Amazon USA

Get Response Email Marketing

Kato Live ora 22

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

3D Heading Maker

Totalul afișărilor de pagină

Translate

TRANSLATE with Bing

miercuri, martie 04, 2015

Despre cauzele subtile ale bolilor şi natura spirituală a vindecării

Despre cauzele subtile ale bolilor şi natura spirituală a vindecării

Atenţie : Acest articol nu conţine sfaturi medicale şi nu poate fi folosit pentru diagnoza sau tratamentul unor afecţiuni. Pentru problemele dvs de sănătate este necesar să fie consultaţi experţi în domeniu, care vă pot oferi sfaturile necesare cazului dvs personal. Autorul nu îşi asumă responsabilitatea aplicării practice a ideilor prezentate în materialele de pe acest site de către persoane neavizate, insuficient pregătite, care lecturează, ascultă sau vizionează materialele video prezentate. Aici sunt prezentate informaţii generale pentru o înţelegere mai completă a stării de sănătate şi ridicarea calităţii vieţii materialele şi sfaturile furnizate trebuie apreciate ca simple informaţii şi nu ca analize şi sfaturi medicale. În toate cazurile, vă sfătuiesc să consultaţi medicul de familie, dacă vă îngrijorează starea dumneavoastră de sănătate. Informaţiile oferite sunt de natură exclusiv educaţională şi informativă şi nu pot fi asimilate, în nici o situaţie, unor consultaţii şi /sau analize medicale de specialitate. Informaţia prezentată nu trebuie folosită ca alternativă a consultului medical, realizat de un medic specialist. Autorul nu poate fi considerat răspunzători pentru niciun prejudiciu /pierdere de orice fel, indiferent de modul în care veţi utiliza informaţia prezentată.

Am citit multe articole pe tema cauzelor subtile ale bolilor. Termenul "subtil", însă, creează o oarecare confuzie, din câte am observat. Unii oameni cred că este folosit în sensul de "spiritual", dar nici acest acest termen nu este prea bine înţeles de neiniţiaţi. Când un iniţiat se referă la "natura spirituală" a unui lucru, proces, eveniment, el are de fapt în vedere o cauzalitate care ţine în mod nemijlocit de Spirit ca şi cauză de esenţă a manifestării, a tuturor manifestărilor perceptibile în plan fizic. La fel, vorbind de "spiritualitate" el se referă la natura "subtilă" ascunsă, ocultă, a realităţii, la legăturile spirit-suflet-materie.
Termenul "subtil", conform DEX are următoarele înţelesuri :  
"1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 
2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții."
Deci el, în sine, nu face vreo referire directă la nivelul de abordare, şi permite crearea unui mix între abordările spirituale, psihologice, medicale, filozofice, şi ale altor ştiinţe. 
Este bine de înţeles asta, faptul că atunci când cineva vorbeşte de "cauzele subtile ale bolilor" nu înseamnă neapărat că abordarea sa va pătrunde până la nivelul spiritual, ci doar că acea abordare se vrea a fi una în amănunţime, pătrunzătoare, fină, perspicace, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate, etc.
Dacă întrebi un psiholog despre natura bolilor, ele se va referi la cauze care ţin preponderent de minte, gândire ca procesualitate şi suflet - trăirile emoţionale. Corectitudinea elaborării judecăţilor şi raţionamentelor este studiată de ştiinţa numită Logica, nu de psihologie. Logica studiază forma gândirii, şi se deosebește de toate celelalte științe care rețin conținutul gândirii. Pe fizicieni, chimişti, biologi, sociologi, îi interesează în primul rând ce anume se afirmă sau se neagă într-un act de gândire.
Psihologia studiază fenomenele psihice, printre care există și gândirea, cercetând gândirea ca proces psihic în complexitatea lui internă și externă, în legile sale de proces psihic de cunoaștere normală și patologică, și în relațiile sale cu condițiile și factorii externi gândirii cum ar fi memoria, afectivitatea, imaginația, stările neurofiziologice, cu evoluția individuală. 

Logica se ocupă numai de condițiile gândirii normale, corecte luând în considerare formele eronate doar în vederea delimitării și prescrierii formelor corecte de gândire
Logica este în colaborare cu psihologia, pentru că informațiile privitoare la condițiile preliminare ale unei gândiri normale sunt necesare pentru accesul la formele corecte de gândire urmărite de cercetarea logică. Logica are de a face cu psihologia deoarece o categorie de cauze ce determină abaterea gândirii de la corectitudine este de natură extra logică, cauze denumite paralogisme ce sunt de competență comună psihologiei și logicii. După detașarea de factorii paralogici, logica își preia mai deplin obiectul, cu a doua categorie de factori care țin de corectitudinea formelor și operațiilor gândirii - cu grupul sofismelor, adică a erorilor logice propriu zise. Însă odată obținute condițiile normalității gândirii și realizată trecerea la formele corecte, logica se află pe tărâmul ei unde poate opera distincțiile proprii între genurile și speciile formelor corecte și celor incorecte. În acest stadiu logica nu mai are de a face de loc cu fenomene afective, volitive sau de altă natură preocupându-se exclusiv de aspectul obiectiv al formelor gândirii.
Un medic se va referi mai mult la partea materială, organică, ce priveşte anatomia şi fiziologia organismului fizic uman.
Un neurofiziolog se va referi preponderent la anomaliile care se petrec la nivelul sistemului nervos central și periferic, principalele tehnici folosite în neurofiziologie fiind înregistrările electrofiziologice și tehnicile de biologie moleculară. Etc. 
Acestea sunt niveluri diferite de abordare şi înţelegere a fenomenelor care se desfăşoară în cadrul realităţii, când vorbim de starea de sănătate, patologie, boală, vindecare. 
Este important de înţeles asta, pentru a înţelege mai bine abordarea mea în continuare, mai ales atunci voi vorbi de abordarea holistică a realităţii, care ia în calcul toate nivelurile menţionate mai sus.

 Am observat faptul că majoritatea articolelor privind natura subtilă a bolilor iau în calcul cauzele psiho-emoționale și propun metode de vindecare (terapii) în acord cu aceste cauze psiho-emoţionale. Dar explicaţiile sunt în general lacunare, căci nu explică ci doar prezintă nişte factori cauzali din sfera psiho-emoţională. 
De exemplu, să analizăm un fragment preluat din Jacques Martel - “Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor. Cauzele subtile ale înbolnăvirii", căci am găsit pe internet multe citate preluate din această carte. Despre răceală
"Această stare poate proveni din confuzia gândurilor mele, din faptul că nu mai știu încotro să merg. Trăiesc o stare de dezordine totală și sensibilitatea mea este foarte afectată. Am prea multe lucruri de gestionat în același timp. Mă întreb de unde să încep. Mă simt zdrobit de obligațiile familiale sau profesionale. Îmi este frig și atunci “răcesc”. 
Răceala îmi oferă un timp pentru odihnă, în care mă pot proteja de ceilalți și pot păstra distanța față de ei, pentru a intra în contact cu mine însumi. 
Deoarece există o eliberare de secreții, este posibil să trăiesc o situație emoțională care mă afectează profund și față de care trăiesc multe emoții, care nu vor decât să fie eliberate. Există vreun lucru pentru care aș vrea să plâng, fără să recunosc însă ? 
Deoarece am nasul înfundat, oare există vreo situație sau o persoană care “miroase urât” și pe care nu vreau să o simt aproape ? Pentru că o răceală poate afecta atât pieptul, cât și capul, poate exista un dezechilibru dacă îmi concentrez toată atenția pe un plan, ignorându-l pe celălalt. 
Fiind de multe ori în legătură cu frigul, este bine să mă întreb care este situația sau care sunt cuvintele care mi-au fost spuse și care au “răcit” relația respectivă, sau care mi-au “înghețat” corpul în așa fel încât m-am simțit rănit, dezamăgit și vinovat. Am relații reci cu cineva? Există cineva care mă vorbește pe la spate? Sau eu sunt cel care mă “răcesc” față de propria mea durere și supărare? Pentru că mă simt victimă, accept ca ceilalți să îmi dea “viruși”. 
Vindecare : Accept faptul că am nevoie de căldură umană. Trebuie să încep prin a avea grijă de mine, pentru ca și ceilalți să facă la fel. Îmi dau jos toate măștile, deoarece sunt imunizat față de orice atac din exterior. Am nevoie de timp de odihnă pentru a clarifica lucrurile din viața mea. Am nevoie să îmi refac forțele. Adopt noi atitudini și noi comportamente. Fac curățenie în viața mea și încetez să mă mai las influențat de credințele populare : “Iarna asta s-a răspândit răceala peste tot!”, “Răcesc tot timpul în Decembrie.”, etc. Învăț să îmi cunosc limitele și să nu le depășesc. Astfel armonia se poate instala și devin stăpânul vieții mele. Dacă am nevoie ca ceilalți să se ocupe de mine, să fiu consolat, îndrăznesc să cer acest lucru." 
Citind acest text postat de un teraput, o mamă a întrebat : 
- Perfect adevarat, dar cand un copil de 4 ani răceşte, are muci şi tuşeşte, ce trebuie să fac din punct de vedere spiritual ? Are foarte multă căldură şi iubire, unde greşesc ?
Terapeutul : - Nu copilul este problema, ci cei din jurul lui.

Aş dori să evidenţiez aici următoarele chestiuni, şi am îngroşat în acest scop anumite cuvinte : 
- mama a înţeles că aceasta este o abordare spirituală,
- mama crede sau este chiar convinsă că ea a greşit şi greşeşte încă, cu ceva, în abordarea ei, 
- terapeutul spune în mod clar că problema, adică cauza bolii, se află la cei din jurul copilului, nu la copil, iar în jurul copilului sunt... părinţii, evident. Deci părinţii sunt problema, din cauza lor copilul este răcit...
Citind şi meditând puţin la asta, am simţit imediat faptul că această abordare terapeutică nu a fost una tocmai... subtilă... Dar hai, totuşi, să nu o încadrăm la "abordare terapeutică", căci a fost doar un scurt dialog pe un site de socializare. Hai să nu căutăm probleme, vină şi vinovaţi. Hai să încercăm un alt fel de abordare, ceva mai... subtil... :)
Este interesant de studiat mecanismul de culpabilizare pe care fiecare îl adoptă în mod subiectiv şi personal. Este "subiectiv" deoarece ţine în mod clar de subiectul respectiv, de personalitatea sa, de temperamentul său, de caracterul său, de cunoştinţele sale, de capacitatea sa de înţelegere, de experienţa sa de viaţă.
Unii cred că bolnavul este de vină pentru boala sa, alţii că ceilalţi din jurul lui sunt de vină, şi mai există unii care cred că... nimeni nu este vină...
Iar adevărul... ar putea fi undeva la... mijloc, ca de obicei. Este, oare ?
Este răceala "o problemă " ? Este răceala o problemă sau un răspuns la o problemă, de fapt, o soluţie

Sunt cei din jurul celui bolnav o problemă ? Sau problema este în mintea celui bolnav ? 
Există o problemă în afară, în afara celui bolnav, sau înăuntru, în mintea şi sufletul său ?
Dacă admitem că există o problemă, ar trebui să şi putem identifica acea problemă, în mod concret, obiectiv, nu-i aşa ? Şi, dacă am identifica problema, dacă am înţelege acea problemă, ar trebui să înţelegem, ca efect inerent, şi cum am putea rezolva acea problemă, sau... nu ?
Rezolvarea unei probleme de către tine presupune plasarea ta la un nivel superior celui ce a generat problema. Unii spun că asta a afirmat Einstein.
Deci, dacă este adevărat, cum ne putem situa la un nivel superior celui care a generat "problema", boala, răceala ?
Dacă te vei situa la un nivel superior, însă, va fi posibil să înţelegi faptul că răceala este un EFECT, şi că la rândul ei, se transformă în CAUZĂ pentru alte efecte

În procesul de adaptare al organismului răceala o poţi privi astfel ca un MECANISM DE ADAPTARE al organismului la o anumită condiţie de viaţă la care organismul nu s-a putut adapta altfel.
Deci, ai putea ajunge să priveşti răceala ca pe ceva... util, benefic, eficient, privind adaptarea organismului la mediul natural şi cel social.

Mergând mai departe pe acest nivel superior, ai putea ajunge să consideri răceala ca fiind un proces care face parte din... fenomenul vindecării, nu ca pe o... boală care trebuie vindecată ! 

Altfel spus, organismul se vindecă prin răceală, reechilibrează ceva, armonizează ceva, ceea ce pare... ilogic celui care a rămas blocat la nivelul care a generat problema, cu siguranţă...
Astfel, din câteva salturi, am ajuns la o cu totul altă abordare. salturile însă au fost foarte bruşte şi rapide, de aceea este posibil să nu te fi putut debloca încă din nivelul la care există problema ta. Cu alte cuvinte, este posibil să nu fi înţeles mai nimic din raţionamentul expus mai sus. De înţeles nu este chiar aşa simplu cum pare unora la prima vedere, mai ales celor care au... înţeles, dar nici aşa complicat cum pare celor care nu au înţeles nimic. :)  
Deci, mai departe, cine vede în continuare vreo problemă în cadrul acestui fenomen de vindecare, în cadrul procesului numit răceală prin care organismul se adaptează la anumite situaţii / condiţii de viaţă, dovedeşte că nu s-a putut ridica de la acel nivel iniţial la unul superior, în care să înţeleagă cu adevărat natura răcelii.
Nu este simplu de făcut aşa ceva, şi nu oricine poate, "din prima ". Majoritatea medicilor, doctorilor, vindecătorilor, nu pot. Deoarece ei sunt blocaţi prin însăşi sistemul care i-a educat într-un anumit mod, la un anumit nivel. sistemul i-a educat să perceapă probleme, să le identifice, să le localizeze, şi să încerce să le elimine, să le extermine pur şi simplu manifestarea, prin mijloace de exterminare fizice, materiale, cum sunt medicamentele - substanţe chimice, bisturiul, iradierea, etc. Am putea afirma faptul că, în general, medicina modernă nu tratează cauzele ci efectele. Te doare capul ? Iei un medicament şi îţi trece. Ce îţi trece ? Durerea de cap. Dar cauza, dispare ? Dacă ai noroc, da, dacă nu nu. Dacă acel factor cauzal revine din nou mîine să te stimuleze, şi vei fi iar expus la el, durerea va apărea din nou, dacă nu, nu. Durerea este un efect. Cu analgezice tratezi efectul. Cauza nu are nimic de suferit prin asta, şi îşi poate continua existenţa, manifestarea, fără să îţi poţi da seama de asta. Când te doare foarte tare capul, atunci poţi fi supus la investigaţii mai profunde, şi ţi se poate descoperi ceva în interiorul capului, o leziune, o tumoră, etc, care provoacă durere. Dar extirpînd tumora, tratând leziunea, nu înseamnă că ai eliminat şi cauza care a generat efectul ( tumora sau leziunea), nu-i aşa ? Şi, din această cauză, după un timp, iar te poţi trezi cu dureri de cap, căci tumora "recidivează", deoarece cauza şi-a continuat liniştită manifestarea, neîmpiedecată de nimic, fiind ascunsă, necunoscută, neidentificată...

Este necesară multă experienţă şi multe cunoştinţe pe marginea cărora trebuie meditat, multe studii şi analize. Este necesar să cunoşti ceva psihologie, să înţelegi natura minţii umane şi raporturile acestei minţi cu corpul, organismul fizic omenesc. Este necesar să înţelegi mecanismele de manifestare a trăirilor emoţionale şi efectul acestor trăiri asupra organismului, la nivel celular. Căci orice trece prin minte şi suflet declanşează şi anumite procese fiziologice organice, fizico-chimice, biologice, la nivel celular. Şi, de asemenea, există şi mecanismul de feedback, prin care anumite procese fiziologice declanşează şi întreţin în minte procese psiho-afective, gânduri şi trăiri emoţionale. 
Doar cei ce îşi folosesc intens mintea şi intuiţia consecvent în acest scop vor reuşi să cunoască mai mult şi să înţeleagă mai mult, mai bine, mai corect, mai holistic.. Una este să citeşti despre asta, şi să repeţi mecanic ce ai citit, şi alta să înţelegi şi să poţi extrapola apoi această înţelegere la alte cazuri, diferite, chiar din alte domenii... Acest text este un prilej de reflecţie, de meditaţie, pentru cei care vor să aprofundeze. Nu este uşor să te ridici la niveluri superioare. Nu oricine este dispus să efectueze o astfel de muncă, astfel de eforturi mentale. Dar nimeni nu trebuie condamnat dacă nu vrea. Fiecare este liber să aleagă şi să decidă singur ce vrea să facă şi cum, cu viaţa lui. Nu poţi fi specialist în toate domeniile, de aceea fiecare se specializează pe un domeniu ales de el. Dar este bine ca în alte domenii să apelezi la specialiştii din acele domenii, aşa cum specialişti din alte domenii apelează la tine ca specialist în domeniul tău de specializare. 
Din păcate, însă, până nu demult, în domeniul sănătăţii nu au existat abordări cu adevărat holistice. De aceea medicina este neputincioasă în faţa mulor boli declarate a fi "incurabile" de către... ea, nu şi de către abordările holistice existente în domeniul medicinii alternative şi complementare, şi în domeniul spiritualităţii. Nu există boală incurabilă, deoarece orice cauză are un efect şi orice efect o cauză. Boala reprezintă un efect, deci manipulând cauzele bolii putem controla boala ca efect al acelor cauze. Cei ce nu sunt de acord nu sunt deoarece nu înţeleg, nu din altă cauză. Ceea ce nu înţelegi nu poţi accepta, de aceea, dacă simţi că nu poţi accepta ceea ce am afirmat înseamnă că nu ai înţeles încă logica raţionamentelor expuse mai sus. Poate că a fost prea lacunară, prea sumară, pentru tine. Poate că încă nu ai cunoştinţele necesare sau experienţa de viaţă necesară înţelegerii. Poate că încă nu te poţi ridica la un nivel superior celui în care percepi existenţa şi desfăşurarea problemelor tale de viaţă, printre care fiind şi probleme cu starea ta de sănătate...
Nu spun că eu m-am detaşat complet de acest nivel, că nu mai am nici o... problemă. :) Mai am şi eu probleme, dar îmi place să cred că natura lor îmi devine tot mai clară cu timpul, cu cât meditez mai mult la ele, la natura lor... subtilă. :) Nimeni nu este perfect, şi nimeni nu poate atinge perfecţiunea în această viaţă, scăpând cu totul de orice fel de probleme, dar aspiraţia spre perfecţiune nu este în zadar, nu este inutilă... 

Pentru cei care vor să înceapă de undeva acest demers, şi nu ştiu de unde şi cu ce ar putea să înceapă, aş recomanda să recitească acest material, şi să continue cu meditaţii efectuate asupra acestor raţionamente : deoarece în lanţul determinismului cauzal orice cauză este şi un efect în acelaşi timp, şi orice efect se va transforma în cauză ce va genera noi efecte, priveşte orice problemă din acest punct de vedere : "problema" este şi cauză şi efect simultan. 

Deci, extrapolând la boală, încearcă să priveşti boala atât dpdv al cauzei cât şi al efectului, şi vei ajunge să înţelegi la un moment dat că boala are rol pozitiv în adaptare, că poate fi privită şi ca ceva neplăcut dar şi ca un mecanism de protecţie al organismului faţă de altceva, neconştientizat de tine încă, ca o tentativă de reechilibrare şi armonizare. Când vei înţelege asta, conceptul "boală" se va goli pur şi simplu de sens şi semnificaţie pentru tine, căci vei înţelege faptul că, la un nivel de înţelegere superior "boala" nu există, existând doar procese de ADAPTARE transformatoare continue, neîntrerupte. Când oamenii vor înţelege faptul că cancerul nu este o "boală", ci un efort de adaptare al organismului la anumite condiţii de viaţă, oamenii vor putea manipula uşor cauzele, făcând efectele (boala-cancerul) să dispară, adică să intre în "remisie spontană". Cine vrea să aprofundeze subiectul spoate să studieze teoriile (legile) biologice care stau la baza NMG - Noua Medicină Germană, cu atenţie şi răbdare.
Rămâne de investigat şi înţeles de către tine de ce anume te protejează o "boală", şi în ce fel orice "boală" face parte de fapt dintr-un poces de "vindecare holistică", de adaptare...


Ajuns aici, ai putea ridica următoarea "problemă" : cancerul este o problemă, deoarece el ucide, oamenii mor de cancer. Problema este reală, nu poate fi falsă, cât timp mii de oameni mor zilnic în toată lumea de cancer. Deci, cum poate ca un proces (efort) de adaptare să ucidă ? Pare ilogic, eronat acest raţionament. 
Da, aşa pare, de aceea cancerul este perceput ca un inamic, ca ceva malefic, ca ceva dăunător, etc. Deoarece este un proces invaziv, care poate produce suferinţă, şi în final moartea. Dar, hai să ne ridicăm la un nivel superior de înţelegere, încercând să ieşim din blocajul gândirii în care ai ajuns din cauza unui mod de gândire impus ţie de cei care sunt şi ei blocaţi la acest nivel al existenţei problemei de nerezolvat numită boală canceroasă. 
1. În primul rând, trebuie să înţelegi faptul că medicina nu a ajuns să vindece cancerul, ca efect, deoarece nu înţelege bine cauzele care declanşează această boală. Când va înţelege, nu va mai apela la bisturiu, medicamente şi iradierea organismului, deoarece va putea OPRI evoluţia bolii rapid, acţionând asupra cauzelor reale. Deocamdată însă, nu cunoaşte bine cauzele reale.
2. Dacă evoluţia cancerului s-ar opri mereu, la un moment dat, înainte de a distruge masiv anumite ţesuturi şi organe, şi organismul s-ar recupera complet, atunci ai putea accepta că această boală poate fi privită ca un proces de adaptare, nu-i aşa ? Gândeşte-te bine înainte de a da răspunsul. 
3. Ceea ce nu cunosc oamenii bine, deocamdată, este că la mulţi oameni cancerul intră în remisie spontană, deci faptul că această "boală" poate să "dispară" singură, fără medicamentaţie, intervenţii chirurgicale şi iradieri. Doctorii oncologi cunosc faptul că există acest fenomen de remisie a bolii, dar ei nu îl pot studia, bine-nţeles, deoarece : 1) nu sunt cercetători ştiinţifici, 2) nu mai pot investiga procesele care au avut deja loc în organismul celui vindecat de boală. Ei pot doar CONSTATA faptul că "boala" a involuat sau a dispărut. Cazurile de remisii spontane nu sunt contorizate, nu se ştie exact la ora actuală ce procent din populaţie "se vindecă de la sine" fără tratament oncologic. Dar cercetări există, la nivel mondial, în această direcţie, şi se ştie faptul că organismul se poate vindeca de cancer singur, în anumite condiţii, deoarece există multe cazuri de acest gen. 
4. Faptul că există acest fenomen de remisie spontană demonstrează că organismul are capacitatea de a se regenera singur şi în această "boală", şi, conform punctului 2 de mai sus, este un argument care poate cântări mult în favoarea pereceperii ca un efort de adaptare. În plus, alt argument : există multe cazuri în care oamenii au remarcat apariţia unei tumori, dar nu s-au prezentat la medic, şi aceste tumori s-au resorbit "de la sine". În plus, există multe cazuri de tumori care apar şi dispar fără ca oamenii să conştientizeze că le au, că le-au avut. Este foarte posibil ca chiar şi tu să fi avut cel puţin o tumoră care să se fi resorbit de la sine, şi tu să nu fi conştientizat prezenţa ei. 
Această "boală" este de fapt mult mai răspândită decât se crede sau se ştie de populaţie. Poate că nu chiar aşa de răspândită ca şi răceala, dar părerea mea este că nici prea departe de ea nu este. De ce ? Deoarece este un efort de adaptare al organismului, în mod real, la nişte condiţii de viaţă care ţin de stres, de situaţii conflictuale. De aceea cancerul a cunoscut o răspândire tot mai mare cu timpul, căci modul de viaţă al omului tot mai civilizat este tot mai... stresant.
5. Există oameni care mor de răceală ? Da, există, dacă ei nu se tratează, dacă continuă să se expună la factori precum frigul, umezeala, oboseala accentată, etc. Banala răceală poate evolua dacă nu iei măsuri adecvate, nu-i aşa ? Extrapolând, putem considera cancerul ca reprezentând ceva "banal", la fel de banal ca o răceală, dar care are o evoluţie mai ascunsă, mai greu de depistat, şi, din această cauză nefiind tratat la timp cu măsuri adecvate poate conduce la "complicaţii severe" şi chiar deces. Partea proastă, însă, constă în faptul că oamenii au o problemă : nu cunosc cauza, şi de aceea nici măsurile adecvate, tratamentul adecvat. O boală care provine din stres, şi care produce un şi mai mare stres când afli de ea, este evident că "scapă" de tratamentul adecvat şi se agravează, nu-i aşa ? Şi ce poate fi mai stresant decât să afli că suferi de o boală de care mii de oameni mor zilnic ? Este ca şi cum, în loc să tratezi răceala tu ai ieşi în frig şi ploaie dezbrăcat, lipsit de protecţie... este ca şi o autocondamnare la moarte. 
Închei aici, în ideea că poate ai prins ideea de bază : cancerul nu este o boală incurabilă, este în esenţa sa un efort de adaptare al organismului la anumite condiţii de viaţă, la un mod de gândire şi comportament defectuos. De aceea vindecarea poate veni efectuând schimbări în modul de gândire şi comportament, şi în special la nivelul reacţiilor emoţionale, la nivelul vieţii afective, sufleteşti. Căci anumite tipuri de gânduri declanşează şi întreţin anumite tipuri de reacţii emoţionale, cum ar frica excesivă, angoasa, anxietatea. Iar când omul se blochează psiho-afectiv în astfel de trăiri, ne mai putând să se deblocheze, acest blocaj conduce la manifestarea organică a proliferării celulelor tumorale, în diferite ţesuturi, în conformitate cu caracteristicile tipului de reacţie emoţională care predomină. de exemplu, cancerul osos corelează cu pierderea stimei de sine, cu pierderea poftei de viaţă, cu deprimarea profundă, survenind în general după moartea unei persoane dragi, a partenerului de viaţă, când omul rămâne singur, şi această stare afectivă se generalizează. Cancerul pulmonar corelează cu teama profundă, cu frica excesivă, generalizată, care se transformă în stări de anxietate, angoasă, fobii, panică, etc, pe durate mai mari de timp. 
Pentru a înţelege cum corelează trăirile emoţionale cu apariţia tumorilor pe anumite organe şi ţesuturi specifice, în procesul de adaptare la situaţiile conflictuale stresante, poţi studia principiile NMG, Noua Medicină Germană, dacă vrei. Voi pune pe blog şi o sinteză proprie.

Cărţi utile - domeniul sănătăţii :  
-MINTE-CORP : http://bit.ly/1C0Nx2c 
-MEDICINĂ şi TERAPII ALTERNATIVE : http://bit.ly/1yaBL2P ; http://bit.ly/1ybSxlq
-SĂNĂTATE - Diete, Masaj Relaxare, Medicină pt toţi, Terapii Alternative : http://bit.ly/151XGiu
-DIETE ŞI FITNESS : http://bit.ly/1KBz8h1 ; http://bit.ly/1C6TkRG 

-MEDICINĂ şi TERAPII ALTERNATIVE : http://bit.ly/1yaBL2P ; http://bit.ly/1ybSxlq

Materialele video din playlistul meu îţi oferă multe informaţii utile în acest sens, ce pot fi privite ca o completare


Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Puterea minţii, Placebo, Nocebo, Autosugestie şi Vindecare

Am studiat multe teorii şi sisteme de vindecare, prezente în medicina alternativă şi complementară, religie, spiritualitate. Dacă vrei să ştii în ce măsură o teorie şi o practică ajută, trebuie s-o probezi personal, sau să cauţi părerile celor care au probat deja asta în practică. Trebuie să te poţi baza pe MĂRTURII de ÎNCREDERE : ale tale sau ale altora.

Bruno Groening - unul dintre cei mai mari vindecători spirituali ai omenirii

La toate nivelurile s-a discutat în mod agitat şi controvers despre cazul Bruno Groening. Preoţi, medici, jurnalişti, jurişti, politicieni şi psihologi discutau despre el, iar vindecările lui minunate erau pentru unii cadouri milostive ale unei puteri supreme, pentru alţii şarlatanerie. Realitatea vindecărilor a fost adeverită de consultaţiile medicale efectuate. Ştirile despre vindecările lui magice s-au răspândit în toată lumea, și din toate ţările veneau bolnavi, scrisori de rugăminţi şi oferte. Zeci de mii de oameni suferinzi s-au perindat spre locurile lui de activitate. Părea începutul unei revoluţii în medicină.

DESPRE IERTARE, SĂNĂTATE ŞI BOALĂ Răspunsuri la întrebări, oferite de Kato

Fragmente din răspunsuri personale la întrebările altora : -Totul se plăteşte. Legea compensaţiei acţionează, implacabil. -Dacă totul se plăteşte, iertarea nu mai are nicio valoare ? -Iertarea are întotdeauna o valoare, în orice situaţie de viaţă. Legea Naturală a Compensaţiei nu exclude valoarea iertării. Efectele iertării se supun şi ele Legii Compensării, căci există o "plată compensatorie" pentru manifestarea iertării, inevitabilă, datorită acţiunii legilor naturale ale creaţiei.

Trimiteți un comentariu
(function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){ (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o), m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m) })(window,document,'script','//www.google-analytics.com/analytics.js','ga'); ga('create', 'UA-60726497-1', 'auto'); ga('send', 'pageview');