Sinestezia şi percepţia extrasenzorială

Sinestezia şi percepţia extrasenzorială

http://en.wikipedia.org/wiki/Synesthesia

SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator ; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv.  tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.
SINESTEZÍE s.f. 1. (Psih.) Asociație spontană între senzații de naturi diferite; corespondență . 2. Tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.  (În pictura expresionistă) Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzații auditive. cf. gr. syn = împreună, aisthesis = senzație. 

Sinestezia, synæsthesia sau synaesthesia, cu pluralul synesthesiae sau synaesthesiae, provine din greaca veche σύν (SYN), "împreună", şi αἴσθησις (aisthesis), "senzaţie". 
 Este o situaţie neurologică în care stimularea senzorială sau cognitivă duce la experienţe involuntare, automate într-o altă cale senzorială sau cognitivă.
Sinestezia reprezintă fenomenul care asociază două sau mai multe simțuri. Estimările privind prezenţa în cadrul populaţiei variază, unele estimează că sinestezia ar putea fi regăsită la 1 din 23 de persoane în una din formele sale, (Cytowic R. E), altele că este prezentă la aproximativ 4% din populație. Într-un studiu cu aproximativ 50.000 de subiecţi, au fost găsiţi 20 care să aibă capacitatea de sinestezie (1 la 2.500 de oameni deci). Altă sursă preciza 1 la 2.000 de oameni.
 Având aceeași origine cu anestezia, care înseamnă „fără nicio senzație”, sinestezia înseamnă mai multe senzații la un loc. 
 Au fost depistate peste 60 de tipuri de sinestezie, şi doar o parte au fost cercetate ştiinţific riguros. Chiar în acelaşi tip de sinestezie, percepţiile sinestezice variază în intensitate, variind şi gradul lor de conştientizare.
Metaforele încrucişate senzorial (de exemplu ”cămaşă gălăgioasă”, sau ”vânt amar”) sunt descrise ca sinestezii, dar adevăratele sinestezii sunt neurologice şi involuntare.
Sinestezia poate fi regăsită în aceeaşi familie la mai mulţi membri, dar modul de moştenire ereditar nu a fost determinat încă.
 Având un tip de sinestezie, cum ar fi, de exemplu, auzul colorat, ai 50% șanse să ai şi un al doilea, al treilea, al patrulea tip.
 Modificarea unei singure nucleotide în ADN-ul unei persoane poate modifica percepția.
 Gena poate intensifica conexiuni firești între zona cerebrală a gustului situată în lobul frontal și zona culorii.
Să presupunem că o altă genă ar acționa zone non-senzoriale. Ai avea atunci abilitatea de a stabili o legătură între lucruri care aparent nu au nimic în comun, și asta este definiția metaforei, a vedea asemănarea în ceea ce e diferit. Sinestezia e mai des întâlnită la artiști care excelează în a emite metafore.
O persoană din 90 experimentează grafemele, elementele scrise ale limbii, cum sunt literele, numeralele, și semnele de punctuație, ca fiind saturate cu culoare. Unele grafeme chiar au gen și personalitate. Unitățile de sunet ale limbii, fonemele, evocă gusturi sinestezice. 
Sinestezia pare mai degrabă o trăsătură, la fel ca a avea ochi albaștri, și nu o boală, pentru că nu e nimic dăunător în ea. De fapt, „implicațiile” adiționale îi înzestrează pe sinestezi cu memorie superioară. 
 Odată ce au fost stabilite în copilărie, asocierile pe perechi rămân fixate pe viață. 
Sinestezii moștenesc o înclinație biologică pentru hiperconectarea neuronilor cerebrali, dar apoi trebuie să fie expuși unor artefacte culturale, cum ar fi calendarele, denumirile pentru mâncare, și tipurile de alfabet. 
Sinestezia oferă o cale de înțelegere a diferențelor subiective, felul în care doi oameni pot să vadă același lucru în mod diferit.
 Suntem cu toții sinestezi, ne dându-ne seama de perechile senzoriale care se stabilesc tot timpul. Cross-talk-ul la nivel mental este regula și nu excepția. 

Sinestezicul sunet-culoare (auditiv-vizual) poate auzi atât sunetele separate, cât şi grupurile de sunete, deci cuvintele, propoziţiile şi frazele ca pe nişte culori distincte. Vederea nu este afectată în acest timp, există doar senzaţia aparentă a unei anumite culori la auzul unor sunete de orice fel. Muzica de orice gen e percepută ca un amalgam de pete de culoare care se întrepătrund.
Anumite cuvinte au personalitate, sau literele sunt poziţionate clar în spaţiu atunci când te gândeşti la ele. 6 e albastru deschis, un albastru verzui scăldat în lumină. Artur Rimbaud în „Vocale“ scria că „A e negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur“. 
Unii oameni simt un anumit gust atunci când ating lucrurile.

În sinestezia grafem culoare, literele sau cifrele sunt percepute ca fiind în mod inerent colorate, în timp ce în personificările lingvistice ordinale numerele, zilele săptămânii şi lunile anului evocă personalităţi.
Un sinestezic afirma că vede roşu atunci când se uită la cifra 5, scrisă cu creta pe o tablă. Subiectul poate citi numerele ca orice om normal, dar, în plus, vede şi o pată de culoare corespondentă fiecărui număr.

 În sinestezia spaţială sau în sinestezia numerelor, numerele, lunile anului, zilele saptamanii provoacă locaţii specifice în spaţiu (de exemplu 1940 poate fi mai departe decât 1950), sau se poate avea o vedere tri dimensională a anului, ca o hartă. 
 Un alt tip recent descoperit de sinestezie este sinestezia mişcare –sunet, ea implică audierea sunetelor ca răspuns la mişcările vizuale.
Sinestezia este de asemenea raportată la persoane :
- aflate sub influenţa drogurilor psihedelice, 
- după un accident vascular cerebral, 
- în timpul unei crize de epilepsie la nivelul lobului temporal, 
- ca rezultat al surdităţii sau al orbirii. 
 Sinestezia care rezultă din astfel de evenimente non-genetice este denumită sinestezie accidentală, pentru a o distinge de formele mai comune de sinestezii congenitale mai comune. 
 Sinestezia accidentală care implica droguri sau accidente cerebrale vasculare (dar nu şi surditatea şi orbirea) implică aparent legături senzoriale între sunet, vedere şi atingere. Există puţine cazuri bazate pe cultură, bazate pe învăţare, ca grafemele, lexemele, zilele săptămânii sau lunile anului.
Cercetările psihologice au arătat că experienţele sinestezice au consecinţe comportamentale măsurabile, în timp ce studiile de neuroimagistică au identificat diferenţe majore în modelele de activare a creierului. Multe persoane cu sinestezie utilizează experienţele pe care le au, în munca lor creativă, şi multe persoane non-sinestezice au dorit să creeze opere de artă care să poată surprinde cum este să experimentezi sinestezia. 
Psihologii şi neurologii studiază sinestezia şi pentru iluminările pe care le poate da în procesele cognitive şi perceptive pe care sinestezicii şi non-sinestezicii le au deopotrivă.
Deşi sunt numite ”situaţii neurologice” sinesteziile nu apar în DSM-IV, nici în clasificările ICD, deoarece de cele mai multe ori nu interferează cu funcţionarea normală cotidiană. 
 Însă a apărut timp de mulţi ani în dicţionarele medicale Dorland şi Steadman. În cele mai multe cazuri sinestezicii raportează experienţele lor ca fiind neutre sau chiar plăcute. 
În cazul ”orbirii de culoare” sinestezia este o diferenţă în experienţa perceptivă, iar termenul ”neurologic” reflectă faptul că la baza percepţiei diferite stă creierul.
La început s-a considerat că experienţa sinestezică este complet diferită de la un sinestezic la altul, dar recent cercetătorii au descoperit că există asemănări care stau la bază, şi pot fi observate când un număr mai mare de sinestezici sunt examinaţi împreună. De exemplu sinestezicii sunet-culoare au tendinţa de a vedea culori mai deschise pentru sunete înalte, iar sinestezicii grafem-culoare au preferinţe asemănătoare pentru culoarea fiecărei litere (de exemplu A tinde să fie roşu, O tinde să fie alb sau negru, S tinde să fie galben). Cu toate acestea, există un număr mare de tipuri de sinestezie, şi în cadrul fiecărui tip, persoanele descriu diferite mecanisme de declanşare a senzaţiei, şi diferite intensităţi ale acesteia. Această varietate demonstrează că încercarea de definire a sinesteziei în individualitate este dificilă, iar majoritatea sinestezicilor sunt complet conştienţi că experienţele lor nu au nume. Există deci diferenţe individuale, dar există şi elemente comune care definesc experienţele sinestezicilor.

 Majoritatea sinestezicilor nu se consideră diferiţi faţă de restul oamenilor, li se pare normal ceea ce simt şi cum simt, pentru că ei cred că toţi oamenii au aceleaşi senzaţii ca şi ei, dar că nu toţi le conştientizează în aceeaşi măsură. Probabil că toţi le avem, toţi suntem de fapt sintestezi, dar nu toţi conştientizăm acest fapt.

Fenomenul sinesteziei nu a fost luat în serios mult timp de către oamenii de ştiinţă. Una dintre explicaţii era că oamenii care au experienţe sinestezice doar experimentează anumite amintiri, într-o manieră foarte intensă, unică lor. O altă explicaţie era că sinestezia este pur şi simplu o metaforă. Atunci când un sinestezic spune că vede culoarea albastră când aude nota do, el nu are realmente o senzaţie vizuală a culorii albastre, ci doar face un fel de metaforă. S-a pus problema dacă este o legătură între acest fenomen şi capacitatea noastră obişnuită de a crea şi înţelege metafore. Poate metafora fi o formă abstractă de sinestezie? 

Fizicianul Christian Bergson, expert în teoria undelor şi oscilaţiilor :
“Dacă stăm bine să ne gândim, atât sunetele din gama oscilaţiilor care impresionează urechea, cât şi culorile care impresionează ochiul, constituie acelaşi tip de fenomene fizice. Din punct de vedere mecanic sau optic, sunetele şi spectrul vizibil reprezintă, de fapt, nişte unde care se deosebesc doar prin frecvenţă şi lungime de undă. Este foarte posibil ca unele creiere care posedă capacitatea de sinestezie să poată recepţiona undele din spectrul auditiv şi, simultan, să se producă o reflexie de senzaţii din zona scoarţei cerebrale, care acoperă senzaţiile de unde din spectrul luminii. 
Noi am dovedit că existenţa acestei însuşiri miraculoase este reală. Avem însă numeroase necunoscute. De fapt, totul este încă o mare enigmă. Cercetările noastre în acest domeniu sunt abia la început şi sperăm să revenim cu noi detalii interesante la sfârşitul acestui an (probabil 2003), după un nou studiu asupra celor dotaţi cu sinestezie.”

Ipoteze explicative : 
1. în creierul sinestezilor au avut loc anumite inversiuni între funcţiile lobilor temporali care se ocupă cu auzul şi cele ale lobilor occipitali responsabili cu văzul, o „activarea încrucişată“ a două sau mai multe arii cerebrale implicate în interpretarea informaţiilor senzoriale. Adică unii nervi rămân conectaţi la mai multe arii în loc să se specializeze pe diverse domenii. 
2. un dezechilibru chimic existent la nivel cranian, asociat cu faptul că anumite droguri, precum LSD sau mescalina, droguri care au o structură chimică similară cu cea a neurotransmiţătorilor, produc efecte sinestezice. 
3. în urmă cu mii de ani toţi oamenii erau astfel dotaţi de la natură, însă viaţa civilizată ne-a estompat anumite capacităţi, printre care şi sinestezia. 
4. undele luminoase sunt modele de imagini. Ceea ce la nivel perceptiv apare ca o corelaţie strânsă între sunete şi lumină se poate manifesta mai ales în stările înalte de conştiinţă, dar şi în anumite evenimente neurofiziologice de graniţă sau în unele momentele-cheie, de aşa-zisă inflexiune, ce apar în sfera psihicului, de exemplu evenimentele trăite de cei ce se află la graniţa dintre viaţă şi moarte. 

Revista “Nature” a relatat cazul unei elveţience înzestrate cu o capacitatea de a simţi gustul muzicii. Femeia, de profesie muzician, simte pe limbă un gust anume, dulce, amar sau acrişor ori de câte ori aude o anume notă muzicală. În plus, acestea se asociază în mintea ei şi cu diferite culori. 
 Elizabeth Sulston face parte dintr-un grup restrâns de oameni, atinşi de sinestezie, un sindrom în care cele cinci simţuri se amestecă, trezind reacţii complexe în creier. 
Combinaţia simultană între 3 analizatori, văz, auz şi gust, este mai puţin frecventă, majoritatea sinesteziilor având loc între doar 2 analizatori. 

"Unii descriu că văd culorile trezite de litere sau numere ca pe nişte proiecţii externe, în timp ce alţii au raportat că este vorba despre o experienţă interioară, că văd cu "ochiul minţii", a afirmat Jennifer Green, profesor al Universităţii Cambridge, care a realizat mai multe studii.
Testele efectuate pe voluntari au arătat că aceşti oameni asociază în mod constant o anumită culoare unei litere sau sunet. În plus, o analiză a răspunsurilor date de subiecţi a arătat că o mare parte dintre ei "văd" aceeaşi culoare pentru un anumit sunet. "Oamenii cu sinestezie au tendinţa de a-l asocia pe A cu culoarea roşie, pe S cu galben şi pe Z cu negru", explică Julia Simmer, cercetător al Universităţii din Edinburgh. 

O echipă de medici americani de la University of California a realizat o serie de experimente. Concluzia lor a fost că sinestezia apare prin "activarea încrucişată" a două sau mai multe arii cerebrale implicate în procesul de interpretare a informaţiilor senzoriale. Această "încrucişare" se realizează probabil din cauza unor deficienţe în procesul de formare a conexiunilor nervoase, încă din perioada fetală, astfel că unii nervi rămân conectaţi la mai multe arii în loc să se specializeze pe diverse domenii (simţuri). 
În cadrul testelor s-au format două echipe : de oameni “normali” şi de persoane cu sinestezie, medicii monitorizând activitatea lor cerebrală în timp ce li se arătau anumite litere. În cazul "normalilor", imaginile luate prin rezonanţă magnetică arătau că s-au activat doar acele arii responsabile cu procesarea informaţiilor privind literele. În schimb, la ceilalţi, s-a remarcat o activare simultană a zonei responsabile cu interpretarea culorilor. 

S-a observat că la unii dintre cei cu sinestezie capacitatea de a vedea culori când citesc sau aud sunete este mai mare decât la alţii. Potrivit cercetătorului Vilayanur Ramachandran procese similare sinesteziei ar putea sta la baza abilităţii creative. 
 "Nu este întâmplător că acest sindrom este de opt ori mai frecvent în rândurile artiştilor decât în cadrul populaţiei generale", a afirmat Ramachandran.
Elizabeth Sulston, fiind muzician, se înscrie în această categorie. Pentru a testa spusele sale, coordonatorii experimentului i-au pus pe limbă diferite substanţe, dulci sau amare, alese în funcţie de ce spunea ea că simte la fiecare sunet.
Atunci când cercetătorii au încurcat deliberat gusturile, femeia a întârziat să indice nota auzită, fiind derutată de contradicţia dintre ce simţea şi ceea ce auzea. Când însă puneau ceva corespunzător pe limba ei, identificarea sunet-gust mergea perfect. Astfel, în funcţie de notele şi tonalităţile folosite, pentru ea o piesă muzicală este fie dulce, fie amară ori foarte sărată.
Elizabeth a povestit că încă de mică simţea gustul notelor, însă abia treptat a înţeles că e diferită de colegii ei. Mai târziu, în timp ce-şi desăvârşea pregătirea muzicală, această abilitate i-a fost de mare ajutor.
Acest aspect îi interesează pe oamenii de ştiinţă, pentru a-l putea exploata în dezvoltarea unor noi metode educaţionale, deoarece asocierea unor elemente favorizează memorarea şi învăţarea.
  Creativitatea cuprinde abilitatea de a efectua metafore, legături şi analogii între domenii aparent fără nici o legătură. Prin urmare, acest lucru pare să sugereze, pe de o parte, că metafora este ea însăşi o formă de sinestezie şi, pe de altă parte, că sinestezia are loc în acele zone din creier specializate în formele superioare de interpretare.

"Când eram adolescent şi auzeam un anumit sunet de orgă, îmi placea “culoarea” lui. Nu vedeam culoarea respectiva in fata ochilor, ci simteam, de exemplu, ca “suna galben”. Intotdeauna aceeasi nota la acelasi instrument producea aceeasi “culoare”. Imi placea cum “culoarea maronie” a notelor joase de la acea orga se schimba gradat spre “galben” la notele medii si spre “verde” la notele mai inalte.
Cu timpul, acest lucru mi s-a atenuat foarte mult(mai ales pentru ca am inceput sa studiez sunetul dpdv tehnic). Dar totusi, si acum, pentru mine sunetul de nai are “culoare” albastra. Senzatia aceasta este foarte vaga acum, mult mai vaga decat cand eram adolescent." Anonim

"Intr-adevar sinestezia difera de la om la om, eu am ceva cu mirosul. Nu stiu cum sa va explic sa nu va plictisesc, fiecare situatie in parte imi inspira un miros, placut sau neplacut. De exemplu atunci cand vad sau aud o persoana, prin mirosul care mi-l inspira asociat cu logica pot sa inteleg instant personalitatea acelei persoane, deja am tiparit in minte personalitatzi pe categorii :)
Fazele cu litera X imi inspira culoarea X etc… sunt minoritati care nu le bag in seama, le consider niste fantezii imaginare usor de crezut prin care unii castiga atentie.
Trebuie sa spun ca aceste simturi nu m-au inselat niciodata desi nu sunt prezente intotdeauna." Anonim

Daniel Paul Tammet (n. 31 ianuarie 1979) este un scriitor de origine engleză care suferă de sindromul savantului. Memoriile sale publicate în anul 2006, Born On A Blue Day, au fost un best-seller la New York Times și au fost numite "Cea mai bună carte pentru tineri adulți" în anul 2008 de American Library Association. Tammet s-a născut și a crescut în Londra și a fost cel de-al nouălea copil al familiei sale. La vârsta de 4 ani a suferit dese atacuri de epilepsie, iar la 25 de ani a fost diagnosticat cu sindromul Asperger, o formă de autism.
A fost subiectul unui documentar al BBC The Boy With The Incredible Brain transmis în anul 2005. În documentar apare împreună cu Kim Peek, un american cu o memorie neobișnuită.
Tammet este recunoscut pentru faptul că suferă de sinestezie. Acesta poate vedea numere pozitive și în mod intuitiv dă rezultatul pentru calcule foarte dificile. Tammet deține recordul pentru faptul că a spus din memorie 22,514 de cifre ale numărului pi, timp de 5 ore și 9 minute. Tammet poate învăța limbi străine foarte repede. A reușit să învețe limba islandeză, cât să poată discuta într-o emisiune la o televiziune islandeză, în numai 5 zile. Acesta vorbește fluent 10 limbi: Engleza, Franceza, Finlandeza, Germana, Spaniola, Lituaniana, Româna, Islandeza, Galeza, și Esperanto. Sursa :  http://enhancedwiki.altervista.org/ro.wikipedia.php?title=Daniel_Tammet
Daniel Tammet in varsta de 20 si ceva de ani are capacitati mentale extraordinare. Este unul dintre putinii savanti ai lumii, putand face calcule pana la 100 de decimale in minte, si putand invata o limba straina intr-o saptamana.
Daniel afirmă că pentru el, efectuarea calculelor, oricât de dificile, nu reprezintă un efort mental copleşitor. Rezultatul îi este pur şi simplu oferit de creierul său, în formă vizuală. La început vede nişte scântei, care apoi prind formă. Aceste forme sunt transparente şi nu reprezintă foarte clar numerele pe care le reprezintă, dar Daniel ştie foarte bine care este semnificaţia fiecărei forme în parte.
In documentarul de mai jos, Daniel merge in America pentru a se întâlni cu oameni de stiinta convinsi ca el detine cheia descoperirii unor abilitati similare in toate persoanele. Activaţi subtitrarea din setări !
 http://youtu.be/IFIxhnsHhDY
Aici ai o conferinţă TED foarte interesantă, ţinută de Daniel : http://loveblog4all.blogspot.ro/2015/03/daniel-tammet-sufera-de-sinestezie.html

 Cartea lui Daniel Tammet "M-am născut într-o zi albastră" o poţi comanda online aici : http://bit.ly/1vVapAe
 " Asemenea eroului din filmul Rain Man, Daniel Tammet este un autist savant, un adevărat geniu al numerelor, capabil să efectueze calcule uluitoare în doar câteva secunde. Pentru el, numerele au culori. A devenit celebru după ce a recitat în public, timp de cinci ore, primele 22 514 zecimale ale numărului Pi. Nu întâmplător, abilitatea sa de a învăţa limbi străine este ieşită din comun: a învăţat islandeza în cinci zile, vorbeşte fluent 10 limbi, printre care şi româna.Neurologi eminenţi s-au aplecat asupra cazului său şi l-au cercetat îndeaproape.
Deşi diagnosticat cu autism, Daniel Tammet trăieşte ca orice alt om: locuieşte singur şi se descurcă în toate aspectele vieţii. Are prieteni, o viaţă intimă şi coordonează un site unde cei ce doresc să înveţe limbi străine pot beneficia de o metodă inventată de el. A scris şi publicat trei cărţi, dintre care una tradusă chiar de el în limba franceză.
M-am nascut într-o zi albastră începe cu descrierea copilăriei la Londra, într-o familie foarte numeroasă. Tammet evocă aici întreg parcursul său: anii de şcoală, conştientizarea diferenţelor faţă de ceilalţi copii, sprijinul părinţilor până la vârsta de 19 ani, cucerirea independenţei, drumul spre celebritate.
 Prin această mărturie, Daniel Tammet a reuşit să stabilească o punte dinspre o lume necunoscută nouă, inaccesibilă până de curând: lumea interioară a unui autist savant."

Despre percepţiile extrasenzoriale (extracorporale) numite şi clarauz, clarmiros, clargust : 
Priveşte ceea ce vei citi mai jos drept o IPOTEZĂ elaborată de Kato, o supoziţie personală, care este posibil să nu fie VALIDATĂ niciodată în mod ştiinţific, ba poate chiar va fi invalidată. Ea constituie însă un prilej de reflecţie şi meditaţie.
În playlistul "Clarvedere" de pe canalul meu youtube există o serie de materiale video în care se arată cum pot fi copiii antrenaţi să perceapă realitatea în mod conştient, altfel decât pe calea simţurilor corporale. Putem numi această metodă perceptivă "percepţie extrasenzorială / extracorporală" PE, ESP în engleză - Extra Senzorial Perception. 
Ce legătură are asta cu sinestezia : în opinia mea există mulţi sinestezici a căror sinestezie se datorează în realitate activării percepţiei extrasenzoriale, din diferite cauze. Nu afirm că toate sinesteziile au la bază PE, dar studiind relatările subiecţilor privind ceea ce percep, îmi apare evident faptul că :
- ceea ce "văd" ei prin sinestezie nu este indentic cu ceea ce văd prin simţul vizual cu ochii,
- ceea ce "văd" nu afectează vederea lor normală, oculară, deşi, în mod normal, dacă ar fi vorba de o simplă interferenţă a căilor neuronale, ar trebui ca vederea să le fie afectată, nu-i aşa ?
- ceea ce "văd" pare a fi un simţ adiţional, în plus, care se suprapune vederii lor normale.  
La fel stă problema şi cu celelalte simţuri. Ele nu sunt afectate. Este ca şi cum sinestezii percep ceva în plus, ne fiind vorba de o  distorsionare senzorială, o deformare a ceea ce percep în mod normal, datorată unei interferenţe cu o altă cale neuronală. 
În plus, este vorba aici şi de o simbolistică existentă la nivelul acestei activări sinestezice, de nişte patternuri (tipare) privind asocierile sinestezice. Această simbolistică, aceste patternuri sunt constante, după cum s-a evidenţiat prin studiile întreprinse, şi sunt chiar comune multor sinestezi, deşi nu tuturor.
Am putea vorbi, aşadar, de faptul că sinestezii percep prin sinestezie lumea într-un mod perceptiv extrasenzorial, nefiind deci vorba aici de un fenomen determinat doar de o inducţie accidentală de tip energetic-informaţional realizată între doi sau mai mulţi analizatori. 
Interesant de studiat aceste aspecte şi de încercat a efectua anumite corelări logice : 
- sinestezia are loc în acele zone din creier specializate în formele superioare de interpretare.
- S-a observat că la unii dintre cei cu sinestezie capacitatea de a vedea culori când citesc sau aud sunete este mai mare decât la alţii.
- acest sindrom este de opt ori mai frecvent în rândurile artiştilor decât în cadrul populaţiei generale
-  În cazul "normalilor", imaginile luate prin rezonanţă magnetică arătau că s-au activat doar acele arii responsabile cu procesarea informaţiilor privind literele. În schimb, la sinestezi s-a remarcat o activare simultană a zonei responsabile cu interpretarea culorilor.
-  Chiar în acelaşi tip de sinestezie, percepţiile sinestezice variază în intensitate, variind şi gradul lor de conştientizare
-  Sinestezia poate fi regăsită în aceeaşi familie la mai mulţi membri, dar modul de moştenire ereditar nu a fost determinat încă.
 Având un tip de sinestezie, cum ar fi, de exemplu, auzul colorat, ai 50% șanse să ai şi un al doilea, al treilea, al patrulea tip,
-  Sinestezia pare mai degrabă o trăsătură, nu o boală, pentru că nu e nimic dăunător în ea. De fapt, „implicațiile” adiționale îi înzestrează pe sinestezi cu memorie superioară. 
-  Odată ce au fost stabilite în copilărie, asocierile pe perechi rămân fixate pe viață
-  Majoritatea sinestezicilor nu se consideră diferiţi faţă de restul oamenilor, li se pare normal ceea ce simt şi cum simt
- sunetele şi spectrul vizibil reprezintă, de fapt, nişte unde care se deosebesc doar prin frecvenţă şi lungime de undă
-  Sinestezia este de asemenea raportată la persoane :
   - aflate sub influenţa drogurilor psihedelice, 
   - după un accident vascular cerebral, 
   - în timpul unei crize de epilepsie la nivelul lobului temporal, 
   - ca rezultat al surdităţii sau al orbirii
-  Unii sinestezi descriu că văd culorile trezite de litere sau numere ca pe nişte proiecţii externe, în timp ce alţii au raportat că este vorba despre o experienţă interioară, că văd cu "ochiul minţii"





Percepţia Extrasenzorială a Imaginilor, Sunetelor, Gusturilor şi Mirosurilor 
 Aura exterioară a fiinţei umane se modifică rapid în funcţie de stările emoţionale sau afective de moment, de activitatea sa, şi de starea de sănătate reflectată la nivelul corpului eteric.
Perispiritul nu îşi modifică culoarea, ea rămânând aceeași pe toată durata vieții.
Culoarea este expresia cromatică a unei energii modulate informaţional, ce posedă o anumită lungime de undă şi o anumită frecvenţă. Această modulare în amplitudine şi în frecvenţă a unei energii se reflectă în mai multe moduri, perceptibile prin : 
1. organele de simţ fizice (simţul văzului),
2. cu ajutorul unor instrumente tehnologice,  
3. prin clarvedere.
Fiecărei culori îi corespunde un anumit sunet, un anumit gust şi un anumit miros specific.
Culorile tuturor structurilor aurice observabile corespund culorilor spectrului solar, iar sunetele corespund notelor gamei muzicale, fiind faţete diferite ale aceluiaşi fenomen.
A descrie prin culori, sau a descrie prin sunete ar fi cam acelaşi lucru, dacă am avea cu toţi studii muzicale mai aprofundate. Dar marea majoritate nu au, aşa că majoritatea clarvăzătorilor vor vorbi mai mult despre culorile structurilor aurice, decât despre sunete, căci nu oricine are ureche muzicală şi poate eticheta cu precizie sunetul emis de o anumită structură aurică.
De reţinut faptul că, prin simţul auzului ce însoţeşte clarvederea = clarauzul, clarvăzătorul percepe simultan şi notele sunetelor ce însoţesc culorile.
Pentru realităţile percepute prin clarvedere nu există întotdeauna noţiuni şi concepte care să le poată defini exact şi fidel, şi o corespondenţă bine determinată cu cea ce se manifestă în lumea fizică.
Clarvederea evidenţiază faptul că oamenii se situează pe o largă scală din punct de vedere al nivelului evolutiv personal.
Cercetarea prin clarvedere a unui mare număr de oameni, a evidenţiat faptul că, informaţiile situate la nivelul Corpului cauzal al omului sunt reflectate în culoarea  Perispiritului, culoarea sa, la fiecare individ, reflectând nivelul evolutiv personal, al omului ca individualitate.
Folosind ca reper culorile spectrului solar, cu toate nuanţele lor, precum şi notele gamei muzicale, cu toate octavele corespondente, oamenii pot fi clasificaţi, în funcţie de atributele specifice ale Perispiritului, vizibil clarvederii eterice prin vizorul de control.
Deoarece există 7 culori ale spectrului solar : roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru indigo şi violet, se poate afirma că există 7 tipuri principale de Perispirite şi, implicit, de oameni - omul roşu, omul portocaliu, etc.
Fiecare dintre aceste grupe principale de oameni-culori are o mulţime de nuanţe intermediare.

Referitor la parfumuri şi gustul dulce în gură perceput în prezenţa unor entităţi spirituale imperceptibile simţurilor fizice, este vorba de sinestezie aici în sensul "principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv". Când spui "parfum dulceag" te referi cam la acelaşi lucru pe care îl simte cineva cînd spune că simte un miros de parfum şi gust dulce în gură. Există o corespondenţă, un acord, privind ceea ce simţi prin analizatori diferiţi, cum sunt cel olfactiv şi cel gustativ. Şi, dacă vei sta cu ochii închişi atent, când miroşi un parfum dulceag, vei putea simţi un vag gust dulce, cât şi o ANUMITĂ STARE EMOŢIONALĂ. 
Extrapolând, când un Înger este aproape de tine, tu simţi asta afectiv, ca trăire emoţională, iar acea trăire emoţională are un corespondent la nivelul fiecărui analizator, de aceea poţi simţi un parfum, ceva aromat, şi un vag gust dulceag în acelaşi timp, şi chiar un fenomen luminos, dacă eşti în întuneric, de o anumită culoare, ce este în corespondenţă cu acea trăire emoţională, acel gust şi acel miros.
 Clarvăzătorii descriu frecvent acest fenomen, şi descriu ce gust şi ce miros declanşează diferite tipuri de entităţi spirituale. Ele sunt iluzorii, ca să spunem aşa, reprezintă o sinestezie, o transpunere la nivelul simţurilor a manifestării energetice a acelor entităţi. 
În Biblie există referiri, şi Iadul nu miroase degeaba a... pucioasă, nu întâmplător.... Acest miros respingător este puturos, un miros sulfuros, urât. Este mirosul care se simte în prezenţa dracilor, demonilor, a unor spirite involuate, malefice...
În contrast şi opoziţie, Îngerii produc un miros plăcut, parfumat, şi un gust plăcut, dulce... Există numeroase relatări privind aceste fenomen de sinestezie, şi este bine de reţinut faptul că dacă simţi un miros puturos, sulfuros, şi un gust neplăcut în gură, fără motiv obiectiv, ar fi bine să o tai de acolo, din acel loc... :)

"Dulce este lumina; şi o plăcere, pentru ochi să vadă soarele." (Ecl.11:7) reţinem aici că senzaţiei de PLĂCERE îi este asociată LUMINA şi GUSTUL DULCE. Nu întâmplător... Îngerii sunt LUMINOŞI, prezenţa lor conferă o senzaţie PLĂCUTĂ, miros aromat DULCEAG şi gust DULCE...

 Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Ai aici câteva materiale video despre sinestezie. Activează subtitrarea :