Kato Live embed Video

kato-podcast

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

vineri, octombrie 13, 2017

Ce sunt Actele ratate?



ASCULTĂ TEXTUL: Dacă selectezi cu mouseul un fragment de text, textul va fi citit de o voce text-voce, după ce pagina este încărcată complet în browser!

”ACT RATAT, fapt al vieţii cotidiene, în general lipsit de importanţă, care survine pe neaşteptate, accidental, în comportamentul normal al unei persoane.
S. Freud a demonstrat în 1901 că actele ratate, cum sunt pierderile de obiecte, uitarea sau lapsusurile, sunt încărcate de sens
De exemplu, o tânără femeie îşi scoate verigheta spre a se spăla pe mâini la restaurant, o uită pe chiuvetă şi o pierde. 
La scurt timp după aceea se desparte de soţul ei. 
Pierderea verighetei poate fi interpretată ca o acţiune anticipată. 
Factori psihofiziologici, cum ar fi oboseala sau starea de excitaţie, pot favoriza apariţia actelor ratate, dar fără a le explica. 
Pe de altă parte, nu toate „rateurile" acţiunii sunt acte ratate. 
Au dreptul la această denumire numai „accidentele" cărora le putem demonstra sensul ascuns şi care constituie formaţiuni de compromis între o intenţie conştientă, un proiect şi o dorinţă inconştientă refulată.” - Larousse Dicționar de Psihologie, Norbert Sillamy, Membru al Societăţii franceze de psihologie
http://www.bp-soroca.md/psihologie/6365042-Dictionar-Psihologie-Larousse1.pdf 

Actele ratate sunt fenomene psihice prin care unele manifestări ale inconştientului apar în câmpul conştiinţei. Sunt fenomene psihice care rezultă din interferența a două intenții
- o intenție sau activitate conștientă  
- o intenție preconștientă sau chiar inconștientă.
În spatele fiecărui act ratat există o intenţie, o tendinţă, o asociere. 
Ele au întotdeauna un sens. 
În mintea umană nimic nu se produce fără sens.
Actul ratat este un concept al psihanalizei clasice reprezentând o eroare de vorbire, memorie sau acțiune atribuită unei interferențe cu o dorință, gând sau conflict inconștient, reprimat. 
Actele ratate exprimă de fapt, interdicţiile morale pe care societatea le impune şi mintea noastră refuză să le accepte deschis, fără luptă. 
Lupta se dă între ceea dorim să facem sau să fim la un moment dat şi ceea ce ne este impus din afară, ca şi conduită morală ce creează şi menţine echilibrul social.
Sunt o formă de manifestare prin care inconştientul se eliberează de unele tendinţe cenzurate de conştient. 
Ele sunt produse atât de psihicul considerat normal, sănătos, cât şi de cel cu disfuncţionalităţi.
Un act ratat se poate manifesta prin pierderea unui obiect, uitarea unui cuvant, un lapsus, rostirea gresita, lectura gresita, uitarea de nume, uitarea de intentii. Are o semnificatie psihologica, nu este intamplator, este un material de lucru in procesul psihoterapeutic. 

Actul ratat e o formațiune de compromis, o rezultantă care reprezintă în proporții diferite tendințele care îl produc. 
Desi din punct de vedere al constiintei si al activitatilor constiente asemenea fenomene sunt considerate disfunctionale, din punct de vedere al inconstientului e vorba de acte reusite. 


Primul care a dat o explicaţie detaliată a cauzelor apariţiei actelor ratate a fost psihanalistul austriac Sigmund Freud, el le-a denumit acte ratate și le-a dedicat o întreagă carte: ”Psihopatologia vieţii cotidiene”(1901).
Psihicul uman este o înlănțuire de procese care se influențează reciproc. 
Înainte de apariţia psihanalizei, producerea actelor rate a fost pusă pe seama unor disfuncţionalităţi psihofiziologice, cum ar fi: oboseala, distragerea atenţiei, surescitarea minţii. 

Freud este primul cercetător care aduce în prim-plan autonomia psihicului faţă de somatic în producerea actelor ratate.
Cel mai cunoscut act ratat este lapsusul, dar alte exemple sunt scrierea, rostirea sau lectura greșită, rătăcirea unor obiecte sau încurcarea unor nume.
Actele ratate sunt erori obişnuite ca de pildă diferite uitări de nume, de proiecte sau titluri de cărţi, erori de lectură - ca atunci cînd citim în loc de cuvîntul scris într-un ziar un altul, erori de pronunţare - cînd înlocuim cuvîntul pe care am vrea să-l spunem cu un altul, erori de scris - cînd scriem altceva decît intenţionăm etc. 
Prima dimensiune a actului ratat, cea conștientă, e în același timp dimensiunea perturbată. 
Cealaltă dimensiune, cea preconștientă, e dimensiunea perturbatoare. 
Actul ratat e o formațiune de compromis, o rezultantă care reprezintă în proporții diferite tendințele care îl produc.
Există foarte multe erori de acest gen - numite în general lapsusuri - pe care Freud le studiază cu atenţie şi le supune analizei pentru a dovedi că nu sunt simple erori, ci acte care au sens şi semnificaţie.
Freud dedică acestor acte pe care noi le considerăm accidente fără semnificaţie un studiu aprofundat în ”Psihopatologia vieţii cotidiene”, carte care s-a bucurat de un mare succes deoarece oferă explicaţii pertinente despre ce sunt aceste acte, cum se analizează şi ce ne revelează ele când sunt analizate până la capăt.
Freud oferă în carte multe exemple de acte ratate şi simptomatice interpretate. 
Importanţa interpretării lor în cura psihanalitică este mare întrucît ne conduce la nucleul conflictului psihic, la fel ca şi visele.
Analiza actelor ratate poate servi ca mijloc de prezentare pentru publicul larg a proceselor inconştiente descoperite de psihanaliză.

Actul ratat fiind un fenomen psihic, înseamnă că:
- provine din alte fenomene psihice

- nu e cauzat de fenomene organice 
- are un sens
- în spatele lui trebuie să căutăm o intenție, o tendință.
Freud subliniază autonomia psihicului cu somaticul. “Psihologia până acum n-a știut despre existența unor astfel de interferențe și despre posibilitatea ca acestea să producă fenomene ca actul ratat” - Freud

Psihanaliza explică actul ratat din prisma unor gânduri refulate în subconștient sau pe care subiectul nu dorește să le exprime: trimiterea unei scrisori la un destinar greșit, folosirea formulelor de genul „sentimente inferioare” (în loc de „interioare”), confundarea de către bărbat a numelui soției cu cel al amantei, pierderea unui cadou pentru ziua de naștere a unei persoane nesimpatizate, toate reprezintă acte ratate. 


Conditii de manifestare:
- tulburare de moment;
- autorul actului ratat sa poata realiza in mod obisnuit actul respectiv in mod corect;
- autorul actului ratat să fie capabil să recunoască justețea observatiilor celor care i-l semnaleaza;
- autorul actului ratat in primul moment sa aiba tendinta de a-l atribui hazardului sau neatentiei, adica tendinta de a incerca sa-l priveze de sens.

Conceptii non-psihanalitice:
- Conceptia comuna – profanul nu acorda nici un fel de importanta actului ratat pentru ca in primul rand actele ratate nu au o semnificatie practica majora (desi exista acte ratate care au totusi o importanta practica vitala).

- Conceptia prefreudiana – teoria fiziologica sau psihofiziologica – actul ratat s-ar datora unor disfunctionalitati de tipul tulburarilor in circulatia sangelui, oboselii, surescitarii, distragerii atentiei. Critica lui Freud la adresa acestor conceptii: 

- actele ratate sunt produse si de persoanele care se afla in plinatatea formei psihice; 
- performanta psihica nu e conditionata in mod necesar de concentrarea atentiei; 
- reinvestirea cu atentie a unor automatisme produce perturbarea desfasurarii activitatii; 
- atentia, concentrarea ei nu poate sa anuleze un act ratat (ex: uitarea unui nume). 

- Teoria fonetica – actele ratate sunt cauzate de raporturile fonetice, asemanari sau deosebiri intre diferite sunete. Freud considera ca aceste consonante sau disonante fonetice nu sunt altceva decat tot conditii favorizante.

-Teoria hazardului – actele ratate si-ar datora existenta hazardului care ar exista si in viata psihica. Pozitia lui Freud e radical opusa in sensul ca pe baza unor fapte, Freud afirma ca in realitatea psihica nu exista hazard. 

Dupa Freud, in realitatea psihica exista un determinism riguros chiar daca uneori acest determinism e mascat de multiple medieri. 
Teoria determinismului sta la baza psihoterapiei psihanalitice (cauzala).

Contributia factorilor psihofiziologici la producerea actelor ratate:
dupa Freud, acesti factori nu sunt nici cauze, nici conditii necesare, ci sunt doar conditii favorizante.


Clasificarea actelor ratate (criterii):
a) dupa raportul de forte intre tendinta perturbata si cea perturbatoare
(doua posibilitati):
- tendinta perturbatoare inlocuieste complet tendinta perturbata. Ex: presedintele Parlamentului din Viena la inceperea sedintei: “Declar sedinta inchisa”;
- realizarea unui compromis intre tendinta perturbata si cea perturbatoare in asa fel incat ambele tendinte sunt reprezentate in rezultanta. Ex: pacienta vrand sa spuna “obstinatie” spune “obstinenta”.

Asociatiile arata ca tendinta perturbatoare preconstienta consta in gandurile ei referitoare la perioada de abstinenta pe care o traversa in acel moment.

b) dupa activitatea constienta perturbata:
- rostirea gresita – ex: psihanalistul Stekel fata de doi pacienti italieni pe care ii numea de fiecare data cu numele celuilalt: “Buna ziua dle Beloni” in loc de Ascoli si invers. 
Motivul subiacent: vroia sa-i arate fiecaruia dintre ei ca nu e singurul strain care vine la el si ca era un psihanalist foarte cautat;
- scrierea gresita – ex: medic ce prescrie acelasi medicament in doze de 10 ori mai mari succesiv la 3 doamne in varsta. Motivul: era in legatura cu mama sa ce locuia impreuna cu fratele lui si era o piedica in calea amoroasa a lui; deplasand ostilitatea fata de mama sa spre cele 3 paciente;
- lectura gresita;
- uitarea de nume – ex: intr-una din calatoriile sale Freud are o discutie cu un tovaras de compartiment destul de cultivat si acesta da un citat in limba latina. In acest citat lipsea cuvantul “aliquis” (fara lichid). Motivul: prietena lui care in moemntul respectiv avea o intarziere de menstruatie (posibila sarcina);
uitarea de intentii;
- pierderea de obiecte – ex: un barbat care primeste de la cumnatul sau o scrisoare in care acesta il mustra pe un ton destul de apasat “De altfel nu am nici timp si nici nu doresc sa incurajez superficialitatea si lenea ta”. A doua zi barbatul respectiv pierde stiloul pe care-l primise in dar de la acest cumnat pentru ca nu mai vroia nici o legatura cu el. Ex: o doamna care pierzandu-si mama s-a hotarat sa respecte perioada de doliu pana la capat dar care spre sfarsitul perioadei de doliu se lasa antrenata de cativa prieteni si cumpara bilete la teatru. 
In ziua spectacolului constata ca a pierdut biletele. 
De fapt, tendinta inconstienta de a respecta doliul s-a impus in pofida dorintei constiente. 
Anumite critici pe care culturalismul american le-a adus psihanalizei freudiene sunt indreptatite. 
Conform lui Freud obiectul refularilor il constituie de regula tendintele instinctuale sexuale sau agresive prohibite cultural. 
Culturalistii americani sustin ca orice continut psihic poate face obiectul refularii daca in circumstantele respective e producator de conflict.

c) dupa complexitatea actelor ratate:
simple – constau dintr-un singur act ratat;
complexe – constau din mai multe acte ratate care se alimenteaza din aceeasi motivatie. 
Ex: un tanar care se inscrie intr-o Asociatie Literara in speranta ca in felul acesta isi va putea realiza mai usor dorinta de a i se pune in scena o piesa de teatru la care tinea foarte mult. 
In mometul in care a primit asigurarea de la conducatorul Asociatiei ca piesa ii va fi reprezentata a inceput sa “uite” sa se mai duca la intruniri. Apoi din scrupul moral s-a hotarat sa se duca vinerea urmatoare. Ajungand la sediu a constatat ca usile erau inchise si ca nu era nimeni. 
De data aceasta gresise ziua si s-a dus sambata. 
Ex: o doamna viziteaza Roma impreuna cu cumnatul ei ce cu aceasta ocazie primeste ca semn de recunoastere din partea comunitatii germane din Roma o medalie de aur. Trebuind sa plece acasa mai devreme, respectiva doamna constata ca a luat cu ea moneda de aur. Ii telegrafiaza cumnatului ca sa-l avertizeze ca moneda e la ea si ca i-o va trimite. Cautand moneda constata ca nu o gaseste.

Motivatia actului ratat

in general motivatia preconstienta sau inconstienta ce produce actul ratat tine de tendintele condamnate cultural, adica de tendintele sexuale, agresive, narcisice condamnate prin educatie si norme culturale.
Desi din punct de vedere al constiintei si al activitatilor constiente asemenea fenomene sunt considerate disfunctionale, din punct de vedere al inconstientului e vorba de acte reusite. 
Din punct de vedere clinic, actul ratat are o anumita importanta care deriva din spontaneitatea sa. 
Actul ratat produs in timpul orei de psihanaliza e supus imediat analizei, nu mai e timp pentru a intra in functiune elaborarea secundara ca in cazul visului si de asemenea prin transparenta sa el indica mai direct continutul inconstient sau preconstient care a fost mobilizat. 
Spre deosebire de interpretarea visului care lasa loc unui grad mai mare de intelectualizare, actul ratat are forta de convingere a evidentei.


Clasificare şi exemple de acte ratate
1 - Un prim criteriu de clasificare este cel al forţei de manifestare al celor doua intenţii: conştientă şi preconştientă. 
De aici rezultă două posibilităţi de manifestare ale actului ratat:
1) - intenţia preconştientă înlocuieşte total intenţia conştientă. 
Consecinţa acestei înlocuiri este exprimarea fără voie a dorinţei noastre de a face altceva decât facem în momentul respectiv. 
Exemplul dat de Freud ilustrează acest lucru: preşedintele Parlamentului din Viena la începutul unei ședințe afirmă: “declar închisă ședința”.
2) - realizarea unui compromis între intenţia perturbatoare (cea preconştientă) şi intenţia perturbată (conştientă) dă naştere unui act ratat ce exprimă asocierea dintre evenimentele neplăcute refulate, cenzurate de inconştient şi o anumită situaţie favorabilă prin care evenimentul cenzurat este adus la “suprafaţă’. 
Ex: pacienta vrând să spună “obstinaţie” spune “obstinenţă”. 
Asociaţiile arată că tendinţa perturbatoare preconştientă constă în gândurile ei referitoare la perioada de abstinenţă pe care o traversa în acel moment.

2 - Al doilea criteriu de clasificare, folosit de Freud, este activitatea conştientă perturbată. 
În această situaţie avem o serie de acte ratate ce ţin de rostirea greşită a unor nume, scrierea greşită a unor cuvinte, lectura greşită, uitarea de nume proprii, pierderea de obiecte.
Actele ratate pot fi simple, un singur act manifestat într-un anumit context sau complexe, o înlănţuire de acte ratate manifestate în aceeaşi situaţie.

Actele simptomatice diferă de lapsusuri; unul din cele mai întîlnite este joaca cu verigheta de pe deget. Dar există multe altele, care mai de care mai banale (uzuale) şi totuşi pline de sens.

Aceste acte indică intenţii inconştiente care se revelează numai după o analiză serioasă. 
În cazul jocului cu verigheta, de exemplu, se poate presupune înclinaţia de a pune capăt unei relaţii, prin divorţ sau separare.



În "Psihopatologia vieţii cotidiene" Sigmund Freud pune bazele aplicării investigaţiei psihanalitice la fenomene psihice din viaţa normală.
Freud înțelege semnificaţia psihologică a unor erori pe care le comitem de obicei, pe care le considerăm banale, încă de pe vremea cînd redacta Interpretarea viselor. 
El menţionează subiectul într-o scrisoare din 26 august 1898, adresată prietenului şi confesorului său
W. Fliess, povestind cum a uitat un nume şi cum i-a substituit din greşeală un alt nume.
Freud a propus o psihanaliză a acestei erori de memorie: 
 "Am reuşit să dovedesc că: 
1) am refulat numele lui Mosen datorită unor asociaţii; 
 2) anumite materiale infantile şi-au jucat rolul în această refulare; 
3) numele de substituţie care mi-a venit în minte provenea din două grupe de materiale recente şi infantile, la fel ca şi în cazul unui simptom. 
Analiza a rezolvat problema; din nefericire, ca şi în cazul marelui meu vis [visul injecţiei Irmei n.n.] mi-este imposibil să o fac publică".
Curînd Freud a început să adune şi alte exemple de astfel de fenomene, legate de alte forme de erori inconştiente. 
Publicate în articole, în 1898 şi 1901, şi reunite în volumul propriu-zis în 1904, studiile lui Freud asupra psihopatologiei vieţii cotidiene afirmau că aceste diverse disfuncţii, de exemplu lapsus linguae, lapsus calami, faptul de a pierde sau a rătăci obiecte, neîndemînările, acţiunile numite simptomatice, uitarea de nume proprii şi alte diverse erori de acelaşi gen, toate se conformează legilor psihice pe care le stabilise prin studiul simptomelor nevrotice şi al viselor.
Aceste acte ratate aveau pentru Freud un sens ascuns şi se produc ori de cîte ori o intenţie conştientă este suficient inhibată de una inconştientă. 
Actele ratate sunt produse de pulsiunile sau intenţiile refulate, care se folosesc de momentul potrivit pentru a-şi trăda prezenţa în sfera conştientă a psihicului.
Aceste fenomene se produc la toţi indivizii normali.
Când explica nespecialiştilor principiile psihanalizei, Freud dădea întîietate interpretării actelor ratate. 
A. A. Brill povesteşte cum, din sceptic cum era la început în privinţa teoriilor freudiene, a devenit un freudian convins, după o circumstanţă în care uitarea unui nume i-a revelat influenţa inconştientului în aceste acte psihice.Psihopatologii ce s-au convertit la doctrina lui Freud au văzut deschizîndu-se în faţa lor un adevărat univers de interpretare psihologică.

Fiecare dintre noi a avut momente in care nu si-a putut aminti un nume propriu, a uitat de o intalnire, a pierdut un obiect primit in dar de la o persoana apropiata. 
Sunt toate aceste „acte ratate” cauzate de un periculos proces de deteriorare a creierului sau doar expresii simbolice ale unor tensiuni sau conflicte psihice?
Freud, intemeietorul psihanalizei, demonstreaza ca psihopatologia noastra cea de toate zilele este o tulburare minora si trecatoare, de cele mai multe ori, a vietii psihice, dar semnificativa. 
Ea ne face transparenti pentru ceilalti, asa cum ii face si pe ceilalti transparenti pentru noi. 
Daca vrei sa citesti gandurile ascunse ale celorlalti invata de la Freud cum sa decriptezi actele ratate!
„De fiecare data cand ne exprimam gresit in vorba sau in scris putem sa conchidem ca avem de-a face cu o tulburare cauzata de procese psihice in afara perimetrului intentiei noastre, dar trebuie sa admitem ca eroarea de vorbire si de scriere urmeaza adesea legile similitudinii, ale comoditatii sau ale tendintei de accelerare...”
„Un prieten imi comunica urmatoarea intamplare: «Am acceptat cu cativa ani in urma alegerea in comitetul unei anumite uniuni literare, pentru ca am presupus ca asociatia mi-ar fi putut fi odata de ajutor promovand reprezentarea dramei mele, si am luat parte regulat, chiar daca fara prea mult interes, la sedintele care aveau loc in fiecare vineri. 
Acum cateva luni am primit apoi asigurarea unei montari la teatrul din F. si de atunci mi s-a intamplat sistematic sa uit de sedintele uniunii. 
Cand am citit scrierea dumneavoastra despre astfel de lucruri, m-am rusinat de uitarea mea, mi-am facut reprosuri ca este o mojicie sa nu mai particip acum dupa ce nu mai am nevoie de oamenii respectivi si m-am hotarat sa fac totul pentru a nu uita sa merg in vinerea urmatoare. 
Mi-am tot amintit de aceasta intentie a mea, pana ce am dus-o la indeplinire si m-am aflat in fata usii salii de sedinte. Spre mirarea mea era inchisa insa, sedinta fiind incheiata; caci ma inselasem asupra zilei: era deja sambata!»”, Sigmund Freud

În urma unui articol publicat de Freud în anul 1898, intitulat ,,Despre mecanismul psihic al tendintei de uitare”, a ajuns la concluzia ca acest accident atât de comun și fara mare importanta practică, care constă in rateurile unei functii psihice - reproducerea mnezica -, admite o explicatie care depaseste cu mult semnificatia uzuala acordata in general fenomenului ,,uitarii”.
Ceea ce l-a determinat pe Freud sa se ocupe mai indeaproape de fenomenul uitarii pasagere a numelor proprii a fost observarea anumitor detalii care uneori lipsesc, dar alteori se manifesta cu suficienta pregnanta. 
In astfel de cazuri este vorba nu numai de uitare, ci si de false amintiri. 
Cel ce încearcă să-și aminteasca un nume care ii scapa, regaseste in constiinta sa alt nume, nume de substitutie, pe care de indata le recunoaste ca fiind incorecte, insa care nu inceteaza de a i se prezenta cu indaratnicie. 
S-ar zice ca procesul care trebuie sa duca la reproducerea numelui cautat a suferit o deplasare, s-a angajat pe o cale gresita.
Freud a tras concluzia ca, conditiile necesare spre a se produce uitarea unui nume insotita de falsa recunoastere sunt urmatoarele:
- o anumita tendinta de uitare a acestui nume;

- un proces de inabusire care sa aiba loc cu putin mai inainte;
- posibilitatea stabilirii unei asociatii exterioare intre numele respectiv si elementul inabusit.
O alta chestiune, mult mai importanta, este aceea de a sti daca o asociatie exterioara de acest gen constituie intr-adevar o conditie suficienta pentru ca elementul refulat sa impiedice reproducerea numelui cautat si ca nu cumva pentru aceasta este necesara o legatura mai intima intre cele doua subiecte.
Parerea lui este ca uitarea numelor insotita de falsa reminiscenta are loc cel mai adesea in modul descris. 
El crede ca nimic nu ne indreptateste sa stabilim o linie de demarcatie principala intre cazurile de uitare de nume insotita de falsa reminiscenta si acelea in care ni se prezinta nume de substitutie incorecte. 
In anumite cazuri, aceste nume de substitutie se prezinta in mod spontan, in alte cazuri le putem sili sa apara printr-un efort de atentie si, o data aparute, ele prezinta, fata de elementul refulat si numele cautat, aceleasi raporturi ca in cazul unei aparitii spontane. 
Pentru ca numele de substitutie sa devina constient, trebuie mai intai un efort de atentie si apoi o anumita conditie interioara legata de materialul psihic. 
Aceasta ultima conditie trebuie, sa fie cautata in usurinta mai mare sau mai mica cu care se stabileste asociatia exterioara, necesara, intre cele doua elemente. 
Freud spune ca exista cu siguranta uitari de nume unde lucrurile se petrec mult mai simplu. 
Pe langa simpla uitare a unui nume propriu, există cazuri in care uitarea este motivata de o refulare.

Adesea actele ratate  au o semnificație precisă, au rolul de a indica prezența unei nevroze, a unui conflict interior. 
Și, chiar dacă nu oferă direct explicația, cel puțin indică faptul că în acel aspect al vieții există ceva care merită explorat.
Înmulțirea lor într-un anumit moment sau perioadă a vieții reprezintă un indicator relevant al stării de stres, anxietate sau conflict în care te afli.

”Psihopatologia vieţii cotidiene” Sigmund Freud
Cuprins:

Inconstientul nostru cel de toate zilele, de Vasile Dem. Zamfirescu
1 Uitarea unor nume proprii
2 Uitarea unor cuvinte din limbi straine
3 Uitarea unor nume si grupuri de cuvinte
4 Amintiri din copilarie si amintiri-ecran
5 Greseala de vorbire
6 Greseala de lectura si greseala de scriere
7 Uitarea unor impresii si a unor intentii
8 Apucarea gresita a unui obiect
9 Actiuni simptomatice si intamplatoare
10 Erori
11. Acte ratate combinate
12. Determinism – credinta in coincidenta si superstitia – puncte de vedere


Linkuri de comandă online a cărții:








Distribuie articolul, mulțumesc! 



-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 


Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com
Mulțumesc!

eJobs



APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Atlantis - Învață să stăpânești arta materializării dorințelor


-CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

-Dacă vrei să afli mai multe despre Kato şi activitatea lui :  https://www.facebook.com/notes/806080502769226/

-De AICI(click aici) POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT AUDIO mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde
-Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici: Subscribe to Love Blog 4 All by Email

-Apasă simultan tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

-Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen, la "Căutare", în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate):  http://youtube.com/user/katonanico

-Te poţi Abona şi la blogul meu "SPIRIT", să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici:  Subscribe to Spirit by Email

-Te invit să vizitezi şi mai noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
-Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 
Mulţumesc !

-Aici ai linkul către  CUPRINSUL  blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial", peste 500 articole ! http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...


  


software-deals.ro

  VigLink banner


Embed

Niciun comentariu:

(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');