DESPRE RELATIVITATE ŞI REGULI de vorbă cu Ronny

DESPRE RELATIVITATE ŞI REGULI 
de vorbă cu Ronny :
Ronny E : Si sa nu uitam ca in viatza totul este relativ.
Kato : Aşa e, Ronny. Totul este relativ.
RELATÍV 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la...
2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil.
Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data.
Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil.
Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens.
(Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape.
3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație.
Care nu există decât în relație cu altceva.
Ronny E : Adica relativ definit?
Kato : Da, da, şi aşa :)))
Ronny E : Adica tu vrei sa definesti relatzia, dar asta este la latitudinea puterii tale de intzelegere, care se serveste de o baza de date a trairilor tale personale ? Sau este o moda de a prelua niste fraze precompuse si de a fi propagandate si tarnate sub sutana adevarului vietii ? Numai ca sa intzleg ce culoare are afirmatzia…
Kato :
ADEVẮR 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.
Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător.
Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității.
Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței.
2. Justețe, exactitate. – Lat. ad + de + verum.
Ronny E : Şi mai există şi un adevăr personal ?
Kato : "Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității."
Acesta se referă la cel personal. Fiecare îşi are limitele lui, în reflectarea justă, dar aproximativă, a realităţii. Adevărurile personale sunt adevăruri relative. Nimeni nu-i perfect. Nimeni nu poate reflecta în conştiinţa sa, în întregime, realitatea, în mod just, corect.
Limitarea perceptivă datorată simţurilor corporale imperfecte, ne limitează drastic pe toţi, în dobândirea concordanței între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, a oglindirii fidele a realității obiective în gândire.
Ronny E : Ha ha, dar las pe altul să judece pt. mine, numai că eu nu pot, sau nimeni nu poate ? Cum era cu parafraza cn nimeni nu te cunoaşte mai bine pe tine decit tu însuţi ? Sau ne ascundem în spatele formulărilor elocvate, în sperantza că nu ne înţelege nimeni, nici noi pe noi, dar poate mai putzin de jumătate de curprins dintre ceilaltzi.
Kato : prafraza se referea în special la aspectul unicităţii personale, la trebuinţele şi nevoile proprii, individuale, de moment, specifice şi caracteristice situaţiei prezente.
Nu poţi generaliza, la mod absolut, deoarece aceste lucruri sunt relative la subiectul în cauză, şi oamenii anumiţi la care se raportează. Putem trasa însă o regulă generală, specificând clar că ea se referă la categoria oamenilor obişnuiţi, mediu dotaţi cu inteligenţă, care se raportează la alţi oameni obişnuiţi, ca ei.
Regula însă nu mai este valabilă în cazul în care oameni obişnuiţi se raportează la persoane mult mai dotate intelectual decât ei, şi cu experienţă mult mai mare. De asemenea, regula nu este valabilă pentru un prost sau un idot, situat mult sub media generală, care se raportează la oamenii obişnuiţi. Trebuie specificate, de aceea, şi condiţiile specifice, în mod clar : cine este subiectul şi la cine se raportează / relaţionează el.
Ronny E : Deci regula nu este regula. Si atunci la ce e buna ?
Kato : Orice regulă își are excepțiile care o întăresc. Este relativă. Dacă sunt în compania unei persoane superinteligente, deschid bine urechile şi ochii, şi tac, căci ştiu că mai bine ascult, căci am oportunitatea de a învăţa ceva.
Ronny E : No, pai acuma esti in compania a 7,126,329,871 de oameni. Ce faci ? taci ? Sau itzi aplici regulile care nu se aplica ?
Kato : Regulile îşi au valoarea lor, care nu trebuie nici minimizată nici absolutizată, ci aprecată corect. Regulile definesc situaţii şi condiţii SPECIFICE de viaţă. Fiecare lege a fizicii sau chimiei reflectă regulile după care se desfăşoară procesele în Natură.
Ronny E : regulile sunt făcute de cei care cred că-si pot permite să stabilească ce este drept sau nu. Deci de nişte ignorantzi care vor să îşi marcheze teritoriul, precum fac şi animalele. Regulile nu există decît în capul lor. Lasă adjectivele de umplutură deoparte.
Kato : Mă refeream strict la situaţia expusă de tine mai sus, cu cunoaşterea de sine. Un psiholog. de exemplu, cu o vastă pregătire şi experienţă, ar putea să scoată în evidenţă, în mod rapid, în relaţia cu mine, aspecte neconştientizate niciodată încă de mine însumi, în ceea ce mă priveşte. Este un exemplu. A îl contra, şi a îi explica că eu nu sunt aşa şi pe dincolo, în loc să caut să înţeleg ce îmi spune, este inutil. La asta mă refeream. Diferenţe interindividuale. Regulile trebuie să ţină cont de factorii specifici implicaţi.
Fiecare îşi face regulile sale proprii privind modul în care îşi trăieşte viaţa. Cel puţin se străduieşte. Dacă abandonează, este pierdut.
Te-ai referit la reguli sociale, impuse de societate, indivizilor. Eu mă refeream la reguli în general, conform sensului primar al termenului, de legitate procesuală, naturală :
RÉGULĂ 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. Obicei, linie de conduită, principiu conducător.
2. Rânduială, ordine; regularitate. Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege.
Regulile şi normele impuse de societate indivizilor, îşi au şi ele rostul şi utilitatea lor. La fel ca şi regulile şi principiile de viaţă pe care părinţii le impun copiilor lor, în copilărie. 
 Nu spun că sunt perfecte, căci nu pot fi perfecte niciodată, ci utile. Ele impun mai mult ceea ce să nu se facă, lăsând o anumită libertate alegerii, privind ceea ce poţi şi ai voie să faci, la un moment dat, într-o situaţie dată.  
 Regulile impun anumite condiţii.
În plus, o societate cu un nivel de trai ridicat, este inevitabil o societate cu reguli foarte clare, foarte multe, şi foarte stricte. Conştiinţa cetăţenilor din ţările dezvoltate a fost formată prin impunerea regulilor, prin educaţie, de mici copii. Ei au fost învăţaţi şi obişnuiţi de mici să gândească şi să se comporte într-un anumit fel, impus de societatea în care trăiesc. De aceea ei percep regulile acestea ca pe ceva normal. 
 Un om care nu a beneficiat de mic de o astfel de educaţie, se va adapta destul de greu la un astfel de mediu, în care eşti rapid sancţionat de cei din jurul tău, pentru orice deviere de la regulile societăţii, privind modul de gândire şi comportament. 
 Românii trec printr-o astfel de criză, acum, privind regulile şi normele impuse de Comunitatea Europeană. Şi nu numai ei.
Nu ai ce face. Compromisurile sunt inevitabile. Cine nu se poate adapta, suferă, în măsura incapacităţii sale de adaptare. Este la fel ca şi în căsnicie. 
 Te adaptezi partenerului, copiilor, faci compromisuri pentru binele comun al întregii familii, sau te trezeşti cu un divorţ, repudiat, excomunicat, exclus din acea comunitate, care este guvernată şi ea, de anumite reguli, privind comunicarea şi comuniunea, traiul în comun.  
 În România divorţurile sunt la ordinea zilei, ceea ce dovedeşte clar o incapacitate de adaptare, şi o educaţie profund deficitară, privind relaţiile interumane şi comunicarea interindividuală...

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare" în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Te poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site :  https://katonanico.wordpress.com/

Embed