Iubire, Sexualitate și Transmutare energetică

Am afirmat în cadrul altui subiect că Marii Maeştrii au subliniat rolul important al ABSTINENŢEI sexuale.

Ei explică importanţa abstinenţei prin efectul energetic declanşat de acest proces. 

Este vorba, în esenţă, nu de o simplă şi forţată abstinenţă, ci de transmutarea energiei care tinde să se descarce în mod excesiv prin actul sexual. 

Ei, de fapt, insistă mai mult asupra echilibrării energetice a organismului, pentru a (re)dobândi armonia.
Cu alte cuvinte, a te abţine de la actul sexual, şi atât, în mod forţat, nu are nici un efect benefic, ci trebuie să înveţi să canalizezi energiile pe care tinzi să le disipezi aiurea prin exces de relaţii sexuale, în scopul evoluţiei spirituale. 

Este vorba de o transmutare a energiilor grosiere în energii mai subtile, mai spiritualizate.
Am remarcat că atunci când am urmat sistemul de dezvoltare yoghin, apetitul meu sexual s-a diminuat considerabil, dar totodată s-a instaurat în sufletul meu o linişte şi o pace profundă. 

Şi în prezent, în zilele în care meditez şi scriu mai mult, mă simt foarte echilibrat şi liniştit, şi nu mă mai excit ușor. 

Admir frumuseţea, dar excitaţia sexuală este mult diminuată. 

Nu se manifestă acel instinct de animal ce intră rapid în călduri, ci mai mult o plăcere estetică, mai spiritualizată, admirativă, contemplativă, care nu îmi produce erecţie, şi nu îmi conduce imaginaţia la construirea unor scene de sex sălbatic...
Ce vreau să evidenţiez, este faptul că nu este bine să se impună niciodată o renunţare forţată, şi că renunţarea este aparentă, deoarece transmutarea reprezintă un proces firesc şi natural, când urmezi o cale spirituală prin care îţi spiritualizezi efectiv fiinţa...
Meditând mult la acest fenomen de transmutare, am ajuns la următoarea concluzie : apetitul sexual este în relaţie de strânsă dependenţă cu toate tipurile de dezechilibre energetice, şi în special cu REFULĂRILE pe care le acumulează fiecare om. 

Refulările cresc TENSIUNEA internă, creând un fond de AGRESIVITATE care tinde să se descarce în mod firesc şi natural prin prin
supapa violenţei (scandaluri, certuri), şi prin cea sexuală, acestea fiind principalele supape ale organismului de descărcare a tensiunilor excesive emoţionale. 

Cei ce ajung dependenţi de sex, sunt oameni ce acumulează continuu tensiuni, dar cărora le este teamă şi frică de a se descărca în mod violent, prin scandaluri şi certuri. 

Oameni cu blocaje afectiv-emoţionale...
Ca urmare, dacă aceste blocaje şi tensiunile acumulate datorită lor, sunt eliminate, printr-o practică spirituală armonizantă, apetitul sexual revine automat la normal, normalitate care variază totuşi, de la caz la caz, şi actul sexual devine ceva spiritualizat, sacralizat, deoarece îşi pierde toată încărcătura agresivă şi animalică manifestată anterior. 

Actul sexual devine o manifestare a sentimentului de dragoste şi iubire, încetând a mai reprezenta o simplă descărcare a unor tensiuni emoţionale refulate, prin orgasm...
Aceasta este esenţa procesului de transmutare, de care vorbeam... 

Kato: Deşi nu sunt fan Osho, mă înclin în faţa adevărului, ori de câte ori îl întâlnesc... 

Când cineva confundă transmutarea energiei sexuale cu blocarea sa, acela se află în mare confuzie şi ignoranţă...

SS : "am citit mai demult intr-o carte de Osho acestea : o femeie i-a spus lui Osho: de cind am inceput sa meditez, apetitul sexual aproape ca mi-a disparut... parca as fi frigida. 

mi-am zis ca e ceva in neregula cu mine... am fost la citiva maestri tantrici si terapeuti... ei mi-a zis ca energia sexuala mi s-a blocat... si mi-au recomandat citeva tehnici de trezire a energiei sexuale...
Osho : uita tot ce ti-au spus acei maestri tantrici si terapeuti. 

ei nu cunosc aproape nimic despre energia sexuala. 

ceea ce se intimpla cu tine e o consecinta fireasca a meditatiei. 

esti pe cale sa transcenzi sexul.considera-te o norocoasa.in acest fel vei putea medita mai profund. va veni o zi in care tu vei ajunge acasa."
VG :  "am observat cu uimire fenomenul diminuării apetitului sexual, nu numai la mine, ci şi la alţi practicanţi serioşi." 

Clar, fetelor...mai bine un cioban decit un spiritualizat ! Hahaha....

Kato : Da. De aceea doar cine se aseamănă se adună... 

Un cuplu în care unul este "spiritualizat", şi partenerul nu, apar inevitabil dezechilibre relaţionale, dizarmonii...
De aceea un spiritualizat este bine şi firesc să atragă o spiritualizată, şi un cioban o... ciobăniţă...
Cei care nu se aseamănă, se adună în mod artificial, forţat. 

Nu zic că nu pot fi experienţe... interesante, cele trăite alături de parteneri neasemănători, căci din orice experienţă se poate asimila câte ceva, dar cu cât diferenţele sunt mai mari, cu atât şi neînţelegerile şi disensiunile vor fi mai multe şi mai profunde, generând o relaţie foarte agitată, stresantă, şi, inevitabil, multă suferinţă...
Nu pot exista, bineînţeles, parteneri IDENTICI, ci doar mai mult sau mai puţin ASEMĂNĂTORI, sau mai mult sau mai puţin NEASEMĂNĂTORI (diferiţi), în funcţie de punctul de vedere în care ne situăm când privim acest aspect comparativ privind personalitatea umană.
În concluzie, întotdeauna vor exista, între oricare doi parteneri, înţelegeri şi neînţelegeri, potriviri şi nepotriviri, acorduri şi dezacorduri, dar RAPORTUL acestora va varia, de la cuplu la cuplu, şi chiar în cadrul aceluiaşi cuplu, privind diferitele domenii ale vieţii. 

Unii parteneri se pot înţelege foarte bine dpdv sexual, dar să se certe frecvent din cauza diferenţelor existente din pdv intelectual, moral, al tiparelor de gândire şi comportament, etc.
Cine vrea o relaţie plăcută, confortabilă, liniştită, armonioasă, trebuie să îşi găsească un partener cât mai asemănător lui, din cât mai multe pdv. 

Cine îşi doreşte o relaţie plină de surprize şi neprevăzut, care să îi testeze limitele, trebuie să îşi aleagă un partener cât mai diferit, din cât mai multe pdv.
Datorită faptului că dorinţele şi motivaţiile diferiţilor oameni sunt diferite, cuprinzând o plajă foate largă, nu se poate fixa o singură regulă generală penru toţi, deoarece fiecare om are o viziune proprie, unică şi personală, asupra binelui său propriu. 

Deoarece nimeni nu este perfect, şi oamenii din greşeli învaţă, personal nu pot blama şi condamna greşelile celorlalţi, efectuate din necunoaştere, din ignoranţă. 

Fiecare acţionează motivat de împlinirea binelui său propriu, mai mult sau mai puţin adecvat. 

Când însă cineva afectează binele altora, prin acţiunile şi reacţiile sale, el va fi în general penalizat, în diverse feluri, pentru a putea conştientiza răul produs.
Există foarte puţini oameni, la ora actuală, care sunt atât de conştienţi şi înţelegători încât sunt dispuşi să ierte mereu greşelile celorlalţi. 

Şi eu mai fac excepţii. 

Regula generală este că oamenii sunt judecaţi, condamnaţi şi pedepsiţi destul de prompt de oamenii din jurul lor, ca urmare a efectelor negative ale faptelor lor. 

Recompensele, însă, în general se acordă mult mai greu decât pedepsele...

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările acestui blog (coloana din dreapta sus).

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).  

Voi posta noi exerciţii, recomandări de cărţi şi noi conferinţe deosebite, deci urmăreşte acest blog. 

De asemenea, consultă marea bibliotecă video de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico

Embed