Este vorba de o muncă de analiză și sinteză a unor teorii care au multe lucruri în comun, și cu care eu personal rezonez.
Dacă mai multe teorii descriu în mod corect aspecte privind aceleași adevăruri, chiar dacă vor exista anumite interpretări subiective ale autorilor lor, care vor marca anumite diferențe existente, vor exista în mod inevitabil foarte multe asemănări, potriviri, completări, observații, idei și judecăți asemănătoare sau chiar identice.
Aceste asemănări și identități le urmăresc, ele constituind o garanție în plus privind corectitudinea unor raționamente elaborate de diferiți oameni, în diferite timpuri, și în diferite locuri geografice.
În toate teoriile și viziunile spirituale urmăresc firul roșu comun al lor, sfera lor de intersecție, care denotă în fapt aspecte ale realității comune tuturor, adică ceva ce există în realitate. Informații care se regăsesc într-o singură teorie, la un singur autor, pot fi suspicionate din start că pot constitui abateri de la adevăr, deformări ale realității.
Dar, faptul că aceleași informații se regăsesc la adepții aceleiași teorii emise de un anumit om, nu se încadrează în regula de mai sus.
Urmăresc ceea ce au în comun teorii diferite, ale unor autori diferiți, din timpuri și locații diferite, cât și cercetările științifice.
Aceste informații le trec prin filtrul rațiunii și experienței mele personale, după care caut să le găsesc locul în marele puzzle al reprezentării teoretice a Realității. Tot ceea ce nu se potrivește, îmi dă de gândit, și este reanalizat. Piesele nepotrivite sunt lăsate deoparte.
Cărțile din care extrag informațiile sintetizate, deși sunt relativ cunoscute, nu sunt mari bestselluri, și am remarcat că lumea nu prea se înghesuie să le citească, deoarece nu susțin ideea existenței unei realități simple, pe înțelesul tuturor, ci a unei realități foarte complexe, dificil de cunoscut, înțeles și explicat.
Recunosc faptul că mi-am aplicat amprenta personală asupra formei și conținutului preluat și prezentat, dar acest proces nu deformează prea mult informațiile originale.
Consider însă că este un proces necesar, deoarece fiecare autor a prezentat informațiile sale într-un mod subiectiv, prin prisma cunoștințelor, înțelegerii și experienței sale, iar eu am misiunea de a încerca să elimin acest subiectivism personal, la rece, deoarece, altfel, în mod evident, piesele puzzle-ului nu se pot îmbina în mod foarte exact și armonios.
Nu mă chinui să reinventez lucruri deja inventate, descoperite, pentru a mă mândri că sunt un... inventator.
Dar munca mea ar putea fi considerată, din anumite puncte de vedere, drept inovație, și poate unii mă vor considera inovator.
Nu am venit să aduc ceva nou aici, unde nimic nu-i nou sub Soare, nu încerc să îmi impun adevărul meu, și pot afirma că sunt lipsit în bună parte de mândria și orgoliul celor care se strofoacă să se remarce public prin originalitatea și unicitatea lor, a experiențelor lor, și a ideilor lor... aberante... :)
Ei nu au înțeles încă faptul că, dacă vor să exprime un adevăr, inevitabil afirmațiile lor vor fi foarte asemănătoare cu ale celor care deja l-au exprimat, și că originalitatea lor unică de fapt demonstrează faptul că sunt... rupți de realitate.
Spiritul. Ce este spiritul :Lumea fizică există în interiorul minţii (gândirii), iar gândirea este o proprietate de manifestare a Spiritului.
Spiritul este izvorul din care emană totul, esența totului fiind Lumina. Aspectul subtil al Realității este luminos.
Cei ce percep esența realității, ca manifestare energetică luminoasă, afirmă că tot Universul perceptibil simțurilor corporale este făcut din Lumină, şi că din Lumină se creează şi se dă formă materiei.
În unele elemente ale realității Lumina este foarte densă, cum ar fi în plante și minerale, iar în altele este mai puțin densă, mai fluidă precum în ape, sau mai dispersată precum în gazul atmosferei terestre, sau în lumina soarelui.
Descoperirile ştiinţifice confirmă că, atunci când privim profund în inima materiei, la nivelul ei cel mai profund, nu găsim altceva decât vibraţie, câmp, Lumină.
Aşa că, prin gândirea ta poți să antrenezi schimbări la toate nivelurile realității, implicit la nivel afectiv-sufletesc, corporal, mental, cauzal.
Schimbarea efectuată la nivel mental-cauzal de către spiritul tău, are puterea de a transforma lumea întreagă.
Problema, însă, privind capacitatea reală de a efectua transformări, constă în faptul că tu nu deții acum conștientizarea deplină a posibilităților potențiale de care ai putea beneficia în mod real.
Cauza va fi discutată la alt capitol. De reținut deocamdată faptul că intenția și voința joacă un rol fundamental.
Viziunile mele din timpul unor stări de transă și meditație confirmă faptul că, de la un moment dat, de la un anumit nivel (stare) de conștiință, întreaga realitate este percepută ca și cum începe să vibreze și să pulseze, fiind percepută ca și cum totul ar fi făcut din lumină, lumina emanând din tot ce există.
Întîi contururile formelor devin luminoase, după care totul devine tot mai luminos, strălucitor, de un alb pur.
"Totul este Spirit, Universul este Mental."
De reținut : este incorect să afirmi că realitatea nu există, deoarece ea există ca manifestare spirituală, ca o creație mentală a Spiritului. Mulți oameni, chiar maeștrii și învățători spirituali, afirmă că "totul este iluzie", dar iluzie nu înseamnă inexistență ci EXISTENȚĂ PERCEPUTĂ ÎN MOD DEFORMAT ! Iluzie nu este același lucru cu halucinație !
Alții afirmă că halucinațiile reprezintă ceva inexistent în realitate. Incorect, de asemenea, căci ele există tot în mintea cui le percepe, deci sunt create din aceeași materie primă a oricărei realități, atât doar că natura condensării energiei diferă, și halucinațiile sunt INTERPRETATE ÎN MOD GREȘIT, DREPT A FI ALTCEVA DECÂT SUNT ELE DE FAPT ! Aceste aspecte vor detaliate în cadrul altui capitol.
Spiritele viețuiesc în Lumea Spiritelor, și pot efectua "voiaje" în lumea fizică, în scopul evoluției lor.
În cadrul acestor voiaje ele nu se desprind de Lumea Spiritelor, ci doar "trimit" o parte din energia lor pentru a se încorpora (interioriza, încapsula) în trupuri fizice, pe Terra sau alte astre.
Spiritul are o măreție care nu poate fi redată în cuvinte, fiind dincolo de orice descriere. Este ca o formă inteligentă de energie luminoasă subtilă.
Datorită calităților sale dinamice complexe și curgătoare, fluide, are capacitatea de a scăpa oricărei încercări de determinare și explicare în mod adecvat prin cuvinte și imagini statice.Energia spiritului este capabilă să se dividă în părți egale, asemeni unei holograme, putând avea "vieți paralele" în corpuri diferite, dar acest lucru este întâlnit destul de rar.
Datorită naturii duale a spiritelor, o parte din energia lor subtilă rămâne întotdeauna, ca o constantă, în lumea spiritelor. De aceea, este posibil să îți poți vedea o rudă omenească decedată, chiar dacă spiritul său s-a reîncorporat în alt corp, pe pământ.
Privind nivelul de dezvoltare al spiritelor, ele pot fi plasate într-o anumită clasă (categorie) educațională. Faptul că un spirit s-a încorporat pe Pământ încă din timpul epocii de piatră nu reprezintă o garanție a unei situări superioare.
Un spirit poate totaliza patru mii de ani de vieți anterioare pentru a depăși sentimentul de gelozie, dar să fi făcut doar mici progrese în ceea ce privește intoleranța sa. Unora le ia mai multă vreme să asimileze și să depășească anumite lecții, la fel ca și în clasele școlilor terestre.
Toate spiritele avansate sunt "bătrâne", atât în ceea ce privește nivelul cunoașterii, cât și cel al experienței.
În linii mari, spiritele pot fi clasificate drept : începătoare, medii și avansate, existând nuanțe fine de dezvoltare între aceste categorii.
În general, componența unui grup de spirite este dată de afinitatea lor determinată de același nivel de dezvoltare, cu toate creșterile și scăderile lor individuale. Aceste atribute formează echilibrul grupului de apartenență.
Spiritele se ajută reciproc privind înțelegerea și asimilarea informațiilor din experiențele lor de viață, și în retrospectiva și analiza felului în care au fost folosite trăirile emoționale ale trupurilor lor gazdă, trăiri aflate în legătură directă cu experiențele lor terestre.
Fiecare aspect este revăzut și analizat, mergându-se până la inversarea rolurilor în forma unui joc de roluri în cadrul grupului, cu scopul creșterii gradului de conștientizare al efectelor propriilor acțiuni. Când spiritele ating nivelele medii de dezvoltare, încep să se specializeze în domenii în care au demonstrat că au aptitudini specifice.
Pe lângă aceste aure esențiale, există amestecuri subtile de culori ale haloului în cadrul fiecărui grup, în funcție de aspectele caracteristice fiecărui spirit.
De notat faptul că spiritul poate fi perceput și ca un nor mic alb, și ca o mică scânteie luminoasă, și sub o formă oarecare în care el vrea să apară altor spirite sau oameni.
El poate "îmbrăca" forme și înfățișări aparente, de exemplu înfățișarea corpului omenesc care a găzduit ultima sa încorporare, sau o altă formă umană ori non umană.
Mare importanță joacă și starea de conștiință în care se află omul care percepe un spirit, la acel moment dat.
Clasificare : clasificările sunt foarte diverse, una sumară poate arăta așa : 6 niveluri, de la nivelul 1 - începător, până la nivelul 6 corespunzător stadiului de avansat.Spiritele foarte avansate au o culoare profund violetă. Probabil că există și niveluri mai înalte.
Termenul „nivel” este folosit pentru a descrie situarea pe scara evoluției, a conștientizării.
Când un spirit se reîntoarce la starea de energie pură din lumea spiritelor, nu mai simte sentimentele negative precum ura, mânia, invidia, gelozia.
El se încorporează pe Pământ pentru a experimenta și a învăța din aceste sentimente. Dar spiritele au sentimente de nostalgie legate de perioadele fericite din toate viețile lor fizice. Acest fapt este temperat de o stare de omnisciență fericită și de înțelegerea stării de bine, în care se simte mai viu decât în timpul vieții terestre.
Există două feluri de emoții negative pe care le pot experimenta spiritele, fiecare gen cuprinzând o formă de tristețe :
1. Vina karmică de a fi efectuat alegeri foarte proaste, mai ales când ele au afectat alți oameni.
2. Tristețea provenită din dorința de a se reuni cu Sursa existenței.
Tristețea este cauzată de absența elementelor de care au nevoie pentru a-și întregi energia.
Face parte din destinul sufletelor căutarea adevărului prin experiențele lor, pentru a câștiga înțelepciune. Această aspirație nu compromite capacitățile de empatie, simpatie și compasiune ale spiritului, destinate celor care suferă din cauza dispariției lor ca oameni.
Cât timp spiritul nu mai este legat de temperamentul individual și de reacțiile fizico-chimice ale ultimului său trup, el este împăcat.
Spiritele nu sunt tulburate de moartea lor ca oameni, deoarece au conștiința nemuririi lor, și a faptului că se vor putea reîntâlni cu orice spirit care a devenit important pentru ele. Ele manifestă dorința ca oamenii îndrăgiți rămași în viață să beneficieze de o deplină libertate și fericire privind continuarea vieții lor.
Dacă tu dorești să contactezi spiritul unui om drag ție, decedat, el va răspunde evocării tale, dar dacă nu îi vei evoca prezența, intimitatea ta va fi respectată.
În plus, o parte a energiei tale, pe care tu ai lăsat-o în lumea spiritelor, este mereu la dispoziția lor.
Din cauză că spiritele pierd multe sentimente negative la decorporare, după momentul morții, rezultă că, în mod necesar, și sentimentele lor pozitive suferă anumite schimbări.
De exemplu, simt multă iubire, care nu este condiționată de vreo reciprocitate.
Spiritele manifestă o legătură universală între ele, într-un mod atât de puterrnic încât nu poate fi înțeleasă de oameni. Acestă legătură reprezintă unul din motivele pentru care spiritele ne par a fi abstracte și empatice în același timp.
Nici un spirit nu este deconsiderat pentru că ar avea mai puțină valoare decât oricare altul.
Toate spiritele sunt cuprinse într-un proces de transformare general, ce tinde către ceva mai înalt decât starea actuală de iluminare.
Fiecare este considerat ca fiind unic, calificat să-și aducă propria contribuție la întreg, neavând prea mare importanță cât de mult se străduiesc fiecare cu lecțiile lor, deoarece măsura eforturilor este relativă, fiind conforme cu posibilitățile și capacitățile fiecăruia.
Biserica creștină afirmă că aceste entități spirituale nu s-au încorporat niciodată pe Pământ în corpuri omenești.
Mulți oameni care au puternice convingeri religioase cred că văd îngeri când pătrund în lumea spiritelor. Atât cei conduși prin hipnoză în regresie cât și cei ce au trecut prin experiențe de moarte clinică.
Dar majoritatea lor realizează curând că făpturile percepute reprezintă ghizii și companionii lor spirituali, care au venit să-i întâmpine.
Spiritele pot să "îmbrace" orice aparență vizuală. Ele pot să apară sub formă de nor alb, înconjurate de o lumină albă, înveștmântate în robe, sub aparența înfățișării umane din ultima viață terestră, sub forma unui chip fără corp, sau oricum doresc.
Mentorii spirituali au diferite stiluri și tehnici, ca și cei de pe Pământ. Caracterul lor s-a adaptat într-o varietate de feluri esenței spiritelor a căror evoluție o ghidează. Ghizii și rudele spirituale contactează oamenii, când aceștia au nevoie să fie consolați.
Pot să apară sub înfățișări variate, ca niște îngeri cu aripi și halo luminos, cu o lumină strălucitoare care îi înconjoară, ca bărbați sau femei, etc.
Ar trebui înțeles și acceptat faptul că spiritele binevoitoare nu doresc să înșele oamenii, prin aceste diferite înfățișări formale sub care li se înfățișează, ci că ele îmbracă forme considerate ca fiind acceptate, pozitive, de oamenii cu care intră în contact.
Nu vor să îi șocheze, ci, în principal, să le transmită un mesaj care poate fi acceptat astfel mult mai ușor, ca venind din partea unor entități pe care oamenii cred sau sunt convinși că sunt binefăcătoare, protectoare...
Se pare că o mare parte din folclor își are originea în amintirile dobândite de spirite în urma experiențelor lor din alte lumi fizice sau mentale.
Ceea ce subiecții afirmă în stare de hipnoză despre aceste experiențe corespunde, în anumite privințe, cu miturile și legendele străvechi.
Aceste asociații de entități spirituale includ spiritele copacilor și ale plantelor, cât și legături cu elementele din aer, apă și foc.
Stafiile - reprezintă spirite legate de anumite locuri de pe Pământ, prin libera lor voință.
Doar o mică parte dintre spirite au fost stafii, rămânând în planul terestru să bântuie, după perioada normală de timp de care are nevoie un spirit decorporat pentru a părăsi acest plan.
Oamenii nu sunt bântuiți de multe stafii, deoarece nu există multe.
Stafiile există deoarece Ghizii nu constrâng și nu obligă spiritele să treacă în lumea spiritelor, dacă anumite probleme nerezolvate le determină să nu dorească să părăsească imediat planul astral terestru.
Unii ghizi au o atitudine foarte liberală, și, în general, ghizii nu își fac apariția lângă spirite chiar în momentul imediat al morții.
Pentru majoritatea spiritelor, senzatia de extragere simțită imediat după moarte este mai ușoară la început, și crește în intensitate o dată cu ieșirea din planul astral al Pământului. Dorințele spiritelor defuncților sunt respectate, având liber-arbitru.
Timpul nu are nici o importanță în lumea spiritelor. Spiritele neîncorporate nu au noțiunea timpului, așadar zilele, lunile sau anii nu prezintă aceeași relevanță ca pentru cele încorporate.
Unii oameni cred că fantomele nu înțeleg că au murit ca ființe omenești, și că nu știu cum să iasă din situația în care se află. Într-un fel, spiritele ce bântuie ca fantome sunt prinse ca într-o capcană, dar aceasta este o stare de obstrucție spirituală, nu una materială.
Spiritele nu sunt pierdute într-un plan astral mărginit, și conștientizează că au făcut o tranziție lăsând în urmă viața de pe Pământ.
Confuzia stafiilor rezidă din faptul că sunt atașate în mod obsesiv de anumite locuri, persoane și evenimente, de care nu se pot despărți, dezlega. Aceste acțiuni de autodesprindere sunt voluntare, însă ghizii speciali, numiți înțelepții Mântuitori, urmăresc în mod constant semnele prin care spiritele neliniștite dovedesc că sunt pregătite să plece din planul terestru. Spiritul are dreptul să își aleagă chiar și experiența propriei morți.
Ghizii spirituali respectă toate spiritele, deci și pe cei care se decid mai greu.
Fantomele sunt în general spirite mai puțin evoluate, care au dificultăți în a se elibera de influențele pământești. Acest fapt se verifică în special în cazurile în care așteptarea lor în incertitudine se întinde pe perioade îndelungate de timp, măsurate în ani tereștri.
Motivele așteptării sunt numeroase. La unele, viața lor omenească s-a sfârșit într-un mod brusc, ceea ce le-a cauzat o deviere de la destinul lor inițial, și ar putea simți că liberul lor arbitru a fost afectat într-un fel.
De cele mai multe ori moartea celor ce devin stafii are legatură cu o traumă puternică. Multe vor încerca să protejeze de pericol un anumit om de care sunt legate afectiv.
Motivul principal este reprezentat de o schimbare bruscă, care le abate de la direcția karmică propusă, modificare pe care o percep a fi neașteptată, dar și nedreaptă.
Cele mai obișnuite cazuri de apariție a stafiilor implică sufletele unor oameni care au fost uciși, sau care au suferit o mare nedreptate în timpul vieții lor.
Spiritul abandonat - Câțiva ani tereștri pot părea spiritului câteva săptămâni.
Spiritul știe că oamenii se tem de spirite, mai ales când se atinge de obiecte. Poate speria oameni care nu i-au facut nici un rău pentru a-și exprima nemulțumirea față de ce i s-a întâmplat.
Povestea se sfârșeste când este chemat. Nu a cerut să fie eliberat de situația lui tristă, dar Salvatorul Sufletelor Pierdute știe că este aproape pregătit. Vine și îl întreabă: „Nu crezi că e de ajuns?” Împreună se vor îndepărta de Pamânt, purtând un dialog liniștitor și lămuritor.
Salvatorul salvează spirite, ăsta fiind rolul și pregătirea lui.
Salvatorul ia o formă exterioară care să nu sperie, să nu șocheze, ci să trezească sentimente de încredere, siguranță, simpatie. De aceea poate fi perceput în mod diferit de diferite spirite.
El îi comunică spiritului faptul că mai poate rămâne, dacă vrea, dar îi prezintă totodată și alternativa, de a pleca cu el acum, o altă posibilitate mai favorabilă.
Salvatorul poate fi amuzant, distractiv, dar părând totodată tandru, sensibil și înțelept. El ia spiritul de mână și îl "mută" într-un loc frumos, special ales (creat), favorabil generării unei stări de liniște și pace, unde va continua pledoaria sa convingătoare.
Este un loc adecvat spiritelor îndurerate, de exemplu o pajiște plină de flori. Salvatorul îndeamnă spiritul să fie vesel și îi încarcă energia cu dragoste și bucurie, purificându-i mintea. Îl lasă să se joace printre flori ca un copil, îi spune să prindă fluturi cât timp stă la soare...
Această stare și joaca aferentă durează cât este nevoie, cât timp dorește spiritul. Acesta este timpul lui de repaos, de relaxare.
Salvatorul este plin de bunătate și dragoste, nu se exteriorizează, și îl încurajează doar să se joace. Sarcina lui este să îi însănătoșească spiritul, ajutându-l să își elibereze mintea.
Dupa ce energia spiritului este refăcută, Salvatorul îl conduce și însoțește până la ghidul său, după care își ia ramas bun.
În această fază evaluările preliminare încep, ca pentru orice spirit care se întoarce în lumea spiritelor.
Karma - Oamenii interpretează greșit lecțiile karmice.
Spiritele acceptă înainte de încorporare să-și asume anumite roluri unul față de celălalt, în următoarea viață terestră, roluri în care vor părea că își produc unul altuia suferință, mai mult sau mai puțin intenționat.
Rolurile continuă anumite experiențe desfășurate în viața terestră anterioară, și se inversează, deoarece fiecare trebuie să simtă și el durerea emoțională pe care a cauzat-o celuilalt, anterior.
Spiritele acceptă să se supună condițiilor de viață adecvate misiunii, într-o cultură și o perioadă istorică în care aceste condiții sunt îndeplinite, fiind existente.
Problema constă în faptul că suferința și neacceptarea situației pot fi atât de mari, încât un spirit poate deveni stafie, refuzând să plece din acest plan.
În viața fiecărui om apar și alte spirite din grupul său, spirite afectuoase, care au și ele diferite roluri, acestea servind scopului principal, misiunii de bază.
Deși partea spiritului care s-a decorporat stă un timp în spațiul incert ca stafie, cealaltă parte a energiei lui a rămas în lumea spiritelor, ca să aprofundeze anumite lecții și să interacționeze cu alte spirite. Acea parte se poate încorpora și poate trece în altă viață terestră.Unii oameni denumesc fantome carcasele perispiritului, lipsite de esenta conștiinței unui spirit. Nu este cazul aici, unde vorbim despre adevăratele fantome.
Sunt existențe în care un spirit alege să ia la încorporare mai puțină energie decât ar trebui.
Totuși, chiar dacă ajunge stafie, acest spirit este cu mult mai mult decât o carcasă goală de energie.
Spiritul unui om decedat poate deveni stafie, dacă a avut prea puțină energie, aceasta fiindu-i insuficientă pentru o criză mentală căreia nu îi poate face față.
De exemplu, poate fi copleșit de disperare, și să-i fie foarte greu să se despartă de partenerul său de viață.
El anticipează greșit natura greutăților prin care urmează să treacă, și ia prea puțină energie cu el. Mai multă energie l-ar fi făcut mai puternic, mai rezistent la durere.
Spiritele care iau prea puțină energie pentru misiunile din viața terestră, o fac deoarece doresc să fie mai implicate în lucrarea lor din lumea spiritelor.
Ghidul spiritual nu poate constrânge, ci doar sfătui, spiritele având libertatea de a alege.
Un spirit încăpățânat se poate gândi la o altă viață trăită în același timp, paralelă, suprsestimându-și capacitatea de a funcționa normal în situații de criză, cu un trup având doar un sfert din capacitatea lui energetică.
Un spirit poate fi stafie câteva zeci de ani înainte de a-si recăpăta restul de energie în lumea spiritelor, acest fapt denotând lipsa sa de experiență, dar această experiență face totuși parte din lecția sa
În final profesorul lui este chemat de către ființele care patrulează pe Pământ veghind asupra celor rătăciți, pentru a recupera energia care îi lipsește ca să se întoarcă acasa. Aceste ființe au fost numite de unii oameni Salvatorii Sufletelor Pierdute.
Trebuie însă înțeles că unele spirite nu sunt pierdute, ci doar chinuite, în criză.
Suflete singuratice - sunt entități care nu sunt fantome, dar nici nu se întorc acasă dupa moartea corpului și decorporarea lor. Există doi factori determinanți care împing aceste spirite spre însingurare :
1- Există oameni care mor și spiritele lor nu sunt pregătite să se întoarcă în lumea spiritelor, să părăsească Pământul.
Majoritatea lor nu sunt stafii, adică nu bântuie oamenii, deși pot fi dacă își doresc. De fapt aceste spirite nu vor să intre în contact cu nimeni.
Energia lor spirituală nu se întoarce acasă imediat după moarte, dar și ele au o parte din energia lor care nu a părăsit niciodată lumea spiritelor.
Unele spirite vor să se întoarcă într-un corp omenesc nou cât mai curând posibil. Ele nu vor deloc să renunțe la forma fizică. Sunt diferite de majoritatea celorlalte spirite, care vor să se odihnească și să meargă acasa să se instruiască. Multe dintre ele sunt războinici care se regăsesc în linia întâi în războaiele de pe Pământ, și vor să păstreze o continuitate privind viața lor fizică terestră.
Ghizii nu permit spiritelor să rămână în așteptare, undeva în apropierea Pământului, și să se întoarcă imediat într-o nouă viață.
Spiritele care încearcă asta, nu știu că trebuie să treacă prin procesul normal de revenire la grupurile din care provin, să fie consiliate, să-si aprofundeze lecțiile, și să ia parte la alegerea unui nou trup.
Dar ghizii nu le forțează pe cele care se află într-un disconfort maxim să se întoarcă acasă, până când nu văd chiar ele utilitatea acestui lucru. Însă oricum nu li se va da un corp nou, decât după un anumit timp de acomodare.
2 - O altă categorie de suflete rătăcite nu vor să se întoarcă nici pe Pământ, dar nici în lumea spiritelor. Sunt divergente.
Tot ceea ce fac reprezintă consecința a ceva nedus la bun sfârsit, traumatic, coplesitor.
Nu vor să se despartă de trecut, acest comportament fiind neobișnuit. Nu vor să comunice cu învățătorii lor, datorită marii nefericiri pe care o trăiesc.
Ghizii lor nu vor să se impună și să le atragă mai puternic în lumea spiritelor, căci dacă ar fi forțate să facă ceea ce este bine pentru ele, nu ar învăța nimic, datorita fricii pe care ar trăi-o și a faptului că s-ar închide în ele însele.
Spiritele care vor să se întoarcă imediat, neîntâmpinând opreliști în lumea spiritelor, nu pot obține imediat un trup, deoarece plasarea unui spirit tulburat într-un corp nou ar fi nedreaptă pentru un copil care tocmai își începe viața.
Aceste spirite au dreptul la izolare, dar trebuie ca într-un final să se decidă să ceară ajutor. Trebuie să ajungă la concluzia că nu pot evolua singure. Oferirea unui corp nou nu le poate fi de folos.
Spiritele care nu vor să rătăcească pe Pământ ca stafii, dar nici nu vor să se întoarcă acasă, vor fi legate de orice spațiu pe care vor să și-l creeze.
Sunt existențe în care un spirit alege să ia la încorporare mai puțină energie decât ar trebui.
Totuși, chiar dacă ajunge stafie, acest spirit este cu mult mai mult decât o carcasă goală de energie.
Spiritul unui om decedat poate deveni stafie, dacă a avut prea puțină energie, aceasta fiindu-i insuficientă pentru o criză mentală căreia nu îi poate face față.
De exemplu, poate fi copleșit de disperare, și să-i fie foarte greu să se despartă de partenerul său de viață.
El anticipează greșit natura greutăților prin care urmează să treacă, și ia prea puțină energie cu el. Mai multă energie l-ar fi făcut mai puternic, mai rezistent la durere.
Spiritele care iau prea puțină energie pentru misiunile din viața terestră, o fac deoarece doresc să fie mai implicate în lucrarea lor din lumea spiritelor.
Ghidul spiritual nu poate constrânge, ci doar sfătui, spiritele având libertatea de a alege.
Un spirit încăpățânat se poate gândi la o altă viață trăită în același timp, paralelă, suprsestimându-și capacitatea de a funcționa normal în situații de criză, cu un trup având doar un sfert din capacitatea lui energetică.
Un spirit poate fi stafie câteva zeci de ani înainte de a-si recăpăta restul de energie în lumea spiritelor, acest fapt denotând lipsa sa de experiență, dar această experiență face totuși parte din lecția sa
În final profesorul lui este chemat de către ființele care patrulează pe Pământ veghind asupra celor rătăciți, pentru a recupera energia care îi lipsește ca să se întoarcă acasa. Aceste ființe au fost numite de unii oameni Salvatorii Sufletelor Pierdute.
Trebuie însă înțeles că unele spirite nu sunt pierdute, ci doar chinuite, în criză.
1- Există oameni care mor și spiritele lor nu sunt pregătite să se întoarcă în lumea spiritelor, să părăsească Pământul.
Majoritatea lor nu sunt stafii, adică nu bântuie oamenii, deși pot fi dacă își doresc. De fapt aceste spirite nu vor să intre în contact cu nimeni.
Energia lor spirituală nu se întoarce acasă imediat după moarte, dar și ele au o parte din energia lor care nu a părăsit niciodată lumea spiritelor.
Unele spirite vor să se întoarcă într-un corp omenesc nou cât mai curând posibil. Ele nu vor deloc să renunțe la forma fizică. Sunt diferite de majoritatea celorlalte spirite, care vor să se odihnească și să meargă acasa să se instruiască. Multe dintre ele sunt războinici care se regăsesc în linia întâi în războaiele de pe Pământ, și vor să păstreze o continuitate privind viața lor fizică terestră.
Ghizii nu permit spiritelor să rămână în așteptare, undeva în apropierea Pământului, și să se întoarcă imediat într-o nouă viață.
Spiritele care încearcă asta, nu știu că trebuie să treacă prin procesul normal de revenire la grupurile din care provin, să fie consiliate, să-si aprofundeze lecțiile, și să ia parte la alegerea unui nou trup.
Dar ghizii nu le forțează pe cele care se află într-un disconfort maxim să se întoarcă acasă, până când nu văd chiar ele utilitatea acestui lucru. Însă oricum nu li se va da un corp nou, decât după un anumit timp de acomodare.
2 - O altă categorie de suflete rătăcite nu vor să se întoarcă nici pe Pământ, dar nici în lumea spiritelor. Sunt divergente.
Tot ceea ce fac reprezintă consecința a ceva nedus la bun sfârsit, traumatic, coplesitor.
Nu vor să se despartă de trecut, acest comportament fiind neobișnuit. Nu vor să comunice cu învățătorii lor, datorită marii nefericiri pe care o trăiesc.
Ghizii lor nu vor să se impună și să le atragă mai puternic în lumea spiritelor, căci dacă ar fi forțate să facă ceea ce este bine pentru ele, nu ar învăța nimic, datorita fricii pe care ar trăi-o și a faptului că s-ar închide în ele însele.
Spiritele care vor să se întoarcă imediat, neîntâmpinând opreliști în lumea spiritelor, nu pot obține imediat un trup, deoarece plasarea unui spirit tulburat într-un corp nou ar fi nedreaptă pentru un copil care tocmai își începe viața.
Aceste spirite au dreptul la izolare, dar trebuie ca într-un final să se decidă să ceară ajutor. Trebuie să ajungă la concluzia că nu pot evolua singure. Oferirea unui corp nou nu le poate fi de folos.
Spiritele care nu vor să rătăcească pe Pământ ca stafii, dar nici nu vor să se întoarcă acasă, vor fi legate de orice spațiu pe care vor să și-l creeze.
Își proiectează propria realitate pe baza amintirilor pe care le au din viața fizică.
Unele trăiesc în locuri frumoase, amenajate ca o gradină. Altele, de exemplu cele care au facut rău oamenilor, își creează spații îngrozitoare, asemenea unei închisori, a unei camere fără ferestre.
Se ascund în aceste spații pentru a nu primi prea multă lumină, sau ca să nu intre în contact cu nimeni. Este o autopedepsire.
Sufletele tulburate, cele asociate răului, sunt izolate în lumea spiritelor, însă, cel puțin, sunt pregătite să facă față muzicii și să-si vindece energia prin dragoste și afectiune.
Ghizii le lasă timp pentru a se gândi la asta, este o provocare pentru profesori. Ei știu că acestor suflete le pasă atât de evaluarea care li se va face, cât și de reacțiile grupului de care apartin. Sunt pline de energie negativă și nu gândesc prea limpede.
Cei care vor să le ajute trebuie să ia multe măsuri de siguranță înainte ca aceste spirite să fie de acord să iasă din izolare.
Tehnicile de convingere depind de priceperea fiecărui ghid.
Anumiți ghizi nu se vor apropia de un suflet rătăcit până când acesta nu se va fi săturat de izolare și va cere singur ajutorul. Acest lucru poate dura ceva timp.
Alți învățători apar adesea pentru discuții.
Toate spiritele vor fi eliberate într-un fel sau altul, prin diferite forme de încurajare sau de convingere.
Izolarea și însingurarea spiritelor ar putea da oricui impresia unui loc de căință, în genul purgatoriului creștin.
Acest concept religios ar fi putut apărea din amintirile fragmentate ale spiritului referitoare la izolarea din lumea spiritelor.
Există atât similitudini, cât și mari diferențe.
Doctrina creștină definește purgatoriul ca fiind o stare de auto-purificare pentru aceia care trebuie să se lepede de toate păcatele, înainte de a intra în rai.
Dar unele spirite aflate în izolare se vindecă singure, în timp ce altele cer ajutor pentru a-si recăpăta energia.
Cu toate acestea, nu ies din starea de izolare purificate pe de-a-ntregul, sau, dacă reușesc să o facă, nu va mai trebui să se reîncorporeze din nou.
De asemenea, izolarea spiritului nu înseamnă exil.
Religia afirmă că nu toți oamenii ajung în rai, că oamenii care mor cu păcate nemărturisite trec prin purgatoriu, pentru a coborî apoi în iad, unde vor suferi pedeapsa focului veșnic.
Condamnarea eternă reprezintă o separare de Dumnezeu și planul divin, fiind opusul binecuvântarii.
Religia creștină respinge ideea că toate păcatele oamenilor pot fi iertate după moarte.
Însă o recompensă veșnică sau o pedeapsă veșnică impune automat un blocaj privind o evoluție ulterioară.
În realitate, mai devreme sau mai târziu, toate spiritele se vor pocăi, singure, deoarece toate ajung la un moment dat să înțeleagă efectul și responsabilitatea alegerilor și deciziilor luate.
Totul este o problemă de cunoaștere și înțelegere.
Energia spiritului nu poate fi distrusă sau adusă în stare de nefuncționalitate, dar poate fi remodelată și purificată de contaminările corpului și vieții terestre.
Sufletele tulburate, cele asociate răului, sunt izolate în lumea spiritelor, însă, cel puțin, sunt pregătite să facă față muzicii și să-si vindece energia prin dragoste și afectiune.
Ghizii le lasă timp pentru a se gândi la asta, este o provocare pentru profesori. Ei știu că acestor suflete le pasă atât de evaluarea care li se va face, cât și de reacțiile grupului de care apartin. Sunt pline de energie negativă și nu gândesc prea limpede.
Cei care vor să le ajute trebuie să ia multe măsuri de siguranță înainte ca aceste spirite să fie de acord să iasă din izolare.
Tehnicile de convingere depind de priceperea fiecărui ghid.
Anumiți ghizi nu se vor apropia de un suflet rătăcit până când acesta nu se va fi săturat de izolare și va cere singur ajutorul. Acest lucru poate dura ceva timp.
Alți învățători apar adesea pentru discuții.
Toate spiritele vor fi eliberate într-un fel sau altul, prin diferite forme de încurajare sau de convingere.
Izolarea și însingurarea spiritelor ar putea da oricui impresia unui loc de căință, în genul purgatoriului creștin.
Acest concept religios ar fi putut apărea din amintirile fragmentate ale spiritului referitoare la izolarea din lumea spiritelor.
Există atât similitudini, cât și mari diferențe.
Doctrina creștină definește purgatoriul ca fiind o stare de auto-purificare pentru aceia care trebuie să se lepede de toate păcatele, înainte de a intra în rai.
Dar unele spirite aflate în izolare se vindecă singure, în timp ce altele cer ajutor pentru a-si recăpăta energia.
Cu toate acestea, nu ies din starea de izolare purificate pe de-a-ntregul, sau, dacă reușesc să o facă, nu va mai trebui să se reîncorporeze din nou.
De asemenea, izolarea spiritului nu înseamnă exil.
Religia afirmă că nu toți oamenii ajung în rai, că oamenii care mor cu păcate nemărturisite trec prin purgatoriu, pentru a coborî apoi în iad, unde vor suferi pedeapsa focului veșnic.
Condamnarea eternă reprezintă o separare de Dumnezeu și planul divin, fiind opusul binecuvântarii.
Religia creștină respinge ideea că toate păcatele oamenilor pot fi iertate după moarte.
Însă o recompensă veșnică sau o pedeapsă veșnică impune automat un blocaj privind o evoluție ulterioară.
În realitate, mai devreme sau mai târziu, toate spiritele se vor pocăi, singure, deoarece toate ajung la un moment dat să înțeleagă efectul și responsabilitatea alegerilor și deciziilor luate.
Totul este o problemă de cunoaștere și înțelegere.
Spiritele care vor să fie lăsate în singurătate după decorporare nu se autodistrug, ba chiar unele dintre ele au convingerea faptului că această izolare le este necesară, pentru a nu contamina și alte spirite cu energia negativă preluată de ele. Există și spirite care, deși nu se simt contaminate, nu se simt încă pregătite de a fi consolate.
Spiritele sunt stăpâne pe energia lor, și, cele mai multe dintre ele cer ghizilor să fie duse în centrele de vindecare și reenergizare din lumea spiritelor, în zonele terapeutice situate la o anumită distanță de grupul lor, unde beneficiază de solitudine și de timp pentru meditație. Acolo ele beneficiază de o terapie specializată.
Orice spirit decorporat are dreptul de a refuza ajutorul oferit de mentorii spirituali, dacă simte că deocamdată nu și-l dorește.
Locurile de exil autoimpus au fost interpretate în mod greșit drept planuri sau lumi inferioare, de către anumiți oameni vizionari care au avut viziunea unor astfel de locuri.
Astfel au luat naștere diferite dogme bazate pe teamă și frică.
O interpretare mai corectă a acestei stări ar fi cea de "spațiu autoimpus", o realitate subiectivă creată de spiritul care vrea să rămână în singurătate și izolare.
Spațiul aparține celui care îl creează, și îi este definitoriu.
Aceste spirite nu sunt pierdute într-un tărâm separat de lumea spiritelor, de locul în care trăiesc celelalte spirite, ci este vorba de o separare mentală.
Ele conștientizează că sunt nemuritoare, dar se simt neputincioase, blocate.
În singurătea lor își retrăiesc continuu experiențele, revizuind efectele faptelor lor asupra altora, cât și efectele acțiunilor altora asupra lor, în cadrul ultimei lor vieți terestre. Ele au făcut pe alții să sufere și au fost făcute să sufere, la rândul lor, însă au rămas blocate privind înțelegerea evenimentelor pe care nu le-au putut controla.
Blocajul le face să sufere, să se simtă triste și furioase totodată, datorită neputinței, auto-învinuirii și a înțelegerii lor limitate, și nu interacționează deloc cu grupul lor. Condițiile acestea au anumite aspecte în comun cu cele care definesc purgatoriul.
Procentul acestor spirite reprezintă o mică parte din numărul total de spirite care trec pragul lumilor în fiecare zi.
Entități necorporale care vizitează PământulExistă entități care călătoresc pe Pământ ca niște turiști, și care nu s-au încorporat niciodatț pe Terra.
Unele sunt destul de evoluate, în timp ce altele se adaptează foarte greu mediului terestru. Unele sunt prietenoase, săritoare și pașnice, altele rezervate, enervante și chiar arțăgoase.
Multe spirite călătoresc între viețile terestre în alte lumi, atât în interiorul, cât și în afara acestei dimensiuni. Unele au întâlnit alte entități lipsite de corpuri fizice în voiajurile lor, însă doar ocazional au întâlnit alte ființe eterice pe Pământ.
Acestea plutesc prin realitatea noastră, așa cum fac spiritele de aici o fac în alte dimensiuni.
Multe spirite preferă o schimbare de peisaj între vieți. În spațiul terestru pot fi întâlnite ființe ciudate, necunoscute, care au înfățișare ciudată, forme stranii, vaporoase sau dense, și nu au formă umană.
Spiritele pot să ia o formă umană în lumea spiritelor. Când vizitează o lume atât de densă precum Pământul, își schimbă mai mult formele fizice, pentru a da culoare a ceea ce au fost cândva aici. În lumi asemănătoare Pământului spiritele au marginile mult mai definite într-un cadru transparent, într-o lumină slabă, difuză.
În lumea spiritelor, când iau forme umane, ale unei existențe anterioare de exemplu, strălucesc în deplinătatea forțelor energetice.
O ființă necorporală poate fi văzută de către oameni, ca aflată într-o stare difuză, dar numai anumiți oameni le pot zări ca apariții, și nu tot timpul, depinzând de nivelul lor de receptivitate, de percepție, în momentele când sunt prin preajma lor.
Ca vizitatori, spiritele pot zbura peste munți, văi, orașe. Pot prelua indirect o parte din energia luptelor în care a fost antrenat Pământul. Este întotdeauna interesant pentru ele să se întâlnească cu alte ființe. Acestea știu că locuitorilor Pământului le este teamă de spirite, și majoritatea dintre ele își doresc să risipească această frică, dar spiritele autohtone știu că nu își pot permite să se amestece prea mult în viața oamenilor. Ființele venite din alte lumi nu au astfel de rezerve.
Spiritele care vizitează lumea terestră, ca și celelalte pe care le întâlnesc în mod ocazional, aici, întreprind un voiaj de vacanță. Dacă se confruntă cu o situație delicată, se pot opri pentru un moment să lumineze o minte, ca să o ajute să aleagă o cale alternativă mai bună.
Le face placere să impulsioneze oamenii, pentru a lua decizii în interesul lor, nu în defavoarea lor, dacă se întâmplă să se afle la locul și momentul potrivit. Redirecționează discret, într-o perioadă critică, nu rezolvă probleme majore.
Nu există spirite rele, ci doar deplasate, și spirite care nu au grijă, indiferente. Spiritele pot face rău, dar nu premeditat. Ele survolează Pământul pentru a se amuza.
Există spirite care călătoresc interdimensional, și care sunt neadaptate la lumea terestră, părând să nu aibă nici o afinitate cu Pământul, și să nu știe nimic despre ființele umane.
Acestea pot cauza uneori probleme oamenilor, fără intenție de a le face rău, căci nu sunt rele, malefice, ci doar la nivelul unor copii neîndemânatici și neastâmpărați, care, fiind mai puțin evoluate, se pot pierde prin și în dimensiuni.
Amuzamentul le poate distrage atenția, căci ai impresia că Pământul poate fi un loc de joacă pentru ele, existând oameni naivi și ușor de păcălit, pe care se amuză când reușesc să îi sperie.
Se distrează până când sunt prinse de unul dintre hoinari (ghizi urmăritori) ce sunt trimiși să captureze astfel de spirite rătăcitoare. Nu este un fenomen obișnuit și comun, ci unul asemănător copiilor care mai scapă uneori de sub supravegherea părinților.
Nu există spirite răuvoitoare pe Pământ, care să existe aici, sau să fie trimise aici de vreo forță malefică, în scopul de a face numai rău oamenilor.
Dar există totuși și posibilitatea ca uneori oamenii să intre în contact cu anumite entități grele (lipsite de mobilitate), întunecate, care sunt dezorientate de sfera densă a Pământului, ele venind din locuri și mai dense.
Acestea vor să se "agațe" de oameni, însă doar datorită faptului că nu sunt conștiente de ceea ce fac.
Spiritele cărora le sunt indiferente oamenii, îi pot speria, datorită faptului că unele au o natură distrugătoare, cauzată de lipsa lor de grijă și prudență.
Ele nu se adaptează vieții și obiceiurilor locale, și de aceea astfel de spirite sunt oprite și îndepărtate.
Dar aceste evenimente au loc destul de rar, pentru că în general spiritele provenite din alte lumi sunt serioase și foarte respectuoase.
Trebuie înțeles faptul că spiritele nu au un caracter filantropic, și că vizitele lor printre oameni sunt efectuate în timpul în care se recreează, și în care nu vor să își asume sarcini și responsabilități.Cauza principală pentru care se permite unor spirite să facă probleme oamenilor constă în faptul că prea multă limitare face ca spiritele tinere, la fel ca și copiii, să devină prea mărginite.
Dacă sunt ținute prea din scurt nu pot învăța. Libertatea acordată în mod supravegheat nu le va permite totuși să producă distrugeri sau prea mult rău.
Nu toate tipurile de spirite există răspândite pe tot globul.
Comparând numărul lor cu cel al oamenilor, este un procentaj mic.Nici un subiect nu a fost posedat de către un alt spirit, neprietenos sau ostil. Însă deocamdată nu se poate vorbi despre absența absolută a acestui tip de influență.
Toți subiecții hipnotizați care au luat contact cu lumea spiritelor, chiar și cei care au avut credințe puternice în forțele demonice, au respins ideea existenței acestora.
Au existat unii subiecți convinși că sunt posedați de entități extraterestre sau spirite răuvoitoare, și alții, convinși că trebuie să ispășească un blestem datorat comportamentului avut într-o viață anterioară.
În ședința de regresie hipnotică se regăsesc în mod tipic trei condiții :
1. Aproape întotdeauna frica se dovedește a fi neîntemeiată.
2. În mod ocazional, un spirit prietenos, și de cele mai multe ori o rudă decedată, încearcă să ia legatura cu subiectul în cauză, iar acesta interpretează în mod greșit intenția spiritului care a dorit de fapt să-i aducă liniște și pace.
Eroarea se datorează comunicării inadecvate stabilite între ei. Spiritele nu au probleme privind comunicarea telepatică între ele, dar asta nu înseamnă că toate au aceleasi abilități și în ce priveste comunicarea lor cu oamenii.
3. Foarte rar, câte un spirit neliniștit, neevoluat, stabilește contacte cu oamenii, datorită unor probleme karmice proprii rămase nerezolvate în timpul încorporării sale în corpuri omenești.
Cercetători din alte domenii au ajuns la alte trei concluzii privind motivul credinței în posedarea de către demoni :
4. Abuzul fizic și emoțional suferit în copilărie, care creează impresia că adultul reprezintă o putere malefică ce are control total.
5. Sindromul Personalității Multiple.
6. Creșterile periodice ale activității câmpurilor electromagnetice terestre și cele locale din anumite medii ambiante, care pot deranja activitatea cerebrală a unor oameni mai sensibili.
Exorcismul se mai practică și în prezent de către anumite grupări religioase. Subiecții sunt persoane care au pierdut controlul asupra vieții lor, datorită unor diverse tulburări mentale și sufletești, și a unor constrângeri. Cazul oamenilor care aud voci ce îi îndeamnă (sugestionează) să facă anumite lucruri este mai special, căci nu se încadrează la posedare ci la comunicare (percepție) incontrolabilă.
Spiritele involuate se pot amuza pe această cale de influența exercitată de ele asupra oamenilor pe care îi sugestionează continuu telepatic până la exasperare. Psihologii și psihiatrii încadrează aceste fenomene ca fiind halucinații auditive, patologice.
Ele pot fi însoțite și de percepții (halucinații) vizuale, deorece spiritele pot transmite telepatic și imagini vizuale.
Deși în planul fizic terestru există spirite nefericite rătăcitoare, în general ele nu blochează și nu inhibă mințile oamenilor, deoarece au alte preocupări.
În plus, lumea spiritelor este prea ordonată și monitorizată pentru a permite în mod curent un astfel de amestec al spiritelor în viața oamenilor.
A fi posedat de o altă ființă nu numai că ar abroga contractul de viață al spiritelor încorporate, dar ar perturba major și manifestarea liberului arbitru.
Acești factori stau la baza reîncorporării, și nu este permisă compromiterea lor.
Spiritele zeflemitoare care reușesc să își bată joc uneori de unii oameni, le transmit telepatic că ele sunt draci, demoni, Satana, Diavolul, amuzându-se copios de reacțiile lor.
Multe persoane credincioase sunt vizate de ele, chiar și preoți și călugări, deoarece credincioșii dogmatici au convingeri religioase puternice privind existența entităților malefice răuvoitoare, și se tem puternic de ele. Frica și groaza produsă lor atrage spiritele care vor să se amuze, ca un magnet. De ce ți-e frică nu scapi...
Pe de altă parte, acceptarea faptului că există entități malefice care influențează negativ oamenii reprezintă și o soluție de scăpare adoptată de oamenii care susțin natura divină, perfectă și neprihănită a omului.
În accepțiunea lor omul nu este și nu poate fi rău, ci doar influențat în mod forțat de entitățile negative să înfăptuiască răul, deoarece ele reușesc să "sucească mințile" celor necredincioși.
Oamenii se nasc imperfecți, sunt supuși greșelii, dar nu se poate afirma că există oameni care se nasc răi, malefici. Ei au defecte, și pot avea anumite înclinații spre anumite vicii, din cauza unei conformații organice (ereditare) mai speciale.
Oamenii pot fi și corupți de comunitatea și societatea în care trăiesc, când viețuiesc într-un mediu în care săvârșirea răului satisface poftele caracterelor vicioase.
Studiile efectuate asupra psihopaților au demonstrat că plăcerea lor de a cauza durere altor oameni fără să simtă regrete și remușcări umple de fapt un gol interior pe care îl resimt față de ei înșiși.
Manifestarea răului reprezintă pentru ei o dovadă a forței și puterii lor personale, care le creează o imagine de sine ce îi satisface. Ura pusă în practică poate face să se estompeze sau să dispară amintirile lor privind traumele trăite de ei, și care sunt convinși că se datorează altor oameni sau chiar întregii societăți.
Răul nu poate apare ca moștenire genetică, dar se poate transmite în familie ca și comportament dobândit, învățat, preluat prin educație, ca model comportamental oferit de părinți.
Cercetările evidențiază faptul că energia spiritului se poate disocia de trupul fizic omenesc în anumite momente critice. În acest caz omul simte că nu aparține trupului, sau că trupul nu îi aparține. În situații critice extreme omul este predispus sinuciderii, pentru a se detașa complet de trupul perceput a fi străin lui.
Cauze posibile ale acestei tulburări psiho-afective :
1. Conflictul rezultat din interacțiunea caracterului nemuritor al spiritului cu caracterul specific imprimat de creierul corpului ce îl găzduiește, care impune spiritului condiționările specifice zestrei sale genetice.
2. Funcționarea defectuoasă a creierului, de exemplu în dezechilibrele hormonale care afectează sistemul nervos central.
3. Sufletele neevoluate au adesea probleme în manipularea unui sistem defectuos al circuitelor unei minți aparținând unei ființe umane tulburate, cazuri în care există o opoziție între ego-ul spiritului și ego-ul uman.
O forță antagonică care trage și împinge în același timp, se luptă să afișeze lumii un singur ego, fără prea mulți sorți de izbândă.
Forțele sunt de natură internă, nu externă. O asemenea minte tulburată nu are nevoie de un exorcist, ci de un psiholog sau psihiatru competent.
Spiritul încorporat în corp omenesc nu reprezintă ceva desăvârșit, perfect, neschimbător, netransformabil.
Dacă ar fi așa, nu ar mai avea nevoie să se reîncorporeze pentru a evolua.
Spiritele vin pe Pământ pentru a-și îndrepta (corija, eradica) defectele.Spiritul are posibilitatea de a alege un corp în concordanță sau în opoziție cu propria personalitate.
De exemplu, un suflet care vrea să își înfrâneze porniri spre egoism și indulgență nu s-ar împăca prea bine cu un ego uman al cărui temperament ar fi predispus spre acte ostile pentru propria mulțumire de sine.
Adesea oamenii tulburați au suferit experiențe traumatice cum ar fi abuzul fizic și emoțional în copilărie, și au reacționat în două posibile moduri principale :
1. S-au interiorizat, creându-și o carapace în spatele căreia s-au ascuns de durere, ori
2. S-au exteriorizat proiectându-se mental în afara corpurilor lor în mod frecvent.
Aceste mecanisme de apărare reprezintă mijloace de supraviețuire folosite în scopul păstrării sănătății mentale.
Când un pacient povestește despre plăcerea de a se „desprinde” și de a exersa proiecția astrală, datorită faptului că experiențele decorporării îl fac să simtă că traiește, este clar că el prezintă anumite tulburări.
Se poate ca la unii oameni să nu existe altceva decât pură curiozitate, însă obsesia decorporalizării indică o dorință de a EVADA DIN REALITATEA CURENTĂ.
Teoria transferului este privită ca un alt mod de evadare, dar nu a fost validată de nici un subiect hipnotizat. În plus, nici un subiect hipnotizat nu a auzit niciodata de alte spirite din lumea spiritelor, care să fie asociate cu astfel de practici.
Conform acestei doctrine, zeci de mii de suflete existente acum pe planetă s-au încorporat în corpul lor fizic fără a mai trece prin procesul normal de naștere și de copilărie.
Aceste spirite posedante sunt entități luminate cărora li se permite să preia corpul adult al unui spirit care vrea să se retragă, deoarece nu mai suportă viața omenească grea terestră.
Astfel, conform adepților acestei teorii, spiritele transferate fac, de fapt, un act umanitar. Fenomenul este numit "posedare prin permisiune".
De fapt, ei chiar neagă existența unor astfel de fapte, întrucât ar însemna o abrogare a contractului pe care spiritul îl are cu viața terestră.
A acorda unui spirit permisiunea de a veni și de a prelua planul karmic al vieții, ar anula în primul rând scopul sosirii pe Pământ.
Completarea ciclului karmic într-un corp desemnat altcuiva, în anumite scopuri și pentru anumite obiective precise, nu are un raționament logic coerent. Este ca și cum un student ar renunța la un examen și ar veni cineva din afară să continue examenul său, sesiunea sa, viața sa. Cine ce ar avea de câștigat ? Ce profesor ar permite asta ?
Teoria transferului seamănă cu un suicid. Se presupune că spiritului care ar vrea să renunțe i se acordă permisiunea de a scăpa de responsabilitățile sale asumate anterior, cedând drepturile sale asupra corpului gazdă, pentru a fi preluate de un alt spirit, mai evoluat, care nu vrea să treacă prin neplăcerea experimentării perioadei copilăriei.
În realitate este necesară o perioadă de ani de zile până când un spirit reușește să își coordoneze vibrațiile energetice cu cele ale creierului corpului gazdă, procesul de adaptare începând încă din starea de fetus, prin luna a treia.
Toate elementele esențiale care definesc omul provin din procesul de adaptare a spiritului la corpul omenesc.
Din natura spiritului provine imaginația, intuiția, introspecția, conștiința și creativitatea.
Mintea umană va recunoaște pierderea celuilalt ego și noua prezență, iar rezultatul ar fi nebunia.
Oamenii nu trebuie să își facă griji în privința pierderii spiritului sau a corpului, deoarece există motive întemeiate pentru posesia unui anumit corp specific de către un anumit spirit. Spiritele își asumă pe deplin responsabilitatea, chiar dacă aceasta înseamnă asumarea unor corpuri care nu sunt perfect funcționale, căci ele nu sunt limitate din punct de vedere spiritual, ci doar în privința manifestării plenare a capacităților lor prin intermediul acelui corp.
De exemplu, un spirit poate trăi într-un corp aflat în comă mai multe zile, luni sau ani, fără să-l abandoneze până la moarte. Aceste spirite sunt capabile să călătorească în libertate și să se întâlnească cu alte suflete care se desprind de corpul lor în timpul somnului, fenomenul fiind mai frecvent privind sufletele aflate în corpurile sugarilor.
Spiritele respectă legătura lor cu instrumentele corporale primite, chiar dacă s-au plictisit de aceste corpuri.
Ele își lasă întotdeauna o mică parte de energie în corp, pentru a se putea întoarce în el oricând în caz de nevoie. Lungimile lor de undă sunt asemenea unor lumini teleghidate care focalizează partenerii lor umani.
Când energia unui spirit părăsește un trup uman, acesta nu oferă oportunitatea unei alte entități de a se instala într-o minte care a rămas liberă, aceasta fiind doar o superstiție.
Astfel de entități demonice nu există, iar mintea unui spirit a cărui energie călătorește nu rămâne niciodată liberă.
Locuitorii lumii spiritelor sunt conștienți de credințele și convingerile oamenilor privind entitățile malefice, și se pot amuza pe această temă, prin comunicările lor telepatice.
Ele pot regiza foarte ușor scene ce par foarte reale spiritelor care se decorporează în timpul vieții omenești, sau chiar și după momentul morții, când sunt încă confuze, o perioadă.
De aceea, în unele cazuri de morți clinice, de accidente, sau alte ocazii ce favorizează decorporatea, unii oameni au relatat că au întâlnit dincolo îngeri, demoni, draci, că au văzut raiul sau iadul.
De exemplu, un predicator care și-a petrecut întreaga sa viață predicând despre diavol, speriind oamenii, spunându-le că vor ajunga în iad dacă nu îl ascultă, poate primi un astfel de "tratament" pentru a trăi și el frica pe care a indus-o altor oameni, chiar dacă nu a făcut-o cu rea intenție, ci din convingerea și obsesia sa legate de prezența răului, care i-au întunecat mintea.
Această întunecare de fapt își are originea în teama de pierdere a controlului asupra oamenilor credincioși cărora le adresa predicile sale. El a menținut controlul prin frica generată de el. Ghidul poate să dea astfel o lecție privind ce înseamnă să sperii oamenii în loc să comunici cu ei, făcându-l să simtă frica pe care le-a insuflat-o altora.
Spiritele pot "purta măști", luând diferite înfățișări, de îngeri, oameni, demoni, animale, etc.
Ghizii spirituali pot folosi măști în procesul de instruire a spiritelor. Masca este asemănătoare unei figuri de stil, un simbol pe care cineva îl are la îndemână pentru a crea un efect.
Ei pot organiza scenarii și scenete în care spiritele joacă diferite roluri, preluând diferite măști.
Există multe spirite pline de iubire dar și de umor, cărora le plac jocurile de rol și chiar farsele.
În timpul lecțiilor se pot folosi măști ca material didactic pentru atitudinea bună și cea greșită, ca mijloace de conștientizare a gândirii corecte și a celei greșite, a prejudecăților.
Se identifică aspectele personalității care sunt pozitive, precum și cele care sunt de nedorit, spiritele putând juca diferite roluri.
Teatrul cu măști poate să joace un rol important în activitatea grupului de spirite. Folosirea măștilor ca simboluri pentru a reprezenta sistemul de credințe nu reprezintă ceva obișnuit, dar trebuie bine reținut aspectul că spiritele se pot masca în diferite feluri în care pot să se înfățișeze altor spirite și oamenilor. Măștile au o tradiție îndelungată în cultura umană, la toate popoarele, fiind folosite pentru personificarea entităților angelice, demonice, a animalelor, etc. Masca de diavol își are originea în ședințele tribale de exorcism ale unui spirit răuvoitor.
Restabilirea energiei spirituale - Energia spirituluiSpiritul nu poate fi definit ca ceva fizic, pentru că ar însemna să limităm ceva ce pare nelimitat și căruia nu îi cunoaștem limitele.
Putem privi spiritul ca pe o energie luminoasă inteligentă, ce pare să se comporte ca niște valuri care vibrează, asemănătoare cu forța electromagnetică, dar fără limitele inerente particulelor de materie ce formează anumite câmpuri.
Energia spiritului nu pare a fi uniformă, căci fiecare spirit are o identitate, o compoziție și o distribuție vibrațională unică.
Se pot discerne proprietățile de dezvoltare ale unui spirit după tonurile sale de culoare, dar, totuși, nimic nu definește esența a ceea ce este spiritul ca entitate.
Cercetările arată că spiritele tind spre perfecțiune.
Pentru a înțelege energia spirituală, ar trebui să cunoaștem toate aspectele creației și conștiinta sursei sale, lucru imposibil de realizat. Putem însă să analizăm acțiunile acestei energii, modul în care reacționează cu oamenii și cu evenimentele, și ce încearcă să facă, atât în mediile fizice, cât și psihice, dacă existența spiritului începe și este modelată de gândirea pură, dacă este susținută de acel gând ca o entitate nemuritoare.
Caracterul individual al spiritului îi permite să influențeze mediul său fizic, dând armonie și echilibru vieții. Spiritele sunt expresia frumuseții, a imaginației și a creativității.
Pentru a percepe spiritele și comunicările lor, trebuie să fii cât mai relaxat, și să permiți minții să se elibereze (detașeze) de trup, într-o atitudine receptivă de ascultare.
Meditația și rugăciunea favorizează această stare de transă în care receptivitatea la stimulii extrasenzoriali este foarte mult crescută.
Din această cauză, mulți oameni care meditează frecvent, sau se roagă frecvent, cel puțin o jumătate de oră neîntrerupt, au deseori tot felul de "viziuni", deoarece au astfel acces la percepția extrasenzorială, la lumea spirituală, deoarece au ajuns în stări modificate de conștiință care le deschid poarta către lumea imperceptibilă prin simțurile senzoriale corporale...
Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :)
-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
Spiritele sunt stăpâne pe energia lor, și, cele mai multe dintre ele cer ghizilor să fie duse în centrele de vindecare și reenergizare din lumea spiritelor, în zonele terapeutice situate la o anumită distanță de grupul lor, unde beneficiază de solitudine și de timp pentru meditație. Acolo ele beneficiază de o terapie specializată.
Orice spirit decorporat are dreptul de a refuza ajutorul oferit de mentorii spirituali, dacă simte că deocamdată nu și-l dorește.
Locurile de exil autoimpus au fost interpretate în mod greșit drept planuri sau lumi inferioare, de către anumiți oameni vizionari care au avut viziunea unor astfel de locuri.
Astfel au luat naștere diferite dogme bazate pe teamă și frică.
O interpretare mai corectă a acestei stări ar fi cea de "spațiu autoimpus", o realitate subiectivă creată de spiritul care vrea să rămână în singurătate și izolare.
Spațiul aparține celui care îl creează, și îi este definitoriu.
Aceste spirite nu sunt pierdute într-un tărâm separat de lumea spiritelor, de locul în care trăiesc celelalte spirite, ci este vorba de o separare mentală.
Ele conștientizează că sunt nemuritoare, dar se simt neputincioase, blocate.
În singurătea lor își retrăiesc continuu experiențele, revizuind efectele faptelor lor asupra altora, cât și efectele acțiunilor altora asupra lor, în cadrul ultimei lor vieți terestre. Ele au făcut pe alții să sufere și au fost făcute să sufere, la rândul lor, însă au rămas blocate privind înțelegerea evenimentelor pe care nu le-au putut controla.
Blocajul le face să sufere, să se simtă triste și furioase totodată, datorită neputinței, auto-învinuirii și a înțelegerii lor limitate, și nu interacționează deloc cu grupul lor. Condițiile acestea au anumite aspecte în comun cu cele care definesc purgatoriul.
Procentul acestor spirite reprezintă o mică parte din numărul total de spirite care trec pragul lumilor în fiecare zi.
Unele sunt destul de evoluate, în timp ce altele se adaptează foarte greu mediului terestru. Unele sunt prietenoase, săritoare și pașnice, altele rezervate, enervante și chiar arțăgoase.
Multe spirite călătoresc între viețile terestre în alte lumi, atât în interiorul, cât și în afara acestei dimensiuni. Unele au întâlnit alte entități lipsite de corpuri fizice în voiajurile lor, însă doar ocazional au întâlnit alte ființe eterice pe Pământ.
Acestea plutesc prin realitatea noastră, așa cum fac spiritele de aici o fac în alte dimensiuni.
Multe spirite preferă o schimbare de peisaj între vieți. În spațiul terestru pot fi întâlnite ființe ciudate, necunoscute, care au înfățișare ciudată, forme stranii, vaporoase sau dense, și nu au formă umană.
Spiritele pot să ia o formă umană în lumea spiritelor. Când vizitează o lume atât de densă precum Pământul, își schimbă mai mult formele fizice, pentru a da culoare a ceea ce au fost cândva aici. În lumi asemănătoare Pământului spiritele au marginile mult mai definite într-un cadru transparent, într-o lumină slabă, difuză.
În lumea spiritelor, când iau forme umane, ale unei existențe anterioare de exemplu, strălucesc în deplinătatea forțelor energetice.
O ființă necorporală poate fi văzută de către oameni, ca aflată într-o stare difuză, dar numai anumiți oameni le pot zări ca apariții, și nu tot timpul, depinzând de nivelul lor de receptivitate, de percepție, în momentele când sunt prin preajma lor.
Ca vizitatori, spiritele pot zbura peste munți, văi, orașe. Pot prelua indirect o parte din energia luptelor în care a fost antrenat Pământul. Este întotdeauna interesant pentru ele să se întâlnească cu alte ființe. Acestea știu că locuitorilor Pământului le este teamă de spirite, și majoritatea dintre ele își doresc să risipească această frică, dar spiritele autohtone știu că nu își pot permite să se amestece prea mult în viața oamenilor. Ființele venite din alte lumi nu au astfel de rezerve.
Spiritele care vizitează lumea terestră, ca și celelalte pe care le întâlnesc în mod ocazional, aici, întreprind un voiaj de vacanță. Dacă se confruntă cu o situație delicată, se pot opri pentru un moment să lumineze o minte, ca să o ajute să aleagă o cale alternativă mai bună.
Le face placere să impulsioneze oamenii, pentru a lua decizii în interesul lor, nu în defavoarea lor, dacă se întâmplă să se afle la locul și momentul potrivit. Redirecționează discret, într-o perioadă critică, nu rezolvă probleme majore.
Nu există spirite rele, ci doar deplasate, și spirite care nu au grijă, indiferente. Spiritele pot face rău, dar nu premeditat. Ele survolează Pământul pentru a se amuza.
Există spirite care călătoresc interdimensional, și care sunt neadaptate la lumea terestră, părând să nu aibă nici o afinitate cu Pământul, și să nu știe nimic despre ființele umane.
Acestea pot cauza uneori probleme oamenilor, fără intenție de a le face rău, căci nu sunt rele, malefice, ci doar la nivelul unor copii neîndemânatici și neastâmpărați, care, fiind mai puțin evoluate, se pot pierde prin și în dimensiuni.
Amuzamentul le poate distrage atenția, căci ai impresia că Pământul poate fi un loc de joacă pentru ele, existând oameni naivi și ușor de păcălit, pe care se amuză când reușesc să îi sperie.
Se distrează până când sunt prinse de unul dintre hoinari (ghizi urmăritori) ce sunt trimiși să captureze astfel de spirite rătăcitoare. Nu este un fenomen obișnuit și comun, ci unul asemănător copiilor care mai scapă uneori de sub supravegherea părinților.
Nu există spirite răuvoitoare pe Pământ, care să existe aici, sau să fie trimise aici de vreo forță malefică, în scopul de a face numai rău oamenilor.
Dar există totuși și posibilitatea ca uneori oamenii să intre în contact cu anumite entități grele (lipsite de mobilitate), întunecate, care sunt dezorientate de sfera densă a Pământului, ele venind din locuri și mai dense.
Acestea vor să se "agațe" de oameni, însă doar datorită faptului că nu sunt conștiente de ceea ce fac.
Spiritele cărora le sunt indiferente oamenii, îi pot speria, datorită faptului că unele au o natură distrugătoare, cauzată de lipsa lor de grijă și prudență.
Ele nu se adaptează vieții și obiceiurilor locale, și de aceea astfel de spirite sunt oprite și îndepărtate.
Dar aceste evenimente au loc destul de rar, pentru că în general spiritele provenite din alte lumi sunt serioase și foarte respectuoase.
Dacă sunt ținute prea din scurt nu pot învăța. Libertatea acordată în mod supravegheat nu le va permite totuși să producă distrugeri sau prea mult rău.
Nu toate tipurile de spirite există răspândite pe tot globul.
Comparând numărul lor cu cel al oamenilor, este un procentaj mic.Nici un subiect nu a fost posedat de către un alt spirit, neprietenos sau ostil. Însă deocamdată nu se poate vorbi despre absența absolută a acestui tip de influență.
Toți subiecții hipnotizați care au luat contact cu lumea spiritelor, chiar și cei care au avut credințe puternice în forțele demonice, au respins ideea existenței acestora.
Au existat unii subiecți convinși că sunt posedați de entități extraterestre sau spirite răuvoitoare, și alții, convinși că trebuie să ispășească un blestem datorat comportamentului avut într-o viață anterioară.
În ședința de regresie hipnotică se regăsesc în mod tipic trei condiții :
1. Aproape întotdeauna frica se dovedește a fi neîntemeiată.
2. În mod ocazional, un spirit prietenos, și de cele mai multe ori o rudă decedată, încearcă să ia legatura cu subiectul în cauză, iar acesta interpretează în mod greșit intenția spiritului care a dorit de fapt să-i aducă liniște și pace.
Eroarea se datorează comunicării inadecvate stabilite între ei. Spiritele nu au probleme privind comunicarea telepatică între ele, dar asta nu înseamnă că toate au aceleasi abilități și în ce priveste comunicarea lor cu oamenii.
3. Foarte rar, câte un spirit neliniștit, neevoluat, stabilește contacte cu oamenii, datorită unor probleme karmice proprii rămase nerezolvate în timpul încorporării sale în corpuri omenești.
Cercetători din alte domenii au ajuns la alte trei concluzii privind motivul credinței în posedarea de către demoni :
4. Abuzul fizic și emoțional suferit în copilărie, care creează impresia că adultul reprezintă o putere malefică ce are control total.
5. Sindromul Personalității Multiple.
6. Creșterile periodice ale activității câmpurilor electromagnetice terestre și cele locale din anumite medii ambiante, care pot deranja activitatea cerebrală a unor oameni mai sensibili.
Spiritele involuate se pot amuza pe această cale de influența exercitată de ele asupra oamenilor pe care îi sugestionează continuu telepatic până la exasperare. Psihologii și psihiatrii încadrează aceste fenomene ca fiind halucinații auditive, patologice.
Ele pot fi însoțite și de percepții (halucinații) vizuale, deorece spiritele pot transmite telepatic și imagini vizuale.
Deși în planul fizic terestru există spirite nefericite rătăcitoare, în general ele nu blochează și nu inhibă mințile oamenilor, deoarece au alte preocupări.
În plus, lumea spiritelor este prea ordonată și monitorizată pentru a permite în mod curent un astfel de amestec al spiritelor în viața oamenilor.
A fi posedat de o altă ființă nu numai că ar abroga contractul de viață al spiritelor încorporate, dar ar perturba major și manifestarea liberului arbitru.
Acești factori stau la baza reîncorporării, și nu este permisă compromiterea lor.
Spiritele zeflemitoare care reușesc să își bată joc uneori de unii oameni, le transmit telepatic că ele sunt draci, demoni, Satana, Diavolul, amuzându-se copios de reacțiile lor.
Multe persoane credincioase sunt vizate de ele, chiar și preoți și călugări, deoarece credincioșii dogmatici au convingeri religioase puternice privind existența entităților malefice răuvoitoare, și se tem puternic de ele. Frica și groaza produsă lor atrage spiritele care vor să se amuze, ca un magnet. De ce ți-e frică nu scapi...
Pe de altă parte, acceptarea faptului că există entități malefice care influențează negativ oamenii reprezintă și o soluție de scăpare adoptată de oamenii care susțin natura divină, perfectă și neprihănită a omului.
În accepțiunea lor omul nu este și nu poate fi rău, ci doar influențat în mod forțat de entitățile negative să înfăptuiască răul, deoarece ele reușesc să "sucească mințile" celor necredincioși.
Oamenii se nasc imperfecți, sunt supuși greșelii, dar nu se poate afirma că există oameni care se nasc răi, malefici. Ei au defecte, și pot avea anumite înclinații spre anumite vicii, din cauza unei conformații organice (ereditare) mai speciale.
Oamenii pot fi și corupți de comunitatea și societatea în care trăiesc, când viețuiesc într-un mediu în care săvârșirea răului satisface poftele caracterelor vicioase.
Studiile efectuate asupra psihopaților au demonstrat că plăcerea lor de a cauza durere altor oameni fără să simtă regrete și remușcări umple de fapt un gol interior pe care îl resimt față de ei înșiși.
Manifestarea răului reprezintă pentru ei o dovadă a forței și puterii lor personale, care le creează o imagine de sine ce îi satisface. Ura pusă în practică poate face să se estompeze sau să dispară amintirile lor privind traumele trăite de ei, și care sunt convinși că se datorează altor oameni sau chiar întregii societăți.
Răul nu poate apare ca moștenire genetică, dar se poate transmite în familie ca și comportament dobândit, învățat, preluat prin educație, ca model comportamental oferit de părinți.
Cauze posibile ale acestei tulburări psiho-afective :
1. Conflictul rezultat din interacțiunea caracterului nemuritor al spiritului cu caracterul specific imprimat de creierul corpului ce îl găzduiește, care impune spiritului condiționările specifice zestrei sale genetice.
2. Funcționarea defectuoasă a creierului, de exemplu în dezechilibrele hormonale care afectează sistemul nervos central.
3. Sufletele neevoluate au adesea probleme în manipularea unui sistem defectuos al circuitelor unei minți aparținând unei ființe umane tulburate, cazuri în care există o opoziție între ego-ul spiritului și ego-ul uman.
O forță antagonică care trage și împinge în același timp, se luptă să afișeze lumii un singur ego, fără prea mulți sorți de izbândă.
Forțele sunt de natură internă, nu externă. O asemenea minte tulburată nu are nevoie de un exorcist, ci de un psiholog sau psihiatru competent.
Spiritul încorporat în corp omenesc nu reprezintă ceva desăvârșit, perfect, neschimbător, netransformabil.
Dacă ar fi așa, nu ar mai avea nevoie să se reîncorporeze pentru a evolua.
De exemplu, un suflet care vrea să își înfrâneze porniri spre egoism și indulgență nu s-ar împăca prea bine cu un ego uman al cărui temperament ar fi predispus spre acte ostile pentru propria mulțumire de sine.
Adesea oamenii tulburați au suferit experiențe traumatice cum ar fi abuzul fizic și emoțional în copilărie, și au reacționat în două posibile moduri principale :
1. S-au interiorizat, creându-și o carapace în spatele căreia s-au ascuns de durere, ori
2. S-au exteriorizat proiectându-se mental în afara corpurilor lor în mod frecvent.
Aceste mecanisme de apărare reprezintă mijloace de supraviețuire folosite în scopul păstrării sănătății mentale.
Când un pacient povestește despre plăcerea de a se „desprinde” și de a exersa proiecția astrală, datorită faptului că experiențele decorporării îl fac să simtă că traiește, este clar că el prezintă anumite tulburări.
Se poate ca la unii oameni să nu existe altceva decât pură curiozitate, însă obsesia decorporalizării indică o dorință de a EVADA DIN REALITATEA CURENTĂ.
Teoria transferului este privită ca un alt mod de evadare, dar nu a fost validată de nici un subiect hipnotizat. În plus, nici un subiect hipnotizat nu a auzit niciodata de alte spirite din lumea spiritelor, care să fie asociate cu astfel de practici.
Conform acestei doctrine, zeci de mii de suflete existente acum pe planetă s-au încorporat în corpul lor fizic fără a mai trece prin procesul normal de naștere și de copilărie.
Aceste spirite posedante sunt entități luminate cărora li se permite să preia corpul adult al unui spirit care vrea să se retragă, deoarece nu mai suportă viața omenească grea terestră.
Astfel, conform adepților acestei teorii, spiritele transferate fac, de fapt, un act umanitar. Fenomenul este numit "posedare prin permisiune".
De fapt, ei chiar neagă existența unor astfel de fapte, întrucât ar însemna o abrogare a contractului pe care spiritul îl are cu viața terestră.
A acorda unui spirit permisiunea de a veni și de a prelua planul karmic al vieții, ar anula în primul rând scopul sosirii pe Pământ.
Completarea ciclului karmic într-un corp desemnat altcuiva, în anumite scopuri și pentru anumite obiective precise, nu are un raționament logic coerent. Este ca și cum un student ar renunța la un examen și ar veni cineva din afară să continue examenul său, sesiunea sa, viața sa. Cine ce ar avea de câștigat ? Ce profesor ar permite asta ?
Teoria transferului seamănă cu un suicid. Se presupune că spiritului care ar vrea să renunțe i se acordă permisiunea de a scăpa de responsabilitățile sale asumate anterior, cedând drepturile sale asupra corpului gazdă, pentru a fi preluate de un alt spirit, mai evoluat, care nu vrea să treacă prin neplăcerea experimentării perioadei copilăriei.
În realitate este necesară o perioadă de ani de zile până când un spirit reușește să își coordoneze vibrațiile energetice cu cele ale creierului corpului gazdă, procesul de adaptare începând încă din starea de fetus, prin luna a treia.
Toate elementele esențiale care definesc omul provin din procesul de adaptare a spiritului la corpul omenesc.
Din natura spiritului provine imaginația, intuiția, introspecția, conștiința și creativitatea.
Mintea umană va recunoaște pierderea celuilalt ego și noua prezență, iar rezultatul ar fi nebunia.
De exemplu, un spirit poate trăi într-un corp aflat în comă mai multe zile, luni sau ani, fără să-l abandoneze până la moarte. Aceste spirite sunt capabile să călătorească în libertate și să se întâlnească cu alte suflete care se desprind de corpul lor în timpul somnului, fenomenul fiind mai frecvent privind sufletele aflate în corpurile sugarilor.
Spiritele respectă legătura lor cu instrumentele corporale primite, chiar dacă s-au plictisit de aceste corpuri.
Ele își lasă întotdeauna o mică parte de energie în corp, pentru a se putea întoarce în el oricând în caz de nevoie. Lungimile lor de undă sunt asemenea unor lumini teleghidate care focalizează partenerii lor umani.
Când energia unui spirit părăsește un trup uman, acesta nu oferă oportunitatea unei alte entități de a se instala într-o minte care a rămas liberă, aceasta fiind doar o superstiție.
Astfel de entități demonice nu există, iar mintea unui spirit a cărui energie călătorește nu rămâne niciodată liberă.
Locuitorii lumii spiritelor sunt conștienți de credințele și convingerile oamenilor privind entitățile malefice, și se pot amuza pe această temă, prin comunicările lor telepatice.
Ele pot regiza foarte ușor scene ce par foarte reale spiritelor care se decorporează în timpul vieții omenești, sau chiar și după momentul morții, când sunt încă confuze, o perioadă.
De aceea, în unele cazuri de morți clinice, de accidente, sau alte ocazii ce favorizează decorporatea, unii oameni au relatat că au întâlnit dincolo îngeri, demoni, draci, că au văzut raiul sau iadul.
De exemplu, un predicator care și-a petrecut întreaga sa viață predicând despre diavol, speriind oamenii, spunându-le că vor ajunga în iad dacă nu îl ascultă, poate primi un astfel de "tratament" pentru a trăi și el frica pe care a indus-o altor oameni, chiar dacă nu a făcut-o cu rea intenție, ci din convingerea și obsesia sa legate de prezența răului, care i-au întunecat mintea.
Această întunecare de fapt își are originea în teama de pierdere a controlului asupra oamenilor credincioși cărora le adresa predicile sale. El a menținut controlul prin frica generată de el. Ghidul poate să dea astfel o lecție privind ce înseamnă să sperii oamenii în loc să comunici cu ei, făcându-l să simtă frica pe care le-a insuflat-o altora.
Spiritele pot "purta măști", luând diferite înfățișări, de îngeri, oameni, demoni, animale, etc.
Ghizii spirituali pot folosi măști în procesul de instruire a spiritelor. Masca este asemănătoare unei figuri de stil, un simbol pe care cineva îl are la îndemână pentru a crea un efect.
Ei pot organiza scenarii și scenete în care spiritele joacă diferite roluri, preluând diferite măști.
Există multe spirite pline de iubire dar și de umor, cărora le plac jocurile de rol și chiar farsele.
În timpul lecțiilor se pot folosi măști ca material didactic pentru atitudinea bună și cea greșită, ca mijloace de conștientizare a gândirii corecte și a celei greșite, a prejudecăților.
Se identifică aspectele personalității care sunt pozitive, precum și cele care sunt de nedorit, spiritele putând juca diferite roluri.
Teatrul cu măști poate să joace un rol important în activitatea grupului de spirite. Folosirea măștilor ca simboluri pentru a reprezenta sistemul de credințe nu reprezintă ceva obișnuit, dar trebuie bine reținut aspectul că spiritele se pot masca în diferite feluri în care pot să se înfățișeze altor spirite și oamenilor. Măștile au o tradiție îndelungată în cultura umană, la toate popoarele, fiind folosite pentru personificarea entităților angelice, demonice, a animalelor, etc. Masca de diavol își are originea în ședințele tribale de exorcism ale unui spirit răuvoitor.
Putem privi spiritul ca pe o energie luminoasă inteligentă, ce pare să se comporte ca niște valuri care vibrează, asemănătoare cu forța electromagnetică, dar fără limitele inerente particulelor de materie ce formează anumite câmpuri.
Energia spiritului nu pare a fi uniformă, căci fiecare spirit are o identitate, o compoziție și o distribuție vibrațională unică.
Se pot discerne proprietățile de dezvoltare ale unui spirit după tonurile sale de culoare, dar, totuși, nimic nu definește esența a ceea ce este spiritul ca entitate.
Cercetările arată că spiritele tind spre perfecțiune.
Pentru a înțelege energia spirituală, ar trebui să cunoaștem toate aspectele creației și conștiinta sursei sale, lucru imposibil de realizat. Putem însă să analizăm acțiunile acestei energii, modul în care reacționează cu oamenii și cu evenimentele, și ce încearcă să facă, atât în mediile fizice, cât și psihice, dacă existența spiritului începe și este modelată de gândirea pură, dacă este susținută de acel gând ca o entitate nemuritoare.
Caracterul individual al spiritului îi permite să influențeze mediul său fizic, dând armonie și echilibru vieții. Spiritele sunt expresia frumuseții, a imaginației și a creativității.
Meditația și rugăciunea favorizează această stare de transă în care receptivitatea la stimulii extrasenzoriali este foarte mult crescută.
Din această cauză, mulți oameni care meditează frecvent, sau se roagă frecvent, cel puțin o jumătate de oră neîntrerupt, au deseori tot felul de "viziuni", deoarece au astfel acces la percepția extrasenzorială, la lumea spirituală, deoarece au ajuns în stări modificate de conștiință care le deschid poarta către lumea imperceptibilă prin simțurile senzoriale corporale...
Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc!
-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :)
Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!
-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Evenimente generale Cluj Allevents.in:
-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui : https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate): http://youtube.com/user/katonanico
-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici: Subscribe to Spirit by Email
-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog.
Mulţumesc !
-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36
Vinci3D https://pdctrk.com/a/58cc93f9
Explaindio https://pdctrk.com/a/261014d3
StopMotionCreator https://pdctrk.com/a/f7520ab5
UpNextEngage https://pdctrk.com/a/32e6486e
Storyxy https://pdctrk.com/a/5431c4de
Promoyze https://pdctrk.com/a/046bdb94
AscendPages https://pdctrk.com/a/4a3854b7
OptInUp https://pdctrk.com/a/be6f28af
FanInviter https://pdctrk.com/a/d6967d36
Viddipop https://pdctrk.com/a/76d4438c
SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...
Mediul lumii spirituale
Mediul este descris de subiecți în termenii unor structuri fizice terestre, care acolo pot fi reproduse mental, prin voință, unele de către ghizi sau cu ajutorul ghizilor, altele de spiritele subiecților, conform dorinței și voinței lor. Personal am senzația că acea lume este ca un mediu gol de elemente, în care mintea poate crea orice, umplând acel gol cu creații mentale.
Entitățile elementale (după Rudolf Steiner)
Entitățile elementale sunt entităţi care există în cadrul realităţii noastre ca fiinţe spirituale, care, însă, într-un anume fel s-au abătut de la mersul regulat al evoluţiei şi a căror însemnătate constă tocmai în faptul că ele se abat de la curentul normal de evoluţie.
Nașterea spiritelor (după cercetările Dr Michael Newton)
Sinteza ce urmează este rezultatul afirmațiilor subiecților trimiși în transă hipnotică de către Dr Michael Newton să investigheze momentul creației lor, a nașterii lor ca spirite. Puțini subiecți au putut "coborâ" în timp atât de mult, iar relatările lor reprezintă ceva ce pare desprins dintr-un film științifico-fantastic.
O SERIE DE CĂRȚI MINUNATE DESPRE SPIRIT, VIAȚA SPIRITUALĂ, VIEȚILE ANTERIOARE, LUMEA DE DINCOLO, EXISTENȚA DE DINAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA CORPULUI OMENESC
(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! ) Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu