----------++----------
De m-ai cunoaște perfect de bine
Oare te-ai mai putea bucura de mine
De prezența și gândirea mea
Când nimic nu te-ar mai putea mira
Nici surprinde, nici incita ?
Aș deveni oare un om plictisitor
Ce te-ar face să caști ușor
Căci nu te-ar mai atrage cu nimic
Nici măcar așa... un pic
Fiind mereu... previzibil...
Ce poate fi mai... penibil ?...
Kato
Dacă ai cunoaște un om la perfecție, ce te-ar mai putea atrage la el ? Ce relație ai putea avea cu el, știind dinainte ce va spune, ce îți va răspunde, cum va reacționa ? Dacă un om nu îți poate aduce nimic nou dpdv al cunoașterii, ce rost poți vedea în a întreține o relație cu el ?
Este o întrebare pusă în scop de a medita asupra relației existente între nevoia de cunoaștere, nevoia de predictibilitate, nevoia de nou și inedit, și atracția resimțită față de ceilalți oameni.
Toate acțiunile umane au la baza lor o motivație, un motiv, un scop. Studiind și analizând natura motivației, a motivelor, a scopurilor ce mobilizează în vederea înfăptuirii acțiunilor, poți conștientiza la un moment dat faptul că fiecare om își urmărește în permanență, mai mult sau mai puțin conștient, împlinirea intereselor sale personale, a nevoilor și trebuințelor proprii. Chiar și în spatele acțiunilor numite "altruiste" se ascund aceleași nevoi și trebuințe, mascate de variate tipare de raționament ce au rol în protejarea eului și egoului, a stimei de sine, mândriei, orgoliului, etc.
Revenind, într-un fel mă bucură faptul că nu există și nu poate exista la nivel uman o cunoaștere perfectă de sine și a altuia. Poezia mea descrie un caz utopic, ideal, ireal, căci nimeni nu poate cunoaște la perfecție pe nimeni. Rămâne însă problema reală a previzibilității, deoarece unii oameni cu adevărat sunt mult mai previzibili decât alții, fiind mai constanți în modul de gândire și comportament, fiind totodată și CONGRUENȚI, făcând ceea ce spun, și spunând ceea ce gândesc, totdeauna. Oamenii care fac altceva decât ceea ce spun, și spun altceva decât ceea ce gândesc, sunt incongruenți, sunt imprevizibili, inconstanți, neserioși, superficiali, agitați, stresați, nervoși. Astfel de oameni, datorită incongruenței lor, nu pot dobândi liniștea și pacea minții și a sufletului.
La prima vedere, relația cu un om foarte previzibil poate părea o relație inutilă, lipsită de sens și scop. Asta deoarece el pare că nu îți poate oferi nimic nou, nimic în plus față de ceea ce ai, nimic din ceea ce ai avea nevoie. Dar... bineînțeles că nimeni și nimic nu este inutil, chiar dacă pentru TINE poate părea inutil la un moment dat, sau o perioadă de timp. Un exemplu : uneori ai nevoie de... CONFIRMĂRI, în ceea ce te privește. Și atunci, când simți nevoia unei confirmări, la cine apelezi ? Așa-i că la cineva bine cunoscut, care știi că ți le poate oferi ? Cineva bine cunoscut, previzibil... Oarecum te păcălești pe tine însuți. Dar ai nevoie de asta. Ai nevoie de a te păcăli uneori, mai mult sau mai puțin conștient, pentru a putea trece peste anumite greutăți, pentru a te putea liniști puțin, pentru a te putea detensiona, relaxa. Cine te poate ajuta să te relaxezi, în mod facil și rapid ? Un om cunoscut, care este relaxat tot timpul, care ia viața mereu în glumă, care are o anumită liniște și pace interioară dobândită în mod nativ sau prin experianța sa de viață, care îi permite să ia greutățile vieții în râs, să facă haz de necaz, să binedispună pe alții în mod natural. Astfel de persoane sunt foarte... previzibile. Foarte constante. Uneori enervant de previzibile și constante. Când anume ? Când tu ești tensionat, nervos și agitat, și realizezi diferența dintre voi, cu ciudă și invidie...
Am femarcat faptul că tinerii simt nevoia de provocări, de tensiune, de agitație, de forțarea limitelor, dar că fiecare om, pe măsură ce înaintează în vârstă îi scade progresiv această nevoie, în detrimentul nevoii de liniște și pace mentală și sufletească. Orice om se satură de la un moment dat de agitație, de stres, de încordare, de forțarea limitelor. Cu cât ai parte de mai multe și mai dure experiențe de acest gen, cu atât mai repede te saturezi. Un șoc psihic puternic, o provocare peste măsura posibilităților tale, un eșec dezastruos, te poate redirecționa destul de rapid. Eșecurile repetate induc destul de rapid, și în mod automat, teama de confruntări, provocări, nou, neprevăzut, schimbări surprinzătoare, neașteptate, teama de surprize...
Poate că un tânăr nu poate rezista prea mult, în perioada tinereții, lângă un partener de viață pe care îl cunoaște prea bine, care este prea previzibil, prea constant în gândire și comportament, care nu oferă variații și fluctuații surprinzătoare. Dar mai târziu, când se satură de provocări, de variații și fluctuații neașteptate, surprinzătoare, de eșecuri, de agitație, de incertitudine, își va dori în mod firesc în jurul său oameni tot mai previzibili, tot mai constanți, pe care să simtă că SE POATE BAZA, că nu îi "alunecă printre degete" prin ceea ce spun și fac.
Sunt bune provocările, testarea limitelor proprii și ale celorlalți, în perioada copilăriiei, adolescenței, tinereții, dar, de la o vârstă, după ce acumulezi destulă experiență în acest sens, vei începe să nu mai suporți pe deștepții agitați care tot timpul provoacă pe alții, care incită, zgândăre egourile și orgoliile, liniștea și pacea sufletească a celor din jurul lor. Când ajungi să trăiești în liniște și pace, când dobândești pacea interioară, agitația acestor oameni provocatori ți se va părea puerilă și copilărească, niște copii care își tot măsoară "puterile" cu alții, pentru a-și putea forma o imagine de sine din comparațiile cu alții, provocând pe alții în acest scop. Orice provocare, de orice tip, are ceva ludic și copilăresc în sine, fiind în sine un joc de măsurare și evaluare prin comparații. Luptele, războaiele, sunt jocuri de copii ale unor adulți care nu s-au putut maturiza în mod normal...
Cred că fiecare om va ajunge să prețuiască pe ceilalți, așa cum sunt ei, la un moment dat al vieții, conform intereselor personale pe care le vor avea în diferitele etape ale vieții lor.
Nimeni nu este inutil, dar nimeni nu poate fi util tuturor, într-un singur moment sau perioadă a vieții. Utilitatea fiecărui om își are limitele ei, spațio-temporale. Vei întâlni și oameni care te vor ajuta o singură dată în viață, dar acea influență îți va schimba viața. De aceea nu subestima pe nimeni, căci cel ce ție nu îți este util acum cu nimic, este altora, în prezent, în moduri imperceptibile și nebănuite de tine. Inutilul de azi îți poate deveni util mîine, așa cum și tu, la rândul tău, poți deveni mîine util unor oameni cărora le ești inutil azi...
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Embed
Este o întrebare pusă în scop de a medita asupra relației existente între nevoia de cunoaștere, nevoia de predictibilitate, nevoia de nou și inedit, și atracția resimțită față de ceilalți oameni.
Toate acțiunile umane au la baza lor o motivație, un motiv, un scop. Studiind și analizând natura motivației, a motivelor, a scopurilor ce mobilizează în vederea înfăptuirii acțiunilor, poți conștientiza la un moment dat faptul că fiecare om își urmărește în permanență, mai mult sau mai puțin conștient, împlinirea intereselor sale personale, a nevoilor și trebuințelor proprii. Chiar și în spatele acțiunilor numite "altruiste" se ascund aceleași nevoi și trebuințe, mascate de variate tipare de raționament ce au rol în protejarea eului și egoului, a stimei de sine, mândriei, orgoliului, etc.
Revenind, într-un fel mă bucură faptul că nu există și nu poate exista la nivel uman o cunoaștere perfectă de sine și a altuia. Poezia mea descrie un caz utopic, ideal, ireal, căci nimeni nu poate cunoaște la perfecție pe nimeni. Rămâne însă problema reală a previzibilității, deoarece unii oameni cu adevărat sunt mult mai previzibili decât alții, fiind mai constanți în modul de gândire și comportament, fiind totodată și CONGRUENȚI, făcând ceea ce spun, și spunând ceea ce gândesc, totdeauna. Oamenii care fac altceva decât ceea ce spun, și spun altceva decât ceea ce gândesc, sunt incongruenți, sunt imprevizibili, inconstanți, neserioși, superficiali, agitați, stresați, nervoși. Astfel de oameni, datorită incongruenței lor, nu pot dobândi liniștea și pacea minții și a sufletului.
La prima vedere, relația cu un om foarte previzibil poate părea o relație inutilă, lipsită de sens și scop. Asta deoarece el pare că nu îți poate oferi nimic nou, nimic în plus față de ceea ce ai, nimic din ceea ce ai avea nevoie. Dar... bineînțeles că nimeni și nimic nu este inutil, chiar dacă pentru TINE poate părea inutil la un moment dat, sau o perioadă de timp. Un exemplu : uneori ai nevoie de... CONFIRMĂRI, în ceea ce te privește. Și atunci, când simți nevoia unei confirmări, la cine apelezi ? Așa-i că la cineva bine cunoscut, care știi că ți le poate oferi ? Cineva bine cunoscut, previzibil... Oarecum te păcălești pe tine însuți. Dar ai nevoie de asta. Ai nevoie de a te păcăli uneori, mai mult sau mai puțin conștient, pentru a putea trece peste anumite greutăți, pentru a te putea liniști puțin, pentru a te putea detensiona, relaxa. Cine te poate ajuta să te relaxezi, în mod facil și rapid ? Un om cunoscut, care este relaxat tot timpul, care ia viața mereu în glumă, care are o anumită liniște și pace interioară dobândită în mod nativ sau prin experianța sa de viață, care îi permite să ia greutățile vieții în râs, să facă haz de necaz, să binedispună pe alții în mod natural. Astfel de persoane sunt foarte... previzibile. Foarte constante. Uneori enervant de previzibile și constante. Când anume ? Când tu ești tensionat, nervos și agitat, și realizezi diferența dintre voi, cu ciudă și invidie...
Am femarcat faptul că tinerii simt nevoia de provocări, de tensiune, de agitație, de forțarea limitelor, dar că fiecare om, pe măsură ce înaintează în vârstă îi scade progresiv această nevoie, în detrimentul nevoii de liniște și pace mentală și sufletească. Orice om se satură de la un moment dat de agitație, de stres, de încordare, de forțarea limitelor. Cu cât ai parte de mai multe și mai dure experiențe de acest gen, cu atât mai repede te saturezi. Un șoc psihic puternic, o provocare peste măsura posibilităților tale, un eșec dezastruos, te poate redirecționa destul de rapid. Eșecurile repetate induc destul de rapid, și în mod automat, teama de confruntări, provocări, nou, neprevăzut, schimbări surprinzătoare, neașteptate, teama de surprize...
Poate că un tânăr nu poate rezista prea mult, în perioada tinereții, lângă un partener de viață pe care îl cunoaște prea bine, care este prea previzibil, prea constant în gândire și comportament, care nu oferă variații și fluctuații surprinzătoare. Dar mai târziu, când se satură de provocări, de variații și fluctuații neașteptate, surprinzătoare, de eșecuri, de agitație, de incertitudine, își va dori în mod firesc în jurul său oameni tot mai previzibili, tot mai constanți, pe care să simtă că SE POATE BAZA, că nu îi "alunecă printre degete" prin ceea ce spun și fac.
Sunt bune provocările, testarea limitelor proprii și ale celorlalți, în perioada copilăriiei, adolescenței, tinereții, dar, de la o vârstă, după ce acumulezi destulă experiență în acest sens, vei începe să nu mai suporți pe deștepții agitați care tot timpul provoacă pe alții, care incită, zgândăre egourile și orgoliile, liniștea și pacea sufletească a celor din jurul lor. Când ajungi să trăiești în liniște și pace, când dobândești pacea interioară, agitația acestor oameni provocatori ți se va părea puerilă și copilărească, niște copii care își tot măsoară "puterile" cu alții, pentru a-și putea forma o imagine de sine din comparațiile cu alții, provocând pe alții în acest scop. Orice provocare, de orice tip, are ceva ludic și copilăresc în sine, fiind în sine un joc de măsurare și evaluare prin comparații. Luptele, războaiele, sunt jocuri de copii ale unor adulți care nu s-au putut maturiza în mod normal...
Cred că fiecare om va ajunge să prețuiască pe ceilalți, așa cum sunt ei, la un moment dat al vieții, conform intereselor personale pe care le vor avea în diferitele etape ale vieții lor.
Nimeni nu este inutil, dar nimeni nu poate fi util tuturor, într-un singur moment sau perioadă a vieții. Utilitatea fiecărui om își are limitele ei, spațio-temporale. Vei întâlni și oameni care te vor ajuta o singură dată în viață, dar acea influență îți va schimba viața. De aceea nu subestima pe nimeni, căci cel ce ție nu îți este util acum cu nimic, este altora, în prezent, în moduri imperceptibile și nebănuite de tine. Inutilul de azi îți poate deveni util mîine, așa cum și tu, la rândul tău, poți deveni mîine util unor oameni cărora le ești inutil azi...
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu