Conferință TED
Filmed November 2011 at TEDSalon NY2011
Filmed November 2011 at TEDSalon NY2011
Dar de ce?
Folosind propriul tatuaj drept exemplu, Kathryn Schulz face o prezentare emoţionantă şi puternică spre a ne accepta regretele.
Transcrierea conferinței
00:11 Acesta este Johnny Depp, bineînţeles. Şi acesta este umărul lui Johnny Depp. Şi acesta este faimosul tatuaj de pe umăr al lui Johnny Depp.
Unii dintre voi ştiţi că în 1990, Depp s-a logodit cu Winona Ryder, tatuându-şi pe umărul drept "Winona pentru totdeauna". Şi după 3 ani-- care, după standardele de la Hollywood este pentru totdeauna-- s-au despărţit, şi Johnny şi-a făcut mici reparaţii. Şi acum pe umăr scrie, "Wino (alcoolic) pentru totdeauna".
00:44 (Râsete)
00:47 Şi precum Johny Depp, şi 25% dintre americani cu vârstele între 16 şi 50 de ani, am şi eu un tatuaj. Mă gândeam să-mi fac unul cam pe la 25 de ani, dar în mod deliberat am aşteptat mult timp.
Pentru că ştim cu toţii oameni care şi-au făcut tatuaje când aveau 17 ani sau 19 sau 23 şi au început să regrete pe când aveau 30 de ani.
Asta nu mi s-a întâmplat mie. Mi-am făcut tatuajul când aveam 29 de ani, şi am regretat pe loc. Şi prin "am regretat", vreau să spun că am ieşit din salonul de tatuaje-- la doar câteva mile de aici în Lower East Side-- şi am avut o cădere emoţională masivă în plină zi la colţul dintre East Broadway şi Canal Street. (Râsete) Care e un loc ideal pentru asta pentru că nimănui nu îi pasă. (Râsete)
Apoi am mers seara acasă, şi am avut o depresie şi mai puternică, despre care vă voi spune mai multe într-un minut.
01:49 Toate acestea fiind chiar şocante pentru mine, dar înainte de acest moment, mă mândream că nu am regrete. Am făcut multe greşeli şi bineînţeles, decizii proaste. Fac asta frecvent.
Dar întotdeauna simţeam că, ştiţi, am luat cea mai bună decizie pe care o puteam lua ştiind cine eram atunci, date fiind informaţile pe care le aveam.
Şi am învăţat o lecţie din asta.
Cumva m-a adus la ceea ce sunt acum în viaţă.
Şi nu aş schimba asta.
Cu alte cuvinte am băut din sucul cultural despre regrete, care spune că lamentatul despre lucruri trecute este o pierdere grozavă de timp, că ar trebui să privim spre viitor şi nu spre trecut, şi că cel mai nobil lucru pe care l-am putea face este să ne străduim să ducem o viaţă fără de regrete.
02:38 Ideea este frumos surprinsă în acest citat: "Lucrurile fără vindecare nu trebuie luate în seamă; ce s-a făcut s-a făcut'.
Şi, pentru început, pare o filozofie chiar admirabilă -- ceva la care ne-am putea pune cu toţii de acord..... până vă comunic cine a spus acestea.
Ea este Lady MacBeth care îi spunea soţului ei să nu mai fie aşa un laş pentru că se simţea prost că omora oameni.
După cum vede, Shakespeare descoperise ceva, după cum făcea în general.
Pentru că inabilitatea de a simţi regrete este de fapt una dintre caracteristicele sociopaţilor.
Şi, de asemenea, este o caracteristică a unor daune cerebrale.
Oamenii care au daune cerebrale la cortexul frontal orbital par a fi incapabili să simtă regretul chiar şi în faţa unor decizii clar foarte proaste.
Dacă, vrei să duci o viaţă fără regrete, există o opţiune în faţa ta. Se numeşte lobotomie.
Dar dacă vrei să fii pe deplin funcţional şi pe deplin om, şi pe deplin omenesc, cred că trebuie să învăţăm să trăim, nu fără regret, ci cu el.
03:50 Să începem cu definirea unor termeni.
Ce este regretul?
Regretul este emoţia pe care o simţim când credem că situaţia prezentă putea fi mai bună sau mai fericită dacă făceam ceva diferit în trecut.
Deci cu alte cuvinte, regretul cere 2 lucruri.
Cere, în primul rând, o acţiune -- trebuia să fi făcut o decizie în primul rând.
Şi în al doilea rând cere imaginaţie.
Trebuie să fim capabili să ne imaginăm că ne întoarcem în trecut şi luăm o altă decizie, şi după aceea trebuie să fim capabili să derulăm această arhivă imaginară şi să ne imaginăm cum ar decurge lucrurile în prezent.
Şi de fapt, cu cât avem mai mult din aceste lucruri-- mai multe acţiuni şi mai multă imaginaţie cu respect faţă de un anume regret, cu atât mai acut va fi regretul.
04:30 Să zicem de exemplu că vă indreptaţi spre nunta celui mai bun prieten şi încercaţi să ajungeţi la aeroport şi sunteţi prinşi într-un trafic îngrozitor, şi în cele din urmă ajungeţi la poarta de îmbarcare şi aţi pierdut zborul.
Veţi simţi mai mult regret în acea situaţie dacă v-aţi fi pierdut zborul cu 3 minute decât cu 20 de minute. De ce? Ei bine, dacă aţi fi pierdut zborul cu 3 minute, este dureros de uşor de imaginat că aţi fi putut lua decizii diferite care ar fi dus la alt rezultat. "Trebuia să fi mers pe pod nu prin tunel. Trebuia să trec pe galben."
Acestea sunt situaţiile clasice care dau naştere regretului. Simţim regrete când credem că suntem responsabili pentru o decizie care a fost proastă, dar a fost aproape bună.
05:14 Acum în acelaşi mod de gândire, putem simţi regretul în legătură cu multe lucruri. Sesiunea de azi este despre economie comportamentală. Şi mare parte din ce ştim despre regret vine din acest domeniu.
Avem multă literatură despre decizii financiare şi de consum şi regretele asociate cu acestea-- remuşcările cumpărătorului, în esenţă.
Dar într-un final, nişte cercetători au făcut un pas în spate şi au spus, ei bine, în principiu, ce regretăm cel mai mult în viaţă?
Uite cum arată răspunsul.
05:46 Top 6 al regretelor-- lucrurile cele mai regretate în viaţă:
Numărul 1 de departe, educaţia. 33% dintre toate regretele ţin de decizii luate în legătură cu educaţia. Ne dorim să fi avut mai multă.
Ne dorim să fi folosit mai bine educaţia de care am avut parte.
Ne dorim să fi studiat altă materie.
Alte regrete în capul listei includ cariera, dragostea, crescutul copiilor, variate decizii şi alegeri despre simţul de sine şi cum ne petrecem timpul liber-- sau de fapt şi mai specific, cum eşuăm în a ne petrece timpul liber.
Regretele care rămân ţin de următoarele: finanţe, probleme de familie care nu ţin de dragoste sau de crescutul copiilor, sănătate, prieteni, spiritualitate şi comunitate.
06:30 Deci cu alte cuvinte, ştim cele mai multe despre regrete din studiul finanţelor.
Dar se pare că, atunci când ne uităm la ce regretă oamenii în viaţă, ştiţi ce, deciziile financiare nici nu intră în top.
Însumează mai puţin de 3% din totalul regretelor.
Aşa că dacă stai şi te stresezi în legătură cu limitare mare versus limitare mică, sau compania A versus compania B, sau dacă ar trebui să cumperi Subaru sau Prius, ştii ce, mai bine renunţă. Şansele sunt că nu îţi va păsa nici peste 5 ani.
06:58 Dar pentru lucrurile de care ne pasă cu adevărat şi simţim regret profund din jurul nostru, cum se simte o aşa experienţă?
Cu toţii ştim răspunsul scurt. Teribil. Regretul e îngrozitor. Dar se pare că regretul e îngrozitor în patru feluri foarte specifice şi constante.
Prima componentă constantă a regretului este negarea. Când am ajuns acasă seara, după ce mi-am făcut tatuajul, nu am dormit toată noaptea. Şi primele ore, aveam un singur gând. Acela era, "Fă-l să dispară!" Acesta este un răspuns emoţional incredibil de primitiv. Adică, e alături de, "Vreau la mama!"
Nu încercăm să rezolvăm problema. Nu încercăm să înţelegem cum a apărut problema. Vrem doar să dispară.
07:50 A doua componentă caracteristică a regretului e sentimentul de nedumerire.
Celălalt lucru la care mă gândeam în dormitor în acea noapte era, "Cum am putut face aşa ceva?
Ce era în capul meu?"
Acest sentiment de alienare de partea noastră care a luat decizia regretată.
Nu ne putem identifica cu acea parte.
Nu înţelegem acea parte.
Şi sigur nu avem empatie pentru acea parte -- care explică a 3 a componentă constantă a regretului, care e o dorinţă puternică de a ne pedepsi.
De aceea, în faţa regretului, lucrul pe care îl spunem continuu e, "Trebuia să-mi dau un şut!"
A 4-a componentă este că regretul este ceea ce psihologii numesc perseverenţă obsesivă.
A persevera înseamnă a te fixa obsesiv şi repetat pe un singur lucru.
Efectul perseverenţei este de a lua primele 3 componente ale regretului şi a le pune într-un ciclu infinit.
Şi nu că aş fi stat în dormitor în acea noapte, spunând, "Fă-l să dispară."
Ci faptul că am stat şi m-am gândit, "Fă-l să dispară. Fă-l să dispară. Fă-l să dispară. Fă-l să dispară."
Dacă te uiţi la literatura psihologică, acestea sunt cele 4 componente definitorii ale regretului.
08:59 Dar aş vrea să sugerez că există al cincelea.
Şi mă gandesc la asta ca la un moment de trezire existenţial.
În aceea noapte în apartament, după ce am terminat cu lamentarea, am rămas în pat mult timp, şi m-am gândit la grefe de piele.
Şi după aceea m-am gândit cum, la fel ca asigurările de călătorie care nu acoperă actele lui Dumnezeu, probabil că nici asigurarea mea medicală nu acoperă faptele de idioţenie.
De fapt, nici o asigurare nu acoperă idioţenia.
Scopul acestor fapte e că te lasă total descoperit; te lasă expus lumii şi expus propriei vulnerabilităţi şi greşeli, în faţa, sincer spus, unui univers indiferent.
09:45 Evident că e o experienţă deosebit de dureroasă.
Şi cred că este în special dureros pentru noi cei din Vest din perspectiva la ceea ce consider a fi o cultură Control-Z-- Control-Z tastele de la calculator, anulează. Suntem incredibil de obişnuiţi să nu dăm piept cu grelele realităţi ale vieţii, într-un anume sens.
Credem că putem arunca banii spre o problemă sau chiar tehnologia către problemă-- putem anula şi renunţa la prietenie şi a nu mai urmări.
Şi problema este că sunt unele lucruri în viaţă pe care le vrem schimbate cu disperare şi nu putem.
Uneori, în loc de Control-Z, nu avem deloc control.
Şi pentru cei care sunt obsedaţi de control şi perfecţionişti-- şi ştiu despre ce vorbesc-- este foarte greu, pentru că vrem să facem totul singuri şi vrem să facem corect.
10:38 Se poate spune că obsedaţii de control şi perfecţioniştii nu ar trebui să-şi facă tatuaje, şi mă voi întoarce la asta peste câteva minute.
Dar prima dată vreau să spun că intensitatea şi persistenţa cu care simţim aceste componente emoţionale ale regretului vor varia în mod evident, depinzând de lucrul pe care îl regretăm.
De exemplu, aici este una dintre preferatele generatoare automate de regrete din viaţa modernă. (Râsete) Text: Răspunde tuturor.
Şi lucrul uimitor despre această subtilă inovaţie tehnologică este că, cu acest singur lucru, putem simţi multe feluri de regrete.
Poţi da din greşeală "Răspunde tuturor" unui email şi să distrugi o relaţie. Sau poţi avea o zi incredibil de ruşinoasă la muncă. Sau chiar ultima zi la muncă.
11:31 Şi nici măcar nu acoperă profundele regrete ale vieţii. Pentru că bineînţeles, uneori luăm decizii care au consecinţe irevocabile şi teribile, fie pentru propria sau a celorlalţi sănătate şi fericire şi bunăstare, şi în cazul cel mai rău, pentru vieţile lor.
Evident că aceste tipuri de regrete sunt incredibil de pătrunzătoare şi durabile.
Adică, chiar şi regretele de tipul "răspunde tuturor" ne pot lăsa într-o agonie dureroasă pentru zile întregi.
12:06 Cum trebuie să trăim cu aşa ceva?
Vreau să sugerez că există 3 lucruri care ne fac să ne împăcăm cu regretele.
Şi primul dintre ele este să ne liniştim în legătură cu universalitatea regretului.
Căutând regret şi tatuaj pe Google, veţi primi 11,5 milioane de rezultate. (Râsete)
FDA (Agenţia Alimentelor și Medicamentelor din SUA) estimeză că dintre toți americanii cu tatuaje, 17% dintre ei regretă că le au.
Adică Johnny Depp și cu mine și cei 7 milioane de prieteni ai noștri. Și astea sunt doar regrete față de tatuaje.
Suntem împreună în asta.
12:46 A doua modalitate prin care ne putem împăca este să râdem de noi.
În cazul meu, chiar nu a fost o problemă, pentru că este foarte ușor să râzi de tine când ai 29 de ani și vrei la mama pentru că nu îți place noul tatuaj.
Dar poate părea un lucru crud și ușuratic când vine vorba de regrete mai profunde.
Dar nu cred că este cazul.
Toți dintre noi care au avut regrete care conțin durere și mâhnire reale înțeleg că umorul și chiar și umorul negru joacă un rol important în a ne ajuta să supraviețuim.
Ne conectează polii vieții din nou, pozitivul cu negativul, și ne dă un nou stimul de viață.
13:32 Al treilea fel în care ne putem împăca cu regretele e cu trecerea timpului, care, după cum știm, vindecă toate rănile-- în afară de tatuaje, care sunt permanente.
Au trecut câțiva ani de când mi-am făcut tatuajul.
Vreți să-l vedeți? Bine. De fapt ar trebui să vă avertizez, că veți fi dezamăgiți. Pentru că nu e așa de oribil. Nu mi-am tatuat fața lui Marilyn Manson pe vreo parte indiscretă sau așa ceva.
Când alții îmi văd tatuajul, în mare parte le place cum arată. Doar că mie nu îmi place.
După cum am spus mai devreme, sunt perfecționistă. Dar vi-l arăt oricum.
14:25 Acesta este tatuajul meu. Pot ghici la ce vă gândiți unii. Să vă lămuresc în legătură cu ceva. Unele dintre propriile regrete nu sunt atât de urâte pe cum credeți. Mi-am făcut acest tatuaj pentru că mi-am petrecut mare parte din anii, după ce am împlinit 20 trăind afară din țară și călătorind.
Și după ce m-am stabilit în New York, mă îngrijoram că voi uita unele dintre cele mai importante lecții învățate în acea perioadă.
În special cele 2 lucuri despre mine pe care nu doream să le uit, cât de important este să continui să explorezi și, simultan, cât de important este ca într-un fel să fii atent la propriul nord. Și ce îmi plăcea la imaginea busolei era că includea ambele idei într-o simplă imagine. Și mă gândeam că poate servi drept un bun instrument de memorizare.
15:19 Și a servit. Dar se pare că, nu îmi amintește de un lucru pe care mi-l doream; îmi amintește constant de altceva.
Îmi amintește de cea mai importantă lecție pe care o putem învăţa regretând, care este în acelaşi timp şi cea mai importantă lecție pe care ne-o dă viața.
Și ironic, este singurul cel mai important lucru pe care mi-l puteam tatua pe corp -- parțial ca scriitor, dar și ca ființă umană.
Iată un lucru, dacă avem țeluri și visuri, și vrem să dăm totul, și dacă iubim oameni și nu vrem să-i rănim sau să-i pierdem pe alții, trebuie să simțim durerea când lucrurile merg rău.
Scopul nu este să trăim fără regrete.
Scopul este să nu ne urâm pentru că le avem.
16:14 Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o de la tatuajul meu și cu care vreau să vă las pe voi azi este: Trebuie să învățăm să iubim greșelile, lucrurile imperfecte pe care le creem și să ne iertăm pentru că le-am creat.
Regretul nu ne reamintește că am greșit.
Ne reamintește că putem face mai bine.
16:36 Mulțumesc.
16:38 (Aplauze)
Despre Kathryn Schultz : https://www.ted.com/speakers/kathryn_schulz
Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :
https://www.facebook.com/notes/806080502769226/
De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !
Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" la un click distanţă ! :
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu