Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

kato-podcast

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

vineri, noiembrie 06, 2015

Terapia EMDR - Desensibilizarea şi Reprocesarea prin Mişcări Oculare - Dr. Francine Shapiro




Terapia EMDR - Desensibilizarea şi Reprocesarea prin Mişcări Oculare - Dr. Francine Shapiro (Metoda Shapiro)
(Eye movement desensitisation and reprocessing)
Pe scurt : în ce constă metoda, pentru cei ce nu au timp sau răbdare să citească, şi cei ce înţeleg mai greu:
dacă ai o amintire neplăcută care îţi revine obsedant, poţi să elimini senzaţia neplăcută (trăirea emoţională negativă) asociată ei, prin mişcări oculare rapide dreapta-stânga în timp ce te gândeşti la acea amintire.
După aceea, acea amintire nu te va mai deranja.
Nu se va şterge amintirea, ci trăirea neplăcută asociată ei va fi atenuată sau ştearsă complet.
Pentru tratament trebuie să apelezi la un terapeut specializat în această formă de terapie !

Pe lung, detaliat :
Această formă de terapie se înscrie în categoria proceselor naturale de vindecare a organismului, fiind bazată pe felul în care sunt interconectate şi interacţionează mintea cu corpul.

Este o metodă psihoterapeutică cognitiv-comportamentală, dezvoltată în anii 1980 de către psihologul american Francine Shapiro, utilă în tratamentul tulburărilor psihice rezultate în urma experienţelor traumatice.
Se ştie de către specialişti faptul că în timpul somnului mintea operează procesări cu toate informaţiile pe care le-a achiziţionat în timpul zilei anterioare.
Aceste procesări au un scop precis, nu se desfăşoară haotic, aşa cum majoritatea oamenilor ignoranţi mai cred, încă.
Unul dintre obiective este vindecarea în timpul somnului.
În somn se produc procese de vindecare, care au loc la nivel mental.

Sunt procese neconştientizate, care se desfăşoară în mintea ta, în fiecare noapte.
De aceea somnul îşi are importanţa sa deosebită în menţinerea sănătăţii şi vindecare. Deci nu neglija somnul !
Unele mecanisme şi procese vindecătoare, care au loc în timpul somnului, sunt active şi în timpul perioadei de veghe, la nivel inconştient.
Cu cât starea ta este mai relaxată, mai apropiată de starea relaxată din timpul somnului, cu atât mai mult mecanismele operante sunt mai asemănătoare, având la bază aceleaşi principii. 
Ele se desfăşoară, dar tu nu eşti conştient de manifestarea lor, şi nici de rolul lor.
În continuare va fi vorba de un mecanism care se desfăşoară prin intermediul mişcărilor oculare ce însoţesc în permanenţă toate gândurile tale.
Între ceea ce gândeşti şi modul în care ochii tăi se mişcă, există o legătură directă, subtilă, pe care oamenii nu o conştintizează, în mod normal.
Dar, dacă vei cerceta în mod conştient această legătură, vei putea descoperi lucruri fascinante despre modul în care organismul tău şi-a dezvoltat căile sale naturale de a se vindeca singur, într-un mod programat, la nivel automatizat, inconştient.
După ce vei conştientiza acest mecanism, îl vei putea folosi şi în mod conştient, prin voinţa ta, în scopul de a-ţi menţine echilibrul şi armonia ta somatopsihică, şi o bunăstare sufletească.


Mişcările oculare care se produc în timp de gândim, când ne concentrăm atenţia la ceva, sunt legate şi de procesele care se petrec în timpul somnului REM.
Mişcările oculare se petrec spontan în timpul perioadei care corespunde viselor, după care te trezeşti de regulă simţindu-te mai bine în privinţa situaţiilor din viaţa ta.
Aceste mişcări oculare au acelaşi efect şi în starea de veghe.
De câte ori gânduri negative îţi revin în minte, ochii tăi încep să se mişte într-un anumit fel, în diagonală.
Prin acest mecanism automatizat, gândurile negative tind să fie eliminate din conştiinţă.
Dar, dacă le evoci din nou, ele nu te mai deranjează !
Dacă practici în mod conştient tiparul mişcărilor oculare, gândindu-te la ceva care te deranjează, efectul va fi acesta : starea ta emoţională se va schimba.
Tehnica permite obţinerea unor efecte mult mai variate, nu doar reducerea anxietăţii.

Modificarea procedurii poate oferi informaţii şi poate produce schimbări automate ale tuturor emoţiilor, reacţiilor corporale şi comportamentelor.
Convingerile legate de sine, de ceilalţi şi de lume în ansamblul ei, pot fi schimbate, deschizând noi posibilităţi pentru viitor.
Prin ajustarea metodei se poate genera reprocesarea totală a amintirilor vizate, prin reconectarea lor cu alte amintiri, reorganizarea şi stocarea lor într-o manieră mai benefică. 
S-a descoperit şi că alte forme de mişcări laterale pot fi utile, nu doar cele oculare. 
Mai mult, terapeuţii pot folosi ciocănituri alternative pe o parte şi pe cealaltă, sau tonalităţi muzicale alternate de la o ureche la cealaltă.
Unii oameni de ştiinţă cred că aceste strategii generează o refocalizare constantă a atenţiei (înainte şi înapoi), numită „reacţie de orientare”, care are o legătură directă cu funcţiile cerebrale ce se activează în timpul somnului REM.
Alţii cred că focalizarea simultană a atenţiei asupra traumei şi asupra stimulării exterioare (mişcările ochilor, ciocăniturile sau tonalităţile) perturbă „memoria activă.”
Cercetările existente la ora actuală par să indice că ambele explicaţii sunt valide.

Mişcarea bilaterală al ochilor în momentul în care ne amintim o experienţă traumatică imită mişcarea rapidă a ochilor (REM) din timpul somnului cu vise intense, şi are ca efect diminuarea stresului, până la dispariţie.
Tehnica de desensibilizare şi reprocesare prin mişcarea ochilor, utilizează capacitatea naturală de vindecare a psihicului uman.


Această metodă psihoterapeutică include opt etape şi poate fi utilizată pentru a trata tulburările de stres posttraumatic, afecţiunile psihosomatice provocate de stres, tulburările depresive şi de anxietate.
Este contraindicată pentru pacienţii cu tulburări cardiace şi respiratorii, afecţiuni oftalmologice, epilepsie, deoarece poate retrăirea (reactualizarea) amintirilor traumatice poate fi foarte intensă.

Procedura de desensibilizare şi reprocesare, prin mişcarea ochilor :
1 - Anamneza pacientului şi planificarea tratamentului.
Terapeutul trebuie să cunoască istoricul medical al pacientului, având în vedere contraindicaţiile terapiei. Identifică ţintele psihoterapiei (amintiri traumatice), şi ordinea în care să fie tratate.
2 - Pregătirea pacientului pentru terapia EDMR.
Se explică elementele de bază ale terapiei şi se testează mişcarea ochilor.
Pacientul trebuie să-şi aleagă o amintire sau o imagine plăcută, care să-i inspire o stare de confort şi încredere în sine.
Imaginea va fi utilizată ulterior, pentru a tolera eventuale experienţe mai puţin plăcute din timpul şedinţelor.
3 - Evaluarea ţintei. Pacientul alege o anumită amintire neplăcută şi cea mai tulburătoare imagine asociată acesteia, iar psihoterapeutul îl ajută să asocieze imaginii respective gânduri sau atitudini pozitive.
4 - Desensibilizarea şi reprogramarea. 
Pacientul se concentrează pe amintirea şi imaginea tulburătoare asociată, apoi urmăreşte cu privirea un obiect (sau degetul psihoterapeutului) ce se mişcă bilateral, pentru a imita mişcarea rapidă a ochilor din timpul somnului.
După câteva mişcări pacientul este întrebat ce simte şi percepe - un sentiment, o imagine, o amintire, etc.
În continuare, pacientul se concentrează fie pe acest sentiment sau imagine, fie pe amintirea şi imaginea traumatizante iniţiale, şi urmeză un nou set de mişcări al ochilor.
Din când în când terapeutul interoghează pacientul pentru a afla nivelul de anxietate şi stres.
Procedura se încheie atunci când nivelul de disconfort emoţional este minim.
5 - Instalarea unei convingeri pozitive.
În această etapă se instalează gândurile şi atitudinile pozitive preferate, în locul amintirii şi imaginii tulburătoare din pasul trei.
Acest lucru se realizează tot prin seturi de mişcări ale ochilor, în timpul cărora pacientul se concentrează atât pe imaginea traumatizantă, cât şi pe atitudinea pozitivă.
6 - Scanarea corporală imaginară.
Acest proces este utilizat pentru a identifica reflectarea sentimentelor negative în senzaţii corporale.
În timp ce pacientul se concentrează asupra acestor senzaţii fizice, au loc noi seturi de mişcări ale ochilor.
7 - Încheierea.
Pacientul este readus în starea de echilibru psihic, chiar dacă procesarea amintirii traumatizante nu este completă - ceea ce înseamnă că a mai rămas un anumit nivel de anxietate, sau că atitudinea pozitivă nu a fost instalată în totalitate.
În această situaţie se aplică tehnici de stabilire a auto-controlului sau a relaxării.
8 - Reevaluarea.
Are loc la începutul fiecărei şedinte şi constă în discutarea experienţelor şi senzaţiilor trăite în timpul scurs de la şedinţa trecută.
Se evaluează nivelul de anxietate provocat de amintirile traumatizante procesate în şedinţa trecută, pentru a stabili eficacitatea tratamentului.
Procesarea unei noi amintiri traumatizante va avea loc doar după rezolvarea problemei precedente.

"EMDR therapy consists of eight phases and each phase has its precise intentions.
Phase I History and Treatment Planning The therapist conducts an initial evaluation of the client’s history and develops a general plan for treatment. This includes the problems which are the primary complaint of the client and a history of distressing memories which will become the targets for reprocessing.
Phase II Preparation The therapist helps the client develop ways to cope with distressing emotions so that they are able to calm down and help themselves in between therapy sessions. Commonly this is done with guided imagery or other relaxation techniques.
Phase III Assessment The therapist asks the client to visualize an image that represents the disturbing event. Along with it, the client describes a thought or negative cognition (NC) associated with the image. The client is asked to develop a positive cognition (PC) to be associated with the same image that is desired in place of the negative one. The client is asked how strongly he or she believes the PCs to be true using a 1-7 scale (completely false to completely true) called the Validity of Cognition (VOC) scale.                                       The client is also asked to identify what emotions he or she feels. The client is then asked to rate his or her level of distress on a scale from 0-10, with 0 being no distress and 10 being the most distress they can imagine. This is the same as a Subjective Units of Distress scale (SUD) that is commonly used in cognitive behavioral therapy (CBT). Finally the client is asked to identify where in the body he or she is sensing the feelings.
Phase IV Desensitization During the reprocessing phases of EMDR therapy, the client focuses on the disturbing memory in multiple brief sets of about 15–30 seconds. Simultaneously, the client focuses on the dual attention stimulus, which consists of focusing on the trauma while the clinician initiates lateral eye movement or another stimulus such as a pulsing light held in each hand, or tapping on the knees. Following each set, the client is asked what associative information was elicited during the procedure. This new material usually becomes the focus of the next set or another aspect of the memory may be guided by the clinician. This process of personal association is repeated many times during the session. This process continues until the client no longer feels as distressed when thinking of the target memory.
Phase V Installation The therapist asks the client to focus on the event along with the PC developed in phase III. The client is asked to hold in mind the memory with the positive thought as the therapist continues with the bilateral stimulation. When the client feels he or she is certain the PC is fully believed and that belief is as strong as possible, the installation phase is complete.
Phase VI Body Scan At this phase the goal of the therapist is to identify any uncomfortable sensations that could be lingering in the body when thinking about the target memory and the PC. While thinking about the event and the positive belief the client is asked to scan over his or her body entirely, searching for tension, tightness or other unusual physical sensation. Any negative sensations are targeted and then diminished, using the same bilateral stimulation technique from phases IV and V. The PCs should be incorporated emotionally as well as intellectually. Phase VI is complete when the client is able to think and speak about the event along with the PC without feeling any physical or emotional discomfort.
Phase VII Closure Not all traumatic events will be resolved completely within one session. If the client is significantly distressed the therapist will guide the client through relaxation techniques that are designed to bring about emotional stability and tranquility. The client will also be asked to use these same techniques for experiences that might arise between sessions such as strong emotions, unwanted imagery, and negative thoughts. The client may be encouraged to keep a brief log of these experiences, allowing for easy recall and processing during the next session.
Phase VIII Reevaluation 
With every new session, the therapist will reevaluate the work done in the prior session. The therapist will also assess how well the client managed on his or her own in between visits. At this point, the therapist will decide whether it is best to continue working on previous targets or continue to newer ones."
https://en.wikipedia.org/wiki/Eye_movement_desensitization_and_reprocessing



În cazul atacului de panică, de exemplu, terapeutul roagă pacientul să îşi amintească ce a simţit ultima dată când a avut un atac de panică, în timp ce pacientul urmăreşte un stimul vizual la un aparat special care imită mişcarea rapidă a ochilor din timpul somnului cu vise profunde (REM).
La sfârşitul procedurii, pacientul percepe amintirile neplăcute ca evenimente îndepărtate în timp.
Prin urmare tulburarea emoţională provocată de evocarea acestor amintiri scade sau chiar dispare.


Medicul William Zangwill : "Este posibil să cunoaştem şi să credem ceva cu o anumită parte a creierului, în timp ce emoţii asociate cu acel lucru se află în altă parte a creierului.
Desensibilizarea şi reprocesarea prin mişcarea ochilor pare să facă legătura între ceea ce ştim şi ceea ce simţim.

Reacţia sentimentală provocată de amintirea unor evenimente tulburătoare se datorează faptului că persoana simte ca şi cum evenimentele se petrec din nou, în prezent. 
Din motive necunoscute, terapia EMDR îndepărtează în timp aceste evenimente tulburătoare."

Dr. Francine Shapiro a descoperit această formă de terapie accidental, într-o zi din anul 1987, când se plimba prin parc.
Şi-a dat seama brusc că nişte gânduri negative care îi treceau prin minte au dispărut pe neaşteptate.
Când a început să evoce din nou acele gânduri, a constatat că acestea nu mai aveau încărcătura neplăcută de dinainte, că nu o mai deranjau deloc.
Fiind surprinsă, s-a întrebat ce anume a putut cauza acea reacţie.
A devenit atentă la ceea ce se întâmpla, continuând în acelaşi timp să se plimbe.
A observat astfel că de câte ori gândurile negative îi reveneau în minte, ochii săi începeau să se mişte într-un anumit fel, în diagonală.
Prin acest mecanism, gândurile îi dispăreau din conştiinţă.
Dacă le evoca din nou, ele nu o mai deranjau.
A început să practice în mod conştient, s-a gândit la ceva care o deranja, şi a început să practice acele mişcări oculare.
S-a produs acelaşi efect : starea sa emoţională s-a schimbat.
Nu a fost o descoperire "întâmplătoare", deoarece s-a pregătit ani la rând pentru ea.
Îşi folosise mintea şi corpul ca un „laborator” timp de zece ani, anterior, datorită luptei cu cancerul.
I s-a părut o ironie faptul că omenii au trimis oameni pe lună, dar nu ştiau cum să-şi controleze propriile corpuri şi propriile minţi.
Ştiinţa psiho-neuroimunologiei - care studiază efectele stresului asupra sistemului imunitar - era în faza de debut, prin cercetările lui Norman Cousins şi alţi savanţi.
Prin urmare, s-a decis să caute singură toate informaţiile practice disponibile şi să le ofere publicului larg.
A investigat zeci de metode, a studiat cu numeroşi profesori, şi a intrat într-un program formal de doctorat în psihologie.
De aceea, când gândurile i s-au schimbat brusc, acest proces i-a atras imediat atenţia.
Era convinsă că a descoperit procesul natural de vindecare al creierului, căci acest lucru corespundea cu ceea ce explorase în ultimii zece ani: felul în care erau conectate mintea şi corpul.
S-a întrebat dacă observaţia ei referitoare la mişcările oculare era legată în vreun fel de procesele care se petrec în timpul somnului REM.
Deoarece mişcările oculare se petrec spontan în timpul acestei perioade care corespunde viselor, după care ne trezim de regulă simţindu-ne mai bine în privinţa situaţiilor din viaţa noastră, poate că aceste mişcări pot avea acelaşi efect, inclusiv în starea de veghe.
S-a întrebat dacă acest proces poate funcţiona şi pentru ceilalţi oameni.
L-a încercat cu orice persoană dispusă să îl aplice.
I-a rugat pe apropiaţii ei să se gândească la ceva neplăcut, care îi deranja. Nu a fost niciunul care să îi spună că nu ştia la ce să se gândească: ba s-au certat cu un membru de familie, ba aveau o problemă la locul de muncă, ba luaseră o decizie greşită.
Le-a cerut tuturor să se concentreze asupra amintirii care îi deranja, iar apoi să îi urmărească cu privirea mişcările mâinii timp de 30 de secunde, recreând astfel mişcările oculare pe care le experimentasem ea.
După acest „set” de mişcări oculare, i-a întrebat cum se simţeau.
Mulţi dintre cei cu care a lucrat începeau să se simtă mai bine, dar apoi sentimentele lor îşi încetau procesul de transformare.
Când se întâmpla acest lucru, le spunea să se focalizeze asupra unui alt aspect al amintirii lor, sau schimba direcţia şi viteza mişcărilor oculare.
Feedbackul pe care l-a primit a ajutat-o să progreseze prin încercare şi eroare, lucrând cu aproximativ 70 de persoane, până când a obţinut rezultate consistente.
Deoarece schimbările se petreceau foarte rapid, dacă cineva cădea din nou în starea iniţială, putea explora cu uşurinţă diferite alternative, până când efectele pozitive reapăreau.
La sfârşitul programului său de doctorat, s-a decis să facă un studiu controlat referitor la procedura pe care o descoperise, pentru dizertaţia sa.
I s-a părut de la bun început că aspectul cel mai relevant cu care putea lucra erau amintirile vechi.
S-a întrebat ce categorie de oameni ar putea avea cele mai mari probleme de acest fel, şi răspunsul i s-a părut evident: victimele abuzurilor sexuale şi veteranii de război.
De aceea, a început să lucreze cu persoane diagnosticate cu sindromul stresului post-traumatic (SSPT).
În anul 1987, SSPT era acceptat ca diagnostic de doar 11 ani. La acea vreme nu existau studii ştiinţifice riguroase care să valideze vreo terapie pentru acest sindrom, care era considerat foarte greu de tratat.
De aceea, s-a decis să testeze eficacitatea procedurii sale lucrând cu subiecţi care sufereau de această afecţiune. Rezultatele studiului său aleatoriu şi controlat au fost publicate în revista Journal of Traumatic Stress, în anul 1989.
Deorece articolul descria o formă de terapie nemaiauzită până atunci, care includea folosirea mişcărilor oculare şi descria beneficii foarte rapide pentru victimele traumelor, el a creat o mare controversă în rândul specialiştilor.
La fel ca în orice domeniu ştiinţific, dacă o metodă nu se încadrează în actualul mod de a înţelege lucrurile, ea generează multă neîncredere şi mari îndoieli.
Cum se făcea că mişcările oculare aveau astfel de efecte?
Cum era posibil ca o terapie să genereze rezultate după o singură şedinţă?
Unul din „părinţii” terapiei behavioriste a numit descoperirea sa o „revelaţie”, la o conferinţă importantă, dar alţii s-au întrebat cum era posibil ca un procedeu atât de simplu să genereze beneficii atât de mari.
Mulţi specialişti şi-au dorit să fie iniţiaţi imediat în noua metodă, căci nimic din ceea ce cunoşteau ei nu funcţiona cu pacienţii lor care sufereau de SSPT.
Alţii au insistat să nu se facă astfel de cursuri.
Unul din membrii comitetului consultativ al revistei Journal of Traumatic Stress, în care a fost publicat pentru prima dată articolul, l-a contactat pe editor şi i-a declarat că era convins că terapeuta era o şarlatană.
Totuşi, fiind şeful unui program SSPT al Departamentului pentru Problemele Veteranilor, s-a înscris la un curs de EMDR. El a experimentat personal tehnica şi i-a constatat efectele pe pielea lui.
A încercat-o apoi cu pacienţii săi şi s-a convins definitiv că funcţiona.
Astfel a progresat recunoaşterea EMDR după 1990.
Marea majoritate a celor care au investigat personal efectele tehnicii au devenit suporterii ei.
Ceilalţi, care au continuat să fie influenţaţi de controversa iniţială, au rămas sceptici.
La ora actuală, mai mult de 20 de studii controlate ştiinţific au dovedit eficacitatea EMDR în tratamentul traumelor şi al altor experienţe neplăcute de viaţă.
Între timp, un număr mare de organizaţii din întreaga lume, inclusiv Asociaţia Psihiatrilor Americani şi Departamentul pentru Apărare al guvernului, au recunoscut EMDR ca tratament eficient pentru traume.
Deoarece iniţial a crezut că principalul efect al mişcărilor oculare era reducerea tulburărilor emoţionale ale persoanei – adică ceea ce se numeşte „desensibilizare” în terapia behavioristă – şi-a numit noua terapie „Desensibilizarea prin Mişcări Oculare.”
Abia după prima publicare a articolului, din anul 1989, şi-a dat seama că tehnica permite obţinerea unor efecte mult mai variate, nu doar reducerea anxietăţii.
Modificarea procedurii ar putea oferi informaţii şi ar putea produce schimbări automate ale tuturor emoţiilor, reacţiilor corporale şi comportamentelor.
Convingerile legate de sine, de ceilalţi şi de lume în ansamblul ei ar putea fi schimbate, deschizând astfel noi posibilităţi pentru viitor.
I-a devenit astfel evident că prin ajustarea metodei ar putea genera reprocesarea totală a amintirilor vizate, prin reconectarea lor cu alte amintiri, reorganizarea şi stocarea lor într-o manieră mai benefică.
Prin urmare, după ce a continuat să îşi dezvolte tratamentul, l-a numit EMDR, adăugând şi cuvântul „reprocesare.”

A descoperit că alte forme de mişcări laterale pot fi utile, nu doar cele oculare.
Mai mult, terapeuţii pot folosi ciocănituri alternative pe o parte şi pe cealaltă, sau tonalităţi muzicale alternate de la o ureche la cealaltă.
Unii oameni de ştiinţă cred că aceste strategii generează o refocalizare constantă a atenţiei (înainte şi înapoi), numită „reacţie de orientare”, care are o legătură directă cu funcţiile cerebrale ce se activează în timpul somnului REM. Alţii cred că focalizarea simultană a atenţiei asupra traumei şi asupra stimulării exterioare (mişcările ochilor, ciocăniturile sau tonalităţile) perturbă „memoria activă.” Cercetările existente la ora actuală par să indice că ambele explicaţii sunt valide.
De aceea, procedeul ar putea fi redenumit : „Terapia de Reprocesare”, însă este prea târziu pentru a-i schimba numele, deoarece este deja cunoscut în întreaga lume ca „Desensibilizarea şi Reprocesarea prin Mişcări Oculare”, sau EMDR."


Dr. Francine Shapiro afirmă că Amintirile neprocesate generează emoţii negative.
Eu aş spune că ele sunt de fapt incorect procesate, insuficient, sau chiar eronat în unele cazuri.
Viaţa oamenilor este o succesiune continuă de suferinţe şi bucurii, un flux în care acestea alternează ca o undă sinusoidală ce urcă şi coboară.
Iar ceea ce se petrece în interior şi exterior se află într-o continuă legătură, rezonanţă.
Stările noastre psiho-afective influenţează modul nostru de a acţiona şi reacţiona, comportamentul nostru, şi astfel determinăm la rândul nostru reacţii din partea celorlalţi, în acord cu trăirile noastre.
Experienţele trăite includ umilinţe, eşecuri, respingeri şi certuri din copilărie, dar şi evenimente majore diagnosticate ca sindrom al stresului post-traumatic (SSPT), cum ar fi accidentele majore, abuzurile fizice, sexuale sau emoţionale, războiul şi dezastrele naturale.
Oamenii diagnosticaţi cu SSPT au ca simptome gândurile obsesive, tulburări ale somnului - coşmarurile şi visele recurente, anxietate, sensibilitate extremă în faţa pericolului potenţial, care îi fac să sară la cel mai mic zgomot, sau dimpotrivă, „amorţeală”, o stare în care nu mai simt nimic sau în care se simt deconectaţi de tot şi de toate. 
Bolnavul încearcă să uite de evenimentele prin care a trecut, dar este totuşi obsedat de acestea.
Experienţa prin care a trecut rămâne stocată în creierul său într-o manieră care îi face rău.
El simte în corpul său evenimentul traumatic petrecut în trecut, asociat cu gânduri şi imagini pe care le-a perceput în momentul evenimentului.
Evenimentele traumatice prin care a trecut pot să aibă vechime de zeci de ani.
El se simte în prezent la fel de neajutorat, de îndurerat şi de furios cum s-a simţit în trecut, la vremea respectivă.
Reacţiile sale în faţa evenimentelor din prezent reflectă aceste stări emoţionale.
Trecutul lui traumatic rămâne în continuare actual, este actualizat în anumite momente.
Ori de câte ori se gândeşte la incidentul petrecut, sau ceva care are legătură cu el, el simte că retrăieşte experienţa.

Se poate simţi speriat sau anxios în preajma anumitor persoane, locuri, în anumite situaţii, conjuncturi, condiţii.
Indiferent cât timp a trecut însă de la experienţa sa şi de la manifestarea acestor simptome, nu este deloc necesar ca acestea să rămână permanente.
Studiile ştiinţifice confirmă acest lucru.
Deşi diagnosticarea formală a SSPT presupune existenţa unei traume majore cum ar fi un jaf sau un act de violenţă, studii recente au arătat că experienţele din viaţa de zi cu zi, cum ar fi problemele relaţionale sau şomajul, pot genera simptome similare, dacă nu chiar mai grave, de SSPT.
Importanţa hotărâtoare o are modul de interpretare al evenimentului în maniera proprie, subiectivă, a fiecărui om, nu dramatismul evenimentului în sine.
Căci ceea ce pentru unii pare dramatic, altora li se poate părea aproape banal, insignifiant, normal, natural, etc.
Deci modul personal de raportare al fiecăruia, la experienţele sale, este hotărâtor, modul în care el interpretează semnificaţia lor, efectul lor, asupra propriei persoane.
De aceea nu trebuie să râzi de alţii, să-i deconsideri, să-i iei peste picior, dacă ei se simt traumatizaţi de experienţe care ţie nu şi se par deloc traumatizante, deoarece cu siguranţă şi tu ai asemenea... "slăbiciuni", pe care poate nici nu le conştientizezi acum.

Nu există o separare clară între diferitele tipuri de evenimente, şi nici între simptomele generate de ele.
La fel ca şi cei care suferă de SSPT, fiecare om a trăit experienţa anxietăţii, fricii, agitaţiei sau respingerii, ajungând la un moment dat să nu-şi poată scoate din minte anumite gânduri, simţindu-se vinovat, sau având coşmaruri.
Uneori, aceste reacţii se bazează pe o situaţie din prezent, la care trebuie să te gândeşti pentru a-ţi da seama cum să o gestionezi.
În multe cazuri, simptomele dispar după ce situaţia se schimbă.
Dar în unele cazuri, aceste simptome apar frecvent şi fără o cauză aparentă, fiind de fapt nişte semne ce indică faptul că există amintiri neprocesate care stau la baza lor.
Aceste amintiri pot fi identificate şi tratate.

Trebuie conştientizat faptul că, indiferent ce emoţie, convingere sau comportament negativ te afectează, acestea nu reprezintă cauza suferinţei tale, ci doar un simptom.
Cauza probabilă a simptomului este o amintire traumatică, care, deoarece este reactualizată în prezent, declanşează acest simptom.

Amintirile pe care le ai, stau la baza unor simptome negative, dar şi a sănătăţii tale mentale.
Diferenţa existentă în efectul lor constă în maniera în care sunt stocate ele în creierul tău.
Aminirile neprocesate pot cauza o reacţie excesivă, care îţi face rău, ţie sau celor din jurul tău.
După procesarea lor corectă, tu reacţionezi într-o manieră care îţi face bine, ţie şi celor din jurul tău...
(Sinteză pe baza textelor Dr. Francine Shapiro)


Cartea lui Francine Shapiro - "Vindecarea traumelor din trecut" o poţi comanda online aici : 
http://bit.ly/1GOImIq 











-https://www.youtube.com/results?search_query=emdr
https://en.wikipedia.org/wiki/Eye_movement_desensitization_and_reprocessing
-https://www.scribd.com/search-documents?language=17&limit=30&query=emdr
-http://hellodoctor.ro/optogenetica-poti-recupera-amintiri-pierdute/

Vezi şi articolul Terapia prin Polaritate +- Atingerea Cuantică : http://loveblog4all.blogspot.ro/2014/01/terapia-prin-polaritate.html


Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 



-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 


Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!

eJobs



APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Atlantis - Învață să stăpânești arta materializării dorințelor



-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html


SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...


  


software-deals.ro

  VigLink banner


Niciun comentariu:

(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');