ce face ca omenirea să fie omogenă este faptul că toţi suntem nişte mingi luminoase. 
Iar vrăjitorii aceia nu mai erau mingi de energie, ci linii de energie care încercau să se curbeze în cercuri, ceea ce nu prea le reuşea. 
Povestirile vrăjitorilor susţin că, datorită faptului că au reuşit să-şi alungească forma, acei vrăjitori au reuşit totodată să-şi prelungească durata stării lor conştiente. 
Astfel încât sînt vii şi conştienţi până în ziua de azi. 
Există relatări despre reapariţia lor periodică pe pămînt. 
Realizarea vrăjitorilor din vechime este un lucru fără egal. Fie şi numai pentru faptul că ne-au demonstrat că potenţialul omului nu este deloc de neglijat. 

Necesitatea absolută de uniformitate şi coeziune energetică în scopul realizării percepţiei : oamenii percep lumea pe care o cunosc în termenii în care o fac numai pentru că au uniformitate şi coeziune energetică. 
Ei ajung în mod automat să îndeplinească aceste două condiţii energetice în cursul perioadei de creştere şi educaţie, aceste calităţi fiind atât de acceptate ca ceva de la sine înţeles, încât nu își dau seama de importanţa lor vitală până nu se confruntă cu posibilitatea de a percepe alte lumi. 
Doar în astfel de momente devine evident faptul că au nevoie de o nouă uniformitate şi coeziune energetică adecvate pentru a putea percepe. 
Forma energetică a omului are :
- uniformitate în sensul că orice fiinţă umană de pe pământ are forma unei mingi sau a unui ou,
- coeziune, deoarece energia omului este strânsă laolaltă în formă de minge sau ou. 
Un exemplu de unitate şi coeziune nouă este forma energetică a vrăjitorilor din vechime, atunci când a devenit o simplă linie: fiecare dintre ei a devenit în mod uniform o linie, şi a rămas în mod coeziv o linie. 
Uniformitatea şi coeziunea la nivel de linie le-a permis să perceapă o lume nouă şi omogenă. 
Pentru obţinerea uniformității şi coeziunii, factorul cheie este POZIŢIA punctului de asamblare sau, mai degrabă, FIXAREA punctului de asamblare. 
Vrăjitorii din vechime ar fi putut să revină la forma de ou, dar că nu au făcut-o. Iar după aceea s-a instalat coeziunea de tipul liniei, şi a făcut imposibilă revenirea la forma iniţială. 
Ceea ce a instalat definitiv coeziunea de tipul liniei, împiedicându-i să se întoarcă la forma iniţială, era o chestiune de opţiune şi aviditate. 
Posibilităţile acelor vrăjitori în domeniul a ceea ce puteau percepe şi face ca linii de energie erau cu mult mai mari decât posibilităţile de a acţiona şi percepe ale oricărui om obişnuit sau vrăjitor obişnuit. 
În domeniul umanului, atunci când cineva este o sferă de energie, reprezintă filamentele de energie care trec prin spaţiul aflat în interiorul graniţelor sferei. 
În mod normal, nu percepem tot domeniul umanului, ci probabil numai o miime din el. 
Având în vedere acest lucru, devine cu atât mai evidentă măreţia a ceea ce au făcut vrăjitorii din vechime : s-au extins într-o linie având o lungime de o mie de ori mai mare decât diametrul unui ou energetic, şi au perceput toate filamentele energetice care treceau prin acea linie. 
Pentru a putea înţelege toate acestea nu trebuie să te foloseşti de raţiune. 
Nu ai cum să îți explici ce au în vedere vrăjitorii prin filamentele aflate în interiorul şi în afara formei umane. 
Atunci când vizionarii văd forma energetică umană, ei văd o singură sferă de energie. 
Dacă lângă ea se află o altă sferă luminoasă, cea de a doua este şi ea văzută ca o singură minge energetică. 
Ideea unei mulţimi de mingi luminoase provine din cunoştinţele tale referitoare la mulţimile de oameni. 
În universul energiei, însă, sunt numai entităţi individuale separate, înconjurate de infinitate. 
Trebuie să vezi asta tu însuţi. 
Punctul tău de asamblare trebuie să se translateze într-o altă poziţie, mai propice pentru a percepe energia în mod direct, să fii determinat să intri într-o stare conştientă incomprehensibilă, care contrazicea ideea ta despre lume şi despre tine însuți, o stare numită "A DOUA ATENȚIE". 
Trebuie să ajungi să posezi disciplina şi energia de a-ţi reorganiza unitatea şi coeziunea. Vrăjitorii din vechime erau maeştri desăvârşiţi în astfel de reorganizări.

Reorganizarea unității şi coeziunii - înseamnă să intri în cea de a doua atenţie, prin menţinerea punctului de asamblare în noua sa poziţie, nepermiţându-i să alunece înapoi în poziţia iniţială.  
A Doua Atenție - este rezultatul fixării într-o nouă poziţie a punctului de asamblare, o sferă de activitate atotcuprinzătoare, la fel ca şi atenţia din lumea cotidiană.
Vrăjitorii dispun de două sfere complete pentru acţiunile lor :
 1. O sferă mică, numită ‘’Prima Atenţie‘’ sau ‘’Conştiinţa lumii noastre cotidiene‘’, însemnând fixarea punctului de asamblare în poziţia sa obişnuită,
 2. O sferă mult mai largă, cea de A Doua Atenţie sau Conştiinţa Altor Lumi, constând în fixarea punctului de asamblare în fiecare dintre poziții, a căror număr este enorm.

 Don Juan l-a ajutat pe Carlos să cunoască lucruri de neexplicat în cea de a doua atenţie prin intermediul a ceea ce numea el uneltire de vrăjitor : lovindu-l uşor sau cu putere pe spate, la înălţimea omoplaţilor, prin aceste lovituri îi deplasa punctul de asamblare, conştiinţa sa intrând într-o stare de neasemuită claritate, de ultra-conştiență, pentru scurte perioade de timp, putând înţelege orice, cu minimum de pregătire prealabilă. 
Starea nu era prea plăcută, de cele mai multe ori semănând cu un vis ciudat, dar atît de intens încît starea conştientă normală devenea - prin comparaţie - ceva foarte palid. 
Don Juan justifica necesitatea acestor manevre, spunînd că în starea conştientă normală vrăjitorul îl învaţă pe ucenic conceptele şi procedurile de bază, iar în cea de a doua atenţie îi dă explicaţii abstracte amănunţite. 
De regulă, ucenicii nu-şi amintesc deloc aceste explicaţii, deşi le înmagazinează cumva, absolut intacte, în memoria lor. 
Vrăjitorii s-au folosit de această particularitate specifică memoriei şi au transformat acţiunea de a-şi aminti tot ceea ce li se întîmplă în cea de a doua atenţie într-una din cele mai dificile şi mai complexe misiuni ale vrăjitoriei. 
Vrăjitorii susţin această particularitate specifică a memoriei şi misiunea de a-şi aminti cu afirmaţia că, de fiecare dată cînd cineva intră în cea de a doua atenţie, punctul de asamblare este într-o altă poziţie. Deci, pentru a-şi aminti, individul trebuie să-şi reaşeze punctul de asamblare în exact aceeaşi poziţie pe care o avea în momentul în care s-au petrecut respectivele intrări în cea de a doua atenţie. 
Vrăjitorii îşi aminteau perfect de tot, şi, prin actul de redeplasare a punctului de asamblare în fiecare din poziţiile specifice, chiar retrăiau fiecare experienţă avută. 
Ei îşi dedică întreaga viaţă pentru a îndeplini această misiune de a-şi aminti. 
Don Juan i-a dat lui Carlos, în cea de a doua atenţie, explicaţii foarte detaliate privind vrăjitoria, ştiind că exactitatea şi conţinutul acestor instrucţiuni vor rămîne absolut intacte pe toată durata vieţii sale. 
A deprinde ceva în cea de a doua atenţie este similar cu procesul de deprindere a cunoştinţelor din perioada copilăriei. 
Ceea ce deprindem atunci rămîne pentru toată viaţa. „Este ca o a doua natură". 
Don Juan l-a făcut să intre, cît de des a putut, în cea de a doua atenţie, pentru a îl forţa să-și menţină, pentru perioade lungi de timp, noi poziţii ale punctului său de asamblare, şi să perceapă coerent în aceste poziţii, având în vedere să îl forţeze să-și reorganizeze uniformitatea şi coeziunea. 
Carlos a reuşit de nenumărate ori să perceapă totul cu aceeaşi precizie cu care percepea lucrurile în lumea cotidiană. 
Problema sa însă consta în incapacitatea de a face legătura între acţiunile sale din cea de a doua atenţie şi conştiinţa sa din viaţa cotidiană. 
Au fost necesare multe eforturi şi mult timp ca să ajungă să înţeleagă ce este cea de a doua atenţie, și nu atît din cauza caracterului său extrem de complicat şi complex, cît pentru că, atunci când se întorcea în starea normală de conştiinţă, constata că-i era imposibil să-și amintească, nu numai faptul că intrase în cea de a doua atenţie, ci şi că exista o astfel de stare.

 O altă mare descoperire a vrăjitorilor din vechime constă în constatarea lor că punctul de asamblare se deplasează cu multă uşurinţă în timpul somnului, această descoperire conducându-i apoi la alta : visele sunt în întregime asociate cu această deplasare.
Cu cât este mai mare deplasarea, cu atât visul este mai neobişnuit, şi viceversa : cu cît este mai neobişnuit visul, cu atît este mai mare deplasarea. 
Această constatare i-a determinat să conceapă metode sofisticate pentru a forţa deplasarea punctului de asamblare, cum ar fi ingerarea de plante ce pot produce stări de conştiinţă modificate, supunerea la foame, oboseală şi stres şi, mai ales, exercitarea controlului asupra viselor. 
În acest fel ei au creat treptat visatul.
 Vrăjitorii consideră visatul ca pe o artă extrem de rafinată, arta de a dizloca prin dorinţă punctul de asamblare din poziţia sa obişnuită, pentru a intensifica şi a extinde gama celor ce pot fi percepute.
Vrăjitorii din vechime au consolidat arta visatului pe baza a cinci premise pe care le-au văzut în fluxul de energie al fiinţelor umane :
 1. numai filamentele de energie care trec direct prin punctul de asamblare pot fi asamblate în percepţie coerentă. 
 2. dacă punctul de asamblare este dizlocat în altă poziţie, indiferent cît de mică este deplasarea sa, prin el încep să treacă alte filamente de energie, care pînă atunci nu au trecut pe acolo, şi care, angrenînd conştiinţa, forţează asamblarea acestor cîmpuri energetice neobişnuite într-o percepţie stabilă şi coerentă. 
 3. în cursul viselor obişnuite punctul de asamblare se dizlocă de la sine, cu uşurinţă, într-o altă poziţie de pe suprafaţa sau din interiorul oului luminos. 
4. punctul de asamblare poate fi făcut să se mişte în poziţii aflate în afara oului luminos, în drumul filamentelor luminoase ale universului. 
 5. prin disciplină şi antrenament, este posibilă învăţarea şi efectuarea, în cursul somnului şi al viselor obişnuite, a deplasării sistematice a punctului de asamblare. 
Nu este posibil să te bazezi pe judecata ta raţională pentru a înţelege tot ceea prin ce treci în visat, și nu din cauză că judecata ți-ar fi în vreun fel slăbită, ci pentru că ceea ce se întîmpla reprezintă fenomene ce depăşesc parametrii raţiunii. 
Raţiunea este doar un produs derivat din poziţia obişnuită a punctului de asamblare.  
Prin urmare înţelegerea a ceea ce se petrece în jurul tau, judecata sănătoasă, cu picioarele pe pămînt, surse de mare mîndrie pentru tine, presupuse a fi  consecinţa firească a valorii tale, sunt doar rezultatul fixării punctului tau de asamblare în locul său obişnuit. 
Cu cît este acesta mai rapid şi mai staţionar, cu atît este mai mare încrederea în tine însuți şi sentimentul că cunoști lumea şi esti capabil de a face previziuni.
Visatul conferă mobilitatea necesară pentru a accede la alte lumi, prin demolarea modului tău de cunoaştere a acestei lumi. 
Visatul este o călătorie de dimensiuni de neconceput, călătorie care, după ce ne facilitează percepţia a tot ce putem percepe ca oameni, determină punctul de asamblare să se proiecteze în afara domeniului umanului şi să perceapă inimaginabilul.

Cel mai important subiect al lumii vrăjitorilor este poziţia punctului de asamblare.Blestemul vrăjitorilor din vechime şi, deopotrivă, ghimpele din ochi al umanităţii, pentru că, atât omenirea în general, cât şi vrăjitorii din vechime, sunt victimele poziţiei punctului de asamblare : oamenii, pentru că, neştiind că există punctul de asamblare, sînt nevoiţi să considere produsul derivat al poziţiei sale obişnuite ca pe ceva final şi de necontestat. 
Iar vrăjitorii din vechime pentru că, deşi ştiau totul despre punctul de asamblare, s-au lăsat cuceriţi de facilitatea cu care putea fi manipulat. 
Trebuie să te fereşti de a cădea în aceste capcane. 
Ar fi revoltător să te raliezi cu omenirea, ca şi cînd n-ai şti de existenţa punctului de asamblare. 
Dar ar fi şi mai absurd dacă te-ai ralia cu vrăjitorii din vechime şi ţi-ai manipula cu cinism punctul de asamblare pentru profit.
Lumile există în poziţiile punctului de asamblare. 
Ai două posibilități :
 1. să mergi pe calea analizelor raţionale ale oamenilor, şi să te confrunti cu situaţia dificilă că existenţa îti va spune că există şi alte lumi, iar raţiunea îti va spune că nu există şi nici nu pot exista asemenea lumi.
2. să urmezi calea judecăţii vrăjitorilor din vechime, caz în care ai accepta automat ideea existenţei altor lumi, şi ar fi nevoie numai de aviditatea ta pentru a face ca punctul de asamblare să se menţină în poziţia care creează (accesează) lumile respective.  
Rezultatul ar fi un alt gen de dificultate : aceea de a trebui să te deplasezi în tărîmuri cu aspect himeric, mînat de perspectivele de putere şi avantaje.
Faptul că nu am fost educaţi să apreciem visele ca pe un autentic domeniu de explorare, nu înseamnă că ele nu sînt aşa ceva. 
În civilizația modernă visele sunt analizate pentru sensul lor, sau considerate prevestiri, dar niciodată nu sunt interpretate ca domeniu al unor întamplări reale. Numai vrăjitorii din vechime au făcut acest lucru, dar, în cele din urmă s-au lăcomit, şi, cînd au ajuns la o bifurcaţie crucială a drumurilor, au luat-o pe cel greşit. 
Au jucat totul pe o carte : posibilitatea fixării punctului de asamblare în miile de poziţii pe care le putea acesta adopta.
Din toate lucrurile minunate pe care vrăjitorii din vechime le-au învăţat, explorînd aceste mii de poziţii, au ramas numai. 


Arta visatului şi Arta stalkingului.
Arta visatului - se referă la  deplasarea punctului de asamblare.
Stalkingul - este arta care se ocupă de modul de fixare al punctului de asamblare în orice poziţie este deplasat.
A fixa punctul de asamblare în orice poziţie nouă înseamnă a dobîndi coeziune. 
Exact asta faci în exerciţiile tale de visat. Îți perfecţionezi și corpul energetic, şi mult mai mult decît atît, înveţi să ai coeziune. 
Visatul impune acest lucru formîndu-i pe cei care visează să-şi fixeze punctul de asamblare. 
Atenţia visatului, corpul energetic, cea de a doua atenţie, relaţiile cu făpturile anorganice, emisarul visatului sînt toate produse secundare ale procesului de dobîndire a coeziunii. 
Cu alte cuvinte, sînt produsele secundare ale fixării punctului de asamblare în mai multe poziţii de visat.
O poziţie de visat este orice poziţie nouă în care a fost deplasat punctul de asamblare în timpul somnului.
Fixezi punctul de asamblare într-o poziţie de visat prin :
- menţinerea imaginii oricărui element din vis,
- prin schimbarea viselor după dorință / voință.
Prin exerciţiile tale de visat îţi exersezi capacitatea de a fi coeziv, adică îţi exersezi capacitatea de a menţine o nouă formă a energiei, prin fixarea punctului de asamblare în poziţia unui anume vis pe care îl ai. 
Dar nu menţii oricând o nouă formă a energiei, şi asta nu pentru că nu poţi, ci numai pentru că îţi translatezi doar punctul de asamblare în loc să-l deplasezi. 
Translaţiile punctului de asamblare produc schimbări de mică importanţă, practic insesizabile. 
Atracţia translatărilor constă în aceea că acestea sunt atât de mici şi atît de numeroase, încît a menţine coeziunea în toate, reprezintă un adevărat triumf.
Știi că menţii coeziunea, după claritatea percepţiei tale. 
Cu cît este mai clară imaginea viselor tale, cu atît este mai mare coeziunea.
Există 7 porţi, iar visătorii trebuie să le deschidă pe toate şapte, una cîte una. Prima poartă trebuie să o deschizi pentru a putea visa. 
Fiecare poartă reprezintă un obstacol pe trebuie să-l depăşeşti. 
În fluxul de energie al universului există multe intrări şi ieşiri şi, în cazul specific al visatului, sînt 7 intrări, resimţite ca obstacole, pe care vrăjitorii le numesc cele şapte porţi ale visatului.
Pe măsură ce continui exerciţiile de visat, îți dezvolți capacitatea de a fi pe deplin conştient de faptul că adormi, şi capacitatea de a te opri într-un vis pentru a examina, după cum dorești, orice parte componentă a conţinutului respectivului vis.
Pe măsură ce îți întărești controlul asupra viselor tale, îți întărești puterea de a stăpîni atenţia visatului. 
Atenţia visatului intră în acţiune atunci cînd este solicitată, cînd i se dă un scop. 
Intrarea ei în acţiune nu este un proces, în sensul unui sistem neîntrerupt de operaţiuni sau o serie de acţiuni ori funcţiuni care produc un anume rezultat final, ci este mai degrabă ca o deşteptare, ca ceva inactiv, în stare latentă, care intră brusc în funcţiune.

Prima Poarta a Visatului :ajungerea premeditată la prima poartă a visatului este o modalitate de a ajunge la corpul energetic, dar menţinerea acestei realizări depinde numai de energie. 
Vrăjitorii obţin această energie printr-o redistribuire, în mod inteligent, a energiei pe care o au şi o folosesc pentru a percepe lumea cotidiană. 
Toţi oamenii au o cantitate fixă de energie de bază, care reprezintă toată energia pe care o posedă, și o folosesc în întregime pentru a percepe şi a trăi în lumea cotidiană, de care se lasă absorbiţi total. 
Nu există energie suplimentară pentru oameni, şi, întrucît energia de care dispun este deja în uz, în ei nu rămîne energie care să poată fi folosită pentru percepţiile ieşite din comun, cum este visatul. 
Vrăjitorii au dezvoltat următoarea metodă de a face rost de energie : îşi redistribuie energia, prin reducerea oricăror procese considerate de prisos în viaţa lor, printr-o serie de opţiuni comportamentale vizînd relaţia cu lumea, cu mult mai înţelepte decît cele transmise de strămoşii noştri. 
Ele sunt menite să restructureze viaţa, prin modificarea reacţiilor fundamentale legate de faptul că suntem vii.
Există două modalităţi de abordare a faptului că ești viu :
1. capitularea în faţa acestei situaţii - prin acceptarea cerinţelor acestei stări, sau prin lupta împotriva lor,
2. prin modelarea situaţiei  specifice de viaţă, pentru a o adecva propriilor tale structuri. 
Situaţia specifică de viaţă poate fi modelată pentru a corespunde cerinţelor tale. 
Visătorii fac acest lucru.
Există o diferenţă între viaţă, ca rezultat al acţiunii forţelor biologice, şi faptul de a fi viu, ca rezultat al cunoaşterii. 
Ceea ce au în vedere vrăjitorii prin modelarea situaţiei de viaţă, este modelarea conştiinţei de a fi viu. 
Prin modelarea acestei conştiinţe poți obţine suficientă energie pentru a ajunge la corpul energetic şi pentru a-l fortifica, iar cu ajutorul lui poți să structurezi direcţia generală de desfăşurare şi rezultatele vieţii tale.
Trebuie să încerci să transformi aceste concepte, prin repetiţie, într-un mod de viaţă viabil.  
Orice lucru nou, aşa cum sunt teoriile vrăjitorilor, trebuie să fie repetat continuu, până cînd devii receptiv faţă de el, repetiţia fiind modalitatea prin care strămoşii ne-au pregătit, din punct de vedere social, pentru a funcţiona în lumea cotidiană.
După ce începi antrenamentul, realizezi că exersarea atenţiei visatului este esenţială. 
Dar, pentru judecata raţională pare imposibil ca cineva să se antreneze pentru a fi conştient în domeniul viselor. 
Elementul activ al antrenamentului este stăruinţa, căci convingerile nu rezistă în faţa stăruinţei, barierele de apărare ale judecăţii raţionale cedând sub impactul stăruinţei, iar atenţia visatului prosperă.

Exersarea atenţiei visatului se poate face prin concentrarea ei asupra elementelor din vis, modalitatea de a fi conştient că dormi fiind examinarea elementelor prezente în vis.Pe măsură ce exersezi concentrarea şi menţinerea atenţiei visatului asupra elementelor, simți o deosebită încredere în tine, datorată intrării în cea de A Doua Atenţie, ceea ce reclamă şi mai multă seriozitate din partea ta. 
Trebuie progresat încet, fără a te opri şi, mai presus de toate, fără a vorbi despre asta, ci făcând-o. 
Un exercițiu util pentru declanșarea visatului este să te uiți la mîinile tale, în vis. 
De fiecare dată când te uiți la ceva în vise, acel ceva își schimbă forma. 
Trucul în a învăța cum să declanșezi visatul constă nu doar în a privi la mâinile tale, ci să și menții imaginea lor. 
"Visatul" este real când reușești să păstrezi orice în câmpul vizual. 
Apoi nu mai există nici o diferență între ceea ce faci când dormi și ceea ce faci când ești treaz.
Dacă arunci priviri fugare la ceea ce se întîmplă într-un vis, imaginile nu se vor destrăma, în caz contrar, fixând privirea pe un element, da.
Bariera iniţială care te împiedică să aduci visele în atenţia ta conştientă, este constituită de prima poartă a visatului. 
Trecut de ea, ţi se va părea stupid că nu te poți opri, după cum dorești, să îți concentrezi atenţia asupra elementelor din visele tale, dar asta este o certitudine falsă. 
Prima poartă a visatului priveşte fluxul de energie din univers, fiind un obstacol natural.
Pentru a elibera energia necesară pentru atenţia visatului, din sfera socializării, este nevoie să îți redistribui energia existentă. 
Manifestarea atenţiei visatului este rezultatul direct al restructurării vieţii tale. 
Deoarece nu ai alte surse externe la care să apelezi pentru un impuls suplimentar de energie, trebuie să îți redistribui energia existentă, prin orice mijloace posibile. 

Cel mai eficient element al metodei vrăjitorilor este renunţarea la importanţa de sine, acest lucru fiind indispensabil pentru tot ceea ce fac ei.Importanţa de sine este inamicul suprem al vrăjitorilor, şi blestemul omenirii, deoarece cea mai mare parte a energiei este consumată pentru a susţine propria importanţă, ceea ce este evident în preocuparea obsedantă în legătură cu felul în care te prezinți, cu faptul de a fi admirat, plăcut, acceptat, aprobat. 
Dacă oamenii ar fi capabili să renunţe la o parte din această importanţă, li s-ar întîmpla două lucruri deosebite :
1. și-ar elibera energia din încercarea de a menţine ideea iluzorie a măreţiei lor,
2. și-ar putea pune la dispoziţie suficientă energie pentru a intra în cea de a doua atenţie, ca să întrezărească măreţia autentică a universului.
Pot fi necesare mai multe luni, sau chiar ani, pentru a ajunge să fii capabil de a-ți concentra neabătut atenţia visatului asupra orice dorești, dar poți deveni atît de priceput încît să dobândești sentimentul că o faci de o viaţă, ca și când ai fi avut din totdeauna această aptitudine. 
Noua capacitate - de a putea să arunci priviri scurte asupra elementelor din visele tale, poate fi cuplată cu ideea obsedantă de a-ți reaminti permanent să privești elementele din vis.

În timpul exersării poți ajunge la un moment dat să auzi o voce care vorbește des cu tine în vis, reamintindu-ți, de exemplu, să te uiți la lucrurile din vis. 
Nu suntem singuri, visătorilor fiindu-le accesibile perceptiv şi alte planuri existențiale, din care uneori ne accesează diferite entităţi energetice conștiente. 
Dacă, atunci când auzi cicălindu-te o voce în vis, te înfurii tare şi strigi ordinul: „încetează !", vocea va înceta.

A doua atenţie ca progresie : începe ca idee ce îți vine mai mult ca o curiozitate âca posibilitate reală; transformîndu-se în ceva ce poate fi doar simţit, aşa cum este simţită o senzaţie; şi evoluînd în final într-o stare sau un domeniu de aspecte practice ori o forţă extraordinară care deschide în faţa ta lumi ce depăşesc cele mai fantastice închipuiri.
Când explică vrăjitoria, vrăjitorii au două opţiuni :
 1. Să vorbească în termeni metaforici despre o lume de dimensiuni magice.
 2. Să explice acţiunile lor în termenii abstracţi specifici vrăjitoriei. 
Nici una din ele nu poate satisface pe deplin mintea raţională a unui occidental. 
Ceea ce avea în vedere Don Juan prin descrierea metaforică a celei de a doua atenţii ca progresie era să sublinieze faptul că, fiind un derivat al deplasării punctului de asamblare, cea de a doua atenţie nu se produce în mod natural, ci trebuie proiectată în mod deliberat ca intenţie, începînd cu intenţionarea ei ca idee şi sfîrşind prin intenţionarea ei ca o conştientă stabilă şi controlată a deplasării punctului de asamblare. Primul pas către dobîndirea puterii, în arta visatului, constă în a învăţa cum să organizezi visatul, cum să stăpîneşti practic şi cu mare precizie situaţia generală dintr-un vis. 
Să organizezi visatul înseamnă să nu laşi visul să alunece în altceva, să treacă brusc de la o locație la alta. Trebuie să ţii sub control imaginea locației, şi nu o laşi să dispară, pînă nu vrei tu. 
Acest gen de control nu diferă de controlul pe care îl ai asupra oricărei situaţii din viaţa ta cotidiană. Vrăjitorii sunt obişnuiţi cu el şi îl realizează de fiecare dată cînd au nevoie sau doresc să o facă.
Pentru a te obişnui şi tu cu aceasta, trebuie, la început, să faci ceva simplu : în visele tale trebuie să îți aduci aminte să îţi priveşti mîinile. 
Consideră totul în termenii unei cercetări antrenante şi amuzante, nu ai uneia solemne şi morbide. 
Poţi să devii oricît de grav şi greoi doreşti cînd este vorba de visat, pentru explicaţii fiind totdeauna nevoie de o judecată adîncă, dar cînd visezi, trebuie să fii liber și uşor, neînchistat și blocat în convingeri și prejudecăți rigide. 
Visatul trebuie să fie efectuat cu integritate şi seriozitate, dar și cu bună dispoziţie şi o încredere lipsită de orice griji. 
Numai în aceste condiţii este posibil ca visele tale să se transforme în visat. 
Alegerea mîinilor este arbitrară, căutarea a orice altceva fiind la fel de justificată, scopul acţiunii ne constând în găsirea unui anumit lucru, ci în antrenarea atenţiei visatului. 

Atenţia visatului poate fi definită prin următoarele caracteristici:- stâpînirea asupra propriilor vise pe care o dobîndeşti când îți fixezi punctul de asamblare într-o oricare nouă poziţie în care a fost deplasat în timpul viselor,
- o faţetă incomprehensibilă a conştiinţei, care există independent, aşteptând momentul în care o vei implica, un moment în care îi vei da un scop,
- o facultate ascunsă, pe care o are în rezervă fiecare om, dar pe care nu are posibilitatea să o folosească în viaţa cotidiană.
Prima poartă este un prag pe care trebuie să-l treci devenind conştient de o anumită senzaţie înainte de somnul adînc. 
O senzaţie ca o toropeală plăcută, care nu te lasă să deschizi ochii. 
Ajungi la această poartă în momentul în care devii conştient că adormi, suspendat în întuneric şi toropeală. 
Trebuie să ai intenţia să devii conştient că adormi.
Intenţia şi faptul de a avea intenţie sunt foarte greu de definit. 
Vrăjitorii intenţionează orice se decid să intenţioneze, pur şi simplu, prin intenţia de a o face. 
Orice om raţional crede că înţelegerea ţine exclusiv de domeniul raţiunii, al minţii sale. 
Pentru vrăjitori, înţelegerea intenţiei ţine de domeniul energiei. 
Ei sunt convinşi că, dacă cineva intenţionează această afirmaţie pentru corpul energetic, corpul energetic o va înţelege în termeni complet diferiţi de cei ai minţii. 
Important este să ajungi la corpul energetic. 
Pentru asta însă este nevoie de energie. 
Corpul energetic va înţelege afirmaţia în termenii energiei, ca senzaţii trupeşti. 
La început nu poţi să pătrunzi importanţa acestor lucruri, pentru că nu ai suficientă energie, şi pentru faptul că nu intenţionezi nimic. 
Dacă ai face-o, corpul tău energetic ar înţelege imediat că singura cale de a intenţiona este prin concentrarea intenţiei asupra a ceea ce doreşti să intenţionezi. 

Un Mentor vrăjitor poate să o concentreze pentru tine, ajungînd la corpul tău energetic, oferindu-ţi o experienţă a visatului, ca şi cum te-ar hipnotiza.Pentru prima poartă, scopul visatului este de a intenţiona corpul tău energetic să devină conştient că adormi. 
Nu te forţa să devii conştient că adormi, ci lasă corpul tău energetic să facă asta. 
Să intenţionezi este să doreşti fără a dori, să faci fără a face. 
Acceptă testul intenţiei. 
Pune-ţi hotărîrea tacită, fără alte gînduri, să lucreze în a te convinge că ai ajuns la corpul tău energetic şi că eşti un visător. 
Făcînd aceasta, te vei pune automat în situaţia de a fi conştient că adormi. 
Cum poţi să te convingi că eşti un visător, cînd, de fapt, nu eşti ? 
Intenţia înseamnă 2 lucruri : 
1. actul de a te convinge că eşti într-adevăr un visător, deşi nu ai mai visat niciodată pînă acum, 
2. actul de a fi convins. 
Intenţia reclamă imaginaţie, disciplină şi fermitate. 
În aces caz, să intenţionezi înseamnă să capeţi cunoaşterea corporală incontestabilă că eşti un visător. 
Simţi că eşti un visător cu toate celulele din trup. 
Ceea ce ai de făcut este să ajungi singur la corpul tău energetic. 
Intenţionarea primei porţi a visatului este unul dintre mijloacele descoperite de vrăjitorii din vechime, pentru a ajunge la cea de a doua atenţie şi la corpul energetic. 
Intenţionează să devii conştient că adormi şi să-ţi vezi mîinile în vis. 
În cealaltă parte a testului, convinge-te că eşti un visător şi că ai ajuns la corpul tău energetic. 
Repetând continu, seară de seară, vei începe să observi după un timp că în vis ai un sentiment vag că ar fi trebuit să faci ceva, şi nu-ţi aminteşti ce. 
Sentimentul poate deveni atît de puternic, încît te va putea trezi noaptea din somn. 
A-ţi cere să găseşti un anumit lucru în visele sale, de exemplu mîinile, este o şmecherie tehnică, adevăratul scop urmărit, mai superior (efectul), fiind de a deveni conştient, căci nu poţi deveni conştient dacă îţi ordoni să fii conştient că dormi, ci prin menţinerea prelungită a unei imagini pe care o priveşti în vis ! 
Visătorii aruncă intenționat priviri rapide asupra a tot ceea ce este prezent într-un vis, iar când îşi concentrează atenţia visatului asupra a ceva specific, o fac numai pentru a stabili un punct de pornire. 
De acolo, ei încep să privească la alte lucruri, reîntorcîndu-se la punctul de pornire cât de des pot. 
După multe eforturi, vei percepe mîini care vor da impresia că îți aparţin, schimbându-și însă, posibil, forma, deformându-se. 
Capacitatea de a visa se va modifica parcă de la sine, ne făcând nimic special în afară de a persista în hotărîrea constantă de a deveni conştient că adormi şi de a-ți privi mîinile în vis.

Visatul trebuie făcut cu multă seriozitate, și nu îți poți permite nici o mişcare greşită, căci este un proces de conştientizare, de dobîndire a controlului.Atenţia visatului trebuie antrenată sistematic, pentru că ea este poarta către cea de a doua atenţie. 
Cea de a doua atenţie este ca un ocean, iar atenţia visatului este ca un fluviu ce se varsă în el. 
Cea de a doua atenţie este starea de a fi conştient de lumi în totalitatea întregului lor, totalitate a întregului la fel cum lumea noastră este o totalitate a întregului, pe cînd atenţia visatului este starea de a fi conştient de elementele din vise. 
Atenţia visatului este esenţială pentru orice mişcare în lumea vrăjitoriilor. 
În mulţimea de elemente din vise sunt prezente interferenţe energetice reale, lucruri neesenţiale, care au fost plasate în vise de o forţă potrivnică. 
Abilitatea de a le găsi şi de a le urmări înseamnă vrăjitorie. 
Visele reprezintă o trecere spre alte lumi, cu două sensuri, conştiinţa ta trecând prin ea în alte domenii, iar acele domenii îşi trimit cercetaşi în visele tale. 

Cercetaşii sunt sarcini energetice care se amestecă cu elementele viselor obişnuite, impulsuri de energie străină care apar în visele noastre şi pe care le interpretăm ca elemente familiare sau nefamiliare nouă.Nu poți înţelege asta, dacă continui a-ţi reprezenta visele în termeni cunoscuţi, drept ceva ce se întîmplă în timpul somnului. 
Prin această poartă se strecoară curenţi de energie necunoscută, pe care mintea îi percepe ca părţi integrante ale viselor. 
Vrăjitorii sunt conştienţi de aceşti curenţi de energie străină, pe care îi observă şi se străduiesc să-i separe de elementele obişnuite ale viselor lor, deoarece provin din alte domenii. 
Dacă i-am urma pînă la sursă, ne-ar servi drept îndrumători în zone de un asemenea grad de mister, încît vrăjitorii se cutremură doar la simpla menţiune a unei astfel de posibilităţi. 
Ei îi separă prin antrenarea şi stăpînirea atenţiei visatului. 
La un moment dat, atenţia visatului descoperă curenţii printre elementele visului şi se concentrează asupra lor, şi atunci întregul vis se destramă, lăsînd în urmă numai energia străină.

Deci ceea ce ai de făcut în vis, pentru a putea să treci de prima poartă a visatului este :
 1. Să-ţi concentrezi privirea pe orice lucru, la alegerea ta, ca punct de pornire.
 2. Să-ţi muţi privirea la alte elemente din vis, pe care să le înregistrezi prin priviri scurte, privind fugar la cât de multe elemente poţi, căci dacă le priveşti doar în treacăt, imaginile nu se destramă.
 3. Revii la elementul pe care l-ai privit la început.
Ajungi la prima poartă a visatului prin faptul că devii conştient că adormi, sau prin intermediul unui vis foarte real. 
Odată ajuns la poartă, trebuie să treci de ea prin capacitatea de a menţine prelungit în atenție imaginea oricărui element din vis. 
Vrăjitorii au găsit procedeul de utilizare a punctului de pornire. 
De fiecare dată cînd priveşti respectivul element şi-l separi de restul, primeşti un impuls de energie, aşa că, la început nu te uita la prea multe elemente din visele tale, patru fiind suficiente. 
Mai tîrziu, poţi să extinzi numărul lor pînă cînd vei putea cuprinde tot ce doreşti, dar, imediat ce imaginile încep să se destrame şi simţi că îţi pierzi controlul, întoarce-te la punctul de pornire şi ia-o de la început. 
Odată ajuns la prima poartă a visatului, vei descoperi, pe măsură ce avansezi, ce uşor îţi va fi să te angajezi în visat ulterior. 

Cel mai uluitor lucru care li se întîmplă visătorilor, este că, în momentul ajungerii la prima poartă, ei ajung şi la corpul energetic, care este replica, perechea complementară a corpului fizic, o structură spectrală alcătuită din energie pură.Și corpul fizic este alcătuit din energie, dar corpul energetic are doar înfăţişare, nu și masă materială, și, întrucît el este energie pură, poate face lucruri ce nu sunt posibile corpului fizic, ca, de exemplu, să se transporte într-o clipă la capătul universului.
Visatul este arta de a tempera corpul energetic, de a-l face flexibil şi coerent prin antrenarea sa treptată. 
Prin visat îți condensezi corpul energetic pînă cînd devine o unitate capabilă să perceapă. 
Percepţia sa, deşi influenţată de modul nostru obişnuit de a percepe lumea cotidiană, este o percepţie independentă, ce are propriul său domeniu, domeniul energiei. 
Corpul energetic se comportă faţă de energie în termenii energiei. 
În visat tratează energia în trei moduri : 
1. poate percepe energia în fluxul ei,
2. o poate folosi drept vehicul de deplasare,
3. o poate folosi pentru a percepe realitatea.

Unii oameni au tendinţa de a se comporta ca vrăjitorii din timpuri străvechi.Imediat ce au ocazia, își lasă punctul de asamblare să se deplaseze, să translateze pe distanţe variabile. 
Rezultatul constă în faptul că ei, precum vrăjitorii din vechime, călătoresc dincolo de lumea pe care o cunosc, o călătorie cît se poate de reală, dar periculoasă.
Nu poţi explica visatul prin lucrurile pe care le cunoşti sau bănuieşti că le cunoşti. 
Locurile vizitate  pot să nu fie pe această lume, ci în afara lumii acesteia. 
Ceea ce te face să te zbaţi în nedumerire este faptul că nu poţi să-ţi închipui că ceva ar putea fi din afara lumii acesteia, de pe altă lume. 
Cea mai extraordinară caracteristică a vrăjitoriei este acea configuraţie denumită de pe altă lume. 
Vrei să reduci ceva transcendental la ceva lumesc, terestru, dar aşa ceva nu se poate face. 
Călătoria este reală, deși unii o văd în chip de peisaje lumești, iar alții ca energie. 
Nici unul nu are dreptate şi nici nu se înşală.
Confuzia se produce atunci cînd încerci să gândești că lucrurile sunt reale. 
Un loc real este posibil să aibă două versiuni diferite despre el, căci oamenii au versiuni diferite, deoarece au, în același moment, coeficienţi diferiţi de uniformitate şi coeziune. 
Aceste două proprietăţi, uniformitatea și coeziunea, reprezintă cheia percepţiei.

A Doua Poartă a Visatului :ajungi la cea de a doua poartă a visatului atunci cînd te trezeşti dintr-un vis într-un alt vis. 
Poţi avea cît de multe vise doreşti sau cît de multe eşti capabil să ai, dar trebuie să exerciţi un control adecvat asupra lor, ca să nu te trezeşti în lumea pe care o cunoaştem.
Să nu te trezești niciodată în lumea asta, constituie o alternativă. 
Vrăjitorii din vremurile străvechi obişnuiau să facă acest lucru, acest lucru fiind realizabil, dar nu și recomandabil. 
Tu trebuie să te trezeşti în mod normal, cînd ai terminat cu visatul, dar, în timp ce visezi, să visezi că te trezeşti în alt vis. 
Acest gen de control nu diferă de controlul pe care-l ai asupra oricărei situaţii din viaţa cotidiană.
Există o problemă în ceea ce priveşte cea de a doua poartă, aceasta putând deveni serioasă, în funcţie de tendinţele firii fiecăruia, căci dacă ai înclinaţia de a te complace în a te agăţa de lucruri sau situaţii, poți avea probleme. 
După ce ai avut parte de experienţa neobişnuită de a examina conţinutul viselor tale, închipuie-ţi că treci dintr-un vis într-altul, observând totul, examinând fiecare detaliu. 
Este uşor să-ţi dai seama că te poţi cufunda pînă la adîncimi fatale în acest sens, mai ales dacă ai înclinaţia de a te lăsa antrenat în asta. 
În mod normal, într-o stare normală de somn, ar interveni corpul sau creierul pentru a opri situaţia, dar aceasta nu este o stare normală de somn, fiind vorba despre visat.
Prin trecerea de prima poartă, cel care visează a şi ajuns la corpul său energetic, astfel încît ceea ce trece de cea de a doua poartă, sărind dintr-un vis într-altul, este corpul energetic.  
Implicaţia constă în faptul că, la trecerea prin cea de a doua poartă, trebuie să intenţionezi un control mai mare şi mai serios asupra atenţiei visatului. 
Scopul visatului este de a-ţi perfecţiona corpul energetic, căci un corp energetic perfect are, printre alte lucruri, un asemenea control asupra atenţiei visatului, încît o face să se oprească atunci cînd este nevoie. 
Aceasta este supapa de siguranţă pe care o au cei care visează. 
Indiferent cât de mult s-ar lăsa antrenaţi la un moment dat, atenţia visatului trebuie să te facă să revii la starea de conștiință de la care ai plecat.

Există două modalităţi de a trece prin a doua poartă a visatului :1. de a te trezi în alt vis, adică să visezi că ai un vis şi apoi să visezi că te trezeşti din el.
2. a folosi elementele dintr-un vis pentru a declanşa alt vis în continuare. 
Poți trece în viteză de la un element precis, accesibil atenţiei imediate a visatului, la altul, nu chiar accesibil.
Poți intra și într-o variantă a celei de a doua situaţii : privești orice element dintr-un vis, menţinîndu-ți privirea fixă, pînă cînd elementul în cauză îşi schimba forma şi, prin aceasta, te trage într-un alt vis, printr-un vîrtej vîjîitor.
Este greu să devii capabil să decizi dinainte care dintre cele trei căi o vei urma.

Următoarea etapă :în primul rând, trebuie sã-ți concentrezi privirea asupra mîinilor tale, ca punct de plecare. 
Apoi îți muți privirea asupra altor subiecte, și le privești cu priviri scurte. 
Concentreazã-ți privirea pe câte lucruri vrei. 
Amintește-ți că, dacă privești scurt, imaginea nu se mișcă. 
Apoi întoarce-te la mâinile tale. 
De fiecare dată când îți privești mâinile, îți reînnoiești puterea necesară pentru visat, așa că, la început, nu te uita la prea multe lucruri. 
Vor fi de ajuns patru de fiecare datã. 
Mai târziu, poți lărgi domeniul, până când poți acoperi tot ce dorești, dar imediat ce imaginile încep să se schimbe și simți că pierzi controlul, întoarce-te la mîinile tale. 
Când crezi că poți privi la lucruri timp nedefinit, vei fi pregătit pentru o nouă tehnică. 
Trebuie s-o aplici doar când vei fi astfel pregătit.

Următorul pas în "declanșarea visatului" este sã înveți sã călătorești.În același mod în care ai învãțat sã-ți privești mâinile, trebuie sã-ți dorești sã te miști, sã mergi în diverse locuri. 
La început, trebuie sã stabilești un loc în care vrei sã te duci. 
Alege un loc bine cunoscut, apoi dorește-ți sã te duci acolo. 
Tehnica asta este foarte dificilã. 
Trebuie sã realizezi douã lucruri : trebuie sã-ți dorești sã mergi într-un anumit loc, și apoi, când ai realizat tehnica, trebuie sã înveți sã controlezi timpul exact al cãlãtoriei tale.
Pentru a te ajuta singur, trebuie sã-ți alegi un obiect anume, pe care îl ai bine în memorie, și care este în locul unde vrei sã te duci, și apoi trebuie sã-ți concentrezi atenția asupra lui.
Poți sã te întorci într-un loc în care ai mai fost, în timp ce "visezi", reamintindu-ți un obiect, sau orice altceva aflat în acel spațiu. 
Focalizeazã-ți atenția pe orice obiect de acolo, și apoi regãsește-l în "vis". 
De la obiectul ales, te întorci la mâinile tale, și apoi la alt obiect, și tot așa.

Exerciţiile de visat se termină întotdeauna prin aceea că nu mai ai rezerve de atenţie a visatului (energie), şi te trezești, sau prin faptul că ești cuprins de un somn adînc, învăluit în întuneric.

Asocierea cu alte creaturi - făpturile anorganice - Aliații :În timpul visatului, fie că le place sau nu, visătorii caută să se asocieze cu alte creaturi. 
Pentru tine asta poate fi un şoc, dar cei care visează caută în mod automat grupările de făpturi, în cazul acesta, conexiunile de creaturi anorganice. 
Pentru oameni, entitățile anorganice sunt ceva cu totul nou şi neobişnuit. 
Pentru ele, noutatea neobișnuită constă în traversarea graniţelor domeniului lor de către o făptură ca omul. 
Făpturile anorganice, cu splendida lor conştiinţă, exercită o atracţie extraordinară asupra celor care visează, şi îi pot transporta cu uşurinţă în lumi ce depăşesc orice posibilitate de descriere. 
Vrăjitorii din vechime s-au folosit de ele, ei fiind cei care au introdus termenul de aliaţi. 
Aliaţii lor i-au învăţat cum să-şi deplaseze punctul de asamblare dincolo de marginile oului energetic, în universul aflat dincolo de sfera omenescului. 
Astfel încît, cînd transportă un vrăjitor, îl duc în lumi ce se află dincolo de domeniul umanului.
Domeniul în care sunt percepute manifestările făpturilor anorganice există într-o anumită poziţie a punctului de asamblare, precum lumea noastră terestră cotidiană există în poziţia obişnuită a punctului de asamblare.
Viaţa şi conştiinţa, fiind în exclusivitate o chestiune de energie, nu reprezintă o proprietate caracteristică numai organismelor vii organice. 
Vrăjitorii au văzut că există două tipuri de creaturi conştiente : organice şi anorganice, şi, prin compararea unora cu celelalte, au văzut că ambele tipuri sunt mase luminoase traversate din toate unghiurile imaginabile de milioane de filamente de energie ale universului, diferind unele de altele prin formă şi grad de strălucire.

Făpturile anorganice sunt alungite şi seamănă cu nişte luminări, dar au o luminozitate opacă.Viaţa lor este cu mult mai lungă decât a celor organice, iar conştiinţa lor este mai calmă şi mai profundă. 
Făpturile anorganice "mor", în mod normal, ca și cele organice, pierzându-și și ele starea conştientă, la fel ca oamenii, cu excepţia faptului că lungimea perioadei lor conştiente este extrem de mare.
Făpturile organice sunt rotunde şi cu mult mai strălucitoare. 
Viaţa şi conştiinţa făpturilor organice durează puţin, pentru că sunt făcute să se grăbească.

Vrăjitorii nu au nici o dificultate în a interacţiona cu făpturile anorganice, deoarece ele posedă componenta esenţială necesară pentru interacţiune - conştiinţa.
Pentru vrăjitori, a avea viaţă presupune întrunirea a 3 condiții principale :
1. a avea conştiinţă,
2. a avea un punct de asamblare,
3. a avea strălucirea stării de conştiinţă care înconjoară punctul de asamblare, întrunirea acestor 3 condiții indicându-le faptul că entitatea din faţa lor, organică sau anorganică, este perfect capabilă să perceapă.Capacitatea de a percepe este considerată de vrăjitori drept premisă a stării de a fi în viaţă.
Aceste făpturi sunt atrase de oameni, sau mai bine zis, sunt obligate să interacţioneze cu ei. 

Prin contactele lor din vis cu făpturile anorganice, vrăjitorii din vechime au devenit extrem de versați în manipularea punctului de asamblare.Există o serie de lucruri care sunt foarte normale în viaţa unui vrăjitor, cum ar fi perceperea vocii unui emisar al visatului. 
La trecerea de prima sau cea de a doua poartă a visatului, cei ce visează ajung la un prag de energie de la care încep să vadă lucruri ori să audă voci imperceptibile oamenilor. 
Nu mai multe voci, ci o singură voce, pe care vrăjitorii o numesc vocea emisarului visatului. 
Ea este o energie străină, care are concizie, și care are ca scop să-i ajute pe cei care visează, spunîndu-le anumite lucruri. 
Problema este că emisarul visatului poate spune numai acele lucruri pe care vrăjitorii deja le cunosc sau ar trebui să le cunoască, dacă-şi merită numele de vrăjitori. 
Este o forţă impersonală pe care o transformăm într-o forţă personificată pentru că are glas. 
Unii vrăjitori au deplină încredere în această energie, pe care chiar o văd. 
Unii doar o aud, sub forma unui glas de bărbat ori de femeie, ce le poate spune care este starea exactă a lucrurilor, și de cele mai multe ori ei iau spusele ei drept poveţe sacre. 
O vezi sau o auzi, pentru că îți menţii punctul de asamblare fixat într-o poziţie nouă specifică, și, cu cât este mai intensă fixarea, cu atît mai intens simţi emisarul. 
Această forţă este capabilă să se materializeze, totul depinzând de cât de tare este fixat punctul de asamblare. 
Dacă poţi să-ţi păstrezi detaşarea, poți fi liniștit, căci nu ți se întâmplă nimic. 
Emisarul rămîne ceea ce este, o forţă impersonală care acţionează asupra ta, din cauza fixării punctului tău de asamblare. 
Emisarul nu dă sfaturi, ci îți precizează lucrurile, iar tu îți formezi singur deducţiile. 
Emisarul nu îți spune nimic nou. 
Afirmaţiile sale sunt corecte, însă par doar să demonstreze ceva, repetând (confirmând) ceva ce ştiai (bănuiai) deja. 
Tu de fapt știi mult mai multe lucruri despre misterele universului decît poţi să-ţi dai seama la nivel raţional. 
Asta este ca o boală a oamenilor, să ştie mai multe despre misterul universului decît își dau seama.

Emisarul îi vorbea și lui DJ, acesta percepându-l din tinereţe ca pe un călugăr cu glugă neagră, vorbăreţ, care, la început de fiecare dată îl speria tare.Ulterior, cînd și-a putut stăpâni spaima, a devenit o voce imaterială care a continuat mereu să-i spună diferite lucruri, orice lucru pe care-și concentra intenţia, lucruri pe care nu vroia să se deranjeze să le aprofundeze singur, cum ar fi, de exemplu, detalii despre comportamentul învăţăceilor săi, ce făceau ei când nu se afla în preajma lor. 
Emisarul îi putea spune tot ce face un anumit om.  
Emisarul visatului este o forţă care vine din tărîmul făpturilor anorganice, acesta fiind motivul pentru care cei care visează se întîlnesc întotdeauna cu el. 
Toţi îl aud, foarte puţini fiind cei care îl văd sau îl simt.
Întregul domeniu al făpturilor anorganice este întotdeauna predispus să ne înveţe. 
Probabil că din cauza faptului că făpturile anorganice au o conştiinţă mai profundă ca a noastră, se simt obligate să ne ia sub aripa lor ocrotitoare. 
Dar preţul este destul de mare : viaţa noastră, energia noastră, devoţiunea noastră faţă de ele, cu alte cuvinte, libertatea noastră.
Ele ne învaţă lucruri legate de lumea lor, în acelaşi fel în care noi le-am învăţa pe ele lucruri legate de lumea noastră, dacă am fi capabili să o facem.Însă metoda lor este de a lua esenţa noastră primară drept etalon al nevoilor noastre şi de a ne învăţa în conformitate cu ea, aceasta fiind o treabă extrem de periculoasă. 
Dacă cineva ar lua drept etalon esenţa primară a eului tău, cu toate temerile şi lăcomia, şi invidia care o caracterizează, etc, şi te-ar învăţa ceea ce satisface această stare oribilă de existenţă, care crezi că ar fi rezultatul ?  

Problema vrăjitorilor din vechime, este că ei au învăţat lucruri minunate, dar pe baza naturii lor primitive nealterate.Făpturile anorganice au devenit aliaţii lor şi, prin exemplificări premeditate, i-au învăţat adevărate minuni. 
Aliaţii executau acţiunile, iar vrăjitorii erau îndrumaţi pas cu pas să le imite, fără a schimba ceva din natura lor primară.
DJ însă nu a putut concepe să aibă asemenea relaţii, deoarece considera că implicarea în situaţii de asemenea natură zădărniceşte eforturile de căutare a libertăţii, consumînd toată energia de care dispunem. 
Pentru a putea urma cu adevărat exemplul aliaţilor lor, vrăjitorii din vechime au fost nevoiţi să-şi petreacă viaţa pe tărîmul făpturilor anorganice. 
Cantitatea de energie necesară pentru a realiza o asemenea deplasare continuă este uluitoare. 
Ei erau capabili de a exista pe acele tărîmuri, trăiau, îşi păstrau conştiinţa şi individualitatea. 
Pentru acei vrăjitori emisarul visatului a devenit entitatea de importanţă vitală. 
Dacă un vrăjitor doreşte să trăiască pe tărîmul făpturilor anorganice, emisarul este puntea de legătură perfectă pentru realizarea acestui lucru, căci vorbeşte, și este înclinat să înveţe şi să îndrume. 
Acel tărâm aparţine unui alt registru, registrul vrăjitorilor din vechime. 
În plus, învăţăturile şi îndrumările sale sînt absurdităţi în lumea noastră. 
Iar pentru aceste absurdităţi emisarul ne taxează enorm în termenii energiei. 
Emisarul place celor care găsesc că nu este nimic rău în a explora toate posibilităţile, vrând să acumuleze cunoaştere, căci cunoaşterea înseamnă putere, și nu vor să rămână în călduţa siguranţă a rutinei şi convingerilor lumii cotidiene.

Din toate lucrurile deosebite pe care vrăjitorii din vechime le-au învăţat, explorînd mii de poziţii ale punctului de asamblare, au rămas numai Arta visatului şi Arta stalkingului.Arta visatului se referă la modul de DEPLASARE al punctului de asamblare. 
Arta stalkingului se referă la modul de FIXARE al punctului de asamblare în orice poziţie este deplasat. 
A fixa punctul de asamblare în orice poziţie nouă înseamnă a dobîndi COEZIUNE. 
În exerciţiile tale de visat înveţi să ai coeziune, visatul impunând acest lucru, formîndu-te, când visezi, să-ți fixezi punctul de asamblare. 
Atenţia visatului, corpul energetic, cea de a doua atenţie, relaţiile cu făpturile anorganice, emisarul visatului reprezintă produse secundare ale procesului de dobîndire a coeziunii, produse secundare ale fixării punctului de asamblare în mai multe poziţii de visat. O poziţie de visat reprezintă orice poziţie nouă în care a fost deplasat punctul de asamblare în timpul somnului.
Punctul de asamblare îl fixezi într-o poziţie de visat prin menţinerea imaginii oricărui element din vis, sau prin schimbarea viselor după voință. 
Prin exerciţiile tale de visat îţi exersezi capacitatea de a fi coeziv, adică îţi exersezi capacitatea de a menţine o nouă formă a energiei, prin fixarea punctului de asamblare în poziţia unui anume vis pe care îl ai. 
Translaţiile punctului de asamblare produc schimbări de mică importanţă, aprope insesizabile, dar sunt atractive deoarece sunt atît de mici şi de numeroase încât a menţine coeziunea în toate reprezintă o adevărată realizare. 
Poți ști că menţii coeziunea, după claritatea percepţiei tale, cu cît este mai clară imaginea viselor, cu atât fiind mai mare coeziunea.
Aceste lucruri au aplicație practică și în viața de zi cu zi, în starea de conștiință obișnuită, deoarece aceleași legi acționează și în această stare. 
Trebuie doar să înțelegi faptul că starea ta normală reprezintă doar una din nenumăratele poziții de asamblare, fiind doar un vis ca oricare altul, pe care ai ajuns să îl experimentezi în mod principal, constant, revenind mereu la el. 
Tu poți ieși din el și poți reintra în el, după voință, folosind arta visatului și stalkingul. 
Ce rezultă din asta : faptul că poți aplica în starea de conștiință normală tehnicile din arta visatului. 
De acest fapt mi-am dat seama în copilărie, în clasele primare, pe când priveam fix, absent, chipul învățătoarei, în timp ce preda lecții noi, stând nemișcată la catedră. 
După un timp percepeam o zonă de contur luminoasă în jurul capului ei, după care toată sala de clasă începea să se lumineze subit, de parcă soarele ieșise din nori. 
Parcă din materie începea să iasă subit lumină, și obiectele își pierdeau contururile în această lumină. 
Cum îmi mutam privirea, cum fenomenul înceta brusc, totul reintrând în normal. 
Simțeam că dacă aș continua, realitatea perceptibilă ar putea dispărea, și asta îmi producea o senzație de neliniște și teamă. 
După un timp m-am obișnuit cu fenomenul, și nu i-am mai acordat nici o importanță, mai ales că mă deranja și chiar speria puțin, deoarece presupuneam că aș putea avea și ceva probleme cu vederea. 
Întrebasem câțiva colegi dacă ei percep așa ceva, dar modul în care au abordat subiectul m-a făcut să mă abțin în a-l mai deschide. 
Probabil însă că mulți oameni au experimentat acest fenomen normal, dar de neînțeles pentru ei, și nu i-au acordat importanță, păstrând totodată în secret astfel de experiențe, de teama batjocurei și ridicolului. 

O altă experiență personală, pe care știu că mulți alții au experimentat-o și ei, este cea a privitului în oglindă la propriul chip, într-un punct fix, de exemplu între sprâncene.După câteva minute apare fenomenul luminos, ulterior chipul schimbându-și înfățișarea, contururile, apărând parcă noi și noi alte chipuri... 

Aplicaţia practică descrisă de Castaneda este următoarea : DJ l-a îndemnat să-și concentreze atenţia, ca şi când ar fi fost într-un vis, asupra frunzişului unui copăcel, uitându-se fix la el, și totodată concentrându-și atenţia visatului asupra frunzelor.În vise, o dată ce poţi să menţii imaginea oricărui element, îţi menţii, de fapt, poziţia de visat a punctului tău de asamblare. 
Același proces îl poți manifesta în starea normală de conștiință, menținând în atenție imaginea unui obiect din realitatea terestră. 
Prin fixarea privirii asupra frunzişului, vei realiza o deplasare minusculă a punctului de asamblare, iar apoi, concentrând atenţia visatului prin fixarea privirii asupra frunzelor individuale, vei fixa, de fapt, această mică deplasare a punctului, iar coeziunea ta te va face să percepi în termenii celei de a doua atenţii. 
Întregul proces este foarte simplu și logic.
Castaneda și-a concentrat privirea asupra frunzelor, s-a uitat fix la ele, şi destul de rapid a fost atras într-o senzaţie de vîrtej, foarte asemănătoare cu vârtejurile din visele sale. 
Frunzişul a devenit un univers de informaţii senzorial ca şi cum l-ar fi înghiţit, iar senzaţia o avea atât la nivel vizual, cât și tactil și olfactiv, căci dacă atingea frunzele, le simţea în mod real, putând simţi şi mirosul lor. 
Atenţia visatului a fost multisenzorială, nu doar vizuală, ca în visatul obişnuit. 
Ceea ce a început ca privitul frunzişului s-a transformat într-un vis, fiind convins că se află într-un copăcel visat, aşa cum mai fusese şi în alţi copaci din nenumărate alte vise. 
S-a comportat în acest copac visat la fel cum învăţase să se comporte în visele sale, trecând de la un element la altul, tras de forţa unui vîrtej ce se forma în oricare parte a copăcelului, pe care își concentra atenţia multisenzorială a visatului. 
Vîrtejurile se formau nu numai când privea, ci şi cînd atingea ceva cu orice parte a corpului. 
La fel ca în vise, nu avea destulă energie pentru a reflecta prea mult la aceste lucruri. 
Gândurile îi erau pasagere, durând doar o clipă, iar apoi forţa experienţei directe le-a înăbuşit complet. 
O mişcare bruscă a zgâlţîit deodată totul şi l-a făcut, efectiv, să iasă dintr-un pîlc de frunze, ca şi cum s-ar fi smuls din atracţia magnetică a copăcelului. 
Aşezat într-o poziţie elevată, avea în faţă o privelişte nemărginită, de jur împrejur fiind munţi întunecaţi şi multă vegetaţie. 
Un alt şoc de energie l-a făcut să se cutremure, și apoi s-a aflat în altă parte, înconjurat de o pădure de copaci uriaşi. 
A menţinut viziunea acelei privelişti deosebite, temîndu-se să o lase să dispară, ştiind că este, întradevăr, un vis ce se va destrăma imediat ce-și epuiza atenţia visatului. 
Dar imaginile au rămas, chiar şi atunci cînd, după estimarea a, ar fi trebuit să nu mai aibă rezerve de atenţie a visatului. 
Atunci, i-a trecut prin minte un gînd terifiant : ce-ar fi dacă nu era nici vis, nici viaţa de zi cu zi ? 
Și, cuprins de panică, la fel ca un animal înspăimîntat, s-a retras înapoi în pâlcul de frunze din care ieşise. Impulsul mişcării sale de retragere l-a purtat prin frunzişul şi printre crengile tari ale copăcelului, l-a tras jos din copăcel şi, într-o frîntură de secundă, stătea din nou lîngă don Juan. 
Și-a dat seama seama imediat că reintrase într-o stare în care putea gândi coerent, dar nu putea vorbi. 
Don Juan i-a spus să nu fie îngrijorat, căci facultatea vorbirii este extrem de fragilă, crizele de muţenie fiind un lucru obişnuit printre vrăjitorii care se aventurează dincolo de limitele percepţiei normale. 
Vocea emisarului visatului, pe care a auzit-o în clipa aceea, i-a spus că, după o odihnă de cîteva ore, avea să se simtă din nou perfect...

Raţiunea este doar un produs derivat din poziţia obişnuită a punctului de asamblare, prin urmare, înţelegerea a ceea ce se petrece în jurul tău este doar rezultatul fixării punctului tău de asamblare în locul său obişnuit.Cu cât este acesta mai rapid şi mai staţionar, cu atît este mai mare încrederea în tine, şi ai sentimentul că cunoşti lumea şi ești capabil de a face previziuni. 
Visatul îți conferă mobilitatea necesară pentru a accede la alte lumi, prin demolarea modului tău de cunoaştere a acestei lumi. 
Visatul este o călătorie de dimensiuni de neconceput, călătorie care îți facilitează percepţia a tot ce poți percepe ca om, și determină punctul de asamblare să se proiecteze în afara domeniului umanului pentru a percepe inimaginabilul. 

Atât omenirea, în general, cît şi vrăjitorii din vechime sunt victimele poziţiei punctului de asamblare : oamenii, pentru că, neştiind că există punctul de asamblare, sunt nevoiţi să considere produsul derivat al poziţiei sale obişnuite ca pe ceva final şi de necontestat, iar vrăjitorii din vechime pentru că, deşi ştiau totul despre punctul de asamblare, s-au lăsat cuceriţi de facilitatea cu care putea fi manipulat, și au făcut-o în scopuri personale, cât și pentru a manipula alți oameni.Tu trebuie să te fereşti de a cădea în aceste capcane.

Punctele de asamblare ale copiilor se mişcă permanent, ca împinse de vibraţii, schimbându-şi cu uşurinţă locul. 
Deci poziţia obişnuită a punctului de asamblare nu este fixă din naştere, ci este stabilită ulterior, prin mecanismul obișnuințelor și deprinderilor. 
La adulţi punctul este fixat într-un singur loc, localizarea specifică a punctului de asamblare favorizând și impunând un mod specific de a percepe. 
Prin utilizare repetată, acest mod perceptiv devine un sistem fix de interpretare a datelor senzoriale. 
Deoarece ești încorporat sistemului prin faptul că te naști în el, din momentul naşterii te-ai străduit în mod necesar să îți ajustezi percepţia, pentru a te conforma cerinţelor sistemului care te guvernează pentru toată durata vieţii. 
Acţiunea de anulare a acestui mod de a percepe, însoțită de perceperea directă a energiei, te poate transforma în vrăjitor.

Cea mai importantă realizare a educaţiei umane o reprezintă blocarea definitivă a punctului de asamblare în poziţia sa obişnuită de acum.Odată imobilizat punctul, gândirea poate fi instruită şi îndrumată să interpreteze ceea ce percepi. 
Poți atunci să fii dirijat să percepi mai mult în termenii sistemului, şi nu în termenii propriilor tale simţuri. 
Percepţia umană este, în general, uniformă, pentru că punctul de asamblare, la nivelul întregii rase umane, este fixat în acelaşi loc.
Când punctul de asamblare este deplasat dincolo de o anumită limită, şi începi să te conectezi la noi filamente de energie, ceea ce vei percepe va părea că nu are sens. 
Cauza o constituie faptul că noile informaţii senzoriale fac ca sistemul tău să devină inoperant, el ne mai putând fi folosit pentru a interpreta ceea ce percepi. 
Percepţia în lipsa sistemului este haotică. 
Dar, exact cînd crezi că ești total dezorientat, vechiul sistem se restabileşte, te salvează şi transformă noua ta percepţie incomprehensibilă într-o nouă lume absolut comprehensibilă. 
Exact ce i s-a întâmplat lui Carlos când a privit frunzele. 
Percepţia sa a fost pentru un timp haotică, totul i s-a prezentat dintr-o dată, iar sistemul său de interpretare a lumii a funcţionat. 
Apoi, haosul s-a clarificat, și s-a pomenit în faţa unei lumi noi. 
Noua lume percepută există în poziţia exactă în care se află punctul tău de asamblare în acel moment. 
Pentru a o percepe, ai nevoie de o coeziune, adică este necesar să-ţi menţii punctul de asamblare fixat în acea poziţie. 
Rezultatul constă în faptul că percepi totalmente, pentru un timp, o lume nouă. 
Și alţii ar putea percepe aceeaşi lume, dacă au uniformitate şi coeziune. 
Uniformitate înseamnă a menţine, la unison, aceeaşi poziţie a punctului de asamblare. 
Vrăjitorii din vechime numeau întreaga acţiune de realizare a uniformităţii şi coeziunii în afara lumii obişnuite percepţia de stalking.  
Arta stalkingului se referă la fixarea punctului de asamblare.Oricât de importantă este deplasarea punctului de asamblare, mult mai important este să fie făcut să rămână fixat în noua sa poziţie, oriunde s-ar afla. 
Dacă punctul de asamblare nu rămâne nemişcat, nu poți percepe coerent, și vei percepe doar o multitudine caleidoscopică de imagini disociate. 
Acesta este motivul pentru care trebuie acordată aceeaşi importanţă artei visatului ca şi stalkingului, căci nici una nu poate exista fără cealaltă, mai ales în cazul activităţilor ce constituie aspecte mai complexe ale celei de a doua atenţii.  
Vrăjitorii din vechime au învăţat să-şi deplaseze punctele de asamblare în mii de poziţii pe suprafaţa sau în interiorul maselor lor energetice, dar şi cum să-şi fixeze punctele de asamblare în aceste poziţii, menţinîndu-şi astfel, un timp nelimitat, coeziunea. 
Nu putem vorbi de foloase, ci numai de rezultate finale. 
Vrăjitorii din vechime aveau o coeziune atât de puternică, încât le permitea să devină, din punct de vedere perceptual şi fizic, orice le dicta poziţia specifică a punctului lor de asamblare. 
Se puteau transforma în absolut orice pentru care aveau un inventar de trăsături specifice. 
Un asemenea inventar presupune toate detaliile de percepţie implicate de actul de a deveni, de exemplu, un animal, o pasăre, o insectă, etc. 
Pentru ei asta era un nimic, căci aveau o mobilitate extraordinară. 
Aveau nevoie doar de o mică translaţie a punctului de asamblare, o cât de mică sugestie perceptuală din visat, şi imediat îşi prelucrau percepţia prin stalking, îşi reorganizau coeziunea pentru a o adecva noilor stări de conştientă, şi erau un animal, o altă persoană, o pasăre, sau orice altceva.
 
Alienaţii mintali imaginează o realitate proprie, pentru că nu au nici un fel de ţel prestabilit. 
Ei aduc haosul în haos. 
Vrăjitorii, dimpotrivă, aduc ordine în haos, țelul lor prestabilit fiind de a-şi elibera percepţia. 
Vrăjitorii nu fabrică lumea pe care o percep, ei percep energia direct şi descoperă că ceea ce percep este o lume nouă, care îi poate ‘’înghiţi‘’ cu totul, pentru că este la fel de reală ca orice ştim că este real.
Concentrându-ți privirea asupra unui obiect, vei începe să percepi energia obiectului. 
La nivel subiectiv însă, poți crede că visezi, dacă, pentru a percepe energia, te obişnuiești să recurgi la metode ale visatului.
Folosirea metodelor visatului în lumea vieţii cotidiene a fost unul dintre procedeele cele mai eficace folosit de vrăjitorii din vechime. 
Asta făcea ca perceperea directă a energiei să fie mai degrabă ca un vis, în loc de a fi total haotică, până în momentul în care ceva reorganiza percepţia, iar vrăjitorul se pomenea în faţa unei lumi noi. 
Lumile nou percepute există cu adevărat, ele fiind ‘’înfăşurate‘’ una peste alta, precum foile într-un bulb de ceapă, lumea în care existăm noi fiind una dintre aceste foi.
Vrăjitorii de azi merg în acele lumi numai ca exerciţiu. 
Ei practică acelaşi fel de visat pe care-l practicau şi vrăjitorii din vechime, dar, la un moment dat, se abat pe un tărâm nou. 
Vrăjitorii din vremuri străvechi preferau translatarea punctului de asamblare, astfel încât întotdeauna se aflau pe un teren mai mult sau mai puţin cunoscut, previzibil. 
Cei de azi preferă transferul punctului de asamblare, căutând necunoscutul din afara sferei umanului.  

La început, oricine trebuie să parcurgă toate etapele parcurse de vrăjitorii din vechime, pentru că, la urma urmelor, ei sunt cei care au inventat visatul.Genul de visat al noilor vrăjitori necesită multă pregătire, desfășurată de-a lungul a câțiva ani. 
Necunoscutul din afara sferei reprezintă eliberarea din condiţia de om. 
Lumi inimaginabile care se află în afara categoriei umane, dar pe care le putem totuşi percepe. 
Prin asta se abat vrăjitorii contemporani de la calea tradiţională, având predilecţie pentru ceea ce se află în afara sferei umanului. 
Ceea ce se află în afara acestei sfere sunt lumi complete şi complexe, nu doar domeniul păsărilor, al animalelor sau cel al omului, chiar dacă este vorba de omul necunoscut. 
Lumi, ca cea în care trăim, lumi totale, cu domenii de manifestare infinite.
Aceste lumi se află în diferite poziţii ale punctului de asamblare, poziţii pe care vrăjitorii le realizează prin transferul punctului de asamblare, şi nu prin translaţia lui. 
Pătrunderea în aceste lumi este genul de visat pe care îl practică numai vrăjitorii din ziua de azi. 
Vrăjitorii din vechime nu s-au aventurat în asemenea forme, întrucât asta necesită o mare doză de detaşare şi o totală lipsă de vanitate, un preţ pe care nu-şi puteau permite să-l plătească. 
Pentru vrăjitorii de azi, visatul reprezintă libertatea de a percepe lumi ce depăşesc orice imaginaţie. 

Vezi şi aici:
Interviu - http://castaneda.home.ro/html/navigare_in_necunoscut.html

Recapitularea - o tehnică foarte utilă ! http://castaneda.home.ro/html/recapitularea.html

Playlistul Youtube "Creaţii personale Kato"   katona nicolae  89 de videoclipuri nov 2016


Articole utile :
- Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată
- Dan Ariely despre cât de corect îţi controlezi tu deciziile tale
- Psihologul Dan Gilbert - cercetări şi date despre fericire și așteptările eronate
-http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/empatie-simpatie-sexualiate.html
- Antreprenoarea Bel Pesce despre 5 mituri privind împlinirea visurilor
- Despre Alegeri, Inconștiență și Suferință
- Alegerea, Conformarea, Teama și Fericirea
- Daniel Kahneman : Enigma experienţei şi a memoriei (Despre fericire)
- Puterea minţii, Placebo, Nocebo, Autosugestie şi Vindecare - Instinct și Educație  
- Află rezultatele unor cercetări privind modul în care alegem și decidem 
- Ecuația Personală - Yram - Michael Shermer : Modelul din spatele auto-iluziei
- Cele 12 Funcţii ale Emisferelor Cerebrale - Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
- Spirit, spirite. Ce este Spiritul
- Din nou despre Iniţiere şi Iniţiaţi, Automatisme, Conştient, Subconştient şi Inconştient
- Punctul de Asamblare (Sinteză din Arta Visatului - Carlos Castaneda )
- http://loveblog4all.blogspot.com/2013/09/visul-lucid-si-starile-modificate-de.html

Muzică de Relaxare şi Meditaţie
În playlistul meu Youtube "Meditaţia"
Partea de început a playlistului este cu filme privind teoria şi practica meditaţiei.
https://youtu.be/N7XFdyfX_-I?list=PLbN5sJc5PARDWZwSiNMdKRpeKiz0glY8J

Distribuie articolul, mulțumesc! 

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

Mulțumesc!

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36

Viddipop https://pdctrk.com/a/76d4438c

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com