Cele trei Porti

Cele trei porti

Motto : Îţi spun şi ai să uiţi,
           Îţi arăt, şi s-ar putea să-ţi aminteşti,
           Te implic, şi atunci vei înţelege.

Un tânăr care dorea să cunoască Adevărul, a ajuns la un bătrân înţelept.
L-a rugat să-l lumineze, să-i explice ce trebuie să ştie despre lume şi viaţă.
"- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar îţi voi da, totusi, câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele.O dorinţă puternică te va împinge să urmezi calea deschisă de fiecare poartă. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou, ceea ce vei încerca să eviţi ! Nu îţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Du-te, urmează drumul acesta drept din faţa ta. Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii.
Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:
SCHIMBĂ LUMEA!
Asta era şi intenţia mea, gândi, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc. Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea, după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi mândria cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii...Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele i-au rezistat. Anii trecură. Într-o zi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat pe acest drum ?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea, de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine, de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Foloseşte-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta, şi ignoră ceea ce-ţi scapă printre degete. Şi dispăru.Puţin timp după aceea, tânărul se găsi în faţa celei de-a doua porţi, pe care era scris:
SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI !
Asta era şi intenţia mea, gândi el...Ceilalţi sunt sursă de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.El se ridică contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încercă să le pătrundă în caracter şi să le extirpe defectele.
Aceasta fu a doua luptă a sa. Într-o zi, pe cand medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă ce a învăţat pe acest drum.
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor, sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse Înţeleptul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nască în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat, şi calea pe care trebuie s-o urmezi !
Continuându-şi drumul, tânărul ajunse în faţa unei porţi pe care scria :
SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI !
Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi. El căută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său. După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce a avut anumite succese, dar şi eşecuri, îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă, din nou, ce a învăţat pe acest drum.
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă, şi pe care nu le putem schimba.
- Aşa este, spuse Înţeleptul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea ! Oare nu se termină niciodată lupta ? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut, şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar, înainte de a merge mai departe, întoarce-te, şi contemplă drumul parcurs, spuse bătrânul.
Privind înapoi, văzu în depărtare spatele celei de-a treia porţi pe care era scris:
ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI !
Se miră că n-a văzut cele scrise, atunci când a pătruns prin acea poartă. În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai percepu, privind drumul, tot ce a respins şi a învins în lupta cu el însuşi : defectele, umbrele, frica, limitele sale. A înţeles că trebuie să se accepte şi să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească. Înteleptul îl întrebă :
- Ce-ai învăţat în plus pe acest drum ?
- Am învăţat că, urând sau detestând o parte din mine, înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă ! Acum poţi merge mai departe.
Tânărul zari în depărtare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria :
ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI AŞA CUM SUNT !
Îşi aminti toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit, şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat, şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar, spre surpriza sa, acum era incapabil să le mai vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădată îl deranjau mult, şi împotriva cărora luptase.
Înţeleptul îl întrebă :
- Ce-ai învăţat, în plus, pe acest drum ?
- Am învăţat că, fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlalţi, şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte ! Continuă drumul. Zări prima poartă prin care trecuse, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei :
ACCEPTĂ LUMEA AŞA CUM ESTE !
Privi în jurul său, şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. A rămas surprins de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor. Era, totuşi, aceeaşi lume, de altă dată. Bătrânul îl întrebă :
- Ce-ai mai învăţat pe drumul acesta ?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea pare minunată, când sunt necăjit, lumea pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea este, există. Atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit, şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat că trebuie să o accept, fără să o judec, fără nici o condiţie.
- Este al treia lucru pe care trebuie să-l păstrezi în minte ! Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi, şi cu lumea !
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare : trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse bătrânul Înţelept, şi dispăru.

  Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/
Embed