Libertatea nu este ceva care urmează a fi realizat, eliberarea nu este un lucru care urmează să fie câștigat.
Libertate sau eliberarea, este acea stare de spirit care este esențială pentru descoperirea adevărului cu privire la orice realitate, prin urmare, nu poate fi un ideal, ci trebuie să existe chiar de la început.
Fără libertate încă de la început nu pot exista momente de înțelegere directă, pentru că toată gândirea noastră este limitată, condiționată.
Dacă mintea ta este legată de o concluzie, de o experiență, sau de orice formă de cunoaștere sau credință atunci ea nu este liberă, iar o astfel de minte nu poate percepe ceea ce este adevărul.‘
Kato : "Dacă mintea ta este legată de o concluzie, de o experiență, sau de orice formă de cunoaștere sau credință atunci ea nu este liberă, iar o astfel de minte nu poate percepe ceea ce este adevărul."
:) Cum poţi să crezi că mintea poate fi legată, în aşa fel încât să îşi piardă libertatea de a îşi îndeplini... menirea ? :) Este o copilărie...
Mintea este un instrument care operează cu gânduri, cu idei.
Ea leagă aceste idei, unele de altele, reproducând în minte, prin această ţesătură mentală, imaginea realităţii, a lumii, a Universului.
Mintea ta a fost şi este liberă.
Tu o dirijezi, prin voinţa ta...liberă...
Cazurile de excepție întăresc regula...
"Este important să se înțeleagă că libertatea este la început și nu la sfârșit.
Credem că libertatea este ceva ce trebuie a fi atins, că eliberarea este o stare ideală de spirit care urmează să fie atinsă treptat, în timp, prin diverse practici, dar pentru mine aceasta este o abordare total greșită.
Libertatea nu este ceva care urmează a fi realizat, eliberarea nu este un lucru careurmează să fie câștigat. "
LIBERTÁTE = Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.
ELIBERÁRE = Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare. – V. elibera.
ELIBERÁ = A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa.
Omul nu a înţeles că Marii Maeştrii, când vorbesc de eliberare spirituală, se referă la eliberarea spiritului de înlănţuirea sa în materie.
Spiritul tău este legat de materie, prin legăturile sale cu corpul fizic omenesc.
Spiritul, din acest pdv, nu este liber, ci este "înlănţuit". Există, aşadar, un proces real de eliberare spirituală, descris din timpuri străvechi de oamenii Iniţiaţi.
Că Jiddu a înţeles sau nu a înţeles, acest lucru elementar, este mai puţin important.
Important este să înţelegi tu...
"Dupa ce te vei schimba, în mod radical, vei vrea să ajuți lumea întreagă să vadă adevărul."
1. Există oameni care nu trebuie să se schimbe în mod radical pentru a vrea să ajute lumea întreagă să vadă adevărul.
2. Există oameni care s-au schimbat în mod radical, dar nu vor să ajute lumea întreagă să vadă adevărul...
Jiddu Krishnamurti - Romania : Pentru primul comentariu : nu poți vedea adevărul dacă pleci de la o idee sau concluzie, asta e o realitate confirmată și de știință, mintea în sine nu poate vedea exact ce ai spus tu, tocmai din cauză că se lasă condusă de idei, convingeri, presupuneri și concluzii.
AL doilea comentariu : poți să te simți liber chiar și dacă ești înlănțuit în acest corp, iar libertatea în sine nu are nici o legătura cu voința, e pur și simplu o stare, și probabil cunoști și tu numeroase exemple cu oameni care au trăit în inchisori și totuși se simțeau liberi...
AL treilea comentariu : există oameni care ajută doar pentru că așa se vor simți mai buni, dar vor să facă asta pentru ei, și nu că vor să ajute lumea, dar în esență dacă această schimbare are loc începi să vezi, și dintr-un sentiment de compasiune față de omenire începi să cauți să îi ajuți să descopere ceea ce te-a facut pe tine să fii liber, așa au facut Mathma Ghandi, Maria Teresa, Isus, Krishnamurti, Lao Tze, Buddha și mulți alții,....
Despre cei care spui că s-au schimbat în mod radical, nu pot spune nimic, pentru că nu cunosc prea multe așa că niște exemple ar fi binevenite.
Kato : "Nu poți vedea adevărul dacă pleci de la o idee sau concluzie, asta e o realitate confirmată și de stiință, mintea în sine nu poate vedea exact ce ai spus tu tocmai din cauză că se lasă condusă de idei, convingeri, presupuneri și concluzii."
Cam... naivă şi neştiinţifică abordarea... :)
Despre ce știință este vorba ?
Ce crezi tu că este adevărul ?
Ai încercat vreodată să îl defineşti, să înţelegi care este sfera de cuprindere a acestui concept numit "adevăr" ?
În general, majoritatea polemicilor provin din lipsa punerii de acord asupra semnificaţiei unor termeni ce fac parte din vocabular. În cazul nostru, vocabularul limbii române.
Deci :
ADEVẮR = 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.
Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător.
Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității.
Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = corespunzător realității, în realitate, de fapt.
Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței.
2. Justețe, exactitate.
MÍNTE = 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect.
Loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înțelept. Loc. adj. și adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. Gând, cuget; imaginație; memorie.
2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință.
3.Imaginație, fantezie.
Studiind cu atenţie definiţiile, vei ajunge inevitabil la concluzia faptului că tu, ca fiinţă omenească, doar prin intermediul minţii poţi cunoaşte adevărul !
Este singurul tău instrument.
Altul nu ai.
În rest, poveşti sunt destule.
Inclusiv afirmaţia cu confirmările ştiinţei.
Omul este o fiinţă raţională.
Dar... doar cei ce îşi pun mintea la contribuţie dau dovadă de... raţionalitate !
Restul...plutesc în ceaţa confuziei şi ignoranţei, într-un dolce far niente mental.
Cine crede că mintea îi este un fel de duşman, ceva separat de fiinţa sa, pe care proiectează tot felul de învinuiri, se autovictimizează, autoculpabilizează, în mod autodistructiv.
Universul este o Creaţie mentală, a minţii creatoare.
"Totul este Spirit, Universul este Mental."
Mintea este instrumentul tău cel mai util şi mai important.
Dacă nu ar fi aşa, tu nu ai fi postat nimic, niciodată, aici, sau altundeva, chinuindu-te să expui tot felul de raţionamente care sunt produse ale minţii tale ! Judecăţi, raţionamente,...
Orice ai percepe, şi pe orice cale : senzorială sau extrasenzorială, stimulii percepuţi nu reprezintă ceva inteligibil decât pentru mintea ta.
Un om fără de minte ar fi un fel de legumă, lipsit de conştienţă,nu un om, deoarece omul este, prin definiţie, "o fiinţă raţională".
Cei cu mintea deschisă înţeleg aceste adevăruri.
Un om îndoctrinat, rupt de realitate, blocat în ideile unei doctrine, ce acuză mintea de tot felul de absurdităţi... nu...
Dacă vei continua polemica, demonstrează că poţi să o faci fără să apelezi la minte, la gândire, la judecăţi şi raţionamente.
Altfel... zău că nu are nici un sens... :)
"poti să te simți liber chiar și dacă ești înlănțuit în acest corp, iar libertatea în sine nu are nici o legătură cu voința, e pur și simplu o stare, și probabil cunoști și tu numeroase exemple cu oameni care au trăit în închisori și totuși se simțeau liberi..."
:) Ai recitit ce ai scris ? Funny... :)
Doar un om care vrea să fie liber, se poate simţi liber.
Unul care nu vrea, nu se simte.
Nu toţi oamenii vor să se simtă lineri, şi nu toţi în aceeaşi măsură.
Măsurile sunt variabile, de la om la om.
Unii oameni se simt mai siguri când cedează din libertatea lor altora.
Este un pattern din copilărie, care se reactualizează la diferite vârste, în diverse situaţii, condiţii de viaţă.
Copilul cedează din libertatea lui, în favoarea părinţilor, care îi asigură astfel protecţia necesară, siguranţa.
Dacă nu ar ceda, ar trebui să fugă de acasă, să devină liber.
Bine-nţeles că situaţia cedării libertăţii necesită compromisuri şi creează frustrări, conflicte, situaţii şi trăiri emoţionale tensionante, dar este în sine un mecanism de protecţie...
Noi toţi, întregul popor, am CEDAT LIBERTATEA DE A NE HOTĂRÂ SOARTA ŢĂRII UNOR... ALEŞI !
De comun acord, nu ? În masă. În mod amiabil...
EI DECID PENTRU NOI...
A te simţi liber este aşadar o problemă ce ţine de psihic, de gândire, nu de percepţia senzorială.
Iar gândirea este dirijată numai de voinţa proprie.
Omul închis în închisoare nu este liber în realitate.
Este o inepţie copilărească să susţii altceva.
Dar faptul că el se simte liber dpdv... spiritual, având LIBERTATEA GÂNDIRII, nu corporală, te-a indus în eroare... :)
Nu confunda merele cu perele...
Sunt fructe ambele, or fi ele asemănătoare, dar nu sunt... identice !
Orice ar face cineva, acţiunea sa este determinată de un interes personal, mai mult, mai puţin, sau deloc conştientizat.
Interesul, însă, există, mereu.
Altruismul pur nu există, în realitate, ci doar în imaginaţia unora, care nu pot conştientiza bine realitatea, deoarece nu au dobândit, încă, discernământul necesar...
Jiddu Krishnamurti - Romania : Atunci există oare o acțiune care să fie dincolo de interesul personal ?
Ce calitate îți trebuie să descoperi care este natura acestei realități ?
O idee sau convingere ne poate face să cunoaștem ce este dincolo de minte ?
Kato: Eşti prins în capcana unor convingeri !
"Dincolo de minte" nu există !
Dacă prin minte Spiritul a creat totul, şi creează în permanenţă, deoarece omul este cocreator al realităţii, ce ar putea exista în afara.. creaţiei ?
Doar... Spiritul Suprem, bineînţeles.
Şi însăşi El se revelează minţii umane, în diferite forme.
Totul este Spirit, Universul este Mental.
Prin Minte poţi accesa orice.
Fără minte, nu.
Deoarece Mintea reprezintă o facultate a Spiritului, nu ceva separat de el.
Un spirit decorporat, va primi percepţiile pe alte căi decât cele senzoriale corporale, dar îşi va utiliza în continuare facultatea creatoare a gândirii, în mod natural.
Altfel nu ar putea conştientiza absolut nimic.
Problema interesului este mai complexă decât pare, deoarece interesele tuturor fiinţelor converg, sunt legate unele de altele.
Interesul personal este strâns dependent de interesul general, şi al oricărei alte fiinţe.
Din această cauză, decurge logic concluzia faptului că orice faci pentru a ajuta pe altul, îţi va ajuta şi ţie, implicit.
Adu-ţi aminte cuvintele lui Isus, care sunau cam aşa : cine face un bine cuiva, mie îmi face !
Exact asta afirm şi eu, cu alte cuvinte, privind din alt punct de vedere acelaşi fenomen : oricine face un bine cuiva, tuturor şi lui însuşi îşi face !
De aceea, nu există altruism şi dezinteres absolut, în nimic din ceea ce faci...
CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Te invit cu bucurie să vizitezi şi noul meu blog : "Kato - Parapsihologie, Extrasenzorial" - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro
Embed
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu