Un text care dovedește faptul că Eminescu a înțeles anumite principii de bază ale vieții terestre, ridicându-se la un nivel de conștientizare superior marii majorități a oamenilor. De unde a asimilat el această cunoaștere ? Studiind textele sacre vechi indiene scrise în limba sanskrită. Eminescu a lucrat chiar la traducerea unui dicționar gramatical sanskrit.
"Căutând să integreze pasiunea lui Eminescu pentru sanscrită în lumea spirituală a poetului, Tudor Vianu a observat, într-un articol publicat în India, că acel interes se născuse din dorinţa de a citi textele originale ale filosofiei indiene, ale căror traduceri nu-l satisfăcuseră pe deplin. Argumentul lui Vianu ne pare cel mai raţional. Altfel nu se poate explica de ce Eminescu a depus un efort incredibil şi a pus tot sufletul în traducerea gramaticii lui Bopp. Credem că Eminescu îşi dăduse seama de faptul că pregătirea în filosofia indiană impune o cunoaştere serioasă a filologiei sanscrite, fiindcă este imposibil să pătrunzi în spiritualitatea indiană fără să stăpâneşti subtilitatea limbii sanscrite, limba în care au fost gândite şi redactate textele antice indiene." - amitabhose.net
Pentru a cunoaște acest aspect, al înclinației lui Eminescu spre spiritualitatea indiană, poți parcurge articole de pe linkul de mai jos. Din punctul meu de vedere, îl consider un inițiat autodidact care a pătruns pe calea spiritualității analizând și meditând asupra adevărurilor expuse în Vede și Upanishade. Poeziile sale, precum Glossă îmi dezvăluie în mod clar faptul că a citit acele texte, dar și că a și înțeles multe dedesubturi, subtilități, pe care puțini cititori le-au pătruns. Nu ajunge să citești, doar, dacă nu faci și efortul de a a analiza ceea ce ai citit, meditând la ideile luate la cunoștință.
Poezia Glossă arată înțelegerea faptului că meditația, poziția de observator și detașarea emoțională, reprezintă trei aspecte deosebit de importante, pe care orice căutător al adevărului și fericirii trebuie să le pătrundă și să și le însușească dacă vrea să evolueze pe cale, într-un mod cât mai eficient.
https://www.google.ro/search?q=eminescu+%C8%99i+textele+sanscrite&oq=eminescu+%C8%99i+textele+sanscrite&aqs=chrome..69i57.19327j0j4&client=chrome-mobile&sourceid=chrome-mobile&espv=1&ie=UTF-8
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adesea
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Minunat ! Ideile textelor sacre indiene puse în versuri de Eminescu, sună foarte bine, foarte... românește. :)
Cred că puțini oameni, totuși, au înțeles, până acum, profunzimea ideilor prezente în această poezie, adevărul ascuns în spatele unor versuri poetice melodioase...
♥
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribeto Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribeto Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu