Asta înseamnă "să fii unit", să fii în Yoga.
Yoga înseamnă uniune, unire, cu Totul, Universul şi Divinitatea. Doar când dobândeşti Echilibrul, realizezi practic Unirea, cu Mintea Cosmică.
Doar în Echilibru poţi fuziona.
"Nu spera şi nu ai teamă..." zice Poetul Iniţiat.
Păstrează-ţi echilibrul, siguranţa interioară, fermitatea voinţei.
Cunoaşte-te pe tine însuţi, şi bazează-te pe tine însuţi.
Baza ta trebuie să fie în tine însuţi, căci doar în tine poţi găsi echilibrul, stabilitatea, armonia. Nu în afara ta.
Ceea ce este în afara ta, condiţiile tale de viaţă, reflectă ceea ce este înăuntru, în mintea şi sufletul tău.
Stabilitatea ta psiho-afectivă se va reflecta în stabilitatea condiţiilor tale de viaţă.
În evenimentele şi experienţele tale de viaţă.
Instabilitatea ta interioară se va reflecta în instabilitatea exterioară.
A fi instabil mental şi emoţional înseamnă a percepe faptul că trăieşti o viaţă instabilă, în condiţii instabile de viaţă.
Orice tulburare interioară se va reflecta în tulburări exterioare.
Liniştea şi pacea minţii şi sufletului se va reflecta în liniştea şi pacea pe care o vei simţi în corpul tău, şi în mediul tău extern, în relaţiile tale, şi în natura înconjurătoare.
Un om sigur pe el însuşi nu se bazează niciodată pe altceva şi altcineva decât pe el însuşi, şi nu se lasă influenţat deloc de emoţii şi sentimente, de speranţe sau de teamă.
Luciditatea sa, perceperea realităţii, a adevărului, nu este deformată şi distorsionată de trăiri emoţionale.
Proiecţiile trebuiesc înţelese şi tratate ca proiecţii.
Au rolul şi scopul lor, care trebuie conştientizat ca atare.
Concluzie : A-ţi pune speranţele în altcineva, în altul sau alţii, într-un grup, că te vor ajuta, că îţi vor oferi lucrurile de care are ai nevoie, este la fel de greşit pe cât a-ţi fi teamă de anumite consecinţe ce pot decurge din relaţiile tale cu alţii, din activitatea ta desfăşurată în cadrul vreunui grup, de faptul că nu vei obţine nimic, că îţi poţi pierde timpul degeaba, etc.
Speranţa şi teama îţi spulberă siguranţa, căci te laşi purtat de imaginaţie în afara realităţii obiective, în fantasme...
Nu afirm că nu trebuie să te bucuri sau să te întristezi deloc, ci faptul că îţi pierzi luciditatea şi controlul, cu atât mai mult cu cât te laşi mai mult influenţat de proiecţiile izvorâte din trăirile tale emoţionale.
Şi aceste lucruri trebuie privite prin prisma principiului : "insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare".
Trăirile emoţionale, cât şi proiecţiile, îşi au rolul lor.
Înţelege acest rol, şi vei înţelege că nu trebuie să te laşi în voia lor, ci doar să trăieşti experienţa pentru a putea interpreta corect fiecare informaţie pe care au rolul de a ţi-o transmite.
Ele constituie un limbaj, prin care ţie (spiritului) ţi se comunică ceva.
Dacă mîine cineva sau vreun grup dispare, în perspectiva Universului acest lucru reprezintă doar o transformare, nicidecum o pierdere.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.
De aceea nici apariţia nu trebuie interpretată drept un câştig, nici dispariţia nu trebuie interpretată drept pierdere.
Câştigul şi pierderea, apariţia şi dispariţia, sunt RELATIVE, deci.
Nimic nu apare din nimic, şi nimic nu dispare în nimic !
A GÂNDI ÎN TERMENI DE CÂŞTIG ŞI PIERDERE, REPREZINTĂ CALEA CEA MAI SCURTĂ SPRE SUFERINŢĂ !
Acest mod de gândire impune naşterea DORINŢEI DE CÂŞTIG, şi a FRICII DE A PIERDE.
Unii oameni sunt motivaţi şi mobilizaţi spre acţiune, de dorinţa de a câştiga ceva, alţii de frica de pierde ceva.
Iar frica de a pierde ceva este inevitabilă celui ce doreşte să dobândească ceva şi să PĂSTREZE ceea ce a dobândit.
Astfel, frica pătrunde în viaţa ta, şi ea dă naştere dezechilibrelor, dereglărilor, blocajelor, traumatismelor psihice, suferinţei, durerii, bolii...
Dorinţele neîmplinite, nesatisfăcute, dau naştere decepţiilor, deprimărilor, tristeţii...
Cine adoptă gândirea în termeni de câştig şi pierdere, ajunge rapid să nu mai facă nimic din ceea ce I SE PARE lui că nu îi aduce un câştig imediat, şi nici ceea ce îi inspiră teama de a pierde.
Altfel spus, el îşi blochează efectiv gândirea şi comportamentul, în cadrul acestui sistem de gândire.
Dorinţa de căştig şi frica de a pierde te scot din starea de echilibru, de siguranţă.
Ele sunt căi prin care suferinţa pătrunde în viaţa ta.
Dacă ai putea să nu îţi mai doreşti (în mod excesiv), şi să nu îţi mai fie frică (în mod excesiv), suferinţa ar fi diminuată, eliminată, anihilată, destrămată, în aceeaşi măsură...
Ceilalţi, grupul, grupurile, comunităţile de apartenenţă, există pentru a putea conştientiza tu toate aceste lucruri, şi multe altele...
Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Apasă
simultan pe tastele Ctrl şi
D,
pentru a adăuga acest site la Favorite
(Bookmarks).
Pentru
a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen la "Căutare"
în stânga sus, sau pe coloana din stânga jos la Etichetele
asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De
asemenea, consultă marea videotecă
de pe canalul meu youtube (dă
click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :
http://youtube.com/user/katonanicoTe poţi Abona şi la siteul meu SPIRIT, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici : Subscribe to Spirit by Email
Linkul către site : https://katonanico.wordpress.com/
Iniţierea Spirituală 1 (după Rudolf Steiner)
"Iniţierea spirituală are ca scop perceperea, cunoaşterea şi înţelegerea lumilor superioare. Este necesară întâi asimilarea unor cunoştinţe teoretice despre metoda iniţierii şi lumile superioare, deoarece discipolul nu poate percepe şi cunoaşte de la început aceste lumi. Chiar dacă ar putea, accidental, să le acceseze, s-ar pierde în aceste lumi, dezorientat, fiind într-o totală confuzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu