Cine studiază sufletul şi spiritul?

Acest articol a fost inspirat de anumite comentarii pe care le-am citit pe blogul Domnului Profesor universitar de psihologie Daniel David, care mi-a permis să preiau orice vreau de pe blog, cu precizarea sursei:   https://danieldavidubb.wordpress.com/
Pentru cei ce nu ştiu cine este dânsul, aveţi datele necesare aici:  https://danieldavidubb.wordpress.com/about/

La sfârşitul articolului aveţi şi emisiuni şi interviuri interesante incluse în playlistul meu youtube "Psihologie".

"Dragoş : dle profesor, psihologia tine cont de existenta sufletului ? recunoaste notiunea de suflet, folosita in religia crestina? 
Va multumesc.

Daniel David : Psihologia ca stiinta nu este in opozitie cu religia; mari oameni de stiinta din psihologie au fost foarte religiosi.
Partea cu "sufletul" este mai complicată, deoarece depinde cum il definim. 
Psihologia studiaza mintea si comportamentul uman, ceea ce in vechime se numea „suflet/spirit”; sufletul in sensul teologic de astăzi este studiat de teologie. 

Rodica : Bună ziua!
Am aşteptat să apară o reacţie pertinentă din partea societaţii ştiinţifice la fenomenul „flacăra violet” şi d-voastră v-aţi exprimat foarte vehement şi la obiect.
Credeţi că tendinţele „misticoide ” în creştere ale populaţiei din România se datorează:
– fenomenului de contaminare psihologică în condiţiile insuficientei verificări/filtrări a informaţiei, verificare necesară pasului 2 conform demersului asimilării informaţiei descris de Spinoza,(circumstanţă care (citeam articolul dvs.)explică şi caracteristicile IQ-ului populaţiei române),
– sau unei trăsături „naţionale” deficitare privind „locul controlului” aşa cum îl defineşte Rotter, ceea ce ar presupune şi faptul că suntem un popor extrem de stresat, continuu suferind emoţional, nemulţumit faţă de muncă, extenuat şi cu un nivel scăzut al stimei de sine?
Aştept cu interes comentariile dvs. 

Daniel David : Nu stiu exact care este cauza. Cred ca poate fi vorba despre un nivel educational scazut (conform unui studiu al colegilor de la sociologie din Universitatea Bucuresti doar 15% din populatia tarii este alfabetizata stiintific), reflectat si in faptul ca suntem pe ultimele locuri in Europa in ceea ce priveste invatarea pe parcursul vietii. 
Apoi este o lipsa a unor grile de valori explicite care lasa prea unor sa patrunda in spatiul public pseudo si nonstiinta; ele exista si in alte tari, dar nu se bucura de o valorizarea atat de mare la nivelurile decizionale din societate.

Andrada : Buna seara,V-am citit toate articolele si chiar daca nu va cunosc personal, as putea spune ca sunteti un om extraordinar.
Imi puteti spune va rog care este parerea dumneavoastra in legatura cu tema filmului documentar ‘The Secret’, daca l-ati vizionat, si anume ca prin Legea Atracţiei putem atrage lucrurile asupra carora ne concentram atentia si astfel devenim ceea ce gandim si putem avea practic orice. Va multumesc!

Daniel David : Multumesc. In legatura cu intrebarea dvs.: cred ca este o fantasma frumoasa, avand acelasi tip de existenta ca Mos Craciun. Legea gravitatiei este un fapt fizic cert (asa cum exista Laponia), dar asta nu inseamna ca exista fenomenul descris de dvs. (adica, pastrand paralela, Mos Craciun). DD


Loredana : Buna ziua, Am urmat sfatul dumneavoastra cu privire la vizionarea filmului Matrix (sfat „cules” din introducerea „Tratatului de psihoterapii cognitive si comportamentale”). Pot spune ca acest film m-a fascinat si nu reusesc sa inteleg de ce am evitat sa-l vizionez atatia ani. Am inteles ca lumea aceasta este descrisa drept un fals, o iluzie creata de o inteligenta artificiala… Ceea ce n-am inteles este legatura filmului cu terapia cognitiv-comportamentala (aceasta datorandu-se faptului ca sunt inca un novice in acest domeniu.) Va multumesc anticipat pentru raspuns!

Daniel David : Terapia cognitiv-comportamentală are aceeaşi filosofie: lumea pe care o avem este o construcţie, în care factorul cognitiv este cheie; vrei să schimbi lumea (mai ales cand este negativa), schimbă cogniţiile. 
Cum spunea Epictet (citez aproximativ): „nu lucrurile ne influenţează ci modul în care noi le interpretăm”.

Lungu Claudia : Ce-a fost mai intai: emotia sau gandul? Oare nu cumva rationalii slefuiesc emotiile in ganduri iar emotionalii construiesc ganduri manate de simtire? 
Imaginez imbinarea celor doua ca o moara pe apa unde apa e emotia iar gandurile-bratele rotii.
M-as bucura tare daca ati raspunde provocarii de a pozitiona psihoterapia cognitiv-comportamentala in imaginea sugerata! Cu admiratie si multumiri !

Daniel David : La început a fost gândul, sau, altfel spus, prelucrarea informaţională, fie aceasta conştientă, fie inconştienta.  
Restul si interrelaţiile de care vorbiţi vin dupa aceea. 

Daniel David : Nu am idei/bariere preconcepute, ci doar preventive, cu rol protector fata de multe aberatii pe care mintea umana le genereaza prea usor si tot la fel de usor apoi le crede/accepta . 
Nu stiu in ce masura „tantrismul” sau „yoga” au suport dovedit stiintific, dar nu spun, in principiu, ca nu ar putea avea. 
Si „mindfulness” a pornit ca o tehnica de meditatie orientala, iar acum este o tehnica de relaxare validata stiintific. Oricum, cele doua teme nu fac parte din preocuparile mele in prezent. 

Daniel David : Eu cred ferm ca aroganta nu este o valoare si nu as promova-o! 
As promova insa exigenta/rigoarea, dublata de bun simt si fermitate (asa cred ca ar trebui sa fie un om de stiinta de succes si responsabil); ca unii vor interpreta totusi asta ca aroganta, asta nu mai este problema omului de stiinta, ci a celor care fac aceste interpretari; prin astfel de interpretari ei nu-l critica neaparat pe omul de stiinta de succes, ci critica ceea ce nu au ei (dar si-ar dori).

Daniel David : Eu nu imi permit sa ghidez vietile cuiva sau sa dau linii directoare. 
Arat insa niste cai, pe care le consider foarte bune, pe care oamenii, daca doresc, pot merge. 
Iata, cititi aceste sfaturi si vedeti daca va sunt utile (mai ales Decalogul Rationalitatii si Sfaturile pentru o Viata Fericită). 
Succes!"

http://www.clinicalpsychology.ro/terapie-autoadministrata/pastile-psihologice/

------------------------------------------------------------------------------------------

Kato : sistemul nervos nu reflectă întocmai realitatea, în mod fidel, ci doar o INTERPRETEAZĂ, pe baza unor informaţii... limitate.
Simţurile omeneşti colectează informaţii, le codifică, apoi creierul le primeşte, le decodifică şi le interpretează, conform unor tipare de interpretare, a unor programe de interpretare.
Simţurile sunt limitate, căci percepem doar o mică parte din ceea ce este Realitatea, de aceea harta mentală nu va fi niciodată egală cu teritoriul Realităţii, şi creierul nu va putea niciodată să construiască o hartă exactă şi completă a teritoriului.
Doar conştientizând acest adevăr, te poţi raporta în mod corect la Realitate, la lume şi viaţă.
Cunoşti puţin, şi nu este posibil să cunoşti şi să înţelegi totul, deşi acumulezi zilnic noi şi noi informaţii.
Acest adevăr se aplică la ora actuală tuturor ştiinţelor şi oamenilor de ştiinţă, iar cercetătorii ştiinţifici conştientizează cel mai bine asta, căci ei sunt cei din linia întâi, care muncesc la configurarea hărţii Realităţii...
Problema principală cu care omul obişnuit a ajuns deja să se confrunte, şi chiar şi cercetătorii ştiinţifici, este aceasta: deja există un volum atât de mare de informaţie acumulat în harta Realităţii, încât nu ajunge o viaţă de om să o poţi lua la cunoştinţă!
Pe zi ce trece devine tot mai greu să fii la curent cu noutăţile, cu descoperirile ştiinţifice, şi să le înţelegi. 
La fel este şi cu noile tehnologii, tot mai complexe, pe care lumea le poate înţelege tot mai puţin, deoarece este necesar tot mai mult timp să înţelegi ceea ce devine tot mai complex...
Nu vreau să critic ceva sau pe cineva, ci doar să scot în evidenţă anumite lucruri, spre o mai bună lămurire, conştientizare...

Cine studiază la ora actuală spiritul şi sufletul?
Psihologia nu. Ea studiază facultatea de a gândi, proprie spiritului, şi comportamentul determinat de gândire, deci produse (efecte) ale spiritului, dar nu ştie ce este spiritul.
Psihologia nu studiază sufletul, ci produsele (efectele) lui: trăirile emoţionale, dar nu ştie de unde provin, în mod exact, şi ce este sufletul. 
Nici măcar nu îl poate defini, şi îl confundă cu spiritul, la fel ca şi marile religii actuale, şi oamenii, în general...
Termenul slavon "duh", împrumutat în limbajul religios de către ortodocşi şi folosit în traduceri (în general în loc de spirit), vine să mărească şi mai mult confuzia...
Ştiinţa porneşte de la observaţii, încercând să sondeze neobservabilul interpretând efecte, rezultate experimentale. 
Este evident o limită în asta, atât în posibilitatea de a observa cât şi în cea de a interpreta. 
La fel este şi cu psihologia, şi cu religiile care şi-au pierdut... vizionarii.
Ştiinţa nu cunoaşte spiritul şi sufletul, nu ştie ce sunt ele, deşi studiază anumite manifestări ale lor.
Cine se ghidează după principiul că ceea ce nu cunoaşte şi nu înţelege nu există, trebuie să recunoască şi faptul că acesta nu este un principiu... ştiinţific.
Cercetătorii ştiinţifici din cadrul fiecărei ştiinţe admit că există multe, foarte multe de descoperit, încă, în toate domeniile ştiinţei.
Spre exemplu, dacă vrei să te lămureşti privind ceva din domeniul psihologiei, vei constata cu surprindere faptul că există polemici privind acel lucru între diferiţi cercetători psihologi.
Spre exemplu, caută să vezi ce este inteligenţa, sau ce este memoria. Există tot felul de... teorii, şi o mare... diversitate.
Ştiinţa încă nu cunoaşte un lucru fundamental: UNDE ESTE LOCALIZATĂ MEMORIA, ŞI SUB CE FORMĂ, în mod exact, sunt păstrate amintirile... 
Psihologia, la fel ca şi religia, a devenit ceva ce se fărâmiţează continuu, ce se divide, în tot mai multe ramuri, curente, tipuri de abordări. 
Există o puternică concurenţă acolo, ca între diferitele religii, şi continuu se nasc noi şi noi "secte", noi curente, noi tipuri de abordări, altele renasc, din când în când, şi... tot aşa...

Emoţia nu se poate naşte din nimic, este determinată de stimulări: stimulări senzoriale, stimularea unor gânduri (reactivarea unor evenimente din memorie -amintiri cu încărcătură afectivă), deşi procesul nu este conştientizat, şi nici legătura asociativă cauzală, în general, în majoritatea cazurilor, şi de către majoritatea oamenilor.
Trăirile emoţionale sunt declanşate de stimuli interni sau externi. Există deci două căi principale: 
1. reacţia la stimulii senzoriali din mediul extern şi intern, şi 
2. reacţia la stimularea din mediul mental (reactualizări) - amintiri, actualizări de gânduri şi trăiri afective asociate.  
Dar între stimularea fizică perceptivă şi stimularea mediului mental, deci între corp şi minte, există o strânsă legătură, pe care o voi evidenţia mai jos.
Toate reacţiile de răspuns sunt elaborate conform unor TIPARE de răspuns, care funcţionează automatizat, pe baza rezonanţei şi asocierii. 
Transformările au loc prin fenomenul condiţionării şi decondiţionării, al transferului, evidenţiat la formarea reflexelor condiţionate (RC). 
Orice stimul (lucru, obiect, fenomen, eveniment) din mediul extern poate evoca o amintire asociată, deci şi trăirea afectivă asociată ei în trecut, care este legată ferm de acea amintire.

Privind stimularea senzorială, sunt necesare nişte precizări.
1. Stimularea anumitor zone specifice corporale generează reacţii specifice emoţionale.
Acest adevăr este încă puţin cunoscut, chiar şi de către oamenii de ştiinţă, neurologi, neuropsihiatri, psihologi.
Dr. Calligaris, docent în neuropatologie la Universitatea din Roma, a pus în evidenţă acest fapt, la începutul secolului trecut, prin cercetările sale efectuate de-a lungul a peste 25 ani.
Cercetările au urmărit evidenţierea legăturii între creier, organele interne şi anumite zone şi puncte ale pielii, denumite "plăci psihocutanate", care determină reacţii specifice la subiecţii la care acestea au fost "sensibilizate" printr-o tehnică descoperită şi expusă de autor. 
 Se pot determina astfel, sentimente, gânduri şi vise specifice, funcţie de plăcile respective sensibilizate.
În rezumat, teoria lui Calligaris este următoarea : există pe suprafaţa corpului linii, puncte, plăci cutanate hiperstezice care sunt în relaţie cu:

- organele noastre interne (rezonanţă), 

- cu acelea ale altor indivizi (consonanţă), 

- cu gândurile noastre sau ale persoanelor prezente sau îndepărtate.
 Dr. Calligaris a evidenţiat şi existenţa altor plăci psihocutanate, care aduc pe omul obişnuit la nivelul mediumilor şi clarvăzătorilor (printr-un mic tratament), capabili de televedere şi teleaudiție, de citire a gândurilor unui subiect, telepatie, premoniţie, cunoaşterea trecutului unei persoane, vederea aurelor, telediagnosticul bolii (adică diagnosticul bolii la indiferent de distantă), etc.
Deci există pe suprafaţa corpului puncte, plăci şi zone a căror excitare uşoară sau o slabă presiune este susceptibilă de a provoca reflexe asupra organelor interne şi de a provoca sentimente, gânduri sau emoţii, fie asupra subiectului însuşi, fie asupra unui individ care se află în faţa acestui subiect.

El a identificat faptul că există fenomene de rezonanţă între anumite gânduri, amintiri, emoţii, etc. şi puncte bine determinate ale pielii.
Pe de altă parte, pot fi localizate puncte simetrice la un individ care se află în faţa noastră, când noi ne concentrăm spiritul asupra unui subiect său gând. 

Este ceea ce dr. Calligaris denumeşte consonanţă.
Punctele pot fi localizate după liniile axiale sau transversale într-un mod matematic şi poziţia lor precisă, controlată de fenomene reflexe pe care le provoacă încărcarea lor, adică o uşoară presiune la nivelul lor.
Dr Calligaris afirmă că telepatia este o lege universală, şi că facultatea de comunicare telepatică trebuie considerată ca fiind comună tuturor fiinţelor umane, chiar tuturor fiinţelor vii, căci ea există și la animale.
Noi toţi, suferim de numeroase proiecţii psihice, adică infinite iradieri telepatice care ne vin din toate părţile, fără să fim conştienţi de acest lucru.
Influenţele mutuale nu se produc numai între organismele vii, între două inteligenţe, ci ele pot avea multiple combinaţii.
Orice element din Univers, însufleţit său neînsufleţit, este un emiţător, adică un iradiant, şi în acelaşi timp şi un receptor, adică un iradiat.
Telepatia umană reprezintă un caz particular, o modalitate a telepatiei universale.
După Calligaris, mesajele se repercutează pe suprafaţa corpului, prin căi preparate şi predestinate, şi printr-o excitaţie a uneia din aceste zone de repercusiune, corespunzând mesajului transmis, este posibil să ducă la suprafaţa conştiinţei imaginea latentă şi înmagazinată de subconştient.

Toate aceste fenomene fac parte din personalitatea umană, în grade mai mult sau mai puţin pronunţate.
Sistemele cutanate, linii, zone, plăci, etc, studiate şi semnalate de dr. Calligaris, ar fi, după el, linii de trecere (intrare şi ieşire, emisie şi recepţie) de iradieri.
Fiecare rază specifică are fereastra sa specială când iese din corp (rezonanţă), şi fereastra sa particulară, când, provenind de la un element animat său neînsufleţit, din lumea exterioară, se reflectă său intră în acesta (consonanţă).
Liniile lui Calligaris au puncte comune cu zonele lui Fitzgerald şi Bowers pe care aceşti autori le-au indicat în 1917, având în vedere tratamentul care se face în acupunctura chineză.

 Liniile axiale ale degetelor mâinii drepte şi a spaţiilor interdigitale, corespund unor sisteme funcţionale şi unor sentimente.

Fiecare din aceste linii, axiale, digitale şi înterdigitale, este în relaţie, pe de o parte cu o stare mentală specifică, şi pe de altă parte cu un organ, în aşa fel că un lanţ de trei inele stabileşte contactul cu pielea, organul intern şi creierul, după o lege fixă şi prestabilită.
Fiecare din aceste 3 inele ale lanţului reprezintă o staţie de sosire şi plecare, fiind rând pe rând, un centru de recepţie, de reflectare şi de emisie.
Astfel, când un organ intern este comprimat sau stimulat fiziologic, el trimite două emisii : una este primită de creier, cealaltă de o linie axială a mâinii corespunzând acestui organ.

Există raporturi între gânduri, liniile mâinii (axiale ale degetelor sau interdigitale) şi organe.
Comprimarea sau evocarea unui organ, excitarea liniei corespondente a mâinii, provoacă în stare de veghe, un sentiment particular, şi evocarea a două organe interne, stimularea simultană a două linii ale mâinii, provoacă idei asociate.
Printr-un astfel de procedeu dr Calligaris a provocat la peste 200 de subiecţi vise bine definite şi corespunzând unor stări psihice determinate. 

Pentru mai multe detalii citeşte acest articol:  Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată

2. Neuronii oglindă - au fost descoperiţi în anii 90, şi sunt neuroni specializaţi care se activează automat atunci când:
1. faci ceva anume,
2. când priveşti pe cineva făcând acel lucru,
3. când auzi pe cineva făcând acel lucru,
4. când auzi o exprimare ce priveşte faptul de a executa acea acţiune (ridică paharul de pe masă / pune paharul pe masă, etc).
Când vezi pe cineva efectuând o anumită acțiune, tu automat simulezi acea acțiune mental, în creier.
Circuitele din creier îţi inhibă mișcarea în timp ce simulezi.
Dar tu înțelegi acțiunea altuia, deoarece ai în creier un șablon pentru acea acțiune, bazat pe propriile tale mișcări.
Când vezi pe cineva efectuând o mişcare, tu ai în creier un model privind mişcarea lui, şi asta te ajută să înţelegi ce intenţionează el să facă, anticipând scopul său.
Deci, cu ajutorul neuronilor oglindă care "trezesc" în mintea ta anumite tipare, şi le conectează automat, tu poţi "citi" intenţiile celor din jurul tău, anticipând intenţiile lor pe baza mişcărilor efectuate de ei.
Neuronii oglindă analizează informaţiile provenite prin simţurile corporale şi anticipează intenţiile. 
Este un mecanism de protecţie care te avertizează de pericole potenţiale, în mod automat, ca o... intuiţie empatică, căci tu empatizezi astfel în mod automat cu ceilalţi, ca şi cum te-ai pune în pielea lor privind ceea ce vor să facă.
Mental tu faci ceea ce fac ei, prin imitaţie, simulare..
Neuronii oglindă simulează şi stările afective, suferinţa şi bucuria altora, de aceea poţi simţi automat empatie pentru alţii, poţi şti ce simt alţii deoarece tu poţi simţi în mod real ce simt ei, dacă ai tiparele corespondente de relaţionare.
Capacitatea de a împărtăși emoțiile altora este strâns legată de modul de funcționare a neuronilor oglindă.
Când vezi pe cineva lovit într-un mod dureros, propriile tale zone de durere sunt activate.
Când vezi un păianjen pe piciorul cuiva, simți o senzație înfiorătoare, deoarece neuronii oglindă sunt activaţi.
Oamenii care au un nivel înalt de empatie au sistemele de neuroni oglindă foarte active.
Emoțiile sociale se bazează pe un sistem unic uman de neuroni oglindă, aflat într-o parte a creierului numita insula.
Insula înregistrează durerea socială a respingerii.
Umilința pare a fi înscrisă în creier prin aceleaşi mecanisme care codifică durerea fizică reală.
Creierul uman are mai multe sisteme de neuroni oglindă, specializate în efectuarea și înțelegerea acțiunilor altora, dar şi a intențiilor lor, şi a semnificației sociale a comportamentului și emoțiilor.
Sistemul de neuroni oglindă face parte din interfaţa minte-corp, descoperirea lui permiţînd reevaluarea unor concepte cum sunt conştiinţa, reprezentarea eu-ului, sinele.
Experiențele zilnice sunt văzute într-o nouă perspectivă, neuronii oglindă dezvăluind modul în care învaţă oamenii, de ce răspund la anumite tipuri de acţiuni şi activităţi, de ce vizionarea violenţei mass-media poate fi dăunătoare, de ce place pornografia, etc.
Pentru mai multe detalii privind neuronii oglindă accesați acest articol:  http://loveblog4all.blogspot.ro/2016/11/neuronii-oglinda-si-empatia-intuitia.html

3. Telepatia - transmiterea şi influenţarea la distanţă, extrasenzorial.
Am văzut mai sus faptul că Dr Calligaris afirmă că telepatia este o lege universală, şi că facultatea de comunicare telepatică trebuie considerată ca fiind comună tuturor fiinţelor umane, chiar tuturor fiinţelor vii, căci ea există și la animale.
Noi toţi, suferim de numeroase proiecţii psihice, adică infinite iradieri telepatice care ne vin din toate părţile, fără să fim conştienţi de acest lucru.
Influenţele mutuale nu se produc numai între organismele vii, între două inteligenţe, ci ele pot avea multiple combinaţii.
Orice element din Univers, însufleţit sau neînsufleţit, este un emiţător, adică un iradiant, şi în acelaşi timp şi un receptor, adică un iradiat.
Telepatia umană reprezintă un caz particular, o modalitate a telepatiei universale.
După dr. Calligaris, mesajele se repercutează pe suprafaţa corpului, prin căi preparate şi predestinate, şi printr-o excitaţie a uneia din aceste zone de repercusiune, corespunzând mesajului transmis, este posibil să ducă la suprafaţa conştiinţei imaginea latentă şi înmagazinată de subconştient.

Rămâne de discutat acest detaliu: telepatia poate fi considerată ca încadrându-se în procesele senzoriale sau extrasenzoriale ?

Ştiinţa nu s-a pronunţat încă, iar ipoteza ştiinţifică, care cred că va fi validată ştiinţific, priveşte faptul că întreg corpul omenesc se comportă de fapt ca o "antenă" pentru radiaţii, o antenă de emisie-recepţie, iar aceste emisii şi recepţii cuprind game de unde încă necunoscute nouă, sau cercetate insuficient până acum.

Pe de altă parte, etse normal ca majoritatea rezultatelor acestui tiă de cercetări să fie destul de... secretizate, din motive destul de... evidente.

Aceleaşi motive care au condus la blocarea popularizării rezultatelor cercetărilor efectuate de Dr Calligaris, deşi a trecut aproape un secol... 

Deci primim "din afară" (cel puţin aparent), prin fenomenul numit telepatie, stimulări şi trăiri emoţionale ce reprezintă o rezonanţă cu trăirile altor oameni, fiinţe.
Atât ceea ce fac cât şi ceea ce simt oamenii din preajma ta te influenţează, asta am experimentat cu toţii.
Nu toate influenţele sunt "oculte", telepatice, după cum demonstrează cercetările efectuate asupra neuronilor oglindă. 
Dar cercetările efectuate pe cobai au demonstrat faptul că sacrificarea puilor determină reacţii neuronale evidente la mamele acelor pui, chiar dacă se situează la distanţe de sute sau mii de kilometri, în momentul sacrificării.
Cea mai puternică rezonanţă (legătură telepatică) există între mamă şi copil, la nivel uman, la fel ca la toate animalele.
Cercetările au demonstrat inclusiv faptul că plantele reacţionează la gândurile oamenilor, deci că există schimb de informaţie multidimensional la nivelul viului, a ceea ce vieţuieşte, şi nu numai, după cum afirma şi dr Calligaris...

Gândurile sunt generate de... gânduri, într-un mod în care nu putem vorbi de o "naştere" (generare) a unui gând din nimic, ci de o naştere (generare) care are la originea ei alte două elemente asemănătoare.
Aşa cum un om nu se naşte din nimic, ci din alţi doi oameni care au INTERACŢIONAT reciproc, aşa şi un gând se naşte din alte două gânduri care au interacţionat reciproc. 
Metaforic, un gând pătrunde un altul, şi din interacţiunea lor se naşte un gând nou, o... trăire, o experienţă.
Un singur gând, izolat, nu poate da naştere la nimic, ci doar interacţiunea sa cu alt gând poate.
Şi aşa cum un copil evoluează psihic prin interacţiunea cu alţi oameni, aşa şi gândurile complexe se dezvoltă şi evoluează prin interacţiunea cu alte gânduri.
Dar trebuie avută mare atenţie, căci copilul nou-născut (la fel ca şi naşterea unui nou gând în minte) trebuie perceput, în esenţa sa, ca reprezentând efectul unei TRANSFORMĂRI. 
Căci DOAR FORMA ESTE NOUĂ, UNICĂ, INDIVIDUALĂ, INDIVIDUALIZATĂ, NU ŞI CONŢINUTUL ! 
Conţinutul este PRELUAT şi TRANS-FORMAT într-o formă nouă, individualizată formal. 
De exemplu : conţinutul corpului unui bebeluş este format şi transformat din elementele DEJA EXISTENTE în mediu, prin hrănire-alimentaţie. 
Doar forma este nouă, nu şi conţinutul - elementele chimice de bază, care se transformă substanţial, prin combinare lor în diverse substanţe chimice. 
Atomii din care este format corpul material sunt preluaţi din mediu, ei erau preexistenţi şi vor dăinui în continuare după moartea organismului - încetarea vieţii.
În corpul uman conţinutul este în permanentă schimbare, transformare, prin interacţiunea cu mediul, dar la nivel de sistem terestru, sunt continuu refolosite aceleaşi elemente de bază în transformare, o parte dintre ele trecând prin organismele vii. 
Corpul se va descompune după moarte, şi prin descompunerea sa va elibera înapoi în mediu atomii împrumutaţi de la planeta-gazdă, Terra, de la care spiritul i-a "împrumutat" pentru a forma un trup fizic, în scop experimental. 
În acest mod spiritul poate experimenta modul de viaţă terestru, ca fiinţă umană, prin intermediul unui organism material omenesc. 
Prin analogie, gîndul "nou creat" nu este nou decât în mod FORMAL, ca FORMĂ-GÂND, nu şi ca elemente constitutive de bază. 
Iar el, în continuare, suferă o "dezvoltare" (evoluţie) din punct de vedere formal, prin interacţiunile sale cu alte gânduri (idei, judecăţi, raţionamente). 
Mediul în care el există este mediul mental, în care există o "substanţă" mentală de bază, din care sunt constituite gîndurile. 
A afirma că "gândurile sunt energie pură" este o eroare, căci ele au o anumită substanţialitate, aşa cum şi sufletul şi corpul fizic au. 
Afirmaţia că gândurile au o "încărcătură energetică", este mai potrivită, deşi nu este corectă nici ea, în mod absolut. 
Ştim că celulele organismului omenesc au încărcătură energetică, că membranele celulare sunt polarizate, că, fiind constituite în mare parte din apă, apa permite conducerea şi propagarea curentului, a energiei, că există ioni pozitivi şi negativi în celule, etc. 
Şi că, per ansamblu, corpul prezintă o AURĂ energetică, proprie, particularizată fiecărui individ. 
Prin analogie, fiinţa omenească are un "corp mental", care operează cu gândurile, în mod substanţial şi energetic, care se "împrospătează" mereu cu substanţă din mediul exterior, şi care operează continuu cu "formele-gânduri" oarecum asemănător modului în care plămânii inspiră şi expiră aerul, punându-l în circulaţie prin organism. 
Corpul mental "inspiră şi expiră" gândurile, şi le pune în circulaţie în cadrul unui sistem închis (oarecum asemănător aparatului respirator), în care ele ajung să fie "prezentate" spiritului. 
Azi cunoaştem mecanismul prin care respiraţia influenţează gândirea, şi folosim tot felul de tehnici respiratorii pentru relaxare. 
Acest mecanism şi tehnicile aferente au fost cunoscute de mii de ani, iar ştiinţa doar le-a redescoperit acum.  
De exemplu : ritmul tău respirator este în directă legătură cu ritmul în care gândurile străbat mintea ta. Cu cât respiri mai rar, cu atât vei avea mai puţine gânduri, şi, ca efect, te vei relaxa mental, şi, dacă vei continua cu ritmul lent de respiraţie, profund, vei... adormi. 
Căci mintea ta şi-a încetinit puternic ritmul, ca efect al încetinirii ritmului respirator. 

Bruce Lipton : "Prima credinţă (falsă) este aceea că trăim într-un Univers fizic, în care totul este făcut din materie şi obiecte fizice. 
Ea se bazează pe fizica newtoniană. Această fizică nu evidențiază lumea invizibilă a energiei. 
Fizica nouă, care nu mai e nouă demult, a apărut în 1925 şi se numeşte fizică cuantică. 
Aceasta „a întors masa” şi a afirmat: există o lume a materiei şi una a energiei, dar de fapt cea a materiei este formată din energie, aşa că întregul Univers este energetic. 
Dar cea mai importantă descoperire a fizicii cuantice este faptul că energia, lumea invizibilă, este cea care modelează lumea fizică. 
Energia invizibilă din jurul nostru schimbă, de fapt, lumea fizică. 
Fizicienii numesc această energie „câmp”, definind-o ca suma forţelor motrice invizibile care influenţează lumea fizică. 
Şi atunci, am avut revelația: este aceeași definiție cu cea a noțiunii de „spirit”. 
Prin „spirit” se înţelege suma forţelor motrice invizibile care influenţează lumea fizică. 
Prin urmare, noi am lăsat „spiritul” în afara ecuaţiei".
"Prin urmare, controlul genetic este vechea credinţă. Prin control genetic se înțelege ceva controlat de gene. 
În noua știință, acest control se numește „epigenetic”, ceea ce înseamnă o adevărată revoluţie în ştiinţă. 
Acel „epi-” din faţă înseamnă „deasupra”, aşa că atunci când spun control epigenetic, mă referă la controlul de dincolo de gene. 
Și dintr-o dată apare întrebarea: Ce anume controlează genele? MINTEA NOASTRĂ. 
Aceasta este noua ştiinţă. Ea ne spune că dacă schimbi modul în care experimentezi viaţa, dacă îţi schimbi credinţele, emoţiile şi atitudinile, atunci îţi schimbi conformaţia genetică. 
De ce e important asta? În vechea paradigmă, cea cu controlul genetic, tu eşti o victimă, deoarece genele te controlează. 
Noua paradigmă, noua ştiinţă, spune că tu eşti stăpânul, deoarece îți poţi schimba conformaţia genetică prin schimbarea credinţelor, a stilului de viaţă, a emoţiilor. 
Este în același timp modul prin care îți poţi crea boli și modul prin care te poţi vindeca, totul fiind legat de credinţele tale. 
Acum înțelegem mai bine ce înseamnă remisia spontană: cineva care are o boală în faza terminală, dacă-şi schimbă credinţa, dintr-o dată se vindecă. 
Cu ajutorul noii științe, noi ne putem controla sănătatea, putând trece de la postura de victimă, la aceea de stăpân al vieţii şi sănătăţii noastre. 
Asta schimbă întreaga viziune asupra sănătăţii şi a relaţiilor interumane. E o schimbare profundă la nivelul ştiinţei."
"Mintea este ansamblul de forţe invizibile, care sunt gândurile, iar gândurile vă influenţează biologia. Din acest motiv, dacă aveţi gânduri care nu sunt armonie cu viaţa şi cu celulele din corp, dacă aveţi gânduri dezechilibrate, vă autodistrugeți. 
Aceste gânduri invizibile vă modifică biologia corpului. Vechea ştiinţă spune că nu e nimic rău cu dv., ci doar cu anumite părţi dv., care s-au defectat. Dar noua ştiinţă spune: Nu! Dacă ceva nu e în regulă cu dv., în 90% din cazuri asta n-are nimic în comun cu corpul dv. fizic, ci doar cu gândurile dv., adică cu modul în care ele vă „conduc” corpul și pagubele pe care vi le fac. Gândurile dv. fac asta!"
"În prezent medicamentele alopate sunt cea mai mare problemă în îngrijirea sănătăţii, deoarece ele sunt cele care ne creează bolile şi probleme serioase cu care ne confruntăm. 
La facultăţile de medicină se învață că celulele comunică între ele prin reacţii chimice, hormoni, factori de creştere, neuropeptide etc. 
Se crede că asta e singura formă de comunicare. Datorită fizicii cuantice, acum știm că celulele nu comunică exclusiv prin substanţe, ci și prin vibraţii ale energiei, și aceasta într-un mod mult mai eficient. Celulele trimit continuu vibraţii unele spre altele. 
Este o descoperire importantă, deoarece nu mai e vorba de chimie. 
Vibraţia influenţează comportamentul celulei. Așadar, în loc să tratăm prin medicamente alopate şi substanţe chimice, putem vindeca cu energie. 
Acest lucru este cunoscut de mult timp! Atâta doar că într-o lume a fizicii newtoniene şi a medicinii moderne, s-a decis să ne bazăm pe medicamentele alopate şi pe corporaţiile farmaceutice. Iar ele nu vor ca noi să ştim despre vindecarea prin energie dintr-un motiv foarte simplu: vindecarea prin energie nu costă bani. 
Nu trebuie să cumperi nimic. Este motivul pentru care corporaţiile farmaceutice nu vor să ni se spună că ne putem vindeca şi altfel, deoarece le-am strica afacerile. Din păcate, medicina este în cea mai mare parte controlată de corporaţiile farmaceutice." 
   
Kato : Când vorbim de operaţiile gândirii, de analiză, sinteză, abstractizare, generalizare şi comparaţie, de fapt este vorba de o interacţiune a unor gânduri cu alte gânduri. 
Faptul că le privim ca pe nişte conexiuni mentale, asocieri, disocieri, etc, din punct de vedere fizic ar trebuie să ne dea de gândit în privinţa faptului că poate exista şi o anumită substanţialitate a acestor procese. 
Faptul că noi efectuăm operaţii mentale nu ar trebui privit ca ceva total abstract 
( "Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. 
În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete" DEX), ci ca ceva ce reflectă o realitate legată de existenţa unui substrat substanţial, chiar dacă el este numit "energo-informaţional" sau altcumva. 
Aşa cum lumina este undă şi corpuscul, iar spiritualitatea şi religia afirmă că "totul este lumină", "lumină din lumină", ar trebui să intuim existenţa unui "substrat corpuscular" al mentalului şi gândurilor. 
Când tu auzi cuvântul "apă", te gândeşti imediat la starea lichidă. Nu te gândeşti deloc la starea gazoasă, nu-i aşa ? 
Dar... când pătrunzi cu mintea esenţa apei, şi te gândeşti (raţionezi) că apa are formula chimică H2O, şi că este, deci, formată din două... gaze, hidrogen şi oxigen, atunci începi să înţelegi faptul că ceea ce simţurile percep nu îţi oferă destule informaţii despre esenţa realităţii, ci doar despre efectele de suprafaţă, perceptibile prin simţuri. 
Ce vreau să evidenţiez este capacitatea gândirii de a pătrunde esenţa realităţii, prin judecăţi şi raţionamente, în mod logic, raţional.
Mintea desfăşoară aceste operaţii, interacţiunile gândurilor, oferind mediul de interacţiune. 
Spiritul oferă instrumentul - facultatea de a opera în mediul mental.
Sufletul reprezintă INTERFAŢA mediatoare spirit-materie (materie = corp material şi lumea, mediul material), fiind, în esenţa ei, un fel de reflectare a spiritului, un instrument spiritual, adică al spiritului.
Sufletul este ca un mediu de generare şi vehiculare a trăirilor emoţionale, ce are funcţia de a fi un al doilea sistem de semnalizare cu rol în reglarea adaptativă a spiritului la lumea materială, primul fiind gândirea logică - intelectul, exercitată prin corpul mental. 
Sufletul există doar pe durata unei singure vieţi. 
După momentul morţii se resoarbe în spirit, care l-a generat, căci funcţia sa s-a încheiat. 
Ce am dorit să evidenţiez, dpdv spiritual, este faptul că există două sisteme diferite de relaţionare şi adaptare a spiritului (principiul conştient) la mediul (lumea) material, care pot fi controlate şi reglate separat, dar şi împreună, prin diverse metode şi tehnici, şi că există totuşi o interacţiune a acestor două sisteme, la un nivel superior, integrativ (mintea (intelectul) şi sufletul).
Există feed, dar şi feedback... 

Dacă un sălbatic şi un civilizat privesc spre un avion ce zboară pe cer, ei observă acelaşi lucru, dar interpretările lor pot diferi foarte mult.
Deci cunoscătorul, cel ce cunoaşte din experienţa sa, poate interpreta mai corect ceea ce observă.
În plus, poate cunoaşte, din experienţa sa anterioară, şi ceea ce nu poate fi poate observat, de exemplu faptul că în avion există piloţi, stewardese, pasageri, bagaje, motoare, fire electrice, etc.
În mod asemănător, cei ce au studiat natura spiritului şi a sufletului pot recunoaşte, prin observaţie, în manifestările observate, anumite lucruri ascunse observaţiei directe, de moment.
Dar ceea ce este cel mai important, privind cunoaşterea spirituală - a observaţiei naturii spirituale, a spiritului, sufletului, şi fenomenele conexe, este faptul că, prin exerciţii specifice, prin antrenament adecvat, omul îşi poate dezvolta capacitatea de percepere a fenomenelor spirituale ascunse percepţiei simţurilor corporale. 
Numim asta "percepţie extrasenzorială" (PES, ESP în engleză).
La baza acestui antrenament stă un proces de interiorizare, de focusare a atenţiei spre interiorul fiinţei, căci spiritul şi sufletul sunt elemente "subtile" de bază ale fiinţei, care se situează în centrul corporalităţii.
Observarea şi studierea lor presupune detaşarea de stimularea senzorială provenită prin simţurile corporale.
Această metodă a fost utilizată din timpuri străvechi, de diferite curente spirituale şi unele religii, dar nu este practicată de... oamenii de ştiinţă, încă.
De aceea, ei nu au, încă, un instrument adecvat de studiu, căci tehnologia actuală încă nu a putut depista natura energo-informaţională a spiritului şi sufletului.
Oamenii de ştiinţă au descoperit recent ceva ce au denumit "materie neagră" (dark matter), constatând că există un gen de materie răspândită în tot universul, dar pe care simţurile corporale şi tehnologia actuală nu o pot detecta!
Ea a fost descoperită în mod teoretic, prin calcule matematice, studiindu-se legile fizice la nivel astronomic, comportamentul aştrilor cereşti, a galaxiilor. 
Nu se ştie ce este de fapt această materie neagră, care scapă observaţiei şi înţelegerii, aşa cum şi natura spiritului şi a sufletului scapă ştiinţei, deocamdată... 

Vezi şi Trup, Suflet, Spirit (R Steiner): http://loveblog4all.blogspot.com/2014/09/trup-suflet-spirit.html



Playlistul meu Youtube "Psihologie"  katona nicolae
453 de videoclipuri nov 2016, în care puteţi urmări interviuri cu Dl Daniel David:

Lecturarea articolului, cu comentarii, inclusă în playlistul meu youtube Creaţii personale Kato
katona nicolae (97 de videoclipuri nov 2016)

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato : 

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:   Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Accesează acest link pt o ofertă mai completă de magazine, unde găseşti tot ce vrei:  https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner

Devino Patronul meu :)
Aici poti da o cafea :)  

TRUP, SUFLET, SPIRIT şi Iniţierea
(după Rudolf Steiner)


De n-ar fi ochiul plăsmuit solar,
Lumina s-o zărim cum am putea ?
De n-am avea în noi dumnezeiescul har,
Cum ne-ar putea divinul încânta ?  
                                       Goethe

"Nimeni nu are voie să spere că ar putea să-şi însuşească în cursul unei singure conferinţe lumea de noţiuni care ţine de ştiinţa spirituală." - R Steiner

Cine a fost Rudolf Steiner : http://ro.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Steiner 

Lecturarea acestui articol în playlistul Youtube ”Creații Kato”

Lecturarea acestui articol în variantă audio - Mixcloud:

Organizarea tripartită a fiinţei umane:Fiecare dintre cele trei elemente : trup, suflet, spirit se compun la rândul lor din câte trei elemente. 
Astfel, omul apare alcătuit din nouă elemente.
 Trupul se compune din: 
1. trupul ca atare; 
2. trupul vieţii (eteric); 
3. trupul senzaţiei.
 Sufletul se compune din: 
4. sufletul senzaţiei; 
5. sufletul înţelegerii; 
6. sufletul conştienţei.
 Spiritul se compune din: 
7. sine spirituală; 
8. spiritul vieţii; 
9. omul spirit.
 În omul întrupat, 3 cu 4 şi 6 cu 7 se unesc (se întrepătrund). 

Prin aceasta, cele 9 elemente se reduc la 7, şi se ajunge la împărţirea teosofică obişnuită a omului:
1. trupul propriu-zis (sthula sharira) ;
2. trupul vieţii (prana);
3. trupul senzaţiei pătruns de sufletul senzaţiei (corp astral, kama rupa);
4. sufletul înţelegerii (kama manas);
5. sufletul conştienţei pătruns de sinea spirituală (budhi manas);
6. spiritul vieţii (budhi);
7. omul spirit (atma).

Sinteză din Rudolf Steiner  "CUNOAŞTEREA SUFLETULUI ŞI A SPIRITULUI" Berlin, 24 octombrie 1907 :
Pentru cei ce se ocupă de ştiinţa spirituală este foarte deranjant faptul că în epoca prezentă, când se studiază fiinţa umană, nu se face nici o deosebire între cele două concepte : spirit şi suflet. 
Psihologia înseamnă, textual, ştiinţa, învăţătura despre suflet. 
Dar nici unul dintre cei care vorbesc despre psihologie sau ştiinţa despre suflet nu au conştienţa clară a faptului că la om trebuie să se vorbească despre suflet şi spirit. 
Tot ceea ce e pus în legătură cu viaţa lăuntrică a omului, cu gândirea, simţirea şi voinţa omului, e privit ca şi cum s-ar încadra în conceptul de suflet. 
Sufletul e considerat, pur şi simplu, opusul trupului şi corporalului uman şi se spune că omul e format din trup şi suflet. 
Sufletul este o entitate reală. Cine spune că omul e format din trup şi suflet, în general, nu e conştient deloc de faptul că se află astfel în prada unui dogmatism apărut relativ recent, în cursul evoluţiei creştine. 
Chiar creştinismul mai vechi, care mai pornea de la învăţăturile înţelepciunii, distingea în entitatea umană, cum distingeau toate învăţăturile înţelepciunii din diferitele epoci şi a diferitelor popoare, trupul sau corpul, sufletul şi spiritul. 
Abia deciziile luate mai recent cu ocazia unor concilii bisericeşti au abolit spiritul, şi abia după Conciliul de la Constantinopol se vorbeşte numai despre trup şi suflet.
Psihologia a avut cel mai mult de suferit şi cel mai puternic, din cauza modului de a gândi materialist. 
Nu numai că ştiinţa exterioară, care se ocupă de fenomenele senzoriale, a pierdut treptat noţiunea de spirit, ci chiar psihologia a pierdut noţiunea de suflet, adică propriul ei obiect de cercetare.
Materialismul, ca şi concepţie despre lume, poate fi comparat cu un om care se trage în sus prin propria sa forţă, ţinându-se de propriul său păr. 
Friedrich Albert Lange a spus în privinţa psihologiei un lucru care poate fi sintetizat în trei cuvinte: “psihologie fără suflet.” 
Alţi cercetători nu au avut curajul de a exprima această concluzie, dar ei acţionează şi cercetează în psihologie ca şi cum nu i-ar privi deloc conceptul despre suflet. 
Veţi găsi tot soiul de noţiuni despre suflet, dar dacă vreţi să aflaţi şi să cunoaşteţi, într-adevăr, ceva despre suflet, nu veți afla. Indiferent că veţi căuta să vă informaţi la Wundt sau la alţii, nicăieri nu veţi găsi lămuriri cu privire la natura și viaţa sufletului. 
Acolo găsiţi răspuns la tot felul de întrebări legate de modul în care percep oamenii obiectele din jurul lor, tot felul de speculaţii despre modul în care se raportează percepţia la conştienţă. 
Găsiţi tratate probleme referitoare la atenţie, la felul cum omul emite judecăţi, cum compară lucrurile între ele, cum şi le aminteşte, etc. 
Dar care este esenţa sufletului tău? 
Oare are aceeaşi soartă cu corporalitatea, de a se dezintegra şi a înceta să existe, după ce a survenit moartea? 
Ia parte numai la viaţa mediului senzorial din jurul tău, sau ia parte la o viaţă mult superioară, suprasensibilă, care nu se epuizează în lumea fizică? 
Astfel de întrebări și răspunsuri la ele, de o importanţă vitală, zadarnic le vei căuta în psihologie. 
Totul în viaţa umană trimite la ele, dar când intră în discuţie fiinţa reală a sufletului, atunci această problemă depăşeşte limitele cunoaşterii umane, cea numită științifică. 
Dacă te uiţi printr-o carte de psihologie, vei constata că exact aceleaşi metode şi procedee de cercetare care sunt aplicate la studierea naturii fizice, a vieţii din jurul nostru, şi pe care ne-am obişnuit să le numim metode naturalist-ştiinţifice, sunt folosite şi la studierea sufletului. Dar dacă sunt folosite aceste metode, nu poate rezulta altceva decât ceea ce ne întâmpină în literatura psihologică. 
Mai mult decât în orice alt domeniu, în cercetarea psihologică e important cine face aceste cercetări. 
Acolo unde domneşte gândirea materialistă, s-a ajuns tot mai mult la convingerea că rezultatele cercetării pot fi numai dintre cele care ne vin din exterior.
În lumea exterioară nu ne vine în întâmpinare nimic, dacă nu suntem înrudiţi cu lucrul respectiv, sau cu fiinţa respectivă, sau cu forţa respectivă din lumea exterioară, dacă nu purtăm în noi înşine ceva înrudit cu ele. 
Tot astfel, poate cerceta sufletul numai acela care caută în afara sinei sale ceva ce a trăit, ce a aflat în el însuşi. 
Nu oricine (mai ales în privinţa cercetării sufletului) poate fi psiholog, fiindcă omul observă din misterele celorlalte suflete numai atât cât a devenit realitate în el însuşi.

Ştiinţa spirituală se ocupă de spiritul ca atare. 
Ştiinţa spirituală are sarcina de a arăta că în dosul a tot ceea ce ne întâmpină în lume trăieşte spirit şi acţionează spirit.
Ce este pentru ştiinţa spirituală materia? 
Doar o altă formă a spiritului! 
Când ştiinţa spirituală vorbeşte despre materie, substanţă şi corp, ea vorbeşte despre ele cum vorbeşte despre gheaţă în raport cu apa.  
Gheaţa este apă sub o altă formă. 
Ştiinţa spirituală nu neagă materia şi corporalitatea, dacă afirmă că totul e spirit. 
Chiar dacă cineva spune că gheaţa e apă sub o altă formă, influenţele apei sunt, totuşi, altele decât acelea ale gheţii, aşa cum oricine poate observa.
Materia există, numai că este spirit sub o altă formă. 
Sub o formă care permite ca, dacă e observată din exterior, prin simţuri, să poată fi văzută. 
Acesta este esenţialul, în cazul materiei. 
Ceea ce acum câteva zeci de ani mai era un concept sigur, de exemplu eterul, materia, se pulverizează astăzi în faţa cercetărilor făcute ulterior. 
Şi ce rămâne din ceea ce se apropie de noi în lumea exterioară ? Ceea ce vedem şi auzim, sunet, culoare, căldură, etc.: ceea ce percepem. 

Să pătrundem până la concepţia că în dosul căldurii, în dosul sunetului, în dosul luminii, nu se află nimic din aceste vârtejuri de atomi care, în lunga epocă a materialismului, au fost considerate singura realitate. Real este în acest sens, ceea ce noi vedem, auzim, percepem drept căldură. Şi dacă privim în dosul culorii, în dosul sunetului, în dosul căldurii, aşa cum le simţim, cum le vedem, în dosul lor găsim, dacă luăm sunetul, cât timp el rămâne în lumea senzorială, aer în mişcare. 
Dar noi nu avem voie să mergem în dosul lumii senzoriale cu speculaţiile noastre. Trebuie să rămânem în lumea senzorială.
Dacă mergem în dosul sunetului, în dosul luminii, nu găsim nişte atomi de natură materială, care se cufundă în retina noastră, o impresionează şi produc în acest fel reprezentarea culorii şi a luminii. 
Dacă privim cu adevărat în dosul lor, găsim acolo Spirit! 
Culoarea se raportează la spirit precum gheaţa la apă. 
Sunetul se raportează la spirit precum gheaţa la apă. 
În dosul a ceea ce vede şi aude, în locul acelei lumi fantasmagorice de atomi ce trec unii printre alţii, adevăratul gânditor şi cercetător spiritual găseşte spiritul, realitatea spirituală, astfel încât întrebarea despre esenţa materiei îşi pierde orice sens. 
Fiindcă, în ce fel găseşte cercetătorul spiritual răspuns la întrebarea despre esenţa materiei? 
Ce este, în esenţa sa, ceea ce ne înconjoară afară, în lume, şi care ne apare drept materie? E spirit! Şi spiritul îl cunoaştem! 
Trebuie să găsim esenţa lui în noi înşine. 
Ceea ce suntem noi, în fiinţa noastră cea mai intimă, sunt şi toate lucrurile din lumea de afară, numai că sub o altă formă. 
Într-o formă care permite să fie văzute din exterior, când spiritul îşi dă o suprafaţă.
Când spiritul merge spre exterior, el apare drept culoare, drept sunet. 
Culoarea şi sunetul nu sunt altceva decât spirit, acelaşi pe care îl găsim în noi înşine, dacă ne înţelegem pe noi în mod just. 
Astfel, în ştiinţa spirituală, fiecare mineral este pentru noi spirit. 
Nici partea constitutivă a entităţii umane, pe care o numim trup fizic, nu este pentru noi, în entitatea sa adevărată, nimic altceva decât spirit, sub forma în care el există şi în natura aparent lipsită de viaţă. 
Dar ceea ce numim spirit uman se deosebeşte de spiritul care ne întâmpină în lumea de afară drept mineral şi plantă, drept munte, drept fulger şi tunet, drept copaci şi ape etc. prin faptul că acest spirit în sens restrâns se arată ca spirit sub forma lui cea mai originar-proprie, sub forma care îi revine lui însuşi, ca spirit. Ceea ce numim de obicei natură este, ce-i drept, spirit, dar spirit care îşi îndreaptă latura exterioară spre simţuri, şi ceea ce numim spirit în sens restrâns, este, în esenţa sa, exact acelaşi. 
Natura este, în privinţa formei, ceea ce, conform cu înfăţişarea sa cea mai originar-proprie, se îndreaptă spre sâmburele cel mai lăuntric al fiinţei noastre. 
Dacă vom căuta spiritul afară, în natură, îl vom găsi lipsit de viaţă în minerale, plin de viaţă în plante şi înzestrat cu simţire în animale. 
Omul reuneşte în sine această formă întreită a spiritului în cele trei părţi constitutive ale fiinţei sale, aşa cum le cunoaştem din punctul de vedere al ştiinţei spirituale. 

Putem ajunge la o cunoaştere reală a omului, doar dacă studiem natura complicată a fiinţei umane, şi nu ne mulţumim cu distincţia abstractă care se face între trup şi suflet, ci ne întrebăm: Cum e construit omul ?
Prin ştiinţa spirituală, noi distingem mai întâi trupul fizic, ceea ce are omul în comun, drept substanţe şi forţe, cu întreaga aşa-numita natură lipsită de viaţă. În trupul fizic al omului există aceleaşi substanţe şi forţe pe care le întâlnim afară, în lumea minerală.
Dar omul mai are, pe lângă acestea, o a doua parte constitutivă, pe care o numim trup eteric sau al vieţii. 
Când vorbim despre eter, acesta nu are nimic comun cu eterul fantasmagoric care a jucat atâta timp un rol important în ştiinţă şi la care în viitorul apropiat ar putea să se renunţe cu totul. 
În ceea ce priveşte trupul eteric, nu ne vom putea ocupa de metodele clarvederii superioare, dar vom înţelege trupul eteric cel mai bine dacă vom concepe lucrurile în felul următor: în trupul fizic sunt conţinute aceleaşi substanţe, aceleaşi forţe, dar într-un amestec şi o diversitate infinit de complicate, astfel că aceste substanţe nu pot forma ele înseşi trupul fizic. Nici un corp de plantă nu poate fi ceea ce este el, numai datorită forţelor fizice, şi, tot astfel, nici un corp de animal, nici un corp uman. 
Complexitatea, diversitatea amestecului şi dozajului ar face ca trupul să se descompună, dacă ar fi lăsat în voia propriilor sale forţe fizice şi chimice. 
În fiecare moment al vieţii, împotriva descompunerii corpurilor fizice lucrează trupul lor eteric, trupul vieţii. 
În momentul morţii, când trupul eteric /al vieţii se desparte de trupul fizic, substanţele şi forţele trupului fizic se supun propriilor lor legi. 
De aceea, în ştiinţa spirituală spunem: din punct de vedere fizic şi chimic, trupul fizic este un amestec ce nu se poate menţine în sine însuşi, dar trupul eteric se opune descompunerii trupului fizic, menține integritatea sa. 

Cea de-a treia parte constitutivă a entităţii umane este purtătorul plăcerii şi durerii, al bucuriei şi suferinţei, al instinctelor şi pasiunilor. Când viaţa începe să se interiorizeze, începem să vorbim în ştiinţa spirituală de un aşa-numit trup astral. 
Aceasta este a treia parte constitutivă a entităţii umane şi a treia parte constitutivă a entităţii animale.

Astăzi, oamenii au o noţiune foarte neclară despre ceea ce constituie entitatea individuală, încât anumiţi cercetători nu mai pot face deloc distincţie între un animal şi o plantă. Puteţi citi în cărţile de popularizare a ştiinţei că planta are aceleaşi manifestări ca un animal sau ca un om şi, de aceea se vorbeşte despre un “suflet al plantei”, în sensul obişnuit al cuvântului. 
Sufletul animal şi sufletul uman sunt confundate cu ceea ce sunt, la plantă, nişte manifestări de viaţă simple. 
Vorbim de un suflet animal sau uman, sau de un trup astral, când la forma de manifestare exterioară se adaugă viaţă lăuntrică, trăire lăuntrică, lăuntricul, interiorizarea vieții, fiind esenţialul. 
Dacă vedeţi o plantă, dacă o atingeţi, iar această plantă îşi strânge frunzele, înseamnă că asupra plantei a fost exercitată o excitaţie şi ea dă un anumit răspuns la această excitaţie. 
A spune că acest răspuns este o manifestare sufletească e dovadă de diletantism. 
Nu putem vorbi de suflet sau trup astral de îndată ce apare o reacţie de răspuns, căci atunci ar trebui să atribuiţi şi hârtiei de turnesol un suflet, atunci când se înroşeşte, dacă e cufundată într-un acid. 
Nu este esenţială o reacţie exterioară oarecare, ci faptul că în lăuntricul unei asemenea fiinţe are loc ceva. 
Dacă lovești o fiinţă, şi ea va prezenta o schimbare a formei sale, sau o altă reacţie exterioară, poţi numi asta un fenomen al vieţii, dar a vorbi aici de simţire sau de suflet, e o eroare. 
Se poate vorbi de un suflet sau de un trup astral abia atunci când fenomenului care are loc din punct de vedere exterior i se asociază în interior un eveniment nou, un fapt nou, când unei loviri sau presiuni i se alătură senzaţia de durere sau o altă reacţie, ceva care e trăit drept bucurie. 
Ceea ce face ca o fiinţă să fie o fiinţă sufletească, nu sunt manifestările pe care le are ea în exterior, ci procesele pe care le trăieşte în lăuntricul ei. 
Abia acolo unde apare senzaţia, acolo unde viaţa se transformă lăuntric în plăcere şi suferinţă, acolo unde un anumit obiect exterior nu exercită doar o atracţie asupra unei fiinţe, ci acolo unde în lăuntricul fiinţei apare o trăire în raport cu obiectul exterior, abia acolo se poate vorbi de suflet sau de trup astral. 
De un proces lăuntric poate fi vorba abia atunci când în interiorul fiinţei se mişcă un imbold, şi când fiinţa respectivă răspunde excitaţiei prin intermediul acestui imbold. 
Cine nu face o distincţie riguroasă între aceste lucruri, acela e incapabil să se ridice la conceptul de suflet, de trup astral. 
Suflet, trupul astral, omul îl are în comun cu animalele, dar nu şi cu plantele.  

A patra parte constitutivă, prin care omul trăieşte în lăuntricul lui ceva care face din el coroana creaţiunii de pe Pământ este ceea ce numim Eul uman. 
A cunoaşte acest Eu în entitatea lui proprie este o problemă extraordinar de importantă pentru întreaga cunoaştere.
În întreaga sferă a vorbirii noastre există un singur cuvânt, un singur nume care se deosebeşte de toate celelalte nume. Orice alt obiect îl puteţi desemna prin numele său, dar nu puteţi desemna la fel, cu numele său, ceea ce este Eul. 
Nu puteţi spune “eu” decât referindu-vă la dumneavoastră înşivă. 
Orice fiinţă este pentru o alta un “tu”, şi pentru fiecare fiinţă celălalt este un “tu”. 
Dacă e să fie rostit numele Eului, acest nume trebuie să răsune din sâmburele cel mai lăuntric al fiinţei. Au simţit-o şi religiile întemeiate pe ştiinţă spirituală şi, de aceea, ele au spus, în mod just: Aici, Dumnezeu rosteşte un prim sunet, un prim cuvânt, în sufletul uman, în forma lui cea mai originar-proprie, şi astfel expresia folosită pentru a desemna Eul le părea ceva sfânt. 
Din cauză că nimeni altul nu-l poate rosti, din cauză că numai sufletul însuşi îl poate rosti, ei l-au numit “numele inexprimabil al lui Dumnezeu”.
Ceea ce doctrina iudaică mai târzie a desemnat prin numele Jahve, nu e altceva decât expresia folosită pentru Eul care se desemnează pe sine însuşi în sine.

Şi acum, când privim această entitate formată din patru părţi (trup fizic, trup eteric, trup astral şi Eu), trebuie să spunem: Cu aceste patru părţi constitutive, pe care nu le posedă nici o altă fiinţă de pe Pământ în afară de om, stă în faţa noastră orice om, sălbaticul necultivat şi omul spiritual cel mai evoluat. 
Dar oamenii de pe Pământ se deosebesc prin faptul că unul a lucrat mai mult, cu Eul său, asupra celorlalte trei părţi constitutive, altul mai puţin. 
Omul spiritual, de înaltă gândire, a lucrat din direcţia Eului asupra corpului său astral. 
Sălbaticul necultivat a lucrat prea puţin asupra corpului său astral, îl are încă aproape aşa cum l-a primit de la natură, de la puterile divine. 
Moralistul şi idealistul cu gândire înaltă, l-au transformat, l-au curăţit şi purificat.

Un trup astral e format din două părţi: o parte pe care omul o are fără contribuţia sa, şi o alta, pe care el a prelucrat-o, care este munca Eului său. 
Oamenii aflaţi la o mare înălţime şi-au adus aproape întregul trup astral sub stăpânirea Eului, astfel încât în trupul lor astral nu se petrece nimic care să nu se afle sub stăpânirea Eului. 
În omul sălbatic, totul se petrece în virtutea unor lucruri care nu au legătură cu Eul, în omul cu gândire înaltă, totul se petrece în virtutea a ceea ce el a făcut din trupul său astral. 
Atâta cât a fost transformat de către Eu din trupul astral, atâta sine spirituală sau manas există în om.

Avem acum cinci părţi constitutive ale entităţii umane: trup fizic, trup eteric, trup astral, Eu şi Sine spirituală. 
Oamenii au capacitatea de a transforma, de a purifica şi înnobila, nu numai trupul lor astral, nu numai suma poftelor, pornirilor şi instinctelor lor, ci au şi capacitatea mai înaltă de a-şi transforma trupul eteric. 
În viaţa obişnuită, oamenii care parcurg o cale spirituală lucrează la înnobilarea treptată a corpului lor astral deja, prin impulsurile obişnuite ale vieţii, prin noţiunile lor morale, prin reprezentările intelectuale. 
Tot ceea ce învăţăm noi, transformă trupul astral. 
Dacă vrem să ne facem o idee despre opoziţia dintre transformarea trupului astral şi transformarea trupului eteric, prin munca Eului, trebuie să ne amintim cum eram la opt ani. 
Pe atunci nu ştiam multe dintre lucrurile pe care le ştim astăzi. Am învăţat multe. 
Sub influenţa sentimentelor pe care le-am asimilat, trupul astral s-a transformat, şi-a integrat sinea spirituală sau manasul. 
Dar tot ceea ce constituia, pe vremea când aveam opt ani, temperamentul nostru, înclinaţiile noastre, etc, nu s-a transformat în acelaşi fel. 
Dacă la opt ani erai un copil mânios, încăpăţânat, atunci probabil că mai ești uneori şi astăzi mânios ori încăpăţânat. 
Transformarea temperamentului şi a înclinaţiilor înaintează mult mai încet.  
Progresele făcute de trupul astral le putem compara cu minutarul unui ceas, iar progresele făcute de trupul eteric cu înaintarea acului orar. 
Înclinaţiile se schimbă numai dacă se transformă trupul eteric, şi pentru aceasta e nevoie de impulsuri mai puternice decât pentru transformarea trupului astral. 
Astfel de impulsuri puternice are omul axat pe ştiinţa spirituală, şi el le poate deja avea, când este expus impresiilor unei opere de artă dincolo de care omul vede un sens infinit.
Aceste impulsuri nu sunt active numai asupra trupului astral, ci ele sunt atât de puternice încât şi trupul eteric al omului este purificat şi transformat. 
Tot aşa este când omul se află în faţa unui tablou, şi când prin culoare îl pătrunde un impuls al veşniciei. 
Dar cele mai puternice sunt, totuşi, impulsurile religioase ale omenirii. 
Impulsurile religioase care au străbătut epocile i-au transformat pe oameni într-o măsură atât de largă, încât le-au cuprins trupul eteric, astfel că, în ceea ce priveşte trupul eteric, oamenii au în ei două părţi, partea netransformată, primită de la natură, şi partea transformată. 
Partea transformată se numeşte spiritul vieţii sau budhi.
Iniţierea constă în faptul că omului i se pun la îndemână mijloacele prin care poate să-şi transforme tot mai mult trupul eteric. 
De aceea este valabil pentru discipol faptul că orice învăţare intelectuală, tot ceea ce el îşi poate însuşi ca la şcoală, nu e decât pregătire. 
Pentru cel ce se supune unei căi spiritual-ştiinţifice de educaţie, e mult mai important decât întreaga asimilare de conţinuturi intelectuale, ca el să transforme, în mod voit şi conştient, fie şi o singură înclinaţie a sa în alta, chiar dacă nu e vorba decât de un gest al mâinii. 
Transformarea unui asemenea gest poate avea mai multă valoare decât o cantitate oricât de mare de cunoştinţe teoretice însuşite. 
Iniţierea constă din impulsuri care purifică şi curăţă trupul eteric uman. 
Pe urmă, în acei oameni care se înalţă la curăţirea şi purificarea trupului fizic, aceste impulsuri merg mai departe, şi acesta e lucrul suprem pe care îl poate realiza omul în actuala sa viaţă. 

Deşi trupul fizic e partea constitutivă cea "mai de jos", este ceva deosebit în faptul că omul acţionează asupra trupului fizic, căci fiind partea cea mai de jos, trebuie folosite forţele cele mai puternice pentru a-l transforma pe acesta în forma sa originară, în forma spiritului pur. 
Purificarea acestui trup fizic începe prin anumite metode de reglare a procesului respirator. 
De aceea, partea astfel transformată e numită atma sau omul-spirit propriu-zis - atma nu înseamnă nimic altceva decât respiraţie. 
De aceea, când e transformat trupul, atunci are loc autoeducarea spiritual-ştiinţifică pe treapta cea mai înaltă. 
Prin aceasta, omul dobândeşte nu numai facultatea de a trăi în mod conştient în trupul său fizic, de a cunoaşte fiecare globulă a sângelui său, fiecare curent nervos, ci el ajunge să acţioneze afară, în natura cea mare, el ajunge să devină, dintr-un om care înainte era închis în pielea sa, un om capabil să acţioneze asupra forţelor Universului şi ale Cosmosului. 
Aşa trece omul în acea stare prin care devine una cu Cosmosul. 
Tot ceea ce se spune despre o unire cu Cosmosul, care nu se face pe calea unei adevărate autoeducaţii şi evoluţii, e doar vorbărie goală.
Omul devine una cu Cosmosul prin faptul că el îşi transformă mai întâi trupul astral, pe urmă trupul eteric şi, în sfârşit, trupul fizic.  
Prin aceasta, el devine una cu Cosmosul, aşa cum degetul mic e una cu trupul fizic, de care aparţine. 
Aceasta este o cale absolut normală şi legică a evoluţiei umane, pe care au mers mulţi oameni, pe care, până la un anumit punct, mergem cu toţii deja acum şi pe care vom merge toţi în viitor.
 
Ce este corpul astral : suma poftelor, pornirilor şi pasiunilor, a plăcerii şi suferinţei, bucuriei şi durerii. 
Tot ceea ce conlucrează astfel în om este manifestare a spiritului, spirit într-o anumită formă; pentru că totul e spirit. 
Eul său lucrează asupra trupului astral prin faptul că spiritul se deschide Eului, în forma lui cea mai originar-proprie. 
În pasiuni, porniri şi pofte, spiritul e ascuns, aici el apare în manifestările sale. 
În Eu, el se revarsă în forma lui cea mai originar-proprie şi Eul îl lasă, la rândul său, să se reverse cu totul în trupul astral, astfel că Eul mijloceşte între forma originar-proprie a spiritului şi aceea a manifestării sale. 
Aşa stau lucrurile cu trupul eteric şi, în cele din urmă, şi cu trupul fizic, şi aşa are loc o spiritualizare permanentă, în timpul transformării celor trei corpuri sau părţi constitutive ale entităţii umane. 
Pe cât e de adevărat că tot ceea ce ne întâmpină sub formă de minerale e spirit (spirit în efectul său exterior), tot atât de adevărat este că ceea ce ne întâmpină în om se află pe calea spiritualizării prin ceea ce Eul însuşi toarnă în entitatea inferioară. 
Dar numai dacă între această manifestare exterioară, partea materială a omului (trupul său fizic, trupul eteric şi trupul astral), şi părţile constitutive ale spiritului (sinea spirituală sau manasul, spiritul vieţii sau budi, omul-sprit sau atma), care îşi trimit lumina în cele trei corpuri, numai dacă între acestea se află Eul, este posibilă această transformare a spiritului în cele trei corpuri. 
Eul trebuie să stea între ele, și atunci părţile constitutive superioare le pot prelucra pe cele inferioare.
 
Am cunoscut esenţa Eu-lui prin numele lui. Niciodată, dacă ne desemnează pe noi înşine, acest nume, acest Eu, nu poate să răsune din exterior la urechea noastră. 
Prin aceasta am spus mai mult decât prin toate frazele ce stau scrise în cărţile de psihologie. 
Dacă oamenii ar înţelege cum trebuie ce este Eul, prin faptul că acest nume nu poate răsuna niciodată spre noi din exterior, atunci s-ar realiza mai mult decât a realizat întreaga psihologie. 

Animalul are şi el un Eu, dar nu în lumea fizică. 
Omul se deosebeşte de animal prin faptul că el îşi are Eul în lumea fizică.  
Eul este acela care face ca spiritul să se reverse dinspre lăuntric în afară, intrând în ceea ce este altă formă a spiritului, în diferitele materii, chiar în sufletul însuşi, în ceea ce numim trup astral. 
De aceea, putem desemna, pur şi simplu, esenţa Eului drept interiorizare. 
La animal, această interiorizare e abia pregătită. 
Şi animalul are un Eu, dar nu animalul individual, ci o întreagă specie de animale.
Toţi leii împreună, toţi tigrii împreună, au un Eu, şi acest Eu se află în lumea suprasensibilă. 
E ca şi cum de la un animal care aparţine unei specii s-ar întinde nişte fire invizibile, spre sufletul-grup sau sufletul speciei, acelaşi pentru toţi. 
Un asemenea suflet-grup a devenit suflet uman individual.  
Ceea ce are o întreagă grupă de animale, are fiecare om individual. 
De aceea, la animal abia se pregăteşte interiorizarea care duce la formarea sufletului. 
Vedem acest lucru dacă studiem aşa-numitul suflet al animalului, trupul astral. Interiorizarea propriu-zisă a acestui suflet, prima pătrundere a luminii spiritului, e posibilă în lumea noastră acolo unde Eul se află el însuşi în această lume, ca suflet individual. 
Sufletul care are în el Eul, este în stare, datorită acestui lucru, să lase spiritul să se reverse în materie. 
Vedem, aşadar, că spiritul şi trupul, spiritul şi materia, sunt două entităţi, dacă putem spune astfel, una fiind, de fapt, aceeaşi ca şi cealaltă, numai că sub o altă formă. 
Materia şi trupul sunt spirit sub o altă formă. 
În lume, ele diferă una de alta numai aşa cum diferă între ele gheaţa şi apa. Ele sunt diferite, cu toate că sunt unul şi acelaşi lucru. 
Şi la mijloc e situat sufletul. El este elementul de unire între spirit şi trup.
 
Putem înţelege omul numai dacă îl concepem sub forma alcătuirii tripartite, constând din :
1. trup (trupul tripartit - trup fizic, trup eteric şi trup astral),
2. spirit în devenire: manas, budi, atma sau sine spirituală, spirit al vieţii şi om-spirit, 
3. suflet, drept entitatea care le transformă pe unele într-altele, care participă la viaţa trupului şi la viaţa spiritului. Putem înţelege sufletul numai dacă îl vedem lucrând astfel din direcţia spiritului asupra trupului. 
Dacă îl studiem din acest din punct de vedere, vom găsi răspuns, prin ştiinţa spirituală, tocmai la acele întrebări pe care sufletul uman trebuie să şi le pună în raport cu entitatea reală a sufletului. Vedem că, la om, sufletul e situat între trup şi spirit. 
La omul sălbatic sufletul nu va putea aspira în trup decât o mică picătură de spirit. Acesta se află încă în întregime sub influenţa factorilor exteriori, foamea şi setea, sub influenţa a ceea ce trupul eteric sau trupul vieţii îi imprimă, drept fenomen de viaţă, sub influenţa instinctelor şi poftelor ce merg până la animalitate. 
Sufletul unui idealist foarte evoluat înclină spre spirit, îşi cucereşte o conştienţă superioară şi se eliberează de existenţa materială. 
Ştiinţa spirituală ne arată că transformarea constă din forme. Aceasta e ceea ce noi numim materie. 

Dacă privim de pe această poziţie spiritual-ştiinţifică lumea care se află de jur împrejurul nostru, atunci ni se arată că ea este într-o permanentă transformare, aşa cum şi din punct de vedere exterior natura ni se arată într-o permanentă transformare. 
Vedem cum primăvara floarea iese din sămânţă. Toamna, o vedem ofilindu-se iarăşi, dar esenţa e păstrată în sămânţă – ca să reînvie în anul următor. 
Tot astfel, ştiinţa spirituală ne va arăta că trupul e construit de către spirit şi că esenţa acestui spirit, când trupul se descompune, se păstrează ca sămânţă spirituală, ce reapare mereu şi mereu. 
Putem transforma gheaţa în apă şi apa în gheaţă. Tot aşa se transformă spiritul în trup. 
Trupul se descompune, dar spiritul din el se păstrează şi reapare în forme mereu noi. 
Suntem conduşi astfel spre legea pe care o numim legea stărilor alternative din viaţa umană. 
Aici, omul trăieşte în trupul fizic, în trupul eteric şi în trupul astral. 
Dar el mai are şi o altă viaţă, care a existat înainte de această viaţă şi va exista după această viaţă. 
La fel cum aici trăieşte în aceste trei corpuri, atunci el trăieşte în lumea spirituală. 
Şi de acolo el îşi aduce cu sine puterile care îi construiesc trupurile, care îi dau forma pe care el o are, chiar dacă în spirit viaţa e altfel.  
Acesta e lucrul care ni se arată, dacă înţelegem ştiinţa spirituală în mod just. Ni se arată atunci că omul duce o viaţă care alternează între naştere şi moarte: viaţa în trup, pe de o parte, şi viaţa dintre moarte şi o nouă naştere, până când el păşeşte spre o nouă încarnare – viaţa în spiritual, pe de altă parte. 
Şi cel care trăieşte aici în trup şi acolo în spirit, şi alternează între viaţa în trup şi viaţa în spirit, e sufletul. 
Dar, de fiecare dată când a trecut printr-o încarnare, omul a lucrat asupra trupului său şi, ca suflet, el ajunge, îmbogăţit cu roadele vieţii pământeşti, înapoi, în ţara spiritelor. 
Sufletul evoluează mereu mai departe, urcă mereu mai sus.
Astfel, el este şi mijlocitorul între spirit şi trup. 
Şi astfel suntem conduşi până la graniţa care ne arată, dacă privim în mod just spiritul, sufletul şi trupul, care e raportul lor reciproc. Ajungem să ştim că ceea ce se descompune, ceea ce se preface în praf şi pulbere, este o metamorfoză a ceea ce constituie fiinţa cea mai lăuntrică a sufletului, după cum ştim că toate cele temporale sunt forme a ceea ce e veşnic. 
O asemenea ştiinţă spirituală conduce spre o ştiinţă care dă cu adevărat răspuns la întrebările referitoare la soarta omului după moarte, la întrebările pe care le are de pus inima umană, în general, dacă vrea să ştie de o asemenea ştiinţă. 
O ştiinţă care îşi pune în faţă nişte limite nu vede ceea ce este mai important. De aceea e atât de limitată psihologia oficială. Într-un anumit sens, e important să învăţăm ceea ce ne oferă ea. Ştiinţa spirituală nu o dispreţuieşte, dar o consideră insuficientă, atâta timp cât nu se merge spre esenţa spiritului şi a sufletului. 
Aceasta e calea justă spre cunoaşterea spiritului şi a sufletului: Prin faptul că duce o existenţă în timp, sufletul e legat de corpurile lui, dacă putem spune astfel, e împletit în aceste corpuri, şi ceea ce îl atrage spre aceste corpuri e acea parte care constituie o piedică pentru viaţa curată, purificată, pe care omul o duce în spirit, între moarte şi o nouă naştere. 
Ajungem să înţelegem treptat unde sunt piedicile sufletului, când el se pregăteşte pentru noua naştere, că după moarte sufletul trebuie să se elibereze nu numai de trup (fiindcă acest lucru îl face deja moartea) ci de înclinaţia spre trup. 
Cu ajutorul conceptelor juste despre spirit, suflet şi trup, aflăm şi care este soarta sufletului în pelerinajul din timpul vieţii trupeşti şi din timpul vieţii spirituale.
 
Prezentarea de mai sus nu a ţinut seama de ceea ce se dobândeşte prin metodele clarvederii şi ale iniţierii, apelând numai la înţelepciunea intelectuală umană obişnuită, arătând că şi în acest fel se poate ajunge la concepte juste despre suflet şi spirit. 
Realităţile pot fi înţelese prin logica obişnuită şi printr-o gândire temeinică. 
Cel ce respinge ştiinţa spirituală, deoarece nu este un clarvăzător, o face nu din cauză că îi lipseşte clarvederea, ci pentru că nu îşi aplică gândirea într-un mod temeinic şi cuprinzător. 
Ştiinţa despre suflet a suferit mult în epoca materialismului. Cel mai mult au suferit din cauza materialismului conceptele de suflet şi spirit. 
Ştiinţa spirituală va trebui să facă în aşa fel încât să-şi asume misiunea de a readuce omenirii nişte concepte pure şi purificate despre suflet şi spirit. În acest fel, ea va fi cea care va sluji cel mai bine înaltelor tradiţii religioase, care ştiu să facă deosebire între spiritul uman şi cuprinzătorul spirit al lumii, pe care tradiţiile religioase îl numesc Spiritul Sfânt.
Putem înţelege cu ajutorul ştiinţei spirituale şi multe alte lucruri pe care omenirea le va şti în viitor, şi pe care în vremurile timpurii ale evoluţiei doar le-a presimţit, prin spiritele ei cele mai evoluate. 
Sufletul poate fi fericit şi plin de pace dacă lasă spiritul să se reverse în el şi, din spirit, să plăsmuiască, să modeleze corpurile. 
Ceea ce ne vine în întâmpinare din exterior este spirit modelat, şi ceea ce face ca materia să ia formă se revarsă în jos, spre noi, din lumea spirituală. 
Ceea ce vede ochiul nostru la o formă drept culoare este spirit "densificat", iar puterea care pătrunde în materie şi face să apară forma provine din ceea ce e veşnic.
În toate trebuie să vedem spirit condensat şi plăsmuit într-o formă. Materia nu există (în sensul în care cred oamenii că există). Ceea ce este materia se raportează la spirit precum gheaţa la apă. Dacă dizolvaţi gheaţa, rezultă apă. 
Dacă dizolvaţi materie, ea dispare ca materie şi devine spirit. Tot ceea ce e materie, e spirit, e forma exterioară de manifestare a spiritului.
Ceea ce trăieşti ca fiind exterior poate să-ţi apară în aşa fel încât să-ţi spui: tot ceea ce este aici îmi pare ca modelat din lumea spirituală. 
Forma îmi apare drept ceva sfânt, care a pătruns ca un fulger în simpla materie, şi când văd forma însăşi, ea pare că se cufundă în materie şi iarăşi se retrage din aceasta...
Nu se află nimic în dosul a ceea ce noi percepem, ci numai spiritul şi lumea spirituală în care pătrundem.
Acesta e lucrul pe care îl căutăm în dosul fenomenelor. În lumea fenomenelor materiale noi nu căutăm o lume de atomi care se tălăzuiesc unii printre alţii, ci lumea spiritului. 
Se află pe o cale sterilă acela care crede că găseşte în dosul fenomenelor exterioare o altă lume materială. 
Va veni vremea în care această superstiţie va fi recunoscută ca atare şi în care multe dintre lucrurile considerate astăzi superstiţie se vor dovedi juste.
Ceea ce vrem noi, este certitudinea, şi pe aceasta o putem dobândi numai dacă percepem în noi spiritul. 
Ştiinţa despre natură se va transforma în ştiinţă spirituală. 
Astăzi, ea se află la răscruce. Unii încă nu recunosc acest lucru, alţii pot să-l vadă. Va veni vremea în care va exista o armonie minunată între cunoaşterea faptelor furnizate de ştiinţele naturii şi ceea ce afirmă ştiinţa spirituală. 
Ea nu va face niciodată o afirmaţie care să contrazică o constatare a ştiinţelor naturii. 
Ştiinţa spirituală admiră şi astăzi lucrările spiritului în materialism. 
Ştiinţa spirituală vrea să înţeleagă lumea, pentru a acţiona în ea.
Într-un viitor nu prea îndepărtat vom vedea apărând acea frumoasă alianţă dintre concepţia despre lume naturalist-ştiinţifică şi cea spiritual-ştiinţifică. 
Vom vedea că faptele furnizate de ştiinţele naturii vor fi de folos concepţiei spirituale şi că, de asemenea, concepţia spirituală va fi folos ştiinţelor naturii. De aceea va fi clădită puntea de legătură. 
Spiritul uman poate să prospere numai dacă modalităţile sale de a acţiona sunt în armonie unele cu altele.

Câţi nu duc astăzi dorul păcii exterioare, al armoniei exterioare şi al fericirii exterioare a omului. 
Dar toate cele exterioare sunt o formă de manifestare a celor interioare, iar viaţa umană exterioară nu poate fi decât o consecinţă a celei lăuntrice. 
Se va naşte o viaţă umană exterioară fericită dacă există suflete pline de bucuria speranţei, de încredere în viitor. Ele vor şti să întemeieze pacea socială justă, iar din pacea lăuntrică va lua naştere pacea exterioară. 
De aceea se pare că nu e lipsit de importanţă să privim această ştiinţă despre natură aflată la răscruce şi să arătăm cum unul dintre drumuri va ajunge într-o fundătură, dar celălalt trebuie să ducă în mod absolut clar pe tărâmurile care sunt şi acelea ale ştiinţei spirituale. 
Aşa vor conlucra ele în viitor şi edificiul lumii va fi îmbogăţit din două direcţii. Va fi o armonie mare, desăvârşită, şi ea va fi în om armonia lăuntrică a sufletului, care este ţelul final al ştiinţei spirituale.  
R Steiner

CĂRŢI utile :
- Cărţi de Rudolf Steiner : http://bit.ly/1e5LFNU ; http://bit.ly/1e5MqXf ; http://bit.ly/1Kb4SuF ; http://bit.ly/1Ea0Fzb ;
- Cărţi despre Lumea de Dincolo : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Playlistul meu youtube ”Rudolf Steiner Antroposofia” - 38 materiale video. Vizionare plăcută !

Cursuri Online Dezvoltare Personală - LINK

Distribuie dacă ți-a plăcut, mulțumesc! 

Toate blogurile, conturile, paginile și grupurile mele Facebook:

https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE/kato-resurse-utile-dezvoltare-spirituala

Poți susține activitatea mea prin sponsorizare pe platforma  Patreon sau Buy Me A Coffe, și vei beneficia de bonusuri (articole și materiale video destinate sponsorilor): 

https://www.patreon.com/KatoKatonaNicolae

https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

CONTUL MEU PE PLATFORMA BUY ME A COFFE unde cine vrea poate sponsoriza activitatea mea, iar cei ce vor deveni Membri cu sponsorizare lunară au acces la articole și videouri bonus Mulțumesc

Publicată de Katona Nicolae pe Vineri, 11 decembrie 2020

Mulțumesc!

Vizitează Forumul Portal Spiritual Kato - forum de informare și discuții NOU creat: https://kato-portal-spiritual.ro/forum/

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

FILME DOCUMENTARE, PSIHOLOGICE, SPIRITUALE...

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Mulţumesc !

-Aici ai linkul către CUPRINSUL blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole!http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Softuri utile pt reclame video la preț foarte bun (dă click pe titluri)
StopMotionCreator
Storyxy 
Promoyze
AscendPages 
Offeo - creezi videoclipuri uimitoare pentru social media
Designrr - Creare ebook-uri
VOOPLAYER - Video Hosting and Marketing Platform for Business
StreamYard - studio emisie live

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

 

Powered by JVZoo.com 

Mediul lumii spirituale

Mediul este descris de subiecți în termenii unor structuri fizice terestre, care acolo pot fi reproduse mental, prin voință, unele de către ghizi sau cu ajutorul ghizilor, altele de spiritele subiecților, conform dorinței și voinței lor. Personal am senzația că acea lume este ca un mediu gol de elemente, în care mintea poate crea orice, umplând acel gol cu creații mentale.

Entitățile elementale (după Rudolf Steiner)

Entitățile elementale - sunt entităţi care există în cadrul realităţii noastre ca fiinţe spirituale, care, însă, într-un anume fel s-au abătut de la mersul regulat al evoluţiei şi a căror însemnătate constă tocmai în faptul că ele se abat de la curentul normal de evoluţie. Tocmai prin poziţia pe care ele o ocupă în cosmos vor juca un rol însemnat în evoluţia noastră spirituală într-un viitor nu prea îndepărtat. Asemenea entităţi elementale sunt ca un fel de părţi neregulate, desprinse din nişte suflete-grup.

ELEMENTELE / PRINCIPIILE UNIVERSALE (Akasha, Aer, Foc, Apă, Pământ)

Elementele : Toată creaţia, macrocosmică şi microcosmosmică, se bazează pe elemente. Hinduşii le-au denumit "Tattwas". Persoana care cunoaşte şi stapâneşte elementele este numită magician. Elementele trebuiesc privite ca reprezentând calităţi universale, nu doar ca manifestări fizice, ce prezintă doar aspectele inferioare, materiale.

Spirit, spirite. Ce este Spiritul

Încep o serie de sinteze efectuate pe baza unor materiale studiate de mine cu mare atenție. Postările mele vor suferi modificări, adăugiri, cu timpul. Este vorba de o muncă de analiză și sinteză a unor teorii care au multe lucruri în comun, și cu care eu personal rezonez.

Nașterea spiritelor (după cercetările Dr Michael Newton)

Sinteza ce urmează este rezultatul afirmațiilor subiecților trimiși în transă hipnotică de către Dr Michael Newton să investigheze momentul creației lor, a nașterii lor ca spirite. Puțini subiecți au putut "coborâ" în timp atât de mult, iar relatările lor reprezintă ceva ce pare desprins dintr-un film științifico-fantastic.

O SERIE DE CĂRȚI MINUNATE DESPRE SPIRIT, VIAȚA SPIRITUALĂ, VIEȚILE ANTERIOARE, LUMEA DE DINCOLO, EXISTENȚA DE DINAINTE ȘI DUPĂ MOARTEA CORPULUI OMENESC

(În josul unora dintre pagini ai și o secțiune numită "Cărți de același autor", unde există și alte cărți interesante scrise de același autor. Această colecție am făcut-o dintr-o listă de peste 1.300 de titluri ! ) Nu uita faptul că o carte bună reprezintă un cadou apreciat de majoritatea oamenilor, datorită utilității sale.