Oamenii care se prind "în joc" cu tine, în relaţie, o fac din acest motiv, dintr-un anumit interes, mai mult sau mai puţin conştientizat, iar când văd că nu îşi (mai) pot împlini interesele prin tine, te abandonează, trecând la altă relaţie, care îi poate împlini.
De asemenea, unele interese sunt mai puternice decât altele, unele sunt prioritare, pe moment în prezent, pe scurt timp, sau pe termen mai lung.
Este de ajuns şi un singur interes să ţină pe cineva legat de tine.
Este normal să fie aşa, pentru majoritatea oamenilor care nu au o experienţă bogată de viaţă.
Pentru cei care au experienţă, de la un anumit nivel încep să conştientizeze faptul că orice om îi poate sprijini şi ajuta în împlinirea intereselor, spre împlinirea lor globală, atâta doar că nu au ştiut ei înainte cum, nu au conştientizat modurile şi mecanismele eficiente prin care orice relaţie interumană poate deveni reciproc profitabilă, o relaţie win-win (câştig-câştig).
Incompatibilii conştienţi se pot îndrăgi şi iubi reciproc, dacă nu se apropie prea mult, prea des, spre a se "sufoca" unul pe altul.
Căci incompatibilii care se apropie prea mult, creează o forţă de respingere naturală, care tinde să îi îndepărteze, exact până la acea limită care, dacă este menţinută, permite continuarea la infinit a unei relaţii minunate.
Diversitatea umană este...minunată ! :)
Diversitatea este utilă, valoroasă, deoarece asigură posibilităţi şi oportunităţi... variate.
Dacă diversitate nu ar fi, varietate nu ar fi, iar posibilităţile şi oportunităţile ar fi limitate.
Este minunat să ajungi să te minunezi de înţelepciunea care a putut crea o asemenea varietate de personalităţi umane, fiecare fiind unic în felul lui.
Este minunat cât ai de învăţat, şi ce uşor poţi să înveţi de la alţii, când eşti înconjurat în permanenţă de oameni atât de... diverşi...
Cine se aseamănă se adună.
Cu adevărat ne plac oamenii asemănători, deoarece fiecare se iubeşte pe sine însuşi, şi atunci, inevitabil, automat, fiecare iubeşte toate asemănările pe care le regăseşte la alţii, ca şi cum s-ar regăsi cu ceva în ei, ca şi cum s-ar identifica prin acele asemănări cu ei.
De aceea sunt atraşi instinctiv de oameni care li se aseamănă cu ceva, fără chiar să conştientizeze cu ce, şi de ce, pe principiul identităţii, al apartenenţei la ceva comun.
Tu simţi că ai ceva în comun cu alţii, care "ţi se aseamănă", ţi se par familiari acei oameni, şi se par cunoscuţi, şi de aceea te simţi confortabil în prezenţa lor, a asemănătorilor.
Interesele asemănătoare reprezintă ceva mai concret, mai palpabil.
Oameni incompatibili ca şi personalitate reuşesc să relaţioneze destul de bine când sunt animaţi de un interes comun, o perioadă de timp.
Când interesul nu îi mai uneşte (suficient sau deloc), inevitabil se vor despărţi, de multe ori chiar în mod violent, cu certuri, scandaluri, şi o mulţime de reproşuri, aruncându-şi în faţă câte şi-au... suportat unul altuia...
Dar ce poate fi mai minunat decât dragostea şi iubirea care uneşte sufletele a doi incompatibli, care nici nu urmăresc satisfacerea vreunui interes comun ?
Ce poate fi mai minunat decât să ajungi să conştientizezi faptul că iubeşti pe cineva de care nu te leagă nici un interes ?
Lecţia incompatibilităţii este una foarte grea, foarte dureroasă, dar cu un imens potenţial de iluminare.
Să poţi iubi neîntrerupt pe cineva care te părăseşte din cauza incompatibilităţii, când interesul lui îl îndepărtează de tine, îndreptându-l spre altcineva, este dovada asimilării unei importante lecţii de viaţă.
Nu contează dacă omul acela nu se mai întoarce la tine, spre tine, ci faptul că a fost instrumentul, materialul didactic al lecţiei tale de viaţă, motiv pentru care poţi să îi fii... recunoscător.
Nu este purtător de vină, ci doar un instrument, inconştient în majoritatea cazurilor...
Tu eşti conştientul, dacă... conştientizezi asta...
Oamenii sunt liberi să vină şi să plece când vor, din viaţa ta.
Ei vin doar să te ajute să evoluezi, prin experienţe deosebit de variate, mai mult sau mai puţin... plăcute.
Ei nu ştiu asta, căci nu ţin minte de ce şi cum au ajuns... aici.
Ei îşi urmăresc interesele, ca nişte... roboţi programaţi să îşi satisfacă necesităţile şi trebuinţele personale.
Ştiu doar...excepţiile, care...întăresc regula...
Discuţie pe tema articolului :
Maya Rotaru Iubirea ca "joc"...din ce spui Inseamna ca interesul celui "abandonat" este mai mare sau de mai lunga durata...
Kato Este mereu un joc de interese. Fiecare cu interesele sale.
Şi, mereu este vorba de o constelaţie de interese personale, care acţionează la un moment dat, şi care conferă în final o rezultantă orientată într-o anumită direcţie şi sens.
Este ca la compunerea forţelor în mecanică...
Orientarea şi sensul sunt relative la factorii care acţionează în prezent.
De aceea ea are fluctuaţii în timp...
Omul se poate orienta şi reorienta în mod conştient, şi îşi poate schimba şi adapta atât interesele cât şi orientarea şi sensul.
Fiind mulţi factori în joc, fiecare caz este unic şi particular, şi ar trebui tratat în specificitatea lui, cu atenţie, răbdare, şi iubire.
Maya Rotaru daca asa ar trebui ... deja e vb de foarte mult rational si control...cel putin din punctul meu de vedere...inima are ratiunea ei...
Multumesc oricum pt raspuns :)
Kato "De asemenea, unele interese sunt mai puternice decât altele, unele sunt prioritare, pe moment în prezent, pe scurt timp, sau pe termen mai lung.
Este de ajuns şi un singur interes să ţină pe cineva legat de tine."
Când un om este abandonat, în general este vorba de o scădere a interesului manifestat faţă de el.
El nu mai prezintă interes (suficient) pt cel ce-l abandonează.
Dar asta este o REZULTANTĂ, iar cauzalitatea poate fi unilaterală sau bilaterală.
Căci scăderea (lipsa) interesului poate proveni, dpdv cauzal, de la unul din partenerii de relaţie, oricare, sau chiar din partea amândoura, în cadrul jocului de interese.
Poate fi un efect al "nepotrivirii" rezultantelor celor două constelaţii motivaţionale.
Da, "inima are raţiunea ei", în sensul că trăirile sufleteşti (emoţionale) constituie un puternic factor ce influenţează orientarea şi chiar reorientarea intereselor personale.
Fiecare om efectuează alegeri şi decizii ca efect al combinării influenţelor intelectuale cu cele emoţionale.
La unii predomină componenta intelectuală, iar la alţii cea emoţională, dar oricum ele sunt fluctuante în timp.
În general, la masculi predomină cea intelectuală, iar la femele cea emoţională, în sensul că femelii iau decizii predominant logice iar masculele predominant pe baza stărilor emoţionale de moment şi a ceea ce lor le place, le face plăcere. :)
Dar cazurile specifice trebuie analizate în specificitatea lor, nu doar pe baza unor reguli şi principii generale, deoarece constelaţiile motivaţionale ale partenerilor sunt complexe, şi trebuie analizată de fapt interacţiunea lor, în timp, dar şi la un moment dat, cel din prezent.
Ceea ce mi se pare mie.... amuzant, la expresia foarte folosită : "inima are raţiunea ei", este că, deşi expresia este folosită în general în sensul de a sublinia rolul componentei AFECTIVE, SUFLETEŞTI, tot la... RAŢIUNE apelează, şi, în plus, ea subliniază faptul că inima are reguli de operare pur... LOGICE ! "are RAŢIUNEA ei " :)
Nu există, bine-nţeles, orientare pur logică sau pur emoţională, în mod absolut, deoarece sufletul este o INTERFAŢĂ a Spiritului cu Trupul şi mediul înconjurător.
Sufletul este ca un instrument intermediar, ce mediază continuu experienţele pe care Spiritul le desfăşoară în mediul terestru.
Gândirea este o facultate a Spiritului, iar Sufletul este o proiecţie a Spiritului, o emanaţie a a sa, ce are rol de legătură şi intermediere cu lumea materială.
De aceea, fiecare experienţă este mereu analizată spiritual prin intermediul acestei dualităţi gândire-afectivitate, fără să ne dăm seama în mod conştient, de multe ori, de asta.
De aceea nu este bine să maximizăm sau minimizăm rolul şi importanţe vreuneia din cele două componente (instrumente) folosite de Spirit în gestionarea experienţelor sale în acest plan terestru.
Este bine ca lumea să conştientizeze asta, şi să se folosească cât mai bine şi mai echilibrat de ambele componente, când efectuează observaţii, interpretări, când atribuie sensuri şi semnificaţii (face sens), când face alegeri şi ia decizii de acţiune.
O viaţă echilibrată înseamnă o viaţă în care componenta intelectuală şi cea afectivă sunt bine... echilibrate, în care ele interacţionează în armonie.
Când nu sunt echilibrate, armonizate, una dintre ele este reprimată, blocată, şi asta se simte şi se repercutează la nivelul armoniei generale ale întregii fiinţe, în trinitatea ei constituţională : Spirit-Suflet-Trup.
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/
Efectuează cumpărături online accesând promoţiile din reclame, pentru a susţine acest blog. Mulţumesc !
Aici ai linkul către Cuprinsul blogului, cu lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" la un click distanţă ! :
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
Embed
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu